1ra-136/2016 — art. 187 al. 2 lit. b, e CP

1ra-136/2016 — art. 187 al. 2 lit. b, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-136/2016

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

10 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte –Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Semenciuc Ecaterina în numele inculpatului Gheorghiță Viorel, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Orhei din 27 aprilie 2015 și decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2015, în cauza penală privindu-l

pe

Gheorghiță Viorel Pavel, născut la 20.12.1975, originar și

domiciliat în s. Seliște, r-nul Orhei.

Termenul de examinare a cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11 ) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză

în baza actelor din dosar,

CONSTATĂ :

vinovat:

Gheorghiță Viorel, de săvîrșirea infracțiunei prevăzute de:

- art. 187 alin.(2), lit. b) și e) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă de 3 ani închisoare

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și inculpatul Guțu Andrei Gheorghe, în

privința căruia hotărîrea nu se contestă.

1

Acțiunea civilă a fost admisă parțial și s-a încasat în mod solidar de la Guțu

Andrei și Gheorghiță Viorel în folosul părții vătămate Toma Vasile 5 000 lei pentru

acordarea asistenței juridice și 15 000 lei pentru prejudiciul moral. În rest cerințele

părții vătămate Toma Vasile s-au respins ca neîntemeiate.

Andrei împreună cu Gheorghiță Viorel, la propunerea, îndemnul și inițiativa sa, pe

data de 03 februarie 2013, în jurul orei 20:00, la marginea s. Seliște, r-nul Orhei, fiind

în stare de ebrietate alcoolică, urmărind scop de profit și de sustragere în mod

deschis a bunurilor altei persoane, prin smulgere din mîni, în mod deschis, au

sustras de la cet. Toma Vasile o armă de vînătoare cu țeava lisă de model „IJ 18”, nr.

T 15730 cu calibrul de 12 mm., cu costul de 150 lei, ce aparține Ocolului silvic Orhei,

ulterior în scopul însușirii bunului și reținerii lui, au aplicat în privința cet. Toma

Vasile, violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei, exprimată prin

aplicarea multiplelor lovituri cu picioarele și cu patul armei de vînătoare însușite,

peste tot corpul, acțiuni soldate cu cauzarea cet. Toma Vasile a leziunilor corporale

ușoare sub formă de traumatism cranio-cerebral închis manifestat prin comoție

cerebrală, fractură de os nazal cu deplasare minimă de fragmente, contuzia

globurilor oculari de gr. 2 bilateral, hematom palpebral bilateral, plăgi contuze pe

cap.

care a solicitat casarea acesteia cu emiterea unei sentințe de achitare pe motiv că, n-a

comis jaful în privința lui Toma Vasile, iar vinovăția lui n-a fost demonstrată.

3.1. Împotriva sentinței a declarat apel și inculpatul Guțu Andrei, prin care a

solicitat casarea acesteia cu emiterea unei sentințe de achitare în adresa sa pe motiv

că, el nu a avut scopul de a sustrage în mod deschis o armă.

2015, au fost admise parțial apelurile declarate de către inculpații Guțu Andrei și

Gheorghiță Viorel, a casat sentința în partea numirii pedepsei și a pronunțat pe

această parte o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după

cum urmează:

Guțu Andrei a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute

de:

- art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, în redacția Legii din 18.12.2008, sub

formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 4 luni, fără amendă;

- art. 287 alin. (1) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen de 1 an;

2

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumularea totală a pedepselor aplicate, i-a fost

stabilit definitiv lui Guțu Andrei, pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3 ani și 8 luni,

fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumularea parțială a pedepselor numite prin

sentința Judecătoriei Orhei din 27 aprilie 2015 și prin sentința Judecătoriei Orhei din 14

octombrie 2014, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și

10 luni, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Gheorghiță Viorel a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunei

prevăzute de:

- art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, în redacția Legii din 18.12.2008, sub formă

de închisoare pe un termen de 3 ani, fără amendă, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat că, cercetînd în cumul

probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt

și a dat o încadrarea juridică corespunzătoare faptelor penale ale inculpaților Guțu

Andrei și Gheorghiță Viorel.

Astfel, instanța de apel a menționat că, necătînd la faptul, că inculpatul

Gheorghiță Viorel, nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunei încriminate,

vina acestuia s-a dovedit integral de următoarele probe:

- declarațiile părților vătămate Bordian Alexandru, (f. d. 120, vol. I); Toma Vasile (f. d.

113, vol. I);

- declarațiile martorilor Alexandru Natalia (f. d. 122, vol. I); Cecan Mihail (f. d. 121,

vol. I); Tidiniuc Grigore (f. d. 145, vol. I); Șindrovschi Ștefan (f. d. 163, vol. I); Stoian

Alexadra (f. d. 132, vol. I); Popov Serghei (f. d. 162, 163, vol. I); Stăvilă Ion, (f. d.

164, vol. I);

- procesul-verbal de consemnare a plîngerii verbale depuse de către cet. Toma Vasile în

adresa Comisariatul Raional de Poliție Orhei pe faptul cauzării leziunilor corporale de

către Guțu A. și Gheorghiță V. pe data de 03.02.2013 (f. d. 3, vol. I);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului (f. d. 7-8, vol. I);

- procesul-verbal de ridicare de la inculpatul Guțu A. a unei arme de model ”Ij-18”, cu

calibrul de 12 mm. (f. d. 13-14, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a armei de vînătoare, ridicată din gospodăria

inculpatului Guțu A. (f. d. 15-16, vol. I);

3

- raportul de expertiză medico-legală nr. 72/D din 14.02.2013, unde cet. Toma V. i-au

fost cauzate leziuni corporale ușoare sub formă de: traumatism cranio cerebral închis

manifestat prin comoție cerebrală, fractură de os nazal cu deplasare minimă de

fragmente, contuzia globurilor oculari de gr. 2 bilateral, hematom palpebral bilateral,

plăgi contuze pe cap (f. d. 30-31, vol. I);

- procesul-verbal de confruntare din 21.02.2013, dintre partea vătămată Toma V. și

bănuitul Guțu A. (f. d. 35, vol. I);

- procesul-verbal de confruntare din 23.02.2013, dintre partea vătămată Toma V. și

bănuitul Gheorghiță V. (f. d. 36, vol. I);

- procesul-verbal de consemnare a plîngerii verbale depuse de către cet. Bordian Al. în

adresa Comisariatul Raional de Poliție Orhei pe faptul cauzării leziunilor corporale de

către Guțu A. la 16.03.2013, la discoteca ce se petrecea în s. Seliște, r-ul. Orhei (f. d.

4, dos. nr. 1-122/2013);

Astfel, privitor la comiterea jafului de către inculpații Guțu A. și Gheorghiță V.

în privința părții vătămate Toma V., instanța de apel a constatat că, cu certitudine

ambii inculpați au comis în comun și împreună această infracțiune, în coautorat or,

la aceasta indică acțiunile consecutive și coordonate ale acestora: Ambii l-au scos cu

forța pe Toma V. din curte, l-au dus în afara satului, spre pădure, împreună l-au maltratat și

în urma acestor acțiuni coordonate i-au sustras deschis arma, iar faptul că această armă a

luat-o cu sine inculpatul Guțu A., nu înseamnă că inculpatul Gheorghiță V. trebuie să fie

exonerat de răspunderea penală pe art. 187 alin. (2) Cod penal, or, ei împreună au sustras

deschis arma de la partea vătămată Toma V.

Instanța de apel a reiterat că, instanța de fond stabilindu-le pedeapsa închisorii

inculpaților a dispus executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis

pentru bărbați, or potrivit prevederilor art. 72 alin. (5), (6) Cod penal, doar în cazul

în care pedeapsa urmează a fi executată de către minori sau femei se indică

categoria penitenciarului, cu concretizarea: pentru femei sau pentru minori, în

celelalte cazuri se indică doar tipul penitenciarului.

Cît privește circumstanțe atenuante în privința inculpaților, instanța de apel nu

reținut.

Totodată, instanța de apel a considerat că, prin aplicarea față de Guțu A. și

Gheorghiță V. a pedepsei închisorii cu suspendarea executării ei, sau a altei pedepse

nonprivative de libertate, nu se vor realiza scopurile legii penale reflectate în art. 2

Cod penal, deoarece avînd la bază circumstanțele menționate, există riscul comiterii

de către aceștia a unor noi infracțiuni în timpul ispășirii pedepsei stabilite prin

sentința în cauză, în același rînd și a infracțiunilor cu aplicarea violenței fizice.

4

Cu referire la paguba morală, încasată din contul inculpaților în beneficiul

părții vătămate Toma V. în mărime de 15 000 mii lei, instanța de apel a considerat

că, prima instannță a ținut cont de practica CEDO privitor la modul de încasare a

prejudiciului moral (Opinia comună privind satisfacția echitabilă //Buletinul CSJ a

RM8-9/24, 2012), cît și de prevederile art. 1423 Cod civil, conform căruia, mărimea

compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța

judecătorească reieșind din caracterul și gravitatea suferințelor psihice și fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, (dacă

vinovăția este condiție a răspunderii), și de măsura în care această compensare

poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice le apreciază instanța judecătorească, luînd în considerație

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul (locul, timpul, vîrsta etc.), precum și

statutul social al persoanei vătămate. Mărimea prejudiciului moral nu depinde de

mărimea prejudiciului material: astfel, partea vătămată Toma V. cu certitudine a

avut suferințe morale în urma comiterii infracțiunii de către inculpați.

Semenciuc Ecaterina în numele lui Gheorghița Viorel, prin care solicită casarea

integrală a hotărîrilor anterioare și pronunțarea unei hotărîri prin care inculpatul să

fie achitat.

În drept recursul declarat de către avocatul Semenciuc Ecaterina în numele lui

Gheorghită Viorel, se invocă în temeiul expres stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, invocînd că, instanțele anterioare au dat o apreciere

critică probelor prezentate de acuzare și că decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 15 septembrie 2015, a lăsat fără modificări termenul pedepsei

stabilite de prima instanță și anume 3 ani închisoare, cu executare în penetenciar de

tip semiînchis, fără amendă.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către avocatul Semenciuc Ecaterina în numele inculpatului Gheorghiță Viorel,

solicitînd respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii contestate, menționînd

netemeinicia cerințelor solicitate de către recurent, deoarece recurentul solicită

reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se regasește în prevederile art. 427

Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

5

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din textul recursului declarat se constată că recurentul invocă drept temei art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Așadar, Colegiul penal menționează că, aceste temeiuri pot fi aplicate în cazul

cînd instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu s-

a motivat întemeiat hotărîrea judecătorească. Adică, este necesar ca hotărîrea

pronunțată să fie motivată atît în fapt, cît și în drept.

Din textul recursului declarat se evidențiază că de fapt autorul descrie

dezacordul acestuia cu faptul că instanțele inferioare au dat o apreciere critică

probelor prezentate de acuzare, însă nu argumentează ilegalitatea hotărîrii instanței

de apel din punct de vedere al erorilor de drept invocate, ce au fost comise la

judecarea cauzei.

Totodată, în recursul respectiv, nu este specificat asupra căror motive concrete

invocate în apel, nu s-a pronunțat instanța de apel în raport cu circumstanțele

relevate în partea descriptivă a deciziei contestate, inclusiv cele indicate în pct. 5 al

prezentei decizii și care ar fi esența circumstanțelor că hotărîrea pronunțată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind omisă în totalitate

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Colegiul penal nu poate reține argumentul recurentului că, instanța de apel a

lăsat fără modificări pedeapsa stabilită de către prima instanță, deoarece prin

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2015, a fost

casată sentința în parte numirii pedepsei și a fost pronunțată o nouă hotărîre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, astfel corectînd eroarea admisă de

către instanța de fond, pronunțîndu-se și asupra pedepsei complimentare

prevăzută de art. 187 alin. (2) Cod penal (-fără amendă).

Totodată instanța de apel a indicat că, instanța de fond stabilindu-le pedeapsa

închisorii inculpaților a dispus executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip

semiînchis pentru bărbați, or potrivit prevederilor art. 72 alin. (5) și (6) Cod penal

doar în cazul în care pedeapsa urmează a fi executată de către minori sau femei se

indică categoria penitenciarului, cu concretizarea: pentru femei sau pentru minori.

În celelalte cazuri se indică doar tipul penitenciarului, corectînd și aceasta eroare.

6

Instanța de recurs, analizînd textul deciziei atacate constată că, temeiurile

invocate de către recurent și prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul

că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5),

417 alin. (8) Cod de procedură penală și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, cuprinzînd și motivele pe care se întemeiază

soluția adoptată.

Din textul deciziei recurate se constată că, instanța de apel a cercetat toate

probele prezentate și le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității acestora și care în ansamblul lor, au confirmat că inculpatul a

săvîrșit infracțiunea imputată.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs invocat

privitor la chestiunea de apreciere a probelor, Colegiul penal amintește că la etapa

judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al

instanțelor de fond și de apel.

Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va

verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de fond și cea de apel,

corectitudinea condamnării inculpatului Gheorghiță Viorel privind învinuirea

imputată acestuia prin rechizitoriu.

Totodată, Colegiul penal pe această linie de considerente ține să specifice că,

pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o

parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decît cea pe care materialul probator o susține. În cauza respectivă o atare

eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal, verificînd

materialele dosarului, specifică că instanța de apel a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție corectă de menținere a sentinței în

partea condamnării lui Gheorghiță Viorel în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod

penal, care este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și

7

nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Semenciuc

Ecaterina în numele inculpatului Gheorghiță Viorel, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2015, în cauza penală în privința

lui Gheorghiță Viorel Pavel, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 17 februarie 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

8