1re-6/2016 — art. 301 CPP

Procurorul în Procuratura Generală, Recean Roman, s-a adresat cu un demers către judecătorul de instrucție al Judecătoriei Centru, mun. Chișinău privind autorizarea efectuării percheziției la sediul SRL „Grocor-Auto” din bd. Moscova, nr. 21, mun. Chișinău, invocînd că la 23 februarie 2015 a fost pornită urmărirea penală de către Procuratura Genera în temeiul existenței bănuielii rezonabile privind comiterea infracțiunii prevăzute de art.244 alin.(2) lit. b) Cod penal, pe faptul identificării unei scheme criminale, cu implicarea mai multor agenți economici, inclusiv SRL „Grocor-Auto”, care desfășoară activitate ilegală de transport de pasageri în regim de taxi, manifestată prin nereflectarea în evidența contabilă a mijloacelor financiare real încasate, prezentarea organelor fiscale a unor date denaturate privind veniturile și cheltuielile realizate, angajarea fictivă în organele de conducere a întreprinderilor a unor persoane, care de fapt nu au tangență cu întreprinderea, acțiuni care în esență duc la neachitarea impozitelor și taxelor ce urmează a fi achitate la stat, în proporții deosebit de mari.

Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 24 iulie 2015, demersal procurorului a fost admis, s-a dispus autorizarea efectuării percheziției la sediul SRL „Grocor-Auto” din bd. Moscovei 1 21, mun.Chișinău, în scopul depistării și ridicării instrumentelor care au fost destinate, au rezultat și/sau au fost folosite la săvîrșirea infracțiunii.

În argumentarea soluției adoptate instanța a indicat că, verificînd oportunitatea efectuării percheziției preconizate în coraport cu situația de drept și de fapt, a ajuns la concluzia că autorizarea acesteia este necesară deoarece există suficiente temeiuri de a presupune că în urma efectuării acestei acțiuni de urmărire penală pot fi depistate obiecte și obținute informații care au importanță pentru stabilirea adevărului în prezenta cauză penală.

Încheierea nominalizată a fost contestată cu recurs de reprezentantul SRL „Grocor Auto”, care a solicitat casarea acesteia pe motiv că hotărîrea în cauza este una neîntemeiată și ilegală, invocînd că judecătorul de instrucție a emis încheierea de efectuare a percheziției fără a avea la bază careva motive întemeiate, bazîndu-se doar pe raportul depus de ofițerul de investigații, care, în esență poartă un caracter formal și general, fără a conține careva măsuri speciale de investigații, ce ar indica direct la necesitatea efectuării acestei acțiuni de urmărire penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 august 2015, recursul reprezentantului SRL „ Grocor Auto”, a fost respins ca depus peste termen. În argumentarea deciziei adoptate instanța de recurs a menționat că, potrivit prevederilor art.302 alin.(2) Cod de procedură penală, hotărîrea judecătorului de instrucție privind autorizarea măsurilor procesuale de constrîngere poate fi atacată cu recurs de către părți în instanța ierarhic superioară în termen de 3 zile. Instanța de recurs a constatat că, potrivit materialelor cauzei, încheierea contestată a fost pronunțată la 24 iulie 2015, iar conform celor susținute de părți în ședința de judecată, cu încheierea dată au făcut cunoștință la 28 iulie 2015, tot atunci fiind efectuată și percheziția, astfel că petiționarului i-a fost adusă la cunoștință ordonanța si încheierea în baza căreia s-a efectuat percheziția, iar recursul asupra încheierii a fost declarat la 04 august 2015. Generalizînd cele menționate mai sus, instanța de recurs a conchis că recursul a fost declarat peste termen și recurentul nu a invocat careva motive întemeiate de omitere a termenului de atac a încheierii din 24 iulie 2015 și nu a prezentat probe concludente ce ar servi temei de repunere în termen a recursului. 4. Nefiind de acord cu hotărîrile nominalizate, cu recurs în anulare le-au contestat reprezentanții ”Grocor-Auto” Hadzițchi Nicolai și Dodon Sergiu, care, invocînd prevederile art. 453, au solicitat casarea acestora și pronunțarea unei noi 2 hotărîri privind respingerea demersului Procuraturii Generale cu privire la autorizarea percheziției ca neîntemeiată, argumentînd că: - prin emiterea unei încheieri ilegale și neîntemeiate de autorizare a efectuării percheziției a fost încălcat art. 8 CEDO, fiind violat sediul recurentului; - percheziția nu este o măsură procesuală de constrîngere, dar este o acțiune efectuată în cadrul desfășurării urmăririi penale, astfel în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 302 alin. (2) Cod de procedură penală; - instanța de apel greșit a conchis că recurentul a declarat recursul peste termen, or încheierea judecătorului de instrucție în conformitate cu prevederile art. 439 alin. (1) Cod de procedură penală urma a fi contestată cu recurs în termen de 15 zile de la data pronunțării hotărîrii; - prin aplicarea incorectă a normelor procesual penale Curtea de Apel Chișinău a încălcat art. 6 CEDO, or instanța de recurs stabilind eronat ca fiind tardiv recursul S.R.L. ”Groncor-Auto” nu a examinat în fond cauza și nu a intrat în esența încălcărilor specificate și argumentate în cerere. 5. Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. Prin urmare, Colegiul penal specifică, că noțiunea de „hotărîri judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac” se referă la hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, după epuizarea căilor de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. 301 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva încheierii judecătorului de instrucție 3 este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare.

În conformitate cu art. 432, 453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de reprezentanții SRL ”Grocor-Auto” Hadzițchi Nicolai și Dodon Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 august 2015, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, publicată la 10 februarie 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Constantin Alerguș Vladimir Timofti 4