1re-163-2015 — art.41, 125, 300, 301, 305, 306 CPP

Prima instanță: 24.07.2015 - 24.07.2014

Instanța de apel: 20.08.2015 - 25.08.2015,

Instanța de recurs: 05.11.2015 - 25.11.2015. C O N S T A T Ă: 1. Procurorul în Procuratura Generală, Recean Roman, s-a adresat cu un demers către judecătorul de instrucție al Judecătoriei Centru, mun.Chișinău privind autorizarea efectuării percheziției la sediul SRL „Lemanos-Plus” din str.Otovasca 1/1, mun.Chișinău. În argumentarea demersului menționat procurorul a invocat că, la 23 februarie 2015 a fost pornită urmărirea penală de către Procuratura Generală în temeiul existenței bănuielii rezonabile privind comiterea infracțiunii prevăzute de art.244 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe faptul identificării unei scheme criminale, cu implicarea mai multor agenți economici, inclusiv SRL „Iuris Brio”, SRL „Grocor-Auto”, SRL „Lemanos-Plus”, SRL „Exligro”, SRL„Mavigrup Service”, SRL „Conduct-Lina”, SRL „Gefrix”, SRL „Independent Trans Grup”, SRL „Independent Taxi”, SRL „Mitrocar-Prim”, SRL„Acord Eurotrans", SRL „I&STaxi”; SRL „Transvio”, SRL „GS Milion”, SRL „Seip Autotrans”, SRL „Gatolir Prim”, SRL „Mosinvest Grup”, SRL „Great Auto Trade”, care desfășoară activitate ilegală de transport de pasageri în regim de taxi, manifestată prin nereflectarea în evidența contabilă a mijloacelor financiare real încasate, prezentarea organelor fiscale a unor date denaturate privind veniturile și cheltuielile realizate, angajarea fictivă în organele de conducere a întreprinderilor a unor persoane, care de fapt nu au tangență cu întreprinderea, acțiuni care în esență duc la neachitarea impozitelor și taxelor ce urmează a fi achitate la stat, în proporții deosebit de mari. 2. Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 24 iulie 2015, s-a dispus autorizarea efectuării percheziției la sediul SRL „Lemanos-Plus” din str.Otovasca 1/1, mun.Chișinău, în scopul depistării și ridicării instrumentelor care au fost destinate, au rezultat și/sau au fost folosite la săvîrșirea infracțiunii, cum ar fi: - documente contabile, fiscale, bancare, ștampile și rechizite juridice ale întreprinderilor indicate mai sus, inclusiv ale firmelor terțe; - înregistrări contabile și de ciornă aferente activității comerciale ale companiilor vizate; - corespondență și alte înregistrări, inclusiv în format electronic, înregistrate pe suporturi digitale (HDD, CD, flash, aparate de telecomunicații etc); 1 - mijloace bănești nereflectate în evidența contabilă sau fără dovada originii justificate, precum și alte obiecte, care nu pot fi obținute prin alte procedee probatorii, decît prin efectuarea percheziției. Instanța a indicat că, verificînd oportunitatea efectuării percheziției preconizate în coraport cu situația de drept și de fapt, a ajuns la concluzia că autorizarea acesteia este necesară și oportună, deoarece există suficiente temeiuri de a presupune că în urma efectuării acestei acțiuni de urmărire penală pot fi depistate obiecte și obținute informații care au importanță pentru stabilirea adevărului pe cauza penală nominalizată. 3. Împotriva încheierii nominalizate a declarat recurs reprezentantul SRL „Lemanos- Plus”, care a solicitat casarea încheierii pe motiv că hotărîrea în cauza este una neîntemeiată și ilegală, invocînd că judecătorul de instrucție a emis încheierea de efectuare a percheziției fără a avea la bază careva temeiuri considerabile și justificate legal, bazîndu-se doar pe raportul depus de către ofițerul de investigații, care, în esență poartă un caracter formal și general, fără a conține careva măsuri speciale de investigații, ce ar indica direct la necesitatea efectuării acestei acțiuni de urmărire penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 august 2015, recursul reprezentantului SRL „Lemanos-Plus”, a fost respins ca depus peste termen. În motivarea soluției date instanța de recurs a menționat că, potrivit art.449 alin.(l) pct.1) Cod procedură penală, judecînd recursul, instanța respinge recursul, menținînd hotărîrea atacată, dacă recursul este depus peste termen. Conform art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Această prevedere legală are caracter de garanție egală pentru părțile din proces, fiind impusă obligația îndeplinirii în termen a actelor procedurale, sub sancțiunea decăderii din acest drept procesual. Potrivit prevederilor art.302 alin.(2) Cod de procedură penală, hotărîrea judecătorului de instrucție privind autorizarea măsurilor procesuale de constrîngere poate fi atacată cu recurs de către părți în instanța ierarhic superioară în termen de 3 zile. Instanța de recurs a constatat că, potrivit materialelor cauzei, încheierea Judecătoriei Centru, mun.Chișinău a fost pronunțată la 24 iulie 2015, iar conform declarațiilor reprezentantului SRL „Lemanos-Plus” date în ședința de judecată, cu încheierea dată a făcut cunoștință la 28 iulie 2015, tot atunci fiind efectuată și percheziția, astfel că petiționarului i-a fost adusă la cunoștință ordonanța si încheierea în baza căreia s-a efectuat percheziția, iar recursul asupra încheierii a fost declarat de reprezentantul SRL „Lemanos-Plus” la 04 august 2015. Prin urmate, instanța de recurs a conchis că recursul este declarat peste termen și recurentul nu a invocat careva motive întemeiate pentru care a omis termenul de atac a încheierii din 24 iulie 2015 și nu a prezentat probe concludente ce ar servi drept temei de repunere în termen a recursului. 4.1. Decizia instanței de apel, în temeiul art.466 Cod de procedură penală, a devenit irevocabilă la data pronunțării.

Împotriva deciziei nominalizare au declarat recurs în anulare reprezentanții SRL„Lemanos-Plus” care, invocînd prevederile art.452, 453 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia ca fiind nefondată, motivînd că judecătorul de instrucție ilegal a autorizat percheziția la adresa din str.Otovasca 1/1, mun.Chișinău pentru descoperirea și ridicarea a altor documente ce au tangență cu activitatea companiei, a documentelor în privința altor agenți economici ce pot avea tangență cu activitatea companiei nerezidente, astfel nu a fost determinat gradul de implicare a fiecărui agent economic în presupusa schemă criminală și nu s-a descris rolul fiecărei întreprinderi, au fost încălcate prevederile art.253 Cod de 2 procedură penală; instanța de recurs ilegal a respins recursul ca fiind declarat peste termen, deoarece termenul de recurs împotriva hotărîrilor pentru care legea nu prevede calea de atac a apelului este de 15 zile, iar practica Curții de Apel de utilizare a termenului de trei zile este una greșită și vine în contradicție cu practica general stabilită și legislația în vigoare.

Examinînd admisibilitatea recursului în anulare în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal consideră că acesta este inadmisibil din următoarele considerente. Conform art.305 alin.(8) Cod de procedură penală, normă în baza căreia s-a adoptat încheierea atacată, stipulează că încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în condițiile prezentului articol, poate fi contestată cu recurs la curtea de apel. Potrivit art.452 alin.(l) Cod de procedură penală, hotărîrile judecătorești irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după epuizarea căilor ordinare de atac. În conformitate cu prevederile art.452 alin. (1) Cod de procedură penală, persoanele menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Reieșind din prevederile art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu în mod expres că, pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă că, celelalte categorii de hotărîri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate în temeiul prevederilor art.313 Cod de procedură penală, nu sînt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. În urma celor expuse, rezultă că recursul în anulare declarat în speță în aspectul vizat, adică fiind declarat împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal. Conform art.456 alin.(l), 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat, situație ce persistă în cauza dată.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4), 453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de reprezentanții SRL „Lemanos-Plus” Spînu Alexei și Dodon Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 august 2015, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 16 decembrie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 3