1re-163-2015 — art.41, 125, 300, 301, 305, 306 CPP

Dosarul nr.1re-163/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 noiembrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Elena Covalenco,

Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

reprezentanții SRL „Lemanos-Plus” Spînu Alexei și Dodon Sergiu, prin care se solicită

casarea încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 24

iulie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 august 2015

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

judecătorul de instrucție al Judecătoriei Centru, mun.Chișinău privind autorizarea efectuării

percheziției la sediul SRL „Lemanos-Plus” din str.Otovasca 1/1, mun.Chișinău.

În argumentarea demersului menționat procurorul a invocat că, la 23 februarie 2015 a

fost pornită urmărirea penală de către Procuratura Generală în temeiul existenței bănuielii

rezonabile privind comiterea infracțiunii prevăzute de art.244 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe

faptul identificării unei scheme criminale, cu implicarea mai multor agenți economici, inclusiv

SRL „Iuris Brio”, SRL „Grocor-Auto”, SRL „Lemanos-Plus”, SRL „Exligro”, SRL„Mavigrup

Service”, SRL „Conduct-Lina”, SRL „Gefrix”, SRL „Independent Trans Grup”, SRL

„Independent Taxi”, SRL „Mitrocar-Prim”, SRL„Acord Eurotrans", SRL „I&STaxi”; SRL

„Transvio”, SRL „GS Milion”, SRL „Seip Autotrans”, SRL „Gatolir Prim”, SRL „Mosinvest

Grup”, SRL „Great Auto Trade”, care desfășoară activitate ilegală de transport de pasageri în

regim de taxi, manifestată prin nereflectarea în evidența contabilă a mijloacelor financiare real

încasate, prezentarea organelor fiscale a unor date denaturate privind veniturile și cheltuielile

realizate, angajarea fictivă în organele de conducere a întreprinderilor a unor persoane, care de

fapt nu au tangență cu întreprinderea, acțiuni care în esență duc la neachitarea impozitelor și

taxelor ce urmează a fi achitate la stat, în proporții deosebit de mari.

24 iulie 2015, s-a dispus autorizarea efectuării percheziției la sediul SRL „Lemanos-Plus” din

str.Otovasca 1/1, mun.Chișinău, în scopul depistării și ridicării instrumentelor care au fost

destinate, au rezultat și/sau au fost folosite la săvîrșirea infracțiunii, cum ar fi:

- documente contabile, fiscale, bancare, ștampile și rechizite juridice ale întreprinderilor

indicate mai sus, inclusiv ale firmelor terțe;

- înregistrări contabile și de ciornă aferente activității comerciale ale companiilor vizate;

- corespondență și alte înregistrări, inclusiv în format electronic, înregistrate pe

suporturi digitale (HDD, CD, flash, aparate de telecomunicații etc);

1

- mijloace bănești nereflectate în evidența contabilă sau fără dovada originii justificate,

precum și alte obiecte, care nu pot fi obținute prin alte procedee probatorii, decît prin

efectuarea percheziției.

Instanța a indicat că, verificînd oportunitatea efectuării percheziției preconizate în

coraport cu situația de drept și de fapt, a ajuns la concluzia că autorizarea acesteia este

necesară și oportună, deoarece există suficiente temeiuri de a presupune că în urma efectuării

acestei acțiuni de urmărire penală pot fi depistate obiecte și obținute informații care au

importanță pentru stabilirea adevărului pe cauza penală nominalizată.

Plus”, care a solicitat casarea încheierii pe motiv că hotărîrea în cauza este una neîntemeiată și

ilegală, invocînd că judecătorul de instrucție a emis încheierea de efectuare a percheziției fără a

avea la bază careva temeiuri considerabile și justificate legal, bazîndu-se doar pe raportul

depus de către ofițerul de investigații, care, în esență poartă un caracter formal și general, fără

a conține careva măsuri speciale de investigații, ce ar indica direct la necesitatea efectuării

acestei acțiuni de urmărire penală.

reprezentantului SRL „Lemanos-Plus”, a fost respins ca depus peste termen.

În motivarea soluției date instanța de recurs a menționat că, potrivit art.449 alin.(l)

pct.1) Cod procedură penală, judecînd recursul, instanța respinge recursul, menținînd hotărîrea

atacată, dacă recursul este depus peste termen.

Conform art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Această prevedere legală are

caracter de garanție egală pentru părțile din proces, fiind impusă obligația îndeplinirii în

termen a actelor procedurale, sub sancțiunea decăderii din acest drept procesual.

Potrivit prevederilor art.302 alin.(2) Cod de procedură penală, hotărîrea judecătorului de

instrucție privind autorizarea măsurilor procesuale de constrîngere poate fi atacată cu recurs de

către părți în instanța ierarhic superioară în termen de 3 zile.

Instanța de recurs a constatat că, potrivit materialelor cauzei, încheierea Judecătoriei

Centru, mun.Chișinău a fost pronunțată la 24 iulie 2015, iar conform declarațiilor

reprezentantului SRL „Lemanos-Plus” date în ședința de judecată, cu încheierea dată a făcut

cunoștință la 28 iulie 2015, tot atunci fiind efectuată și percheziția, astfel că petiționarului i-a

fost adusă la cunoștință ordonanța si încheierea în baza căreia s-a efectuat percheziția, iar

recursul asupra încheierii a fost declarat de reprezentantul SRL „Lemanos-Plus” la 04 august

2015.

Prin urmate, instanța de recurs a conchis că recursul este declarat peste termen și

recurentul nu a invocat careva motive întemeiate pentru care a omis termenul de atac a

încheierii din 24 iulie 2015 și nu a prezentat probe concludente ce ar servi drept temei de

repunere în termen a recursului.

4.1. Decizia instanței de apel, în temeiul art.466 Cod de procedură penală, a devenit

irevocabilă la data pronunțării.

SRL„Lemanos-Plus” care, invocînd prevederile art.452, 453 alin.(1) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia ca fiind nefondată, motivînd că judecătorul de instrucție ilegal a

autorizat percheziția la adresa din str.Otovasca 1/1, mun.Chișinău pentru descoperirea și

ridicarea a altor documente ce au tangență cu activitatea companiei, a documentelor în privința

altor agenți economici ce pot avea tangență cu activitatea companiei nerezidente, astfel nu a

fost determinat gradul de implicare a fiecărui agent economic în presupusa schemă criminală și

nu s-a descris rolul fiecărei întreprinderi, au fost încălcate prevederile art.253 Cod de

2

procedură penală; instanța de recurs ilegal a respins recursul ca fiind declarat peste termen,

deoarece termenul de recurs împotriva hotărîrilor pentru care legea nu prevede calea de atac a

apelului este de 15 zile, iar practica Curții de Apel de utilizare a termenului de trei zile este una

greșită și vine în contradicție cu practica general stabilită și legislația în vigoare.

motivele invocate, Colegiul penal consideră că acesta este inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art.305 alin.(8) Cod de procedură penală, normă în baza căreia s-a adoptat

încheierea atacată, stipulează că încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în condițiile

prezentului articol, poate fi contestată cu recurs la curtea de apel.

Potrivit art.452 alin.(l) Cod de procedură penală, hotărîrile judecătorești irevocabile pot

fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după epuizarea căilor ordinare de

atac.

În conformitate cu prevederile art.452 alin. (1) Cod de procedură penală, persoanele

menționate la art.401 alin.(1) pct.2) și 3), precum și în numele acestor persoane, apărătorul sau

reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva

hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Reieșind din prevederile art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile

pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea

atacată.

Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu în mod expres că, pot fi atacate cu

recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond,

adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după

epuizarea căilor ordinare de atac.

Circumstanțele enunțate atestă că, celelalte categorii de hotărîri judecătorești

irevocabile, inclusiv cele adoptate în temeiul prevederilor art.313 Cod de procedură penală, nu

sînt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare.

În urma celor expuse, rezultă că recursul în anulare declarat în speță în aspectul vizat,

adică fiind declarat împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost

soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal.

Conform art.456 alin.(l), 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat,

situație ce persistă în cauza dată.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de reprezentanții SRL „Lemanos-Plus”

Spînu Alexei și Dodon Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 25 august 2015, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 16 decembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

3