1re-173/2015 — art. 313 CPP

1re-173/2015 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1re-173/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

09 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

avocatul Fediuc Valentin în numele petiționarului SRL „Velspur”, prin care se solicită

casarea parțială a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

septembrie 2015,

Termenul de examinare a cauzei:

01.06.2015-14.07.2015

02.09.2015-23.09.2015

A C O N S T A T A T:

2014, a înaintat plîngere la Judecătoria Centru, mun. Chișinău, în baza prevederilor

art. 313 Cod de procedură penală, prin care a solicitat anularea ordonanței din 19

decembrie 2014 a procurorului Procuraturii Generale, Bunica I., în partea refuzului

înregistrării plângerii și cu obligarea organului procuraturii să lichideze încălcările

admise; constatarea încălcării procedurii de examinare a plângerii în interesele SRL

„Velspur” privind înlăturarea procurorului Procuraturii Generale, Recean R. de la

exercitarea controlului legalității și agentului constatator a Direcției nr. 3 a INI IGP

MAI, locotenent-colonel Toacă V. de la examinarea materialului nr. 1009 înregistrat în

REI-2, cu obligarea organului procuraturii să lichideze încălcările admise; declararea

ca fiind ilegale a perchezițiilor efectuate la sediul SRL „Velspur” la data de 14

noiembrie 2014 și 17 noiembrie 2014, a acțiunilor de ridicare a documentelor, de

sechestrare a bunurilor și anularea procesului-verbal de percheziție, iar bunurile

ridicate să fie restituite proprietarului SRL „Velspur” cu clasarea materialului.

Avocatul Fediuc V. în numele petiționarului SRL „Velspur”, a invocat în

argumentarea plîngerii sale, că:

- refuzul procurorului Procuraturii Generale, Bunica I. de a înregistra plîngerea

și a o examina în ordinea art. 274 Cod de procedură penală, îl consideră ilegal,

deoarece organul de urmărire penală este obligat să primească plîngerile sau

1

denunțurile referitoare la infracțiunile săvîrșite, chiar și în cazul în care cauza nu este

de competența lui, iar persoanei i se eliberează imediat un certificat despre acest fapt;

- percheziția efectuată la data de 14 noiembrie 2014 nu a fost confirmată prin

încheierea judecătorului de instrucție, iar percheziția efectuată la 17 noiembrie 2014

nu este autorizată prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13

noiembrie 2014, de asemenea percheziția fiind autorizată doar pentru o singură dată,

urma să fie efectuată într-un mod neîntrerupt;

- prin încheierea judecătorului de instrucție, nu s-a autorizat ridicarea actelor ce

constituie secret comercial;

- plângerea în interesele SRL „Velspur” privind înlăturarea procurorului

Procuraturii Generale, Recean R. de la exercitarea controlului legalității și agentului

constatator a Direcției nr. 3 a INI IGP MAI, locotenent-colonel Toacă V. de la

examinarea materialului nr. 1009 înregistrat în REI-2 a fost soluționată prin scrisoarea

din 29 decembrie 2014, însă legea nu prevede emiterea scrisorilor la examinarea

plîngerilor în baza art. 2991 Cod de procedură penală, dar a ordonanțelor motivate a

procurorului ierarhic superior.

plîngerea avocatului Fediuc V. în numele petiționarului SRL „Velspur” a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de judecată a conchis că, argumentele

avocatului nu au relevanță la examinarea plîngerii, deoarece instanța de judecată nu

se poate pronunța asupra oportunității ordonanțelor contestate, ci asupra legalității

acestora, însă în ședința de judecată s-a constatat că acestea au fost întocmite conform

cerințelor legale. De asemenea a reținut că măsura specială de investigație a fost

autorizată de către judecătorul de instrucție, iar încheierea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 13 noiembrie 2014 nu a fost contestată și anulată de Curtea de Apel

Chișinău, astfel există o hotărîre judecătorească irevocabilă.

numele petiționarului, prin care a solicitat casarea acesteia ca fiind ilegală în partea

respingerii plîngerii privind refuzul de a porni urmărirea penală în privința agentului

constatator Toacă V. a Direcției nr. 3 INI IGP MAI cu rejudecarea cauzei și emiterea

unei noi hotărîri prin care să se constate încălcarea procedurii de examinare a

plîngerii de către procurorul ierarhic superior, anularea ordonanței din 19 decembrie

2014 a procurorului Procuraturii Generale, Bunica I. și obligarea procurorului de a

repara erorile admise.

În motivarea recursului său, a invocat că prin plîngerea depusă în ordinea art.

313 Cod de procedură penală au fost invocate mai multe cerințe legate de procesul

contravențional pornit în privința SRL „Velspur” de către agentul constatator Toacă

V. a Direcției nr. 3 a INI IGP MAI. Refuzul de a înregistra sesizarea de comitere a unei

fapte, ce se presupune că ar fi calificată ca infracțiune, este un refuz în pornirea

urmăririi penale, iar încheierea judecătorului în această parte poate fi atacată cu

recurs. Consideră că la examinarea plîngerii în această parte nu a fost respectată

competența după materie.

2

fost admis recursul declarat de către avocatul Fediuc V. în numele petiționarului SRL

„Velspur”, fiind casată încheierea și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță, în

alt complet de judecată.

În motivarea soluției adoptate, instanța a menționat că, prima instanță la

examinarea plîngerii avocatului Fediuc V. în numele petiționarului, nu s-a expus

asupra argumentelor și cerințelor petiționarului, ci doar asupra legalității percheziției

ce a fost autorizată prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13

noiembrie 2014, de asemenea plîngerea a fost depusă la data de 31 decembrie 2014,

însă conform art. 301, 302 Cod de procedură penală se contestă în termen de 3 zile și

este cu drept de recurs în instanța ierarhic superioară. La fel, prima instanță în

încheierea contestată a făcut trimitere la înscrisuri ce nu se regăsesc la materialele

cauzei.

avocatului Fediuc V. în numele petiționarului SRL „Velspur” a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

În motivarea soluției adoptate, cu privire la cerința privind constatarea încălcării

procedurii de examinare a plângerii în ordinea art. 2991 Cod de procedură penală, de

către procurorul ierarhic superior Morari V. și anularea ordonanței din 19 decembrie

2014 a procurorului Procuraturii Generale - Bunica I. în partea refuzului în

înregistrarea plângerii cu examinarea în ordinea art. 274 Cod de procedură penală în

privința acțiunilor agentului constatator a Direcției nr. 3 INI IGP, Toacă V., cu

obligarea organului procuraturii să lichideze încălcările admise, instanța de judecată a

conchis că, plângerea lui Fediuc V. a fost examinată. Astfel, circumstanțele invocate în

această plîngere nu s-au adeverit, din care considerent procurorul întemeiat a dispus

de a nu înregistra plîngerea pentru examinarea în ordinea art. 274 Cod de procedură

penală, deoarece aceasta nu a fost întemeiată. Mai mult ca atât, în partea ce ține de

obligarea organului procuraturii să lichideze încălcările admise, instanța de judecată a

considerat că plângerea poartă un caracter declarativ, deoarece persoana interesată nu

a indicat și nu a argumentat care anume sunt acele încălcări admise la emiterea

ordonanței nominalizate.

Referitor la cerința privind constatarea încălcării procedurii de examinare a

plângerii în numele SRL „Velspur” privind înlăturarea procurorului Procuraturii

Generale, Recean R. de la exercitarea controlului legalității și agentului constatator a

Direcției nr. 3 a INI IGP MAI, locotenent-colonel Toacă V. de la examinarea

materialului nr. 1009 înregistrat în REI-2, cu obligarea organului procuraturii să

lichideze încălcările admise, instanța de judecată a reținut că nu au fost prezentate

careva probe concludente și utile în condițiile art. 54 și art. 571 Cod de procedură

penală, ce ar servi ca temei de admitere a solicitării în cauză.

Totodată, în partea ce ține de obligarea organului procuraturii să lichideze

încălcările admise, instanța de judecată, de asemenea a menționat că plângerea poartă

un caracter declarativ, deoarece persoana interesată nu a indicat și nu a argumentat

3

care anume sunt acele încălcări pretinse a fi admise la emiterea ordonanței

nominalizate.

Ce ține de solicitarea privind declararea ca fiind ilegală a percheziției efectuate la

sediul SRL „Velspur” la data de 14 noiembrie 2014 și 17 noiembrie 2014 și a acțiunilor

de ridicare a documentelor, sechestrare a bunurilor și dispunerea anulării procesului-

verbal de percheziție din 14 noiembrie 2014 - 17 noiembrie 2014, prima instanță a

notat că percheziția efectuată la SRL „Velspur” a fost autorizată de către judecătorul

de instrucție, prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13 noiembrie

2014, fapt confirmat și de avocatul Fediuc V. în plîngerea înaintată. De asemenea,

încheierea în cauză la moment este definitivă și irevocabilă, legalitatea acesteia nefiind

contestată. Totodată, la acțiunile de percheziție din data de 17 noiembrie 2014,

instanța a reținut că acestea au constituit o continuitate a percheziției inițiate la data

de 14 noiembrie 2014, ce nu a putut fi finisată în decursul unei singure zile, reieșind

din volumul mare de materiale ce trebuiau cercetate.

Cu privire la cerința despre faptul că bunurile ridicate și nerestituite, la moment

să fie restituite proprietarului SRL „Velspur”, prima instanță a conchis că potrivit

declarațiilor avocatului, bunurile ridicate au fost restituite, astfel decăzînd această

cerință.

numele petiționarului, prin care a solicitat casarea acesteia cu rejudecarea cauzei și

emiterea unei noi hotărîri prin care plîngerea depusă să fie admisă integral.

2015, a fost admis recursul declarat de către avocatul Fediuc V. în numele

petiționarului SRL „Velspur”, fiind casată încheierea și anulată ordonanța

procurorului din 19 decembrie 2014, cu trimiterea materialelor procurorului pentru

înlăturarea lacunelor depistate.

În motivarea soluției adoptate, instanța a menționat că, organul de urmărire

penală și procurorii nu au întreprins toate măsurile procesuale necesare examinării

complete și multilaterale a cazului, efectuând o investigație incompletă, urmare a

căreia au ajuns la concluzii pripite.

Totodată, instanța de recurs a reținut că nu este clar ce măsuri au fost întreprinse

de către procuror în vederea verificării celor invocate în plângere de către petiționar,

deoarece acesta a invocat că nu a fost efectuată o investigație completă asupra

circumstanțelor menționate în plângere, nu au fost apreciate probele la care face

referire petiționarul, nu a efectuat nici o acțiune procesuală și nu a întreprins măsurile

necesare pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a circumstanțelor

cauzei. Astfel, în materialele prezentate instanței nu se regăsesc careva probe ce ar

indica că motivele invocate de petiționar deplin au fost obiect de cercetate a organului

de urmărire penală și anume verificarea argumentelor SRL „Velspur” cu privire la

faptul că procurorul ierarhic superior a încălcat procedura de examinare a plîngerii în

ordinea art.2991 Cod de procedură penală.

La fel, instanța de recurs a statuat că procurorul nu a întreprins măsuri și nu a

efectuat acțiuni procesuale în vederea administrării probelor ce demonstrează cele

4

reflectate de petiționar în plângerea depusă organului de urmărire penală. De

asemenea, a statuat că instanța nu a examinat materialele cauzei penale, deoarece

conform proceselor-verbale ale ședințelor de judecată, lipsesc careva date privind

cercetarea materialelor cauzei.

numele petiționarului SRL „Velspur” o contestă cu recurs în anulare, prin care solicită

casarea parțială a acesteia în partea în care instanța nu s-a expus asupra cerinței de

declarare a ilegalității percheziției din 14 noiembrie 2014 și 17 noiembrie 2014

efectuată la sediul SRL „Velspur” și nulității procesului-verbal de percheziție din

aceiași dată, cu emiterea unei noi hotărîri prin care plîngerea depusă în ordinea art.

313 Cod de procedură penală, în această parte să fie admisă.

În motivarea recursului său, invocă că:

- nici prima instanță, nici instanța de recurs nu s-au expus asupra cerinței privind

declararea ilegalității percheziției din 14 noiembrie 2014 și 17 noiembrie 2014 efectuată

la sediul SRL „Velspur” și nulității procesului-verbal de percheziție din aceiași dată,

fapt ce echivalează cu neexaminarea fondului de instanța de judecată;

- prin hotărîrea instanței de recurs nu s-a adus nici un argument și nici o

motivare asupra cerinței de declarare ilegală a percheziției din 14 noiembrie 2014 și 17

noiembrie 2014 efectuată la sediul SRL „Velspur” și nulității procesului-verbal de

percheziție din aceiași dată, fapt ce consideră că a fost admisă o eroare de drept.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, poate fi

declarat la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii

judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Totodată, prevederile art. 453 alin. (1), art. 455 alin. (2) pct. 3)-5), art. 3 alin. (1)

Cod de procedură penală, prevăd că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în

anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul

în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea

atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a

pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței; data

deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii

apelului; data adoptării deciziei în recurs, și argumentele admiterii sau respingerii

recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în

timpul judecării cauzei în instanța judecătorească.

Astfel, prevederile legale menționate mai sus prescriu în mod expres, că pot fi

atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată

cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau

încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.

Prevederile legale enunțate atestă că, celelalte categorii de hotărîri judecătorești

irevocabile, inclusiv cele adoptate de judecătorul de instrucție, în temeiul art. 313 Cod

5

de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul

recursului în anulare.

Acțiunile sau actele ilegale ale organului de urmărire penală și a organului care

exercită activitate specială de investigații, în sensul art. 313 Cod de procedură penală

(cu excepția celor prevăzute la alin. (6) al normei vizate), au un singur grad de

verificare, fapt ce corespunde cerințelor art. 13 CEDO, precum că orice persoană, ale

cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are

dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci cînd încălcarea s-

ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale. Deci,

statul este obligat să asigure o cale de atac în instanță, în cazul pretinselor violări ale

drepturilor omului. Astfel, statul a asigurat acest drept prin controlul efectuat in baza

art. 313 Cod de procedură penală.

Eliminarea căilor extraordinare de atac în această materie este justificată și de

caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 Cod de procedură

penală, legiuitorul urmărind astfel să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod

rapid a unei hotărîri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar

asupra acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale organelor

care exercită activitatea specială de investigații, pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal.

Potrivit dispozițiilor art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, în cazul în care se

constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul conchide că, recursul de pe rol, este declarat

împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, prin care nu a fost soluționat fondul

unei cauze penale și fără suport legal pentru a fi atacat cu recurs în anulare, adică este

vădit neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Fediuc Valentin

în numele petiționarului SRL „Velspur”, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 23 septembrie 2015, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 09 decembrie 2015.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

6