1ra-1595/2015 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-1595/2015 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1595/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

23 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de acuzatorul de

stat Liliana Pasat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 23 septembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Namolovan Alexei Nicolai, născut la 14

septembrie 1980, originar și domiciliat în or.

Șoldănești, str. Feroviarilor 15.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.09.2014 – 15.04.2015;

Instanța de apel: 06.05.2015 – 23.09.2015;

Instanța de recurs: 03.12.2015 – 23.12.2015.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (l) Cod penal, la 1 an închisoare.

În baza art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, i s-a adăugat parțial la pedeapsa

stabilită inculpatului Namolovan A. partea neexecutată a pedepsei stabilite lui prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2013, stabilindu-i-se o pedeapsă

definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare cu ispășirea pedepsei în peniteniciar de tip

semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Pazuratii I. s-a admis în principiu,

urmînd ca asupra acesteia să se pronunțe instanța de drept comun în ordinea procedurii

civile.

la 01 mai 2014, aproximativ în jurul orei 21:00, aflîndu-se în loc public în fața blocului

locativ situat pe str. M. Jucov 4, din or. Șoldănești, că încălcînd grosolan ordinea

1

publică, dînd dovadă de o obrăznicie deosebită, fără nici un temei 1-a înjurat cu cuvinte

necenzurate pe cet. Pazuratii I., înjosindu-i onoarea și demnitatea. După ce încălcînd

grav ordinea publică și exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, dînd dovadă

de un cinizm deosebit, fără nici un motiv i-a aplicat cet. Pazuratii I. mai multe lovituri cu

pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, inclusiv în regiunile de importanță

vitală: cap și torace, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 259 D

din 2 iulie 2014, leziuni corporale sub formă de: comoție cerebrală, excoriații a feții,

contuzia toracelui, plăgi contuze în regiunea feții, excoriația ochiului și regiunea frunții

pe centru și stînga, nasului și periorbitală pe stînga care în ansamblu se califică ca

vătămări corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul, adică, acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau

de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum

și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită.

solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

căreia să-i fie stabilită o pedeapsă non-privativă de libertate.

În motivarea cerințelor apelului declarat, inculpatul Namolovan A. a invocat că

consideră pedeapsa stabilită de către prima instanță prin sentința adoptată ca fiind una

prea aspră în raport cu circumstanțele cauzei, iar la aplicarea pedepsei cu închisoare

instanța nu a ținut cont de faptul că la locul de trai se caracterizează pozitiv, are la

întreținere doi copii minori și soția, dînsul fiind unicul întreținător al familiei.

A mai menționat că sentința instanței de fond nu corespunde cerințelor prevăzute de

art. 384 Cod de procedură penală.

Suplimentar a mai invocat că în ședința de judecată și-a recunoscut parțial vina,

inițiatorul conflictului fiind partea vătămată, care a numit-o pe soția sa cu cuvinte

ofensatoare.

apelul declarat de către inculpat a fost admis, sentința a fost casată, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre, după cum urmează:

Cauza penală în privința lui Namolovan A. s-a încetat în conformitate cu

prevederile art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală, din motiv că fapta persoanei

constituie o contravenție.

Namolovan A. s-a recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de

art.78 alin. (3) Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional, deoarece a

expirat termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale.

2

ignorat circumstanțele de fapt și de drept, și a încadrat greșit acțiunile inculpatului în

baza art. 287 alin. (1) Cod penal. Astfel, această concluzie a primei instanțe, instanța de

apel a considerat-o neîntemeiată.

Analizînd întreg ansamblu de probe cercetate în ședința de judecată, instanța de

apel a ajuns la concluzia că, acțiunile inculpatului nu constituie o

infracțiune, dar contravenția prevăzută de art. 78 alin. (3) Cod contravențional, potrivit

declarațiilor martorilor date atît în cadrul urmăririi penale, cît și în prima instanță,

precum și de probele scrise prezente în dosarul penal respectiv.

Instanța de apel, a menționat că potrivit laturei subiective a huliganismului se

caracterizează prin comiterea cu intenție directă a infracțiunii: persoana conștientizează

că încalcă grosolan ordinea publică, exprimă o vădită lipsă de respect față de societate și

dorește aceasta.

Nici în cadrul urmăririi penale, nici în cadrul ședinței de judecată nu au fost

acumulate probe certe, care ar fi demonstrat că anume Namolovan A. a generat situația

din 01.05.2014, că prin acțiunile întreprinse, acesta ar fi avut intenția de a încălca

ordinea publică.

De asemenea, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.101

Cod de procedură penală, potrivit cărora fiecare probă urmează să fie apreciată din punct

de vedere al pertinenței, concludentei și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu -

din punct vedere al coroborării lor, probele sînt apreciate după examinarea lor în

ansamblu, toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege; nici o probă nu are o

valoare din timp stabilită.

Mai mult ca atît, acuzarea nu a dovedit cert realizarea

aspectului obiectiv și mai ales a celui subiectiv al infracțiunii de huliganismul imputată

inculpatului, iar prin cumulul probelor administrate, se concluzionează lipsa

intenției de huliganism în acțiunile inculpatului, ultimul din apărarea soției sale i-a

cauzat victimei vătămări ușoare. Concluzia dată a fost instituită, deoarece există îndoială

asupra motivului care l-ar fi determinat pe făptuitor să comită infracțiunea, fapt ce în

corespundere cu art. 8 alin. (3) Cod penal, urmează a fi interpretat în favoarea

inculpatului.

În concluzie, instanța de apel a constatat că, în acțiunile inculpatului este prezentă

contravenția prevăzută de art. 78 alin. (3) Cod contravențional, adică vătămarea

intenționată ușoară a integrității corporale care a provocat o dereglare de scurtă durată

a sănătății sau o pierdere neînsemnată, dar stabilă, a capacității de muncă.

recurs ordinar, prin care a solicitat casarea acesteia cu menținerea sentinței primei

instanțe.

3

În motivarea celor solicitate procurorul invocă faptul că, instanța de apel, a

examinat apelul cu grave derogări de la norma procesual-penală, dînd prioritate

declarațiilor inculpatului date în primă instanță.

Mai invocă că, concluzia instanței de apel este contrară probelor administrate și

cercetate în ședințele de judecată.

Astfel consideră că acțiunile inculpatului întrunesc componența de infracțiune

prevăzută de art. 287 alin. (l) Cod penal, fiind dovedită prin următoarele probele scrise:

plîngerea cet. Pazuratii I. și raportul de experiză medico-legală nr. 259D din 02.07.2014,

conform căruia s-a constatat comoție cerebrală, excoriații a feței, contuzia toracelui,

plăgi contuzionate în regiunea feții, excoriația ochiului și regiunea frunții pe centru și

stingă, nasul și periorbitală pe stînga care posibil au fost pricinuite în rezultatul acțiunii

cu un corp dur. În circumstanțele indicate acțiunile inculpatului se califică ca fiind

vătămări ușoare care au provocat o dereglare a sănătății de scurtă durată.

Instanța de apel a reținut drept temei de încetare a procesului penal lipsa intenției de

huliganism, precum și condițiile și circumstanțele stabilite pe caz, care nu pot fi

considerate încălcare a ordinii publice, deoarece nu s-a stabilit: amenințare cu răfuială

fizică, opunere de rezistență violentă persoanelor care curmă actele huliganice, precum și

acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Ordinea publică înseamnă o totalitate de relații sociale ce asigură o ambianță

liniștită de convețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei și a integrității

patrimoniului.

În contextul acestor circumstanțe consideră că concluzia instanței de apel despre

lipsa obiectului infracțiunii de huliganism, este neîntemeiată. Obiectul juridic al

infracțiunii incriminate inculpatului îl constituie relațiile sociale de conviețuire a căror

existență și dezvoltare sunt condiționate de respectarea și asigurarea ordinei publice.

Asigurarea ordinei publice, în sensul art. 287 Cod penal este un atribut al vieții sociale în

care relațiile (raporturile) dintre oameni, comportarea lor și, în genere, activitățile lor,

atunci cînd participă la forme de viață în comun, în public, se desfășoară, de regulă, în

mod pașnic, după norme de respect reciproc, de securitate personală, de încredere în

atitudinea și faptele celorlalți oameni.

În drept recurentul își întemeiază recursul pe prevederile art.427 alin. (1) pct. 6) și

12) Cod de procedură penală.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

4

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat de acuzatorul de stat se constată că,

recurentul invocă ca temei de drept pct. 6) și 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, pct. 6) stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, iar pct. 12)

indică că, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Reieșind din textul recursului, Colegiul penal conchide că recurentul critică

decizia instanței de apel, dat fiind că la baza hotărîrii de încetare adoptată în privința

lui Namolovan A. au fost puse probe inadmisibile, iar instanța de apel nu a pătruns în

esența cauzei deferită judecății și eronat a constatat că acțiunile inculpatului reprezintă

contravenția prevăzută de art. 78 alin. (3) Cod contravențional, pe cînd în acțiunile

sale a fost manifestat clar un act de huliganism, acțiuni ce se încadrează în

componența de infracțiune prevăzută la art. 287 alin. (1) Cod penal.

Așadar, recurentul și-a întemeiat recursul în baza pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod

de procedură penală, menționînd că hotărîrea instanței de apel nu cuprinde o motivare

corespunzătoare, iar instanța a examinat unilateral probele, bazîndu-se pe cele

invocate de partea apărării și ignorînd aprecierea probelor prezentate de partea

acuzării.

Însă, în raport cu textul hotărîrii contestate, se relevă că instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

caz, la admiterea apelului declarat de inculpatul Namolovan A..

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, cărora li s-a dat o nouă apreciere de

către aceasta și just a ajuns la concluzia că sentința atacată urmează a fi casată,

rejudecată cauză și pronunțată o nouă hotărîre.

Cu referire la cele invocate de recurent privitor la chestiunea de apreciere eronată

a probelor, menționîndu-se că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător decizia

adoptată, dînd o apreciere unilaterală probelor cercetate și acordînd prioritate doar

unor probe, în consecință, ajungînd pripit la concluzia de încetare a procesului penal și

5

sancționare inculpatului în baza art. 78 alin. (3) Cod contravențional, instanța de

recurs reține următoarele.

Potrivit dispoziției art. 287 Cod penal, latura subiectivă a huliganismului se

caraterizează prin comiterea cu intenție directă a infracțiunii: persoana conștientizînd

că încalcă grosolan ordinea publică, exprimă o vădită lipsă de respect față de societate

și dorește aceasta.

Prin urmare a celor menționate, se afirmă că acțiunile inculpatului Namolovan

nu au fost îndreptate spre a încalca ordinea publică.

Astfel, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în cauza dată, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și

obiectiv probele invocate în ședința de judecată, verificîndu-le sub aspectul pertinenții

și concludenții, fapt ce face ca concluzia privind săvîrșirea de către Namolovan A., a

contravenției prevăzute de art. 78 alin. (3) Cod contravențional, să fie una legală și

întemeiată.

Luînd în considerație cele consemnate mai sus, Colegiul penal nu reține ca

întemeiate criticile acuzatorului de stat cu privire la prezența elementelor constitutive

a infracțiunii de huliganism prevăzute la art. 287 Cod penal.

În acest sens, Colegiul penal, este solidară cu concluzia instanței de apel, prin

care a reiterat că prima instanță nu a cercetat probele acumulate sub toate aspectele,

nu le-a verificat, nu a înlăturat divergențele apărute pe cauză, dar a acceptat

concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului, neținînd

cont de faptul că sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului.

Privitor la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel la judecarea

apelului declarat nu și-a motivat soluția corespunzător, Colegiul penal menționează că

motivarea hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului,

care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta

timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și

sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum

s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel,

ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a

concluzionat corect că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de huliganism, însă Namolovan A. a săvîrșit contravenția

prevăzută de art. 78 alin. (3) Cod contravențional.

Mai mult ca atît, instanța de recurs remarcă că la etapa de judecare a recursului

ordinar aceasta verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o

reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

În consecință, instanța de recurs conchide că concluziile la care a ajuns instanța

ierarhic inferioară privitor la comiterea de către Namolovan A. a contravenției

prevăzute la art. 78 Cod contravențional, sunt obiective și întemeiate.

6

În virtutea considerentelor expuse supra, constatînd că în cauză există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța

de apel în privința lui Namolovan A., nefiind identificată de către instanța de recurs

prezența vreunei erori judiciare invocate de recurent, care ar putea servi drept temei de

casare a deciziei contestate, Colegiul penal consideră ca fiind neîntemeiate criticile

formulate de către acuzatorul de stat în cererea de recurs declarată.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către acuzatorul de stat Liliana

Pasat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 septembrie

2015, în cauza penală privindu-l pe Namolovan Alexei Nicolai, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 21 ianuarie 2016.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

7