1re-12/2016 — materialul judecătorului de instrucție

Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 mai 2015, a fost admis demersul procurorului privind autorizarea ridicării de la Anton Marina a calculatorului care se afla în biroul de serviciu din incinta Curții de Apel Chișinău.

Anton Marina a declarat recurs ordinar solicitând anularea acestei încheieri. Recurenta a invocat că acțiunile de urmărire penală au avut drept obiectiv intimidarea și periclitarea activității judecătorului, ingerința dată având scopul de colectare a unei informații cu caracter privat, care nu ține de obiectul investigației în cadrul urmăririi penale. Or informațiile și datele ce au importanță pentru cauza penală puteau fi colectate prin alte procedee legale. 1 Încheierea contestată nu corespunde exigențelor impuse unui act judiciar și nu justifică existența unui control judiciar eficient al procedurii de urmărire penală, urmând a fi anulată ca fiind contrară garanțiilor de echitate procesuală în sensul art. 6 CEDO.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 octombrie 2015, recursul a fost respins ca nefondat. Instanța de recurs a reținut că încheierea judecătorului de instrucție este legală și întemeiată.

În temeiul art. 466 Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești au devenit irevocabile.

La 19 octombrie 2015, avocatul Antuan Anton a declarat recurs în anulare, în numele lui Anton Marina, în care solicită casarea acestei decizii, cu rejudecarea cererii de recurs. Recurentul a invocat că instanța are obligația asigurării garanțiilor de echitate a procesului, inclusiv respectarea aparențelor de imparțialitate și asigurarea încrederii justițiabilului în instanță. Astfel, tăinuirea de către judecătorul A. Revenco și procurorul R. Statnîi a circumstanțelor susceptibile de a afecta aparențele de imparțialitate a instanței, precum și neînlăturarea lor în cadrul procedurii instituite de lege reprezintă o sfidare a obligației pozitive a statului de a asigura recurentei dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 al CEDO și totodată, violarea dreptului la un proces echitabil, cauza fiind examinată de un complet de judecată care nu satisface exigențele impuse unei instanțe de judecată.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, poate fi declarat la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. În corespundere cu art. 455 alin. (2) pct. 3) – 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. 2 Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cele inclusiv cele atacate de recurent, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că recursul de pe rol, fiind declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal, adică este vădit neîntemeiat. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Dat fiind că recursul în anulare este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Antuan Anton, în numele lui Anton Marina, împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 mai 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 octombrie 2015, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 3