1ra-1047/15 — art. art. 229, 329 alin. 2 lit. b CP

1ra-1047/15 — art. art. 229, 329 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-1047/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Ghenadie Nicolaev,

Judecătorii – Petru Moraru și Dumitru Mardari,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Comrat din 30 iunie 2008 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2015, declarat de avocatul Ion Cerga în numele

inculpaților, în cauza penală în privința lui

Ibrișim Hristofor Hristofor, născut la

26 mai 1950, originar și domiciliat or. Comrat. str.

Benderschi 51,

și

ÎM „SU-CANAL”, înregistrată la 25 noiembrie

1997, nr. de înregistrare 137019259, Cod fiscal

1002611001060, adresa juridică: mun. Comrat,

str. Sovietscaia, 9.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 08.11.2007 - 30.06.2008;

Instanța de apel: 09.09.2008 - 14.11.2008;

Instanța de recurs: 08.07.2009 – 10.11.2009;

Instanța de apel: 04.02.2010 - 08.06.2010;

Instanța de recurs: 13.07.2011 – 24.01.2012;

Instanța de apel: 03.07.2012 - 08.04.2013;

Instanța de recurs: 10.12.2013 – 16.04.2014;

Instanța de apel: 03.10.2014 - 16.01.2015;

Instanța de recurs: 14.07.2015 – 02.12.2015.

A CONSTATAT:

recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 300 (trei

sute) unități convenționale, echivalentul a 6000 (șase mii) lei, cu privarea de dreptul de

a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe termen de 2 (doi) ani;

- în baza art. 229 Cod penal, la amendă în mărime de 300 (trei sute) unități

convenționale, echivalentul a 6000 (șase mii) lei.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, lui Hristofor Ibrișim, i-a fost aplicată pedeapsa definitivă,

amendă în mărime de 450 (patru sute cincizeci) unități convenționale, echivalentul a

1

9000 (nouă mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

o anumită activitate pe un termen de 2 (doi) ani.

ÎM „Su-Canal” mun. Comrat, a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza

art. 229 Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la amendă în mărime de 1000 (una

mie) unități convenționale, echivalentul a 20000 (douăzeci mii) lei, fără privarea de

dreptul de a exercita o anumită activitate.

A fost admisă acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea, în mod solidar, de la

Hristofor Ibrișim și ÎM „Su-Canal” mun. Comrat, în beneficiul SA „Balîc” a sumei de

1077800 (un milion șaptezeci și șapte mii opt sute) lei și cheltuielile de judecată în sumă

de 3435 (trei mii patru sute treizeci și cinci) lei.

în baza dispoziției primarului interimar al mun. Comrat, nr. 126 din 28 aprilie 2007 și

ordinului directorului ÎM „Su-Canal” mun. Comrat, exercitând în perioada 28 aprilie

2007 - 03 iunie 2007, funcțiile directorului ÎM „Su-Canal” mun. Comrat, sarcina

principală a căreia era recepționarea și curățarea apei uzate în scopul asigurării

protecției mediului înconjurător și fiind în perioada respectivă o persoană cu funcție de

răspundere, împuternicită cu drepturi și obligații privind înfăptuirea acțiunilor cu

caracter administrativ de dispoziție și organizațional-gospodăresc, încălcând

Regulamentul ÎM „Su-Canal” mun. Comrat din 01 decembrie 2005 și Fișa postului

directorului ÎM „Su-Canal”, mun. Comrat din 01 iunie 2005, a manifestat neglijență și

nu și-a îndeplinit în modul corespunzător obligațiile de serviciu, în următoarele

circumstanțe.

La 10 mai 2007, în rezultatul unor deficiențe tehnice a încetat să funcționeze

pompa principală la stația de pompare a ÎM „Su-Canal”, mun. Comrat, care pompa

apele uzate și nepurificate din camera de recepție a stației de pompare, ce venea din

colectorul central de scurgere în instalațiile de purificare.

În scopul neadmiterii inundării clădirii stației de pompare, pentru înfăptuirea

operativă a lucrărilor de reparație privind înlăturarea defecțiunilor tehnice apărute și

pornirea pompei, a fost închisă supapa de blocare a colectorului central de scurgere și

încetată recepția în camera de primire a stației de pompare a apelor nepurificate, care

au început să se strângă în colectorul central de scurgere.

La rândul său, Hristofor Ibrișim, fiind obligat în conformitate cu p. 1, partea II. a

Fișei de post a directorului ÎM „Su-Canal”, mun. Comrat, de a conduce activitatea de

producere administrativă și financiar-economică a întreprinderii, și la fel în

conformitate cu p. 8 al capitolului II al instrucțiunii nominalizate, de a soluționa

problemele, ce țin de activitatea financiar-economică și administrativă de producere a

întreprinderii conduse de el, în conformitate cu art. 30 al Regulamentului

ÎM „Su-Canal” mun. Comrat, răspunderea personală față de situația de la întreprindere,

dispunând de posibilitatea reală de a ordona procurarea urgentă a pieselor de schimb

necesare pentru pompă și de a înlătura urgent defecțiunile tehnice apărute,

neîndeplinindu-și în modul corespunzător obligațiile de serviciu, ca consecință a unei

atitudini neglijente față de ele, nu a ordonat la timp procurarea detaliilor de rezervă

necesare pentru pompă și nu a organizat din timp înfăptuirea operativă a lucrărilor de

reparație pentru înlăturarea defecțiunilor tehnice apărute, în urma cărui fapt, în perioada

10 mai 2007 - 22 mai 2007, apele curgătoare utilizate și neprelucrate în urma

2

defecțiunilor tehnice și nefuncționarea pompei, au umplut colectorul central de scurgere

și prin fântânile de vizitare în râul Ialpug, care se revarsă în lacul s. Congaz, r-nul

Comrat, au impurificat apele de pe suprafața bazinelor date, în legătură cu care fapt,

calitatea parametrilor hidrochimici a apelor s-a înrăutățit, fapt care a dus în perioada din

27 mai 2007 – 03 iunie 2007, la pieirea peștelui-marfă, care viețuia în lacul Congaz,

r-nul Comrat în cantitate de 47250 kg în sumă de 945000 lei și a puietului de pește

(segoletki) în cantitate de 6340 kg în sumă de 132800 lei, în total 53590 kg în sumă

totală de 1077800 lei, cauzându-i arendașului SA „Balîc” un prejudiciu în proporții

mari, care la fel a dus la consecințe grave, care se exprimă în cauzarea unui prejudiciu

în proporții mari rezervelor de pește ale lacului Congaz, r-nul Comrat.

Așadar, prin acțiunile neglijente descrise, Hristofor Ibrișim, a săvârșit

infracțiunea prevăzută la art. 329 alin. (2) pct. b) Cod penal, neglijența în serviciu, adică

neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcții de

răspundere a obligațiunilor de serviciu ca rezultat a unei atitudini neglijente față de ele,

dacă acestea au cauzat daune în proporții mari intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor juridice, care au provocat alte urmări grave.

Tot el, în circumstanțele indicate, știind că conform art. 45 lit. a) al Legii

nr. 1515 din 16 iunie 1993 privind protecția mediului înconjurător, în scopul protecției

resurselor acvatice sunt interzise deversarea în apele de suprafață, în canalele de irigare

și de desecare a apelor uzate neepurate, a celor poluate termic și radioactive a apelor

contaminate cu germeni patogeni și paraziți, a produselor sau reziduurilor petroliere și

a altor poluanți și în conformitate cu art. 37 lit. e) Codul apelor, potrivit căruia era

obligat să asigure epurarea normativă a apelor reziduale, a manifestat neglijență și

neîndeplinindu-și conștiincios obligațiunile de serviciu, a admis poluarea suprafeței cu

apă a râului Ialpug și lacului Congaz, r-nul Comrat, cu ape uzate și nepurificate, care

s-a soldat cu pieirea peștelui marfă în cantitate de 47250 kg în sumă de 945000 lei și a

puietului de pește (segoletki) în cantitate de 6340 kg în sumă de 132800 lei, în total

53590 kg, în sumă totală de 1077800 lei, cauzând astfel daune în proporții mari

resurselor piscicole ale lacului Congaz, r-nul Comrat.

ÎM „Su-Canal” mun. Comrat, a fost condamnată pentru faptul, că fiind persoană

juridică, una dintre sarcinile ei de bază fiind recepționarea și purificarea apei de

canalizare în scopul asigurării protecției mediului înconjurător, în perioada

28 aprilie 2007 – 30 iunie 2007, în persoana interimarului directorului ÎM „Su-Canal”

mun. Comrat, Hristofor Ibrișim, care era obligat să efectueze controlul înfăptuirii

sarcinilor și obligațiilor indicate și care activa întru înfăptuirea lor, încălcând

Regulamentul ÎM „Su-Canal” mun. Comrat din 01 decembrie 2005, a admis poluarea

suprafețelor cu apă a râului Ialpug și lacului Congaz, r-nul Comrat cu ape uzate și

netratate, cauzând un prejudiciu în proporții considerabile resurselor piscicole ale

lacului Congaz, r-nul Comrat, în următoarele circumstanțe.

La 10 mai 2007, în rezultatul defecțiunilor tehnice apărute, a încetat să

funcționeze pompa principală a ÎM „Su-Canal”, mun. Comrat, care pompa apa uzată și

nepurificată din camera de recepție a stației de pompare, care venea din colectorul

central de scurgere în instalațiile de curățare.

În scopul neadmiterii inundării clădirii stației de pompare, pentru înfăptuirea

operativă a lucrărilor de reparație privind înlăturarea defecțiunilor tehnice apărute și

3

pornirea pompei, a fost închisă supapa de blocare a colectorului central de scurgere și

încetată intrarea în camera de recepție a stației de pompare a apelor de canalizare

utilizate și netratate, care au început să se strângă în colectorul central de scurgere.

La rândul său, ÎM „Su-Canal”, mun. Comrat, în persoana directorului interimar,

Hristofor Ibrișim, fiind obligată în conformitate cu p. 26 al Regulamentului

ÎM „Su-Canal” mun. Comrat de a asigura protecția mediului înconjurător, precum și în

conformitate cu art. 37 lit. e) Codul apelor, privind asigurarea epurării normative a

apelor reziduale, dispunând de posibilitatea reală de a ordona procurarea urgentă a

pieselor de schimb necesare pentru pompă și înlăturarea urgentă a defecțiunilor tehnice

apărute, în urma neîndeplinirii în modul corespunzător de către Hristofor Ibrișim a

obligațiilor de serviciu, ca consecință a unei atitudini neglijente față de ele, nu a ordonat

la timp procurarea detaliilor de rezervă necesare pentru pompă și nu a organizat din

timp înfăptuirea operativă a lucrărilor de reparație pentru înlăturarea defecțiunilor

tehnice apărute, în urma cărui fapt, în perioada 10 mai 2007 - 22 mai 2007, încălcând

art. 45 lit. a) al Legii privind protecția mediului înconjurător nr. 1515 din 16 iunie 1993,

care stabilește că sunt interzise deversarea în apele de suprafață, în canalele de irigare

și de desecare a apelor uzate neepurate, a celor poluate termic și radioactive a apelor

contaminate cu germeni patogeni și paraziți, a produselor sau reziduurilor petroliere și

a altor poluanți, în rezultatul defecțiunilor tehnice și nefuncționarea pompelor, s-a

umplut colectorul central de scurgere și prin fântânile de vizitare, s-au scurs în râul

Ialpug, care se revarsă în lacul s. Congaz, r-nul Comrat, poluând apele de suprafață a

bazinelor date, în legătură cu care fapt, calitatea parametrilor hidrochimici a apelor s-a

înrăutățit, fapt care a dus în perioada 27 mai 2007 - 03 iunie 2007, la pieirea

peștelui-marfă, care viețuia în lacul Congaz, r-nul Comrat în cantitate de 47250 kg în

sumă de 945000 lei și a puietului de pește (segoletki) în cantitate de 6340 kg în sumă

de 132800 lei, în total 53590 kg, în sumă totală de 1077800 lei, cauzând un prejudiciu

în proporții mari rezervelor de peste al lacului Congaz, r-nul Comrat, precum și un

prejudiciu material în suma sus-indicată arendașului lacului Congaz, SA „Balîc”.

acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motivul lipsei elementelor

infracțiunii în faptele sale.

În motivarea apelului, inculpatul a menționat că materialele cauzei nu

demonstrează existența legăturii cauzale între scurgerea apelor reziduale în afluentul

râului Ialpug și moartea peștilor din lacul Congaz, r-nul Comrat.

La fel, a specificat, că nu a fost efectuată o expertiză a peștilor morți, în vederea

stabilirii cauzei morții, mai ales că condițiile climaterice erau nefavorabile, fiind 400 C

și apa în lac scăzută.

3.1. Avocatul Ion Cerga în interesele ÎM „Su-Canal”, mun. Comrat, de

asemenea a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri, prin care persoana juridică să fie achitată.

A remarcat apărarea, că în ședința de judecată reprezentantul părții vătămate a

confirmat că în sensul art. 99 Codul apelor, a fost dată o prescripție privind realizarea

măsurilor pentru prevenirea și lichidarea efectelor distructive ale apelor, însă

SA „Balîc” nu a întreprins careva măsuri de protecție.

4

La fel, apelantul a indicat că din materialele cauzei nu rezultă care a fost

modalitatea de calcul, la evaluarea prejudiciului cauzat SA „Balîc”, astfel instanța de

judecată este în imposibilitate să determine mărime prejudiciului în vederea soluționării

acțiunii civile.

Avocatul a accentuat, că învinuirea nu a prezentat probe plauzibile care ar dovedi

legătura cauzală a consecințelor dintre scurgerea apelor comunale în albia râului Ialpug

și pieirea peștelui din lacul Congaz, deoarece nu a fost efectuată expertizarea peștelui

și determinarea cauzei morții lui.

au fost respinse ca nefondate apelurile cu menținerea sentinței.

4.1. Instanța de apel a considerat că, prima instanță corect a apreciat probele

prezentate și just a constatat circumstanțele de fapt și de drept, ajungând la concluzia

imposibilității pronunțării unei sentințe de achitare.

Argumentele apelanților privind lipsa legăturii cauzale între scurgerea apelor

comunale de scurgere în albia râului Ialpug și pieirea peștelui din lacul s. Congaz au

fost apreciate de către instanța de apel ca nefondate, deoarece se combat prin declarațiile

martorilor, rapoartele de expertiză și materialele cauzei, probe care au fost cercetate în

ședința de judecată și au fost puse la baza sentinței de condamnare.

procedură penală, a declarat recurs, solicitând casarea sentinței și deciziei instanței de

apel cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea recursului a invocat, că instanța de apel nu a dat deplină apreciere

tuturor probelor prezentate la dosar.

5.1. Inculpatul Hristofor Ibrișim, cu referire la prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) Cod de procedură penală, a declarat recurs împotriva hotărârilor nominalizate,

solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința sa, în

baza art. 329 Cod penal.

În motivarea recursului, inculpatul a invocat că instanța de apel nu s-a expus

asupra tuturor probelor prezentate și anume că dânsul fusese numit temporar în funcția

de director și nu a cunoscut despre obligațiile ce îi reveneau.

A specificat, recurentul, că a întreprins toate măsurile necesare care depindeau de

el pentru evitarea pierderilor, iar circumstanțele privind cantitatea și calitatea pierderilor

este neclară, fiind un rezultat al condițiilor climaterice.

10 noiembrie 2009, au fost admise recursurile declarate de inculpații Hristofor Ibrișim

și ÎM „Su-Canal” mun. Comrat, casată total decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei în ordine de apel în Curtea de Apel Cahul.

6.1. Instanța de recurs a motivat soluția nominalizată prin faptul, că instanța de

apel nu a dat răspunsuri convingătoare și temeinice argumentelor invocate de apelanți

în apeluri și anume: că Hristofor Ibrișim a fost numit temporar în funcția de director al

ÎM „Su-Canal”, mun. Comrat și nu a cunoscut despre obligațiunile sale.

Dânsul nu a avut dreptul de a semna documentele financiare, motiv din care și nu

s-a putut procura la timp utilajul și detaliile necesare.

5

Apărătorul Ion Cerga a invocat în apel cu trimitere la declarațiile martorilor

Petru Drangoz, Semion Boiarciuc, Veaceslav Serbov, Gheorghe Capsamun, precum că

inculpatul a întreprins toate măsurile care depindeau de el pentru repararea pompei.

La fel, instanța de recurs a remarcat că nu a fost elucidat argumentul privitor la

cantitatea și cauza morții peștelui și puietului de pește, afirmându-se că dauna s-a produs

în rezultatul condițiilor climaterice și ca rezultat greșit a fost soluționată acțiunea civilă.

Cu referire la prevederile art. 21 alin. (3) Cod penal, instanța de recurs a indicat

că răspundere penală poartă persoanele juridice, cu excepția celor ce se consideră

autorități publice. Iar prin prisma art. 2 al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public, prin noțiune de autoritate publică se

înțelege orice structură organizatorică sau organ, instituite prin lege sau printr-un alt act

normativ, care acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes

public.

Astfel, instanța de recurs a menționat, că persoana juridică ÎM „Su-Canal”, mun.

Comrat este o întreprindere a municipiului Comrat, care are ca organe de conducere

consiliul municipal și primăria, ce se consideră autorități publice.

În consecință, instanța de recurs a remarcat, că nici prima instanță și nici instanța

de apel, nu s-au expus asupra acestei situații de drept, privitor la faptul dacă persoana

juridică în cauză, este pasibilă răspunderii penale, ori nu.

respinse ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul Hristofor Ibrișim și avocatul Ion

Cerga în numele ÎM „Su-Canal”, mun. Comrat, cu menținerea sentinței.

7.1. Soluția dată a fost argumentată de către instanța de apel prin faptul că în

ședința de judecată s-a stabilit că Hristofor Ibrișim prin dispoziția Primarului interimar

al mun. Comrat nr. 126 din 28 aprilie 2007, și a ordinului directorului ÎM „Su-Canal”,

mun. Comrat din 30 aprilie 2007, în perioada de timp 28 aprilie 2007-03 iunie 2007,

îndeplinind funcția de director a ÎM „Su-Canal”, mun. Comrat, fiind împuternicit cu

funcții de administrare și dispoziție, și cu caracter de organizare și dispoziție a

manifestat neglijență în serviciu și neîndeplinire corespunzătoare a obligațiunilor de

serviciu, a încălcat cerințele instrucțiunii de serviciu a directorului întreprinderii din

01 iunie 2007. Nu a luat măsurile necesare cu privire la reparația de urgență a pompei

de evacuare a apelor reziduale, nu a organizat reparația de urgență a acestei pompe în

rezultatul cărui fapt, apele reziduale s-au revărsat în râul Ialpug, iar mai apoi în lacul

Congaz, iar ca urmare a pierit pește în cantitate de 47250 kg la un preț de 945000 lei și

puiet de pește în cantitate de 6340 kg, la preț de 132800 lei, în total 1077800 lei.

Conform Statutului ÎM „Su-Canal” mun. Comrat, aceasta este fondată pentru

acordarea de servicii persoanelor juridice și fizice în aprovizionarea cu apă și

recepționarea apelor reziduale.

Astfel, întreprinderea este o persoană juridică, se află la o balanță de sine

stătătoare, are conturile necesare în băncile R. Moldova, ștampila cu stema

R. Moldova, poate din numele său să încheie contracte, să i-a asupra sa obligațiuni, să

participe în instanțele de judecată în calitate de reclamant și pârât, prin urmare poartă

răspundere în rezultatul obligațiunilor sale.

6

Totodată s-a specificat, că fondatorul nu poartă răspundere pe obligațiunile

întreprinderii fondate, iar întreprinderea nu poartă răspundere pentru obligațiunile

fondatorului.

Potrivit prevederilor art. 21 alin. (3) lit. a) Cod penal, instanța de apel a

considerat, că ÎM „Su-Canal” mun. Comrat, poate fi trasă la răspundere penală conform

legislației naționale.

procedură penală, a contestat hotărârile judecătorești cu recurs, solicitând casarea

acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, invocând că:

- instanțele de judecată nu au luat în considerație faptul că dânsul era în calitate

de director interimar al ÎM „Su-Canal” mun. Comrat, iar problema cu pompa deteriorată

persista și mai înainte, fapt care se dovedește prin ordinul nr. 78 din 18 octombrie 2004

și actele întocmite din 15 septembrie 2005 și 24 iunie 2005, scrisoarea nr. 213 din

30 iunie 2005, expediate de către ÎM „Su-Canal” mun. Comrat în adresa organelor de

stat și ierarhic superioare, cu privire la situația deplorabilă creată;

- instanțele de judecată au admis acțiunea civilă, încasând suma prejudiciului

din spusele părții vătămate, dar nu din cantitatea reală a peștelui pierit, deoarece nici un

martor participant la strângerea peștelui mort nu l-a cântărit;

- probele de apă pentru efectuarea expertizei nu au fost sigilate, iar martorul

Galina Curcubet a explicat că nu este exclus faptul că poluarea apei lacului Congaz a

putut avea loc și din cauza murdăriei scurse din râul Ialpug;

- partea acuzării nu a arătat legătura cauzală între poluarea iazului Congaz și

pieirea peștelui, nefiind constatată cauza pieirii peștelui, neefectuându-se expertiza

peștelui mort;

- instanțele de judecată nu au dat apreciere juridică faptului că inculpatul era în

calitate de director temporar al întreprinderii, fără a-i fi transmise dreptul de a semna

actele administrative ale întreprinderii și documentele bancare, nu era persoană cu

funcție de răspundere și nu a luat cunoștință cu atribuțiile sale de serviciu.

8.1. ÎM „Su-Canal” mun. Comrat, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală, a declarat recurs, solicitând casarea sentinței și deciziei instanței de

apel cu pronunțarea unei hotărâri privind achitarea ÎM „Su-Canal” mun. Comrat și a lui

Hristofor Ibrișim, invocând că:

- ÎM „Su-Canal” mun. Comrat, ilegal a fost trasă la răspundere penală ca

persoană juridică, deoarece întreprinderea a fost formată de către consiliul municipal ca

o parte a administrației publice locale;

- instanța de apel în motivarea sa a indicat prevederile art. 21 alin. (3) Cod penal

și că potrivit pct. 26 din statutul ÎM „Su-Canal”, mun. Comrat, aceasta trebuie să asigure

protecția mediului încunjurător, însă în acest statut nu este nimic indicat referitor la paza

mediului încunjurător;

- instanțele de judecată au făcut o interpretare greșită între „rezervele de pește”,

care se atribuie la proprietatea statului și „peștele–marfă”, care este proprietatea

SA „Balîc”, de aceea incorect instanțele au indicat în fapta constatatoare, că „...în

perioada 27 mai 2007-03 iunie 2007, la pieirea peștelui-marfă, care viețuia în lacul

Congaz, r-nul Comrat în cantitate de 47250 kg în sumă de 945000 lei și puiet de pește

(segoletki) în cantitate de 6340 kg în sumă de 132800 lei, în total 53590 kg în sumă

7

totală de 1077800 lei, cauzând un prejudiciu în proporții mari rezervelor de pește al

lacului Congaz, r-nul Comrat”;

- calificarea juridică a faptei ca fiind o infracțiune ecologică este eronată,

deoarece în iazul artificial Congaz, niciodată nu au fost și nici nu sunt rezerve de pește

ale statului, ci se crește doar pește pentru vânzare, care este prins cum se dorește, cât se

dorește și cu ce se dorește, de aceea acțiunea sau inacțiunea inculpaților, care a adus

prejudiciu unei persoane juridice nu poate fi calificată drept o infracțiune ecologică;

- instanțele de judecată urmau să verifice dacă în iazul artificial Congaz erau

rezerve de pește, din ce constau ele și dacă acestea erau ocrotite de către agenția de stat

pentru protecția peștelui;

- instanțele de judecată incorect au calculat prejudiciul cauzat rezervelor de

pește, deoarece acesta urma să fie calculat potrivit Legii nr. 149 din 08 iunie 2006

privind fondul piscicol, pescuitul și piscicultura, unde se indică cum trebuie de calculat

prejudiciul în cazul prinderii ilegale a peștelui, vânzării sau nimicirii resurselor

biologice de apă.

24 ianuarie 2012, au fost admise recursurile declarate de inculpații Ibrișim Hristofor și

persoana juridică ÎM „Su-Canal”, mun. Comrat, casată total decizia instanței de apel,

fiind dispusă rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

9.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat, că instanța de

apel nu a dat răspunsuri convingătoare și temeinice asupra tuturor motivelor invocate

de apelanți, sau s-a pronunțat superficial, fără argumentarea cuvenită.

A mai constatat instanța de recurs, că instanța de apel încălcând prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, nu a îndeplinit conștiincios indicațiile din decizia

Curții Supreme de Justiție din 10 noiembrie 2009, în care practic au fost expuse aceleași

motive, plus s-a solicitat verificarea conform art. 21 alin. (3) Cod penal, dacă

ÎM „Su-Canal” nu se consideră – autoritate publică.

Colegiul a mai constatat, că instanța de apel superficial a executat aceste indicații,

nefiind verificate chestiuni importante cum sunt: cine stabilea tarifele la apă în or.

Comat; dacă ÎM „Su-Canal” putea independent forma bugetul; putea întreprinderea

conform art. 63 Cod penal, să fie lichidată sau privată de vreun drept; care sunt serviciile

prestate de ÎM „Su-Canal” în or. Comrat.

De asemenea, a mai constatat instanța de recurs, că repetat au rămas neverificate

declarațiile martorului Andrei Uzun, care în instanța de judecată a declarat, că a strâns

vreo 10 tone de pește în două zile, iar în acte ca șef de grupă a semnat că a strâns peste

20 de tone.

La examinarea acțiunii civile nu s-a ținut cont de prevederile Legii nr. 149 din

08 iunie 2006, privind fondul piscicol, pescuitul și piscicultura, care reglementează

restituirea daunelor în anexa nr. 2.

Instanța de recurs a mai invocat că, conform procesului-verbal al ședinței de

judecată în instanța de apel, inculpații, martorii acuzării indicați în apeluri nu au fost

interogați asupra învinuirilor aduse inculpaților în direct în instanța de apel, fapt ce

rezultă că nu sunt respectate indicațiile CEDO în spețe analogice și dreptul la un recurs

efectiv.

8

au fost admise apelurile declarate de avocatul Ion Cerga în numele inculpatului

Hristofor Ibrișim și în numele ÎM „Su-Canal” mun. Comrat, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărâre prin care: Hristofor Ibrișim a fost achitat de sub învinuirea

de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 329 alin. (2) lit. b), 229 Cod penal, iar

persoana juridică ÎM „Su-Canal” fost achitată de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 229 Cod penal, din motivul lipsei în acțiunile acestora a

elementelor constitutive ale infracțiunii.

10.1. Întru argumentarea soluției date, instanța de apel a reținut, că prima instanță

a dat apreciere juridică eronată probelor administrate și prezentate de către procuror și

incorect a ajuns la concluzia despre vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor

incriminate, deoarece în acțiunile acestora lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii.

În acest context, instanța de apel a menționat, că răspunderea penală în baza

art. 229 Cod penal, o poartă, inclusiv și persoana juridică.

Astfel, din p. 2 al Regulamentului ÎM „Su-Canal” rezultă, că întreprinderea

respectivă a fost creată pentru prestarea serviciilor persoanelor juridice și fizice de

alimentare cu apă și de recepționare a apelor reziduale (f. d. 128-129, vol. II), care se

afla la bilanțul Primăriei Comrat, iar în conformitate cu art. 21 alin. (3), (4) Cod penal,

ÎM „Su-Canal” nu poate fi subiect al infracțiunii prevăzute la art. 299 Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a considerat că resursele piscicole ale lacului

Congaz, r-nul Comrat, nu pot constitui obiectul infracțiunii prevăzute de art. 229 Cod

penal, deoarece apartenența obiectului, în sensul dispoziției acestui articol - peștele,

constituie natura sălbatică, când se află în stare liberă și naturală, ceea ce nici de prima

instanță și nici în învinuire, nu s-a stabilit.

A mai remarcat instanța de apel că, SA „Balîc” este creată cu scopul desfășurării

activității privind producerea peștelui (lucrărilor, serviciilor) și obținerii veniturilor în

urma acestei activități, iar obiectul acvatic (lacul Congaz) nu este indicat în lista

obiectivelor acvatice de dezvoltare a pisciculturii în limitele teritoriului R. Moldova, ce

se conțin în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 149 din 08 iunie 2006 privind fondul piscicol,

pescuitul și piscicultura, prin urmare, în privința lui nu poate fi aplicată definiția de

„rezerve piscicole”, prevăzută de dispoziția art. 229 Cod penal, ce presupune

proprietatea de stat.

Un alt motiv invocat de către instanța de apel, este că SA „Balîc” își desfășoară

activitatea pe bază comercială, cu condiția dreptului de proprietate personală a

acționarilor asupra bunurilor întreprinderii și cu asumarea riscului pieirii bunurilor, prin

urmare la caz lipsește obiectul, ca element al infracțiunii ecologice.

Referitor la latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 229 Cod penal,

instanța de apel a menționat că nici aceasta nu a fost constatată, motivând că, însuși

faptul pătrunderii apelor reziduale în lacul Congaz prin râul Ialpug și pieirea peștelui a

fost dovedit în cauză și acest fapt nu a fost contestat de către însuși inculpați.

Totodată, nu a fost dovedită legătura cauzală dintre acțiunile sau inacțiunile

inculpatului Hristofor Ibrișim și consecințele survenite.

Instanța de apel a mai menționat că, din rezultatele analizelor nr. 371 cod 529 din

11 iunie 2007, în proba peștelui SA „Balîc” prezentat pentru cercetare nu au fost

9

depistate aeromonoza și pseumonoza (f. d. 61-62, vol. I), iar alte rapoarte în privința

pieririi peștelui din lacul Congaz, nu au fost prezentate, la fel nu este nici un raport de

expertiză privind motivul pierii peștelui.

Referitor la învinuirea inculpatului Hristofor Ibrișim în baza art. 329 alin. (2) lit.

b) Cod penal, instanța de apel a menționat că, conform dispoziției Primăriei

mun. Comrat nr. 126 din 28 aprilie 2007, s-a decis a-i acorda managerului ÎM

„Su-Canal” Comrat, S. Cîlicic concediu fără păstrarea salariului în perioada participării

la compania preelectorală de la 28 aprilie 2007 până la 03 iunie 2007; a-i încredința

șefului sectorului Hristofor Ibrișim îndeplinirea obligațiilor managerului ÎM

„Su-Canal” în perioada lipsei lui S. Cîlicic de la 28 aprilie 2007 până la 03 iunie 2007,

(f. d. 113, vol. I).

În baza ordinului directorului ÎM „Su-Canal”, S. Cîlicic, nr. 27 din

30 aprilie 2007, s-a decis a-i încredința șefului sectorului „Conducta de apă”,

Hristofor Ibrișim îndeplinirea obligațiilor directorului (managerului) întreprinderii (f. d.

112, vol. I).

Astfel, inculpatul Hristofor Ibrișim, temporar a îndeplinit obligațiile managerului

întreprinderii ÎM „Su-Canal” din momentul numirii în funcție și până la survenirea

accidentului la întreprindere în total 12 zile, începând cu 28 aprilie 2007 până la 10 mai

serviciu a directorului întreprinderii (f. d. 123-135, vol. II).

La stația de pompare principală a ÎM „Su-Canal” defecțiuni ale pompelor erau

încă din anul 2002, ce se confirmă prin sesizările anterioare ale conducerii întreprinderii

către autoritățile locale și de stat, începând din anul 2002 (f. d. 159-165, 200, vol. II și

f. d. 35-47, 255-293, vol. III).

Inculpatul Hristofor Ibrișim, nu a avut dreptul de semnătură a documentelor

bancare și financiare și de aceea, nu a putut să soluționeze operativ chestiunile privind

achiziționarea detaliilor de rezervă și a utilajului; nu a fost dovedită îndeplinirea

necorespunzătoare de către inculpatul Hristofor Ibrișim a atribuțiilor sale de serviciu

privitor la conducerea întreprinderii ÎM „Su-Canal” mun. Comrat în perioada

28 aprilie 2007 - 28 mai 2007, fapt confirmat prin declarațiile martorilor:

Gheorghe Capsamun (f. d. 455, vol. III); Petru Drangoz (f. d. 421, vol. III),

Semion Boiarciuc (f. d. 425, vol. III), Veaceslav Serbov (f. d. 436, vol. III),

Ivan Lugovscoi (f. d. 514, vol. III) și Galina Sarî-Terzi (f. d. 452, vol. III).

În consecință, instanța de apel a conchis că, inculpatul Hristofor Ibrișim, ca

persoană cu funcție de răspundere, nu a avut posibilitatea obiectivă pentru îndeplinirea

corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, de aceea nu poate purta răspundere penală,

inclusiv, din cauza lipsei laturii subiective a infracțiunii și urmează a fi achitat și în baza

art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal, deoarece fapta lui nu conține elementele constitutive

ale acestei infracțiuni.

contestat decizia instanței de apel cu recurs, solicitând casarea acesteia cu menținerea

sentinței, din motiv că atât în prima instanță cât și în instanța de apel au fost cercetate

toate probele prin care se confirmă cu certitudine vinovăția inculpaților în săvârșirea

infracțiunilor încriminate, care însă de către instanța de apel au fost interpretate eronat.

A mai invocat procurorul că:

10

- a fost confirmat prejudiciul în mărime de 1077800 lei, fiind prezentate

documente financiare care confirmă cumpărarea și stocarea peștilor în iaz, de asemenea

fiind elaborate acte de comision legalizat cu privire la colectarea peștelui mort, calculul

dat reieșind și din referința costului peștelui și prin declarațiile martorilor;

- instanța de apel incorect a constatat că ÎM „SU-Canal” nu se consideră

subiect al infracțiunii prevăzute de art. 229 Cod penal, deoarece reprezintă o persoană

juridică aparte, indiferent de faptul că se află la bilanțul Primăriei;

- incorect de către instanța de apel a fost stabilită lipsa obiectului juridic

prevăzut de art. 229 Cod penal, deoarece în cazul dat obiect al infracțiunii este nu numai

rezerva de pește SA „Balîc”, dar și flora rezervei de apă, ce se confirmă prin materialele

cauzei și prin concluziile expertizelor, în consecință fiind impurificat și lacul Congaz,

fiind prezentă legătura cauzală de impurificare de la ÎM „SU Canal” în râul Ialpug, iar

ulterior în lacul Congaz;

11.1. În cadrul ședinței de judecată în instanța de recurs, procurorul participant a

modificat cerințele recursului invocând și prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, motivând că, pronunțarea deciziei a fost amânată de nenumărate ori,

fiind semnată de un judecător care era deja demisionat.

11.2. Reprezentantului părții civile SA „Balîc” Zlatov G., invocând temeiul

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, a contestat decizia

instanței de apel cu recurs, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri prin care: inculpatul Hristofor Ibrișim să fie condamnat în baza art. art.

329 alin. (2) lit. b), 229 Cod penal, iar ÎM „SU-Canal” mun. Comrat să fie condamnată

în baza art. 229 Cod penal, cu admiterea acțiunii civile și încasarea solidară de la

inculpați în beneficiul SA „Balîc” a sumei de 1077800 lei, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 3435 lei.

În motivarea recursului, a indicat că atât de către prima instanță cât și de instanța

de apel au fost cercetate probe care confirmă vinovăția inculpaților în săvârșirea

infracțiunilor încriminate, însă instanța de apel le-a dat o apreciere eronată.

Anume acțiunile inculpaților, în perioada 27 mai 2007 - 23 iunie 2007, au dus la

pieirea peștelui pentru consum, care viețuia în lacul Congaz, în sumă totală de 1077800

lei și aparținea arendașului SA „Balîc”.

2014, au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror și reprezentantul părții

civile SA „Balîc”, G. Zlatov, casată integral decizia instanței de apel, fiind dispusă

rejudecarea cauzei în ordine de apel în Curtea de Apel Bender.

12.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a constatat că temeiul

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, și-a găsit confirmare la

judecarea recursurilor ordinare.

Cu referire la prevederile art. 6 par. 1, 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, art. art. 25 alin. (4), 37 alin. (2), 39 alin. (1) lit. a)

din Legea privind organizarea judecătorească, art. art. 19 alin. (1), 30 alin. (5), 31 alin.

(1), (3) Cod de procedură penală, instanța de recurs a remarcat, că orice persoană are

dreptul la examinarea și soluționarea cauzei sale de către o instanță legal constituită,

care va acționa în conformitate cu prezentul cod.

11

Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a-i fi judecată cauza de acea instanță și de

acel judecător în competența cărora ea este dată prin lege.

Apelurile împotriva hotărârilor judecătorești în cauzele penale se judecă în

complet format din 3 judecători, care trebuie să rămână același pe tot parcursul judecării

cauzei. În cazul în care cauza se judecă de un complet format din 3 judecători și unul

din aceștia nu poate participa în continuare la judecarea cauzei din motive prevăzute de

lege, acest judecător este înlocuit de un alt judecător, prin încheiere motivată, emisă de

președintele curții de apel, iar cauza se judecă în continuare.

La caz, instanța de recurs a conchis, că prin rezoluția președintelui Curții de Apel

Comrat din 03 iulie 2012, cauza penală a fost repartizată aleatoriu judecătorului raportor

D. Talai, în completul de judecători în componența: președinte - E. Lazareva, judecătorii

D. Talai și E. Dimina (f. d. 190, vol. IV), cauza fiind examinată și finisată la

08 aprilie 2013, în același complet.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 08 aprilie 2013, dispozitivul

deciziei a fost pronunțat la aceeași dată și semnat de completul format din judecătorii

E. Lazareva , D. Talai și E. Dimina (f. d. 262-264, vol. IV).

La acest aspect, instanța de recurs, a remarcat, că prin Hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 297/11 din 26 martie 2013, a fost propusă Președintelui

R. Moldova soluționarea chestiunii cu privire la eliberarea domnului Dumitru Talai din

funcția de judecător al Curții de Apel Comrat, în legătură cu depunerea cererii de

demisie din propria inițiativă, în baza art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la

statutul judecătorului.

Iar prin Decretul Președintelui R. Moldova nr. 576 din 05 aprilie 2013,

Dumitru Talai a fost eliberat din funcția de judecător al Curții de Apel Comrat.

Astfel, instanța de recurs a menționat, că la 08 aprilie 2013, judecătorul

Dumitru Talai nu mai era împuternicit să examineze și să semneze decizia contestată,

deoarece era deja demisionat din funcția de judecător, mai mult, nu avea nici o

împuternicire de la Consiliul Superior al Magistraturii pentru finalizarea examinării

dosarelor avute în procedură până la data demisionării.

Prin urmare, prin prisma prevederilor art. 31 alin. (3) Cod de procedură penală,

instanța de recurs a remarcat, că judecătorul Dumitru Talai urma să fie înlocuit de un

alt judecător prin încheiere motivată, emisă de președintele curții de apel, ceia ce nu s-

a efectuat.

au fost admise din alte motive apelurile avocatului Ion Cerga în numele inculpatului

Hristofor Ibrișim și persoanei juridice ÎM „Su-Canal”, în temeiul art. 60 Cod penal, a

fost încetat procesul penal intentat în privința inculpatului Hristofor Ibrișim și persoanei

juridice ÎM „Su-Canal” în baza art. 229 Cod penal, în legătură cu expirarea termenului

de prescripție.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Ion Cerga în numele

inculpatului Hristofor Ibrișim cu privire la condamnarea acestuia în baza art. 329

alin. (2) lit. b) Cod penal, menținând fără modificări sentința.

În temeiul art. 225 Cod de procedură penală, acțiunea civilă înaintată de

SA „Balîc”, a fost lăsată fără soluționare, cu dreptul părții civile de a înainta acțiune în

ordinea procedurii civile.

12

În rest, a fost menținută sentința.

13.1. La adoptarea soluției nominalizate, instanța de apel a menționat, că

inculpații au fost puși sub învinuire în baza art. 229 Cod penal, pentru fapta săvârșită în

anul 2007, sancțiunea maximă prevăzută de acest articol constituind 5 ani închisoare

pentru persoana fizică și 3000 unități convenționale amendă, pentru persoana juridică.

Cu referire la prevederile art. 16 Cod penal, instanța de apel a menționat că,

infracțiunea respectivă este clasificată ca infracțiune mai puțin gravă, iar în temeiul art.

60 Cod penal, persoanele se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii

infracțiunii, au expirat 5 ani.

Totodată, din analiza probelor cauzei, instanța de apel a conchis că motivele

invocate în cererile de apel nu și-au găsit confirmare și nu pot fi admise.

Aici instanța de apel a specificat, că prima instanță în mod corect și în

corespundere cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a apreciat probele

administrate de către acuzarea de stat, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpaților în săvârșirea infracțiunilor imputate.

Așadar, conform titlului de stat, eliberat în baza Hotărârii Guvernului

R. Moldova nr. 561 din 17 iunie 1999, Hotărârea nr. 561 din 17 septembrie 2000 și

Hotărârii Guvernului nr. 745 din 03 noiembrie 1995, obiectul acvatic (lacul Congaz) cu

suprafața de 308 hectare, situat lângă s. Congaz și s. Beșalma, a fost atribuit

SA „Balîc” pentru creșterea și înmulțirea peștelui pe un termen de 25 de ani, până în

ianuarie 2025.

Conform actului comisiei membrilor SA „Balîc” și primăriei Congaz din 01 iulie

2007, au fost depistate pe un perimetru de 4 m2 câte 60 capete pește mort de diferite

soiuri. În urma calculului efectuat, s-au depistat 6340 kg pește mort, ce alcătuiește

945000 lei și puiet de pește (segoletki) în cantitate de 6340 kg, în sumă de 132800 lei,

iar în total 53590 kg - în sumă de 1077800 lei.

Prin urmare, în baza probelor enunțate, instanța de apel a remarcat, că daunele

aduse resurselor piscicole constituie proporții considerabile, iar în dispozițiile art. 229

Cod penal, nu este specificat ca acest prejudiciu să fie cauzat doar statului.

Astfel, s-a remarcat, că în cazul dat, statul este în drept să supravegheze

activitatea beneficiarului, adică a SA „Balîc” și să se folosească de ape pentru irigare și

recreație. Resursele piscicole însă, aparțin beneficiarului și el este în drept să-i acționeze

pe cei ce le cauzează prejudiciu material în instanțele competente.

Tot aici, instanța de apel a reținut, că faptul distrugerii resurselor piscicole rezultă

și din concluzia directorului Centrului Republican de Diagnostică Veterinară din

14 iunie 2007, conform căreia apele lacului Congaz, r-nul Comrat în perioada de

referință au fost infectate de apele de canalizare.

Astfel, s-a ajuns la concluzia, că componența infracțiunii prevăzute de art. 229

Cod penal, a fost realizată prin survenirea consecințelor prejudiciabile resurselor

piscicole.

Cu referire la componența infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. b) Cod

penal, instanța de apel a constatat că și aceasta a fost confirmată, deoarece

Hristofor Ibrișim a deținut funcția de director al ÎM „Su-Canal” mun. Comrat, iar una

din funcțiile lui era supravegherea măsurilor pentru curățarea apei de canalizare în

scopul asigurării protecției mediului înconjurător.

13

Conform fișei postului, inculpatul deținea funcție de răspundere atribuită cu

drepturi și obligații privind înfăptuirea acțiunilor cu caracter administrativ de dispoziție

și organizațional-gospodăresc.

Respectiv, instanța de apel a subliniat, că inculpatul a dat dovadă de neglijență

care a dus la pieirea peștelui marfă și puietului de pește.

În acest sens, instanța de apel a reținut, că din rezultatul examenului de expertiză

nr. 31-38 din 14 iunie 2007, se constată că apa în lacul s. Congaz a fost infectată cu ape

de canalizare; din depozițiile martorilor și însăși a inculpatului rezultă că în perioada de

referință apele de canalizare neprelucrate din cauza defecțiunii pompei, s-au scurs în

râul Ialpug, care se revarsă în lacul s. Congaz, r-nul Comrat.

Deoarece responsabil de starea tehnică a pompei de evacuare a apelor la acel

moment era inculpatul, care deținea funcția nominalizată, instanța de apel a conchis

existența legăturii cauzale între inacțiunile lui Hristofor Ibrișim și consecințele nefaste

descrise, fapt ce a constituit temei de respingere a argumentului inculpatului privind

lipsa legăturii cauzale între acțiunile lui și a consecințelor survenite, fiind apreciat ca o

metodă de apărare în scopul evitării răspunderii.

La capitolul dat, instanța de apel a reținut declarațiile martorului

Veaceslav Serbov, potrivit cărora, la disponibilitatea pieselor de rezervă reparația putea

fi efectuată în timp de 1-2 zile, însă la 14 mai 2007, adică la câteva zile de la momentul

deteriorării, pompa defectată încă nu era demontată, ceea ce dovedește că la acel

moment nu s-au întreprins careva măsuri în vederea redresării situației create și evitarea

consecințelor survenite (f. d. 157 - 158 vol. I).

La fel, s-au mai reținut și declarațiile martorului Dmitrii Spotarenco, care a

menționat că la 12 mai 2007, când a intrat în tura de schimb, reparațiile nu au început,

iar el personal nu a primit de la conducere indicații de demontare a pompei defectate

(f. d. 106-108, vol. III).

Generalizând cele constatate, instanța de apel a stabilit, că Hristofor Ibrișim,

conștientizând consecințele ce pot surveni, nu a informat organele administrației

publice despre accidentul care a avut loc, nu a solicitat ajutorul factorilor de deciziei

sau a organelor administrației publice locale, suma necesară reparației constituia doar

3845 lei (f. d. 148, vol. II), ceea ce combate versiunea cu privire la lipsa mijloacelor

financiare, cu atât mai mult că la conturile întreprinderii la data de 11 mai 2007 erau

23000 lei (f. d. 31, vol. III).

A mai indicat instanța de apel, că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.

329 Cod penal, se manifestă prin fapta prejudiciabilă săvârșită de inculpat, care nu și-a

îndeplinit obligațiile corespunzător, adică la momentul nepotrivit, într-un mod inexact,

necalitativ.

Cu referire la latura obiectivă, instanța de apel a indicat, că în sensul art. 329 Cod

penal, se subînțelege o asemenea conduită a făptuitorului când acesta deși acționează în

direcția îndeplinirii obligațiilor sale de serviciu, totuși o face într-un mod defectuos,

adică altfel decât s-ar fi cuvenit să le îndeplinească, adică exercitarea unor obligații de

serviciu altfel decât este prevăzut în instrucțiunile de serviciu cu abateri de la normele

de conduită prescrise. „Atitudinea neglijentă față de atribuțiile de serviciu” în sensul

art. 329 Cod penal, presupune o poziție necugetată, negândită, neînțeleaptă a

făptuitorului, precum și indiferență și iresponsabilitate.

14

În concluzie, instanța de apel a menționat, că dauna a fost provocată ca urmare a

scurgerii apelor murdare în bazinele acvatice și din cauza deteriorării pompei

ÎM „Su-Canal”; reparația acestei pompe a fost tergiversată și nu au fost întreprinse

măsuri necesare și urgente în vedere evitării consecințelor survenite; conducerea

ÎM „Su-Canal” nu a întreprins careva măsuri în vederea asigurării bunei funcționări a

întreprinderii și reparării pompei de rezervă deteriorate, deși despre acest fapt era

cunoscut cu cel puțin 2 săptămâni până la accident; întreprinderea ÎM „Su-Canal”

dispunea de surse financiare pentru repararea utilajului deteriorat și evitarea

consecințelor survenite.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

ordinar decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia, precum și a sentinței cu

emiterea unei noi hotărâri prin care: în privința ÎM „Su Canal” să fie dispusă încetarea

procesului penal în baza art. 229 Cod penal, iar în privința inculpatului Hristofor Ibrișim

să fie dispusă încetarea procesului penal în baza art. 229 Cod penal, și achitarea acestuia

de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) lit. b) Cod

penal.

În dezacord cu decizia contestată, recurentul a invocat, că instanța de apel, contrar

prevederilor art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor și argumentelor invocate în apelurile apărării.

La acest aspect, apărarea remarcă, că Hristofor Ibrișim nu a fost împuternicit cu

drept de a semna actele bancare, prin urmare nu a fost în stare să întreprindă măsuri în

vederea administrării mijloacelor bănești.

Totodată, existența mijloacelor bănești pe conturile bancare ale ÎM „SU-Canal”

nu permite administrarea lor fără dreptul de semnătură.

Inculpatului Hristofor Ibrișim nu i-au fost aduse la cunoștință drepturile și

împuternicirile lui în calitate de administrator al întreprinderii municipale, prin urmare

el nu putea fi învinuit că contrar Fișei de post nu a îndeplinit atribuțiile sale.

Defecțiunile la stația de pompare au o istorie de mai mulți ani, prin urmare nu

poate fi atrasă persoana la răspundere pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea

necorespunzătoare a atribuțiilor de către alte persoane ce nu au asigurat buna

funcționare a întreprinderii.

Prin rechizitoriu nu s-a concretizat, prin ce sa manifestat neîndeplinirea sau

îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu a inculpatului.

Avocatul a specificat, că din declarațiile expertului T. Trofimov, date în prima

instanță rezultă că sticlele cu mostre de apă supuse verificării au fost aranjate pe masa

sa de serviciu, fără a fi sigilate, fără a fi însoțite de un document sau act de extragere a

probelor de apă. Iar despre faptul că proba de apă provine din lacul Congaz, a fost

informată verbal de către conducerea instituției.

Așadar, conchide apărarea că nu a fost stabilit dacă probele de apă examinate de

către expert provin din lacul Congaz, r-nul Comrat.

Totodată, susține că instanța de apel nu s-a expus asupra inacțiunii posesorului

iazului contrar prevederilor art. 99 Codul apelor, (abrogat la 26 octombrie 2013), art. 14

al Legii regnului animal nr. 439- XIII din 27 aprilie 1995, punctul 3.6, 3.7 din regulile

veterinar-sanitare privind creșterea peștelui nr. 432-3.

15

La fel, reiterează avocatul că Hristofor Ibrișim a fost numit temporar în funcția

de director și nu a fost cunoscut cu obligațiile ce îi reveneau (f. d. 112 vol. I), însă el a

întreprins toate măsurile necesare care depindeau de el pentru a evita pierderile, fapt

confirmat și prin declarațiile martorilor Petru Drangaz, Semion Boiarciuc,

Veaceslav Serbov, Ilia Lugovschi, Gheorghe Capsamun.

14.1. Cu referire la temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, avocatul a menționat, că:

- Instanța contrar prevederilor art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, nu a

luat în considerație indicațiile menționate în decizia Colegiului penal al Curții Supreme

de Justiție din 10 noiembrie 2009 și decizia Curții Supreme de Justiție din 24 ianuarie

2012, cu referire la subiectului infracțiunii prevăzute de art. art. 229, 329 Cod penal, în

context cu prevederile art. 21 alin. (3), (4) Cod penal, art. 2 al Legii nr. 158 din

04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public. Subiect al

infracțiunii poate fi numai persoana juridică, care, conform art. 21 alin. (2), (3), (4) Cod

penal, desfășoară activitate de întreprinzător, în condițiile expuse în alin. (2) lit. a) - c)

ale aceluiași articol.

- Instanța formal a respins argumentele apărării, motivând că prevederile

art. 229 Cod penal, nu prevăd cauzarea daunelor anume statului, însă legislatorul a

inclus acest articol în capitolul IX: infracțiuni ecologice.

- Instanța nu a constatat prin ce a fost afectat echilibrul ecologic, cauzarea

daunelor unui agent economic nu poate servi ca un element constitutiv a infracțiunii

ecologice. Peștele ce a pierit în lacul Congaz, r-nul Comrat nu poate fi definit ca

resursele piscicole. Potrivit art. 2 al Legii regnului animal, peștele din lacul Congaz se

definește ca pește industrial: popularea, creșterea și dobândirea peștelui pentru

alimentare.

Recurentul este de opinia că peștele industrial crescut de către un agent economic

nu poate fi definit ca resurse piscicole.

Totodată, prin infracțiune ecologică se are în vedere un act social periculos,

efectuat în mod intenționat sau din neglijență, care încalcă relațiile de conservare a

naturii, de mediu, de siguranță publică și cauzează daune mediului, oamenilor, regnului

animal și nu agenților economici cu referire la pește industrial.

Mai indică avocatul, că potrivit rechizitoriului, inculpații au fost atrași la

răspunderea penală pentru cauzarea daunelor în proporții mari, rezervelor piscicole unui

agent economic, pe când obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 229 Cod

penal, sunt sursele sau resursele de apă: izvor, fântână, rezervoare, conducte, jgheaburi

de adăpare, canale de irigație, bazine, izvoarele, lacurile, fântânile, rezervoarele,

considerând că la caz lipsește obiectul infracțiunii.

În cazul dat, în baza art. 229 Cod penal, inculpații au fost atrași la răspundere

penală nu pentru infectarea sau altă impurificare a apelor de suprafață, dar pentru

daunele aduse SA „Balîc”, pe când acuzarea urma să stabilească daunele aduse lacului

Congaz.

pentru respingerea acestuia, din motiv că argumentele invocate de apărare au constituit

obiect de judecare în instanța de apel, care în conformitate cu prevederile art. art. 414,

417 Cod de procedură penală, au fost examinate detaliat.

16

Astfel, acuzatorul de stat consideră că probelor administrate la dosar le-a fost dată

a apreciere justă, iar vinovăția inculpaților rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în

cauză.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel la judecarea cauzei.

După cum rezultă din conținutul recursului declarat de avocatul Ion Cerga, acesta

a invocat drept temei pentru declararea recursului art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, precum și când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

În conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, sau cercetează suplimentar probele administrate

de prima instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține, că instanța de

apel a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, iar, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

admiterea, din alte motive a apelurilor declarate de avocatul Ion Cerga în numele

inculpatului Hristofor Ibrișim și ÎM „Su-Canal” și al inculpatului Hristofor Ibrișim, și

în temeiul art. 60 Cod penal, fiind încetat procesul penal intentat în privința lui

Hristofor Ibrișim și ÎM „Su-Canal” în baza art. 229 Cod penal, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție.

La fel, hotărârea contestată cuprinde și motivele pentru care a fost respins apelul

declarat de avocatul Ion Cerga cu privire la condamnarea lui Hristofor Ibrișim în baza

art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu menținerea în această parte a sentinței.

Din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la examinarea cauzei, a ținut

seama în deplină măsură de prevederile art. art. 27, 99-101 Cod de procedură penală,

cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le minuțios, iar în final

le-a dat o apreciere corespunzătoare prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, care coroborate în ansamblu, confirmă vinovăția lui Hristofor Ibrișim

17

în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 229, 329 alin. (2) lit. b) Cod penal, iar

a Întreprinderii Municipale „Su-Canal” de art. 229 Cod penal.

Astfel, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată, nefiind constatată prezența temeiului

invocat de apărare în sensul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs, menționează, că temeiul invocat de recurent - „nu

sunt întrunite elementele infracțiunii” este prezent atunci, când instanța ce a judecat

cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea

judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele

sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii

respective. Prin urmare, temeiul, la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în

speța examinată din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina

necesitatea casării deciziei instanței de apel.

Așadar, temeiul invocat include cazurile când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul căror s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Din conținutul deciziei atacate rezultă, că instanțele de fond corect au constatat

faptele și circumstanțele săvârșirii infracțiunilor de către Hristofor Ibrișim și

ÎM „Su-Canal”, pe care le-au menționat în partea descriptivă, ulterior, motivând

concluzia privind vinovăția acestora.

Deci, instanțele de fond corect au constatat, că în baza dispoziției

primarului-interimar al mun. Comrat nr. 126 din 28 aprilie 2007 și a ordinului

directorului ÎM „Su-Canal” mun. Comrat nr. 27 din 30 aprilie 2007 (f. d. 112-113 vol.

I), Hristofor Ibrișim a fost numit director interimar al ÎM „Su-Canal” mun. Comrat,

pentru perioada 28 aprilie 2007 - 03 iunie 2007, care potrivit statutului întreprinderii și

a obligațiunilor funcționale ale directorului ÎM „Su-Canal” era persoană cu funcție de

răspundere, împuternicită cu drepturi și obligații de a efectua acțiuni de conducere și

gestionare a persoanei juridice nominalizate.

Totodată, instanța de apel menținând sentința în partea condamnării inculpatului

Hristofor Ibrișim în baza art. 329 alin. (2) lit. b) Cod penal, corect a reținut, că inculpatul

cunoscând despre faptul că la 10 mai 2007, în urma defecțiunilor tehnice a avut loc

deteriorarea pompei care evacua apele uzate și nepurificate din camera de primire a

stației de pompare și le direcționa spre instalația de purificare, fiind responsabil și având

posibilitatea reală de a da indicații urgente pentru remedierea situației apărute, nu a

îndeplinit în mod corespunzător obligațiunile sale de serviciu, prin ce a încălcat pct. 12

al Statutului ÎM „Su-Canal” și pct. 1, 8 partea a II a Fișei de post a conducătorului

ÎM „Su-Canal”.

Sub acest aspect instanța de apel just a specificat, că conducerea ÎM „Su-Canal”

mun. Comrat, nu a întreprins careva măsuri în vederea reparării pompei de rezervă

deteriorate și înlocuirea pieselor uzate la pompa în funcțiune, contrar faptului că despre

acest fapt era cunoscut cu cel puțin 2 săptămâni înainte.

În susținerea acestor concluzii, instanța de apel corect a remarcat, că la caz

prezintă importanță declarațiile martorului Dmitrii Spotarenco, operator la ÎM „Su-

Canal”, care a menționat, că la 12 mai 2007 când a intrat în tura de schimb, reparațiile

18

nu au început, iar el personal nu a primit de la conducere careva indicații privind

demontarea pompei defectate (f. d. 106-108, vol. III).

La fel, martorul Veaceslav Serbov a declarat, că dacă piesele de rezervă ar fi fost

disponibile, atunci reparația pompei ar fi putut fi îndeplinită în timp de 2 zile, însă la

data de 14 mai 2007, după câteva zile de la momentul deteriorării, pompa defectată nu

era demontată și careva acțiuni în vederea redresării situației încă nu erau întreprinse

(f. d. 157-158, vol. I).

În conexiunea celor relatate, Colegiul penal reiterează că obiectul juridic special

al infracțiunii prevăzute de art. 329 Cod penal, îl formează relațiile sociale cu privire la

buna desfășurare a activității de serviciu în sectorul public, care presupune îndeplinirea

corespunzătoare de către o persoană cu funcție de răspundere a obligațiilor sale de

serviciu.

Latura obiectivă a infracțiunii în cauză include următoarele trei semne: 1) fapta

prejudiciabilă care se exprimă în acțiunea de îndeplinire necorespunzătoare sau în

inacțiunea de neîndeplinire a obligațiilor de serviciu; 2) urmările prejudiciabile, și

anume daunele în proporții mari cauzate intereselor publice sau drepturilor și intereselor

ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice; 3) legătura cauzală dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Totodată, în sensul art. 329 Cod penal, se are în vedere că infracțiunea de

neglijență în serviciu se poate produce pe calea inacțiunii, adică neîndeplinirea

obligațiilor de serviciu sau a acțiunii, atunci când persoana îndeplinește

necorespunzător obligațiile de serviciu.

Prin neîndeplinire a obligațiilor de serviciu se subînțelege omisiunea făptuitorului

de a-și îndeplini obligațiile de serviciu, obligațiuni ce decurg din competența lui de

serviciu, pe care făptuitorul putea și trebuia să le îndeplinească.

Prin urmare, argumentul apărării precum că inculpatului Hristofor Ibrișim nu

i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile sale în calitate de administrator al

întreprinderii și nu poate fi învinuit pentru neexecutarea atribuțiilor prevăzute în Fișa

de post, nu poate fi reținut, fiind corect apreciat ca o metodă de apărare.

În ceea ce ține de argumentul privind lipsa mijloacelor financiare, Colegiul penal,

reține că, instanța de apel analizând probele administrate la dosar, corect a constatat că

suma necesară pentru efectuarea reparației pompei constituia 3845 lei (f. d. 148, vol.

II), iar la conturile întreprinderii la 11 mai 2007, erau 23000 lei (f. d. 31, vol. III), adică

întreprinderea dispunea de suficiente mijloace pentru remedierea utilajului defectat.

Aici fiind necesar de a se menționa, că versiunea inculpatului privind

imposibilitatea îndeplinirii obligațiunilor de serviciu în termeni utili, nu a putut fi

îndeplinită din motiv că nu avea dreptul de semnătură a documentelor bancare, a fost

combătută just de către instanța de apel prin faptul că Hristofor Ibrișim conștientizând

consecințele ce puteau surveni, nu a comunicat acest lucru organelor administrației

publice, dar nici nu a solicitat ajutorul factorilor de decizie sau administrației publice

locale.

Astfel, se va remarca, că instanța de apel analizând probele administrate la dosar,

îndeosebi declarațiile martorilor și ale inculpatului potrivit cărora din cauza defecțiunii

pompei, apele nefiltrate prin gurile de vizitare s-au revărsat în râul Ialpug, iar ulterior

în lacul Congaz, fapt confirmat și prin rezultatele examenului de expertiză nr. 31-38 din

19

14 iunie 2007, din care rezultă că apa din lacul Congaz a fost infectată cu ape de

canalizare (f. d. 66-67, vol. I), corect a menținut soluția primei instanțe privind

constatarea vinovăției lui Hristofor Ibrișim în săvârșirea infracțiunii de neglijență în

serviciu, manifestată prin neîndeplinirea corespunzătoare de către acesta a

obligațiunilor de serviciu.

De altfel, instanța de apel corect a menționat și faptul că probatoriul administrat

la dosar, denotă că prin inacțiunile directe ale ÎM „Su-Canal” și al conducătorului la

acel moment al întreprinderii, Hristofor Ibrișim, au fost infectate apele de suprafață ale

lacului Congaz, care au cauzat daune în proporții considerabile resurselor piscicole,

adică aici fiind dovedită și vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 229 Cod penal.

Deci, cu referire la componența infracțiunii prevăzute de art. 229 Cod penal, se

va specifica, că obiectul material principal îl constituie apele de suprafață sau subterane,

iar obiectul material secundar îl reprezintă regnul animal sau vegetal, resursele piscicole

sau corpul persoanei.

În acord cu prevederile Legii nr. 149 din 08 iunie 2006 privind fondul piscicol,

pescuitul și piscicultura, prin resurse piscicole, se subînțelege fondul piscicol, adică

totalitatea populațiilor de pești și de alte organisme acvatice.

Astfel, că legea nominalizată, nu divizează resursele piscicole, în pește industrial

și pește care viețuiește în mod natural în obiectivele acvatice.

Latura obiectivă a infracțiunii specificate la art. 229 Cod penal, în speța dată, are

următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de infectare sau altă

impurificare a apelor de suprafață ori subterane; 2) urmările prejudiciabile sub forma

daunelor în proporții considerabile cauzate resurselor piscicole; 3) legătura cauzală

dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile; 4) mijlocul de săvârșire a

infracțiunii, și anume apele uzate sau alte deșeuri ale întreprinderilor, instituțiilor și

organizațiilor industriale, agricole, comunale ori de altă natură.

Infracțiunea de poluare a apei poate fi săvârșită și prin inacțiune care se exprimă

prin neluarea de măsuri în vederea protejării locurilor de purificare a apei, neluarea de

măsuri în vederea purificării apelor uzate sau a deșeurilor întreprinderilor, instituțiilor

și organizațiilor industriale, agricole, comunale, neluarea măsurilor în vederea protejării

locurilor (bazinelor) în care se află stocate aceste ape și deșeuri împotriva unor

eventuale inundații, în urma cărora aceste ape se scurg în sursele de apă (râuri, lacuri,

canale etc.), infectându-le.

Componența de infracțiune este materială: pentru realizarea ei este necesară

survenirea consecințelor prejudiciabile indicate în art. 229 Cod penal, la caz, cauzarea

daunelor în proporții considerabile resurselor piscicole.

În calitate de subiect al infracțiunii prevăzute la art. 229 Cod penal, poate fi atât

persoana fizică, responsabilă care la momentul săvârșiri infracțiunii a împlinit vârsta de

16 ani cât și persoana juridică (cu excepția autorității publice).

Potrivit art. 2 al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008, cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public, prin autoritate publică se subînțelege orice structură

organizatorică sau organ, instituite prin lege sau printr-un alt act normativ, care

acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.

20

Iar conform art. 179 alin. (2)-(3) Cod civil, întreprinderile municipale se fondează

și se dotează de către autoritățile administrației publice locale.

Întreprinderile municipale sunt persoane juridice și răspund pentru obligații cu

tot patrimoniul lor.

În același context, se va remarca că Legea nr. 845 din 03 ianuarie 1992, cu privire

la antreprenoriat și întreprinderi, la alin. (2) stabilește, că întreprinderea municipală se

înființează și se dotează cu bunuri de organul de autoadministrare locală.

Întreprinderea municipală este persoană juridică și poartă răspundere pentru

obligațiile asumate cu întreg patrimoniul lor.

Autoritățile administrației publice locale nu poartă răspundere pentru obligațiile

întreprinderii municipale, iar întreprinderea nu poartă răspundere pentru obligațiile

autorităților administrației publice locale.

Având în vedere cele menționate, Colegiul penal enunță că din conținutul

componenței infracțiunii prevăzute de art. 229 Cod penal, nu se evidențiază, că

prejudiciul cauzat prin infracțiunea nominalizată poate fi cauzat exclusiv statului.

Față de considerentele enunțate, Colegiul penal conchide, că argumentele

invocate de către apărare în cererea de recurs precum că cauzarea daunelor unui agent

economic nu poate servi ca un element constitutiv a infracțiunii ecologice; peștele

industrial crescut de un agent economic nu poate fi definit ca resurse piscicole, precum

și că inculpații nu pot fi trași la răspundere pentru daunele aduse SA „Balîc”, au

constituit obiect de discuție la judecarea cauzei în apel și cărora instanța de apel le-a dat

o motivare corespunzătoare, expusă în prezenta decizie la pct. 13.1.

Prin urmare, afirmația apărării precum că în cazul supus judecării, nu este

dovedită legătura cauzală dintre acțiunile inculpaților și consecințele survenite, nu poate

fi reținută.

Distinct de cele menționate, Colegiul penal relevă și corectitudinea soluției

instanței de apel privind încetarea procesului penal intentat în privința inculpatului

Hristofor Ibrișim și persoanei juridice ÎM „Su-Canal” în baza art. 229 Cod penal, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție.

În susținerea acestei concluzii se reține că prin prisma art. 16 Cod penal,

infracțiunea prevăzută de art. 229 face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave,

iar potrivit art. 60 Cod penal, persoanele se liberează de răspundere penală, dacă din

ziua săvârșirii infracțiunii, au expirat 5 ani.

În ceea ce privește dezacordul apărării cu modalitatea de desfășurare a expertizei

probelor de apă preluate din lacul Congaz, mun. Comrat, instanța de recurs relevă că la

etapa respectivă, atât inculpatului Hristofor Ibrișim cât și avocatului Ion Cerga, le-au

fost comunicate rezultatele rapoartelor de expertiză nr. 39-43/cod 507 din

14 iunie 2007, 31-38/cod 507 din 14 iunie 2007 și nr. 359-366/ cod 507 din

11 iunie 2007, fapt confirmat prin procesul-verbal de comunicare a raportului de

expertiză din 22 octombrie 2009 (f. d. 68, vol. I), la care ultimii au indicat că obiecții și

demersuri nu au.

Cu referire la argumentul apărării precum că instanța de apel greșit a indicat în

dispozitivul hotărârii contestate, că ÎM „Su-Canal” a fost condamnată și în baza

art. 329 Cod penal, Colegiul penal menționează că, eroarea la care se face referire în

recurs constituie de fapt, o eroare materială, iar potrivit art. 249 Cod de procedură

21

penală, aceasta urmează a fi corectată de către instanța de judecată care a adoptat

hotărârea.

Prin urmare, Colegiul penal remarcă, că temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală, invocate de apărare în cererea de recurs, nu și-au

găsit confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurent.

În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432

alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a

deciziei instanței de apel în prezenta cauză penală și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului declarat de avocatul Ion Cerga în numele inculpaților

Hristofor Ibrișim și ÎM „Su-Canal” mun. Comrat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ion Cerga în numele

inculpaților Hristofor Ibrișim și Întreprinderea Municipală „SU-CANAL”, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2015, în cauza

penală în privința lui Ibrișim Hristofor Hristofor și ÎM „SU-CANAL”, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 decembrie 2015.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecătorii Petru Moraru

Dumitru Mardari

22