1ra-1324/2014 — art. 311 alin. 2 lit. a CP și art. 312 alin. 2 lit. a CP

1ra-1324/2014 — art. 311 alin. 2 lit. a CP și art. 312 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1324/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

30 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Ghenadie Nicolaev,

judecători – Vladimir Timofti, Petru Moraru, Elena Covalenco și Ion Guzun,

a judecat, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de inculpat, prin care

se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ialoveni din 08 noiembrie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2014 în cauza penală

privindu-l pe

Roșca Radu Andrei, născut la 26 mai 1986,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, or. Codru, str.

Potîrnichii 52.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.03.2013 – 08.11.2013;

Instanța de apel: 06.12.2013 – 26.03.2014;

Instanța de recurs: 03.07.2014 – 30.09.2014.

Asupra recursului declarat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, la amendă

în mărime de 300 unități convenționale și în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, la

amendă în cuantum de 300 unități convenționale.

Potrivit art. 84 Cod penal, definitiv, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate lui Roșca R. i-a fost stabilită amenda în valoare de 500

unități convenționale.

scopul denunțării cu bună știință falsă, intenționat, în scopul de a-1 învinui pe cet.

Culeac M. de săvîrșirea unei infracțiuni, la 02.11.2011 s-a adresat către CPR Ialoveni

cu un denunț fals legat de învinuirea lui Culeac M. de săvîrșirea unei infracțiuni grave,

cu toate că a fost preîntîmpinat și i-a fost explicat despre survenirea răspunderii penale

1

conform art.311 Cod penal, în caz de denunțare falsă, fapt confirmat prin semnătura

acestuia în procesul verbal de sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din 02.11.2011. În

baza denunțului făcut împotriva lui Culeac M. a fost pornită cauza penală nr.

2011440650 în baza indicilor infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod

penal, în cadrul audierii căreia în calitate de parte vătămată Roșca R. declarînd că

denunțul făcut este fals și declarațiile anterioare făcute în cadrul urmăririi penale sînt

declarații mincinoase, ca urmare urmărirea penală pe cauza penală 2011440650 la

25.02.2012 a fost încetată.

Tot Roșca R., avînd scopul prezentării cu bună-știință a declarației mincinoase, pe

parcursul efectuării urmăririi penale pe cauza penală nr. 2011440650, fiind recunoscut

și audiat la 02.11.2011 în calitate de parte vătămată, fiindu-i explicat faptul survenirii

răspunderii penale conform art.312 Cod penal, în caz de prezentare cu bună-știință a

declarației mincinoase, fapt confirmat prin semnăturile acestuia în procesele-verbale ale

acțiunilor procesuale nominalizate, intenționat, cu bună-știință a prezentat în cadrul

audierilor nominalizate declarații mincinoase, legate de învinuirea lui Culeac M. de

săvîrșirea unei infracțiuni grave. Ulterior, la 20.12.2011 în cadrul audierilor

suplimentare Roșca R. a declarat că, declarațiile anterioare date în cadrul urmăririi

penale precum că Culeac M. a comis o infracțiune în privința sa sînt declarații

mincinoase, ca urmare urmărirea penală pe cauza penală nr. 2011440650, la 25.02.2012

a fost încetată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța

a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, denunțul fals adică

denunțarea cu bună știință falsă, în scopul de a-l învinui pe cineva de săvîrșirea unei

infracțiuni grave, făcută unui organ sau unei persoane cu funcții de răspundere, care

sînt în drept de a porni urmărirea penală, precum și în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod

penal, declarația mincinoasă adică prezentarea cu bună știință a declarației mincinoase

de către partea vătămată, săvîrșită în cadrul urmăririi penale, legate de învinuirea de

săvîrșirea unei infracțiuni grave.

de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către acuzatorul

de stat și avocatul Bogos Al., în numele inculpatului.

3.1. Procurorul în apelul declarat a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărîri prin care Roșca R. să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani și conform art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal,

stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, iar conform

prevederilor art. 84 alin. (l) Cod penal, prin cumulul parțial de infracțiuni a-i stabili o

pedeapsă definitivă lui Roșca R. de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de

2

a exercita o anumită activitate pe un termen de 2 ani.

În vederea susținerii poziției sale, apelantul a invocat că instanța de fond

neîntemeiat a aplicat față de inculpat o pedeapsă prea blîndă, sub formă de amendă,

care nu va duce la corectarea și reeducarea inculpatului, astfel pedeapsa aplicată

acestuia nu este una echitabilă și rațională în raport cu faptele comise de către acesta.

3.2. Prin apelul declarat de apărătorul Bogos Al. în numele inculpatului s-a

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care

Roșca R. să fie achitat în baza infracțiunilor imputate prin rechizitoriu, din motiv că la

momentul cînd a depus declarații nu-și dădea seama de acțiunile sale, fiindcă se simțea

rău.

fost respinse, ca nefondate, apelurile procurorului și a avocatului Bogos Al. declarat în

numele inculpatului, cu menținerea în vigoare a sentinței în privința lui Roșca R..

administrate și cercetate, demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 311 alin. (2) lit. a) și art. 312 alin.(2), lit. a)

Cod penal. Astfel, instanța a ajuns la ferma convingere, că instanța de fond corect și

legal a constatat prezența în acțiunile inculpatului, a elementelor constitutive ale

infracțiunilor incriminate, lipsind careva motive întru casarea sentinței în partea

încadrării juridice.

În acest context, instanța de apel a respins ca nefondate argumentele inculpatului

precum că la momentul depunerii declarațiilor, dînsul era bătut și se simțea rău, din

considerentul că conform procesului-verbal de sesizare despre săvîrșirea sau pregătirea

pentru săvîrșirea infracțiunii din 12.11.2011, inculpatul fiind avertizat de răspunderea

penală pe care o poartă pentru denunțul intenționat fals, semnînd pentru acest fapt.

De asemenea, reieșind din procesul-verbal de audiere în calitate de parte vătămată

din 02.11.2011, Roșca R., a semnat pentru faptul că a fost avertizat despre răspunderea

ce o poartă pentru declarații mincinoase cu bună știință. Însă, tot atunci acesta a

declarat că a fost bătut de Culeac M. și acesta i-a sustras în mod deschis un telefon

mobil și cheia de la automobilul său.

Ulterior, inculpatul a depus la procuratura or. Ialoveni, cinci plîngeri prin care a

solicitat ca cet. Culeac M., să nu fie atras la răspundere penală, deoarece acesta nu i-a

sustras telefonul mobil, dar telefonul i-a căzut din buzunar, iar cheia de la automobil,

Roșca R. i-a transmis-o lui Culeac M. benevol, din care considerente pretenții materiale

și morale față de ultimul nu are.

La fel, nu au fost reținute de instanța de apel nici argumentele precum că

inculpatul a solicitat audierea martorilor suplimentar, deoarece potrivit procesului-

verbal al ședinței instanței de fond, (f.d.128-138), atît inculpatul, cît și avocatul lui nu

au solicitat audierea suplimentară a martorilor respectivi.

3

Instanța de apel a notat că nu pot fi considerate veridice declarațiile inculpatului,

precum că anchetatorul a scris declarațiile, iar dînsul le-a semnat fără a le citi, or

reieșind din procesul-verbal de audiere în calitate de parte vătămată pe cauza penală

nr.2011440650, acesta a semnat declarațiile depuse și a scris că „ .. procesul-verbal

este corect din cuvintele mele, adăugiri nu am pentru ce și semnez”, semnătura cît și

fraza dată au fost recunoscute de către inculpat în cadrul audierii în ședința instanței de

fond, unde acesta a fost asistat de avocat.

Cu referire la pedeapsa aplicată, în opinia instanței de apel, instanța de fond just și

echitabil a conchis că în privința inculpatului urmează a fi aplicată sancțiunea sub

formă de amendă în cuantum de 500 unități convenționale, aceasta fiind proporțională

faptei săvîrșite de inculpat.

ordinar, prin care solicită casarea sentinței și deciziei instanței de apel, cu dispunerea

achitării sale în baza art. 311 și 312 Cod penal, din motiv că în acțiunile lui lipsesc

elementele constitutive ale infracțiunilor incriminate.

Recurentul menționează că instanțele ierarhic inferioare au adoptat soluții ilegale

și neîntemeiate privitor la condamnarea sa în baza art. 311 și 312 Cod penal, dat fiind

că au interpretat eronat ceea ce dînsul la etapa urmăririi penale și în instanța de judecată

a depus cîteva cereri prin care a menționat că careva pretenții materiale și morale față

de Culeac M. nu are și, totodată, solicitînd recalificarea acțiunilor lui Culeac M. din

prevederile art. 187 Cod penal în cele ale art. 152 Cod penal, dar nicidecum eliberarea

lui de răspunderea penală.

În drept, inculpatul își întemeiază recursul pe prevederile art. 424-430, 432-435

Cod de procedură penală și art. 6 și 8 din CEDO.

ajunge la concluzia, că recursul urmează a fi admis parțial, pentru următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea parțială a hotărîrii

atacate și cu pronunțarea unei noi hotărîri. Or, instanța de recurs poate să intervină în

soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze parțial, atunci cînd se constată

comiterea unei erori de drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.

Călăuzitoare în acest sens sunt și prevederile pct. 18 al Hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 9 din 30.10.2009, cu privire la judecarea recursului ordinar în

cauza penală, în care se menționează că, instanța de recurs, la examinarea acestuia, verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material.

Conform art. 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

dosar, iar rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor

4

generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță. Decizia instanței de apel trebuie

să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea sau respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției respective.

7.1. Din textul recursului declarat de inculpat, se constată că recurentul nu invocă

vreun temei de drept din cele expres prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, însă, în motivarea cererii sale se constată că Roșca R. solicită dispunerea

achitării în privința lui în baza art. 311 și 312 Cod penal, din motiv că în acțiunile lui

lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor incriminate. Această eroare este

încadrată de legiuitor în pct. 8) din alin. (1) al art. 427 din Codul de procedură penală,

care prevede expres că, decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs ordinar în

cazul în care instanța a admis o eroare de drept, și anume, cînd faptele săvîrșite de

inculpat nu întrunesc elementele infracțiunii pentru care ultimul a fost condamnat.

Colegiul lărgit, verificînd argumentele recursului, în raport cu actele cauzei și

decizia instanței de apel, constată că judecînd apelul, instanța n-a examinat cauza sub

toate aspectele, complet și obiectiv în partea condamnării inculpatului în baza art. 312

Cod penal, adoptînd o soluție greșită privitor la acest capăt de învinuire în privința

ultimului, prin care s-a comis eroarea de drept prescrisă de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală.

Conform art.52 Cod penal se consideră componență de infracțiune totalitatea

semnelor obiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept

infracțiune concretă. Lipsa unei părți componente ale infracțiunii echivalează cu lipsa

elementelor constitutive a infracțiunii, iar în condițiile cînd din învinuirea adusă lipsesc

caracteristici care sînt obligatorii pentru componența de infracțiune, instanța de

judecată va ajunge la concluzia de a pronunța o hotărîre de achitare în privința

persoanei puse sub învinuire.

Potrivit hotărîrilor judecătorești contestate, instanțele ierarhic inferioare au

constatat vinovăția lui Roșca R. în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 311 alin.

(2) lit. a) Cod penal, denunțul fals adică denunțarea cu bună știință falsă, în scopul de

a-l învinui pe cineva de săvîrșirea unei infracțiuni grave, făcută unui organ sau unei

persoane cu funcții de răspundere, care sînt în drept de a porni urmărirea penală,

precum și în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, declarația mincinoasă adică

prezentarea cu bună știință a declarației mincinoase de către partea vătămată,

săvîrșită în cadrul urmăririi penale, legate de învinuirea de săvîrșirea unei infracțiuni

grave.

Din conținutul recursului declarat, rezultă că recurentul critică hotărîrile

judecătorești privind condamnarea sa în baza articolelor menționate, solicitînd achitarea

sa, pe motiv că în acțiunile lui nu se întrunesc elementele infracțiunilor prevăzute de

art. 311 și 312 Cod penal, iar instanțele au interpretat greșit faptul că dînsul la etapa

urmăririi penale și în instanța de judecată a depus cîteva cereri prin care a menționat că

careva pretenții materiale și morale față de Culeac M. nu are și, totodată, solicitînd

5

recalificarea acțiunilor lui Culeac M. din prevederile art. 187 Cod penal în cele ale art.

152 Cod penal, dar nicidecum inculpatul nu a avut în vedere eliberarea lui Culeac M.

de răspunderea penală pentru cele săvîrșite.

Analizînd hotărîrile atacate, Colegiul penal constată greșite concluziile ambelor

instanțe privind condamnarea inculpatului Roșca R. în baza art.312 alin. (2) lit. a) Cod

penal și expune următoarele argumente în susținerea acestei statuări.

Astfel, reieșind din materialele dosarului, Roșca R. a fost pusă sub învinuire în

baza art. 312 alin.(2) lit. a) Cod penal, pentru faptul că, avînd scopul prezentării cu

bună-știință a declarației mincinoase, pe parcursul efectuării urmăririi penale pe cauza

penală nr. 2011440650 în privința lui Culeac M., fiind recunoscut și audiat la data de

02.11.2011, în calitate de parte vătămată și fiindu-i explicat faptul survenirii

răspunderii penale în baza art. 312 Cod penal, în caz de prezentare cu bună-știință a

declarației mincinoase, fapt confirmat prin semnăturile acestuia în procesele-verbale,

intenționat, cu bună-știință a prezentat în cadrul audierilor nominalizate declarații

mincinoase legate de învinuirea lui Culeac M. în săvîrșirea unei infracțiuni grave.

Ulterior, la 20.12.2011, în cadrul audierilor suplimentare Roșca R. a menționat că,

declarațiile anterioare date în cadrul urmăririi penale precum că Culeac M. a comis o

infracțiune din categoria celor grave în privința sa sînt declarații mincinoase și în

consecință urmărirea penală în privința lui Culeac M. pe cauza penală nr. 2011440650,

la 25.02.2012, a fost încetată.

Obiectul juridic al denunțării false îl constituie relațiile sociale cu privire la

activitatea normală și legală a organelor de drept la înfăptuirea justiției, ocrotite de

pericolul sesizărilor false și al probelor contrare adevărului, iar al declarației

mincinoase constă din relațiile sociale privitoare la activitatea de aflare a adevărului în

procesul înfăptuirii justiției, relații puse în pericol prin declarația mincinoasă.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 312 Cod penal, constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acțiune, și anume, prezentarea declarației mincinoase de

către martor sau parte vătămată, prin care se denaturează adevărul, astfel creîndu-se

condiții pentru comiterea de erori judiciare, pentru aprecierea incorectă a

circumstanțelor cauzei, pentru tragerea la răspundere penală sau contravențională a unei

persoane nevinovate.

Subiectul infracțiunii nominalizate este persoana fizică responsabilă care la

momentul săvîrșirii infracțiunii a atins vîrsta de 16 ani și are una din calitățile

procesuale, fie de martor sau parte vătămată, fie de specialist sau expert.

Latura subiectivă a infracțiunii analizate se caracterizează prin intenție directă,

adică făptuitorul cu bună știință prezintă o declarație mincinoasă pentru a acuza pe

cineva de săvîrșirea unei infracțiuni.

Potrivit doctrinei juridice, s-a statuat că nu sînt întrunite elementele constitutive

ale componenței de infracțiune prevăzute de art.312 Cod penal, atunci cînd același

făptuitor este autorul atît al denunțării false, cît și al declarației mincinoase, în atare

6

situație, se reține o singură infracțiune de inducere în eroare a organelor judiciare prin

denunțarea falsă. Prin urmare, persoana care a făcut denunțarea falsă nu poate să

răspundă și pentru declarația mincinoasă, în legătură cu faptul că aceasta nu poate fi

subiect al celei din urmă infracțiuni, deoarece cerînd de la ea declarații adevărate, ar

însemna s-o plasezi în poziția de martor în propria sa cauză.

Din materialele cauzei rezultă că inculpatul, la faza urmăririi penale, a declarat că

cet. Culeac M. nu a comis infracțiunea în care a fost învinuit prin denunțul fals și,

datorită depozițiilor lui veridice, a fost stabilit adevărul, iar cauza penală pornită a fost

încetată cu scoaterea lui Culeac M. de sub urmărirea penală din lipsa în acțiunile lui a

elementelor infracțiunii.

Astfel, instanța de recurs reține că, temeiul sub aspectul căruia se motivează

recursul, este prezent în speța examinată din punct de vedere al existenței erorii de

drept care, cu certitudine, determină necesitatea casării hotărîrilor pronunțate în cauza

penală privindu-l pe Roșca R. pe capătul de învinuire în baza art.312 alin.(2) lit. a) Cod

penal, or, în speță, reieșind din circumstanțele cauzei, așa cum au fost stabilite de

instanțele de fond, acțiunile inculpatului se circumscriu infracțiunii prevăzute de

art.311 alin.(2) lit. a) Cod penal.

În consecință, Colegiul penal conchide că, la caz, este incident temeiul prevăzut

de art.390 alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală, și anume fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii, care duce la casarea hotărîrilor judecătorești în partea

condamnării lui Roșca R. în baza art.312 alin.(2) lit. a) Cod penal și adoptarea unei noi

hotărîri de achitare a inculpatului pe acest capăt de învinuire.

7.2. Cu referire la celălalt capăt de învinuire, și anume în baza art. 311 alin. (2) lit.

a) Cod penal, privitor la care inculpatul, de asemenea, solicită achitarea, instanța de

recurs expune următoarele.

Așa cum rezultă din materialele dosarului, instanțele de fond și de apel la

adoptarea soluției de condamnare a lui Roșca R. în baza art. 311 alin. (2) lit. a) Cod

penal, au ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de

procedură penală, au cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-au verificat

minuțios, dîndu-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția lui Roșca R. în săvîrșirea

infracțiunii imputate.

La fel, Colegiul lărgit reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și conform materialelor

din dosar, a ajuns la concluzia corectă că sentința atacată urmează a fi menținută în

partea condamnării inculpatului pe capătul de învinuire în baza art. 311 Cod penal, însă

greșit a menținut condamnarea inculpatului în baza art. 312 Cod penal, întrucît avînd în

vedere cele enunțate în pct. 7.1. din prezenta decizie, nu poate fi concurs de infracțiuni

atunci cînd același făptuitor este autorul atît al denunțării false, cît și al declarației

7

mincinoase, în atare situație, se reține o singură infracțiune de inducere în eroare a

organelor judiciare prin denunțarea falsă.

Așadar, în fapt, decizia instanței de apel și soluția primei instanțe în partea

condamnării lui Roșca R. în baza art. 311 Cod penal, corespunde tuturor prevederilor

legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Mai mult, instanța de recurs consideră că atît instanța de fond, cît și cea de apel,

au făcut o încadrare juridică corectă a faptelor comise de inculpat, calificîndu-le în baza

art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal și apreciind critic declarațiile inculpatului date la

etapa urmăririi penale referitoare la faptul că dînsul nu dorea să facă un denunț fals în

privința lui Culeac M., dar la momentul semnării denunțului se simțea rău și nu-și

dădea seama de acțiunile sale.

În consecință, Colegiul lărgit a ajuns la concluzia că recursul ordinar declarat de

inculpat urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței și deciziei instanței de apel

în partea condamnării inculpatului referitor la săvîrșirea infracțiunii de declarație

mincinoasă și totodată, cu menținerea în vigoare a condamnării lui Roșca R. pentru

săvîrșirea infracțiunii de denunț fals.

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpat, casează parțial sentința Judecătoriei

Ialoveni din 08 noiembrie 2013 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 26 martie 2014, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, după cum urmează.

Roșca Radu Andrei, se consideră condamnat în baza art. 311 alin. (2) lit. a) Cod

penal, la amendă în mărime de 300 unități convenționale.

Roșca Radu Andrei se achită în baza art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal, din motiv

că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 07 octombrie 2014.

Președinte Ghenadie Nicolaev

Judecători Vladimir Timofti

Petru Moraru

Elena Covalenco

Ion Guzun

8