ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 13.05.2014

1ra-538/2014 — art. 152 alin. 1 CP

HOTĂRÂRE
13.05.2014
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 152 alin. 1 CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6,8,12 CPP
Citează această cauză
1ra-538/2014 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-538/2014

15 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Vladimir

Timofti,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de către inculpatul, Borș

Petru și avocatul său, Modval Ion, împotriva sentinței Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 03 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

03 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui,

Borș Petru Vladimir, născut la 10 martie 1968, originar și

domiciliat mun. Chișinău, com. Băcioi str. Sfatul Țării, 1.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat respingerea recursului.

Inculpatul, Petru Borș, care a solicitat admiterea recursului.

Avocatul, Cornelia Gorencu, care a solicitat admiterea recursului.

Partea vătămată, Andrei Iacub, care a solicitat admiterea recursului.

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) CP la amendă în mărime

de 250 unități convenționale.

în preajma casei nr. 1 situate pe str. Sfatul Țării, com. Băcioi, mun. Chișinău, în

rezultatul unui conflict apărut din cauza nerestituirii în termen a unei remorci, i-a

aplicat intenționat lui Iacub Andrei, o lovitură cu pumnul în regiunea capului, urmată

de o lovitură cu o bâtă din lemn în regiunea mâinii drepte și a capului, cauzându-i

acestuia, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 3152-D din 19.11.2012,

vătămare corporală medie.

Acțiunile lui Borș P.V. au fost încadrate în baza prevederilor art. 152 alin. (1) CP,

adică, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată

de dereglarea îndelungată a sănătății.

casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Borș P.V. să-i fie aplicată în

baza art. 152 alin. (1) CP, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, în

1

baza art. 90 CP, să-i fie suspendată executarea pedepsei pe un termen de probă de 1 an,

invocînd blîndețea pedepsei și netemeinicia aplicării art. 79 CP, luînd în considerație că

inculpatul nu a recunoscut vina și pe caz nu au fost stabilite circumstanțe atenuante.

3.1 Sentința menționată a fost contestată cu apel de către inculpat și apărătorul

acestuia, avocatul Modval Ion, în care s-a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare, pe motiv că există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și

anume faptul că inculpatul s-a aflat în legitima apărare. În motivarea apelului s-a

invocat:

- instanța de fond eronat a apreciat probele administrate la caz;

- instanța de fond nu a luat în considerație că inculpatul a acționat în lipsa

vinovăției, fiind constrâns de situația creată și de pericolul grav pentru sănătatea sa, în

condițiile legitimei apărări;

- instanța de judecată a neglijat faptul că organul de urmărire penală a fost

anunțat de către inculpat.

În cadrul examinării cauzei în instanța de apel inculpatul și avocatul acestuia

precum și partea vătămată au înaintat cereri, în care au solicitat încetarea procesului

penal în baza art. 276 alin. (1) și (5) CPP, în legătură cu împăcarea părților. La cerere a

fost anexat și acordul de împăcare dintre partea vătămată și inculpat din 12.11.2013.

apelul inculpatului și apărătorului a fost respins ca nefondat, iar apelul procurorului a

fost admis, casată sentința în latura penală și pronunță o nouă hotărîre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Borș P.V. în baza art. 152 alin. (1)

CP, i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 1 an. În baza

art. 90 CP, i-a fost suspendată executarea pedepsei pe un termen de probă de 1 an, cu

obligarea să nu-și schimbe domiciliul fără permisiunea organului competent.

Pentru a pronunța această hotărîre instanța de apel a reținut că la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată lui.

Astfel, vina lui Borș P.V. în comiterea infracțiunii incriminate lui este demonstrată

pe deplin de următoarele probe: declarațiile părții vătămate, martorilor Iacub S.A.,

Iacub E.V., Iacub I.P., Cerescu V.I., Pruteanu S., Borș N.V., Donciu I.M., procesul-verbal

de consemnare a plângerii lui Iacub Andrei din data de 06.11.2012, procesul-verbal de

cercetare la fața locului din data de 07.11.2012, raportul de expertiză medico-legală nr.

3152/D din 14.11.2012, informația telefonică parvenită la CPs. Botanica, mun. Chișinău

de la CNPSMU din 06.10.2012, înregistrată cu nr. 15370.

Reieșind din sistema de probe analizată și apreciată instanța de apel a considerat

că acțiunile inculpatului se încadrează în componența de infracțiune, prevăzută de art.

152 alin. (l) Cod penal.

Fiind audiat în cadrul instanței de apel inculpatul și-a susținut declarațiile sale

date anterior, a recunoscut parțial vina, solicitând totodată încetarea procesului penal

în privința sa pe motiv că s-a împăcat cu partea vătămată, ultima neavănd față de el

careva pretenții de ordin material sau moral.

2

Depozițiile inculpatului precum că s-a apărat de partea vătămată, instanța de apel

le-a apreciat critic deoarece sunt fără suport probant.

Astfel, instanța de apel a constatat că, inculpatul nu s-a aflat în stare de legitimă

apărare, deoarece într-adevăr între partea vătămată și inculpat s-a inițiat o ceartă în

care ei s-au înjurat unul pe altul după ce inculpatul a lovit partea vătămată, apoi ambii

s-au dus pe la casele sale, unde s-au înarmat, partea vătămată a luat un hârleț, iar

inculpatul a luat o bâtă de lemn, ieșind înafara curților lor, în drum, ambii având scop

de a aplica unul altuia lovituri și astfel, inculpatul i-a aplicat intenționat părții

vătămate, o lovitură cu pumnul în regiunea capului, urmată de o lovitură cu o bâtă din

lemn în regiunea mâinii drepte și a capului, cauzându-i ultimului, potrivit raportului

de expertiză medico-legală nr. 3152-D din 19.11.2012, vătămare corporală medie.

Instanța de apel a considerat inadmisibilă cererea părților de a înceta în cadrul

instanței de apel, procesul penal în privința inculpatului pe motivul împăcării părților,

deoarece conform Recomandării nr. 56 din 11.04.2013 „Cu privire la aplicare a art. 109

CP și 276 CPP în cazurile împăcării părților"prin reglementarea în art. 109 CP a

momentului până când poate avea loc împăcarea părților, este considerat că legiuitorul

a avut în vedere ca moment final, este atunci când cauza se judecă de către instanța de

fond, când completul s-a retras pentru deliberare cu adoptarea sentinței respective.

Acest înțeles al legii rezultă din construcția și plasamentul procedurilor ce le parcurge

cauza penală pusă pe rol.

Conform Codului de procedură penală Titlului II, intitulat "JUDECATA",

cuprinde capitolele I-VI. Dintre acestea, Capitolul III reglementează judecarea cauzei

penale în prima instanță, procedură, care este descrisă în amănunte în patru secțiuni.

Secțiunea a 4-a este dedicată anume unei faze speciale a procedurii de judecare -

"Deliberarea și adoptarea sentinței".

Prin urmare, până la acest moment părțile se pot împăca în cazul infracțiunilor

prevăzute de alin.(l) art. 109 CP, cu excepția celora prevăzute de alin.(l) art. 276 CPP.

Imposibilitatea de a admite împăcarea părților la următoarele căi a procesului penal,

cai ordinare de atac - Apelul și Recursul, rezultă din prevederile art.230 CPP, care

stipulează în alin. (2) că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Fazele următoare a judecării cauzei sânt căi de verificare a temeiniciei și legalității

hotărârii judecătorești, inclusiv și în partea aplicării procedurii împăcării părților,

potrivit legii materiale și procesual penale.

Astfel, în cadrul examinării cauzei în privința lui Borș P.V. s-a constatat că în

instanța de fond chestiunea despre împăcarea părților nici nu s-a pus în discuție,

nefiind posibilă în cazul dat încetarea procesului penal în privința inculpatului pe

motivul împăcării părților în cadrul examinării cauzei în ordine de apel.

La aplicarea felului și măsurii de pedeapsă inculpatului, instanța de apel a

considerat că instanța de fond neîntemeiat a aplicat pedeapsa sub formă de amendă

penală în sumă de 250 u.c., reținând circumstanțe excepționale conform art. 79 CP.

3

Instanța de apel a constatat că în speță circumstanțe excepționale n-au fost

stabilite, mai mult ca atât, după cum se vede din declarațiile inculpatului date în cadrul

instanței de fond, dânsul nici nu a recunoscut vina integral.

Din aceste considerente, inculpatul trebuie să poarte răspundere penală pentru

faptele săvârșite și îndreptarea și reeducarea lui este posibilă, doar cu aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, însă, ținând cont că

îndreptarea și reeducarea lui este posibilă fără izolarea lui reală de societate, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii conform prevederilor art. 90

CP, cu fixarea unui termen de probă de 1 an.

avocatul Modval Ion, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești adoptate în cauză și

dispunerea achitării inculpatului, pe motiv că există una din cauzele care înlătură

caracterul penal al faptei și anume inculpatul s-a aflat în legitima apărare, fapta nu a

fost săvîrșită de el. Recurentul invocă temeiurile de casare prevăzute în art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, criticînd hotărîrile judecătorești adoptate

pe caz sub următoarele aspecte:

- instanța de apel incorect a constatat imposibilitatea împăcării părților la etapa

examinării cauzei în instanța de apel, pînă la retragerea completului de judecată în

deliberare;

- instanța de apel eronat a apreciat circumstanțele cauzei , precum și probele

administrate pe caz;

- instanța de apel nu a dat apreciere acțiunilor părții vătămate;

- instanța de apel a neglijat faptul că organul de urmărire penală a fost anunțat de

către inculpat;

- în acțiunile inculpatului lipsește latura subiectivă, el, aflîndu-se doar în legitimă

apărare.

În instanța de recurs inculpatul și partea vătămată au susținut cererea de împăcare

înaintată în instanța de apela părților cu încetarea procesului penal în cauză.

temeinicia hotărîrilor recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art.

424 alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit căruia instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele motivelor de casare, prevăzute în art. 427 Cod de procedură

penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnatului, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că

recursul declarat urmează a fi admis din alte motive, după cum urmează:

Colegiul constată că, instanța de fond și de apel, a examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții,

atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată,

cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia instanțelor de judecată

privind vinovăția lui Borș P.V. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1)

Cod Penal, să fie justă și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie a fost analizată desfășurat și

minuțios în textul hotărârilor instanței de fond și apel,precum și în pct. 4 al prezentei

4

decizii, care în coroborare demonstrează vina inculpatului în fapta incriminată, astfel

Colegiul, consideră justă concluzia instanțelor de judecată referitor la corectitudinea

stabilirii stării de fapt și calificării acțiunilor inculpatului în baza art.152 alin. (1) Cod

Penal, vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată

de dereglarea îndelungată a sănătății. Analizînd materialele cauzei supuse judecării,

Colegiul constată că careva temei de achitare a inculpatului nu sunt prezente.

Cu privire la argumentele invocate de recurenți prin care se solicită achitarea

inculpatului pe motiv că în acțiunile lui lipsește latura subiectivă, el, aflîndu-se doar în

legitimă apărare, instanța de recurs le consideră neîntemeiate, deoarece instanțele de

fond și de apel și-au argumentat detaliat concluzia sa privitor la vinovăția inculpatului

în săvîrșirea infracțiunii menționate.

În cadrul examinării cauzei în instanța de recurs, cît inculpatul atît și partea

vătămată, au solicitat încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților.

La acest capitol, Colegiul consideră necesar de menționat că, la 12.11.2013, în

cadrul examinării cauzei în instanța de apel au fost depuse de către partea vătămată și

inculpat cereri cu solicitarea încetării cauzei penale, în legătură cu împăcarea părților

(f.d. 152,153), fiind anexat și acordul de împăcare din 12.11.2013 (f.d. 151).

Prin decizia sa instanța de apel a considerat inadmisibilă cererea părților de a

înceta în cadrul instanței de apel, procesul penal în privința inculpatului pe motivul

împăcării părților. În argumentarea acestei soluții Curtea de apel a indicat: “conform

Recomandării nr. 56 din 11.04.2013 „Cu privire la aplicarea art. 109 CP și 276 CPP în cazurile

împăcării părților"prin reglementarea în art. 109 CP a momentului până când poate avea loc

împăcarea părților, este considerat că legiuitorul a avut în vedere ca moment final, este atunci

când cauza se judecă de către instanța de fond, când completul s-a retras pentru deliberare cu

adoptarea sentinței respective. Acest înțeles al legii rezultă din construcția și plasamentul

procedurilor ce le parcurge cauza penală pusă pe rol.

Conform Codului de procedură penală Titlului II, intitulat "JUDECATA", cuprinde

capitolele I-VI. Dintre acestea, Capitolul III reglementează judecarea cauzei penale în prima

instanță, procedură, care este descrisă în amănunte în patru secțiuni. Secțiunea a 4-a este

dedicată anume unei faze speciale a procedurii de judecare - "Deliberarea și adoptarea

sentinței".

Prin urmare, până la acest moment părțile se pot împăca în cazul infracțiunilor prevăzute

de alin.(1) art. 109 CP, cu excepția celora prevăzute de alin.(1) art. 276 CPP. Imposibilitatea de-

a admite împăcarea părților la următoarele căi a procesului penal, cai ordinare de atac - Apelul

și Recursul, rezultă din prevederile art.230 CPP, care stipulează în alin. (2) că în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Fazele următoare a judecării cauzei sânt căi de verificare a temeiniciei și legalității

hotărârii judecătorești, inclusiv și în partea aplicării procedurii împăcării părților, potrivit legii

materiale și procesual penale.

Astfel, în cadrul examinării cauzei în privința lui Borș P.V. s-a constatat că în instanța de

fond chestiunea despre împăcarea părților nici nu s-a pus în discuție, nefiind posibilă în cazul

5

dat încetarea procesului penal în privința inculpatului pe motivul împăcării părților în cadrul

examinării cauzei în ordine de apel”.

Instanța de recurs consideră că poziția Curții de Apel la această chestiune este

eronată din următoarele considerente:

Deși, Curtea de Apel la motivarea soluției sale, corect s-a referit la Recomandarea

nr. 56 din 11.04.2013 „Cu privire la aplicarea art. 109 CP și 276 CPP în cazurile

împăcării părților", însă greșit a aplicat în speța dată reglementările normei prevăzute

deart.109 Cod penal, deoarece în conformitate cu acest articol, momentul pînă cînd

poate avea loc împăcarea părților, legiuitorul a avut în vedere momentul cînd cauza se

judecă de către instanța de fond, cînd completul s-a retras pentru deliberare cu

adoptarea sentinței respective. Mai mult ca atît, reglementările acestui articol se aplică

la „infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune

gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II–VI din Partea specială, precum și în cazurile

prevăzute de procedura penală”.

În cazul supus judecării Colegiul constată aplicabile reglementările prevăzute la

art. 276 Cod de procedură penală,din motivul că:

Conform art. 276 alin.(1) Cod de procedură penală: Urmărirea penală se pornește

numai în baza plîngerii prealabile a victimei în cazul infracțiunilor prevăzute în

articolele: 152 alin.(1), 153, 155, 157, 161, 173, 177, 179 alin.(1) și (2), 193, 194, 197 alin.(1),

198 alin.(1), 200, 202, 203, 204 alin.(1), 2461, 274 din Codul penal, precum și al furtului

avutului proprietarului săvîrșit de minor, de soț, rude, în paguba tutorelui, ori de

persoana care locuiește împreună cu victima sau este găzduită de aceasta. La

împăcarea părții vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile menționate în

prezentul alineat, urmărirea penală încetează. Procedura în astfel de procese este

generală.

Raportînd norma dată la speța în cauză, Colegiul specifică faptul că urmărirea

penală pe cazul dat a fost pornită în baza plîngerii părții vătămate Iacub A.D. (f.d.5)

Conform art. 276 alin. (5) Cod de procedură penală: La împăcarea părții vătămate

cu bănuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile menționate în alin.(1), urmărirea penală

încetează. Împăcarea este personală și produce efecte doar dacă intervine pînă la

rămînerea definitivă a hotărîrii judecătorești.

Prin sintagma “pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătorești” legislatorul

și-a spus cu claritate voința pînă cănd poate interveni împăcarea părților în privința

infracțiunilor prevăzute de alin.(1) art.276 Cod de procedură penală. În conformitate cu

art.466 alin. (2) Cod de procedură penală, hotărîrea primei instanțe rămîne definitivă:

1) la data pronunțării, cînd hotărîrea nu este supusă apelului și nici recursului;

2) la data expirării termenului de apel:

a) cînd nu s-a declarat apel în termen;

b) cînd apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului stabilit;

3) la data retragerii apelului și încetării procedurii de apel, dacă aceasta s-a produs

după expirarea termenului de apel;

4) la data expirării termenului de recurs, în cazul hotărîrilor nesupuse apelului sau

dacă apelul a fost respins:

6

a) cînd nu s-a declarat recurs în termen;

b) cînd recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului stabilit;

5) la data retragerii recursului declarat împotriva hotărîrilor menționate la pct.4) și

încetării procedurii de recurs, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de

recurs;

6) la data pronunțării hotărîrii prin care s-a respins recursul declarat împotriva

hotărîrilor menționate la pct.4).

Așa dar, conform procedurii penale, împăcarea poate interveni, în cazul

infracțiunilor prevăzute de art. 276 alin.(1) Cod de procedură penală, oricînd în cursul

procesului penal: la urmărirea penală, în instanța de fond, de apel, de recurs - dacă

pentru unele infracțiuni nu există cale apelului, dar numai pînă la rămînerea definitivă

a hotărîrii. Momentul pînă la care poate să intervină împăcarea părților este retragerea

completului de judecată pentru deliberare, ce are loc atunci cînd instanța de fond se

înlătură în deliberare pentru a pronunța sentința, la fel și atunci cînd instanțele de apel

ori de recurs, se retrag în deliberare pentru pronunțarea deciziei aspra apelului, după

caz, aspra recursului declarat împotriva deciziei instanței de apel.

Rezumînd cele expuse mai sus, Colegiul precizează că conform materialelor

cauzei, cererea de încetare a procesului penal în legătură cu împăcarea părților a fost

înaintată la etapa examinării cauzei în instanța de apel, pînă la retragerea completului

de judecată în deliberare pentru pronunțarea deciziei asupra apelului, adică la etapa și

la momentul prevăzut de legislația în vigoare, fiind prezente condițiile de admitere a

cererii de împăcare a părților cu încetarea procesului penal, prevăzute la art. 276 alin.

(5) Cod de procedură penală. Ca urmare, Colegiul constată netemeinicia soluției

instanței de apel de inadmisibilitate a cererii de încetare a procesului penal în privința

inculpatului,pe motivul împăcării părților.

Sub acest aspect, instanța de recurs menționează că argumentul invocat de către

partea apărării în recurs, în acest sens, și-a găsit confirmare și se atestă că, instanța de

apel nu a constatat și apreciat circumstanțele de drept privind încetarea procesului

penal în privința inculpatului, pe motivul împăcării părților, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și de drept material.

Mai mult ca atît, legislatorul la pct. 11) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală a prevăzut ca temei pentru declararea recursului, „a intervenit împăcarea

părților în cazul prevăzut de lege”, ceea ce confirmă temeinicia încetării procesului

penal în urma împăcării părților nu doar la etapa judecării cauzei în instanța de fond,

dar și la judecarea cauzei în instanța de apel și recurs.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, instanța admite

recursul, casează hotărîrea atacată și dispune încetarea procesului penal în cazurile

prevăzute de prezentul cod.

Considerentele enunțate mai sus, determină Colegiul lărgit, să admită recursul

din alte motive și să caseze total sentința primei instanțe și decizia instanței de apel, în

privința lui Borș P.V., cu încetarea procesului penal, în legătură cu împăcarea părților.

7

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Borș Petru și avocatul său,

Modval Ion, casează total sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 03 iunie

2013 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, și

dispune încetarea procesului penal în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, în privința lui

Borș Petru Vladimir, în legătură cu împăcarea părților.

Decizia este irevocabilă, pronunțată public la 13 mai 2014, ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2014-10-07
0,94
1ra-1324/2014 — art. 311 alin. 2 lit. a CP și art. 312 alin. 2 lit. a CP
Dosarul nr. 1ra-1324/2014 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE D E C I Z I E 30 septembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în componența: președinte – Ghenadie Nicolaev, judecători – Vladimir Timofti
CSJ 2015-05-20
0,94
1ra-556/2015 — art. 349 al. 2, 90 CP
Dosarul 1ra- 556/2015 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE DDEECCIIZZIIEE 20 mai 2015 mun. Chișinău Colegiul penal în componență: Președinte – Gordilă Nicolae, Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana, examinâ
CSJ 2014-12-10
0,94
1ra-1553/2014 — art. 187 al. 2 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-1553/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 19 noiembrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: președinte – Nicolae Gordilă, judecători – Ion Guzun și Elena Covalenco, în camer
CSJ 2014-07-15
0,94
1ra-913/2014 — art. 152 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-913/2014 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 24 iunie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în componență: Președinte – Petru Ursache, Judecători – Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Vladimir T
CSJ 2014-06-03
0,94
1ra-400/2014 — art. 151 alin. 1, 287 alin. 3 CP
Dosarul nr. 1ra-400/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 13 mai 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în componența: președinte – Petru Ursache, judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Constantin Alerg
Sursă