1ra-400/2014 — art. 151 alin. 1, 287 alin. 3 CP

1ra-400/2014 — art. 151 alin. 1, 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-400/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Constantin

Alerguș,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de către inculpatul

Grivenco Vladlen Victor și avocatul Roșca Ivan, în numele părții vătămate, Horo

Leontie, împotriva sentinței Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 17 decembrie

2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2013,

în cauza penală în privința lui,

Grivenco Vladlen Victor, născut la 20 ianuarie 1980,

originar din r-l Florești, domiciliat mun. Chișinău, str. Hanul

Morii, 16.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat admiterea recursului declarat de

către apărătorul părții vătămate și respingerea recursului inculpatului.

Partea vătămată, Leontie Horo, care a solicitat admiterea recursului declarat de către

apărătorul său și respingerea recursului inculpatului.

Avocatul, Ivan Roșca, care a solicitat admiterea recursului declarat în numele părții

vătămate și respingerea recursului inculpatului.

Inculpatul, Vladlen Grivenco, care a solicitat respingerea recursului declarat de către

apărătorul părții vătămate și admiterea recursului său.

Avocatul, Vladimir Mării, care a solicitat respingerea recursului declarat de către

apărătorul părții vătămate și admiterea recursului inculpatului.

C O N S T A T Ă:

Grivenco V.V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal la 3 ani 8 luni închisoare, în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani și 6 luni

închisoare. În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor, i-a fost stabilită definitiv pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite i-a fost suspendată pe un termen de

1

probă de 1 an, dacă pe parcursul acestui termen nu v-a săvîrși o nouă infracțiune și

prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Horo Leontie Pavel, în partea

încasării cheltuielilor de judecată a fost admisă pe deplin, iar în partea prejudiciului

moral a fost admisă parțial, cu încasarea de la Grivenco V.V. a cheltuielilor pentru

asistența juridică în mărime de 10.000 lei și prejudiciului moral în mărime de 15.000

lei. În partea încasării prejudiciului material acțiunea civilă a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

acționând împreună și de comun acord cu o persoană neidentificată de către organul

de urmărire penală, aflându-se în incinta cafenelei „Pizza Star" amplasată pe bd.

Dacia 44, mun. Chișinău, din intenții huliganice, încălcând în mod grosolan ordinea

publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, fără motiv, au inițiat

un conflict cu Horo L.P., în cadrul căruia i-au aplicat ultimului multiple lovituri cu

pumnii și picioarele pe diferite regiuni ale corpului. Grivenco V.V. manifestând o

obrăznicie deosebită, i-a aplicat cu arma de foc de model „Baikal 442", pe care o

deținea legal, câteva lovituri în regiunea feței și capului, cauzându-i lui Horo L.P.,

conform raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 369 din 19 decembrie

2011, vătămare corporală gravă.

Tot el, la 19 martie 2011, în jurul orei 02.00, aflându-se în incinta aceleiași

cafenele „Pizza Star", din intenții huliganice, a inițiat un conflict cu Horo L.P., apoi

acționând cu scopul vătămării grave a integrității corporale, i-a aplicat acestuia

multiple lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite regiuni ale corpului. Grivenco

V.V. i-a aplicat cu arma de foc de model „Baikal 442", câteva lovituri în regiunea feței

și capului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală în comisie nr.

369 din 19 decembrie 2011, pierderea vederii la un singur ochi, ce are drept

consecință o incapacitate permanentă de mai mult de 1/3, calificată ca vătămare

corporală gravă.

Acțiunile lui Grivenco V.V. au fost încadrate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal

- vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care a provocat pierderea

stabilă a cel puțin o treime din capacitatea de muncă și art. 287 alin. (3) Cod penal -

huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, care prin conținutul lor, se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, cu aplicarea armei.

acesteia, în latura penală și civilă, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Grivenco V.V. să

fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 5 ani

închisoare, în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 4 ani închisoare. În baza art. 84 Cod

penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, să-i fie

stabilită definitiv pedeapsa de 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

2

de tip semiînchis, cu aplicarea pedepsei complementare – privarea de dreptul de

port armă pe un termen de 5 ani. Acțiunea civilă să fie admisă integral.

În motivarea apelului s-a invocat faptul că prin aplicarea pedepselor minime

prevăzute de sancțiune și aplicarea art. 90 Cod penal, nu va fi atins scopul pedepsei

penale, fiind ignorate următoarele: gradul de pericol social al infracțiunii comise,

persoana inculpatului, anterior acesta a fost condamnat, inculpatul nu și-a

recunoscut vina, nu s-a căit în cele săvîrșite, nu a recuperat prejudiciul, lipsa

circumstanțelor atenuante, prezența circumstanței agravante – participație simplă.

De asemenea procurorul a invocat că suma prejudiciului moral de doar 15.000 lei nu

este una echitabilă și rezonabilă.

3.1 Apel a fost declarat și de către avocatul Roșca Ivan, în numele părții

vătămate, în care a solicitat casarea sentinței, în latura penală și civilă, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Grivenco V.V. să fie condamnat la 6 ani închisoare, în penitenciar

de tip semiînchis, cu admiterea integrală a acțiunii civile înaintate, invocînd

blîndețea pedepsei, survenirea la partea vătămată a invalidității de gradul 2 și

pierderea totală a vederii la ochiul stîng, precum și faptul că inculpatul deține mai

multe afaceri în mun. Chișinău.

3.2 Apel a fost declarat și de către avocatul Mării Vladimir, în numele

inculpatului, în care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri de achitare, invocînd aprecierea eronată a probelor administrate pe

caz, ce a dus la netemeinicia calificării faptei și învinuirii înaintate inculpatului.

2013, apelul apărătorului în numele inculpatului, a fost respins ca nefondat, iar

apelurile procurorului și apărătorului în numele părții vătămate, au fost admise,

casată parțial sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Grivenco V.V. a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 4 ani închisoare, în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani 8 luni închisoare. În baza art. 84 Cod penal, pentru

concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, i-a fost stabilită definitiv

pedeapsa de 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

un termen de probă de 5 ani. S-a dispus încasarea de la Grivenco V.V. în beneficiul

lui Horo L.P. a 100.000 lei, cu titlul de prejudiciu moral. În rest, sentința a fost

menținută.

Instanța de apel a constatat că, soluția adoptată și pronunțată de instanța de

fond vis-a-vis de vinovăția inculpatului este temeinică de vreme ce versiunile

înaintate de apărare nu și-au găsit confirmare, fiind nefondate. S-a menționat și

faptul că nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea

acestuia de vreme ce au fost administrate probe utile, veridice, concludente și

pertinente care în ansamblu coroborează și se completează.

Cu referire la afirmațiile din apelul apărătorului inculpatului, instanța de apel a

constatat că în temeiuri legale instanța de fond a reținut la baza sentinței declarațiile

3

martorilor Cerneleanu N. și Busuioc A. făcute la urmărirea penală, fiindcă acești

martori nu au avut o poziție unică pe întreg procesul penal, schimbându-și

depozițiile cu ocazia fiecărei audieri și neputând explica plauzibil această modificare

a conținutului declarațiilor, susținând cele relatate inițial la urmărirea penală.

Prezența armei de foc în mâna inculpatului în timpul altercației cu partea

vătămată în opinia instanței de apel a fost dovedită atât prin declarațiile părții

vătămate, martorilor Cataraga Tatiana și Vitalii cât și prin raportul de expertiză

medico-legală în comisie nr. 369 din 19.12.2011 conform căruia leziunile enumerate,

au fost produse prin acțiuni traumatice cu un obiect contondent dur, inclusiv cu

pumnul, piciorul, mânerul unei arme.

Nu a reținut instanța de apel și afirmația că inițiatorul actului de huliganism a

fost partea vătămată, deoarece s-a stabilit că declarațiile martorilor Botnic V.,

Zencenco I., Kovalkovschi E., Busuioc A., Cernăleanu N. făcute în fața instanței de

judecată contravin ansamblului de probe, necoroborând nici între ele.

Cât privește afirmațiile prin care se critică modalitatea de individualizare a

pedepsei instanța de apel a reținut că nerecunoașterea vinei este un drept al

inculpatului, iar potrivit normelor procesual penale, cu referire la art. 66 alin. (4) Cod

de procedură penală, exercitarea unui drept nu poate fi interpretată în detrimentul

lui și nu poate avea consecințe nefavorabile pentru el.

De asemenea la stabilirea pedepsei instanța de judecată poate recunoaște ca

agravante numai acele circumstanțe care au fost stabilite de OUP, au fost indicate în

rechizitoriu și numai dacă au fost susținute de partea acuzării în dezbaterile

judiciare. La acest capitol se menționează că la OUP a fost indicată ca agravantă

săvârșirea infracțiunii prin acte de o deosebită cruzime (f.d. 280-282, v.II); în rechizitoriu

s-a menționat despre nestabilirea a careva circumstanțe atenuante și agravante (f.d. 297-

309, v. II), aceeași mențiune fiind făcută și susținută și în dezbaterile judiciare ale

acuzării (f.d. 417-423, v. II). Prin urmare, instanța de fond în temei legal nu a reținut

în seama inculpatului careva circumstanțe agravante, iar instanța de apel nu o poate

reține pe cea indicată în apelul acuzării, fiindcă comiterea infracțiunii de huliganism

prin participație simplă, cu aplicarea violenței, constituie agravanta componenței de

infracțiune, iar potrivit art. 77 alin. (2) Cod penal, dacă circumstanțele menționate la

alin.(l) sânt prevăzute la articolele corespunzătoare din partea specială a prezentului

cod în calitate de semne ale acestor componențe de infracțiuni, ele nu pot fi

concomitent considerate drept circumstanțe agravante.

Instanța de apel a menționat și faptul că prezența antecedentelor penale stinse,

conform art. 111 alin. (3) Cod penal, anulează toate incapacitățile și decăderile din

drepturi legate de antecedentele penale, și deci, această circumstanță nu poate fi

reținută ca o caracteristică negativă a personalității inculpatului, cu atât mai mult că

anterior Grivenco V.V. a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni din

imprudență (f.d. 148-152, v. I); pe învinuirea adusă în baza art. 361 alin. (1) Cod

penal la 21 mai 2010 acesta a fost scos de sub urmărire penală (f.d. 153-154, v. I), iar

4

antecedentele contravenționale (f.d. 155-156, v. II) nu au fost confirmate prin

hotărâre judecătorească definitivă.

Instanța de apel a statuat că nerecuperarea prejudiciului (material și moral) nu

constituie un impediment în aplicarea art. 90 Cod penal, el fiind exclus prin Legea

nr. 277-XVI din 18 decembrie 2008. Reieșind din cele expuse argumentele invocate

de acuzare și apărarea părții vătămate în apel nu au fost admise în sensul excluderii

aplicării art. 90 Cod penal.

Cu referire la acțiunea civilă, cât privește stabilirea cuantumului prejudiciului

moral, instanța de apel a menționat că suma dispusă de instanța de fond pentru a fi

încasat din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate suma de 15.000 lei cu

titlu de prejudiciu moral nu este echitabilă în raport cu suferințele psihice care i-au

fost provocate în legătură cu acțiunile sale huliganice și cauzarea vătămărilor

corporale grave.

Roșca I., în numele părții vătămate, prin care se solicită casarea acestora, în latura

penală și civilă, nefiind de acord cu pedeapsa aplicată și cuantumul prejudiciului

moral stabilit, invocînd:

- la aplicarea art. 90 Cod penal, instanța de apel nu a ținut cont de faptul că

inculpatul a comis două infracțiuni grave, gradul social periculos al acestora, că

infracțiunile au fost comise în participație simplă cu aplicarea violenței, prejudiciul

cauzat nu a fost restituit, anterior a fost condamnat, nu s-a căit sincer de cele comise;

- la stabilirea cuantumului prejudiciului moral instanța de apel nu a ținut cont

de consecințele grave survenite în rezultatul săvîrșirii infracțiunii: pierderea totală a

vederii la un ochi, fapt ce a dus la o incapacitate permanentă de muncă mai mult de

1/3, acordarea gradului 2 de invaliditate, lipsirea părții vătămate de locul permanent

de muncă în calitate de șofer, iar în legătură cu aceasta și pierderea capacității lui de

a-și întreține familia, iar în partea prejudiciului material, partea vătămată nu este de

acord cu admiterea acestuia în principiu.

5.1 Hotărîrile adoptate pe caz se contestă cu recurs ordinar și de către inculpat,

prin care se solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare sau cu stabilirea unei pedepse mai blînde și reducerea

cuantumului prejudiciului moral, invocînd:

- aprecierea eronată a probelor administrate pe caz,

- instanța de apel nu a dat răspuns la toate argumentele invocate în apelul

inculpatului,

- netemeinicia calificării faptei și învinuirii înaintate inculpatului.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează că acestea urmează a fi

respinse din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate.

5

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că în vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

În cazul supus judecării Colegiul constată că, instanța de apel la examinarea

apelurilor declarate a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, a verificat

și a apreciat just conținutul probelor și valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei

desfășurate și minuțioase a acestora în textul deciziei instanței de apel,

concluzionînd că starea de fapt și de drept corect a fost statuată de către instanța de

fond, ea concordă și se bazează pe analiza materialului probator, iar motivele

invocate de apelanți întru susținerea apelului au fost obiect de studiu la cercetarea

judecătorească, care s-a petrecut sub toate aspectele, complet și obiectiv prin prisma

principiului contradictorialității și nemijlocirii, stabilindu-se vinovăția inculpatului

în comiterea faptelor de huliganism cu aplicarea armei și de vătămare intenționată

gravă a integrității corporale, ce a provocat pierderea stabilă a 1/3 din capacitatea de

muncă în baza următoarelor probe administrate și cercetate: declarațiile părții

vătămate, a martorilor Cataraga T., Cataraga V., Horo R., Horo G., Cerneleanu N.,

Busuioc A., procesul verbal de sesizare din 22 martie 2011, informația 903 din 19

februarie 2011, procesele-verbale de confruntare, raportul de expertiză nr. 369 din 19

decembrie 2011, procesul verbal de ridicare din 30 iunie 2011 și 11 iulie 2011,

procesul verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din 20 februarie

2012.

Verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma apărărilor formulate de

inculpat, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a conchis precum instanța

de fond a dat o apreciere juridică corectă declarațiilor martorilor Cerneleanu N. și

Busuioc A. făcute în instanța de fond, punând la baza sentinței pe cele făcute la

urmărirea penală, or acești martori și-au schimbat declarațiile în prima instanță, fără

a putea explica motivul nestatorniciei în declarații. Instanța de apel a apreciat corect

această împrejurare ca urmărirea scopului de ușurare a situației în care s-a pomenit

6

conducătorul lor, ele fiind în relații de muncă cu inculpatul. De asemenea a fost dată

o apreciere juridică corectă celor relatate de Bortnic V., Levcenco I. și Kovalkovschii

E. audiați în calitate de martori la demersul apărării, fiindcă, așa cum rezultă din

declarațiile acestora, ei nu au fost martori ai conflictului, plecând din bar până la

începerea acestuia. Tot odată din descifrările convorbirilor telefonice rezultă că cele

arătate de martorul Levcenco I. nu corespund realității, deoarece în timpul indicat de

ea “18 martie 2011 orele 21:00-24:00”, ea nu se afla în s. Botanica din mun. Chișinău,

ci în s. Râșcani din mun. Chișinău. Cele declarate de martorul Levcenco I. contravin

declarațiilor martorilor Bortnic V. și Kovalkovschii E. în partea ce privește poziția

părții vătămate în barul unde au fost comise infracțiunile și cum s-a stabilit, din

descifrările convorbirilor telefonice, Bortnic V. și Kovalkovschii E. au avut multiple

convorbiri telefonice cu inculpatul cât până la incident așa și după, respectiv instanța

corect a considerat că acești martori nu au fost la fața locului în ziua și ora

incidentului și cele relatate de dînșii nu corespund circumstanțelor de fapt, ei

depunînd declarații pentru ai ușura situația prietenului și cunoscutului lor.

În această ordine de idei, instanța de apel întemeiat a statuat că nu a fost găsit

temei de a aprecia critic declarațiile făcute de partea vătămată și martorii acuzării, or

aceștia până la incident cu inculpatul nu au fost cunoscuți și careva relații între ei nu

au existat, iar declarațiile consecutive ale acestora coroborează și se completează

între ele și cu restul material probator administrat.

Astfel, în opinia Colegiului nu este întemeiată critica inculpatului, prin care se

tinde la aprecierea eronată a probelor, deoarece instanța de apel, ținînd seama în

plină măsură de prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub

toate aspectele probele prezentate de către părți, a audiat inculpatul, partea

vătămată, martorii, a cercetat probele administrate la dosar, a admis demersul

apărătorului inculpatului și a dispus efectuarea expertizei medico-legale

suplimentare în comisie cu punerea întrebărilor experților, dînd citire proceselor-

verbale, raporturilor de expertiză și altor documente, verificîndu-le și apreciindu-le

just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu

- din punct de vedere al coroborării lor și ca urmare corect a menținut starea de fapt,

încadrarea în drept și vinovăția inculpatului Grivenco V.V. stabilită de instanța de

fond.

Instanța de apel a soluționat cazul, examinînd toate probele în ansamblu, unele

probe fiind motivat respinse, altele acceptate. La aprecierea probelor judecătorii sunt

independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei părți, în

acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de

condamnare sau de achitare. Colegiul constată că la caz nu este prezentă nici o

discordanță între cele reținute de instanța de apel și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții

de cît cea pe care materialul probator o susține.

Colegiul reține, că instanța de apel în mod corect a apreciat și a constatat că în

cazul supus judecării sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii penale a

7

inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare intenționată gravă a

integrității corporale și a sănătății, care a provocat pierderea stabilă a cel puțin o

treime din capacitatea de muncă și a huliganismul agravat, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanelor, care prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită, cu aplicarea armei, în formă calificată și, analizînd probele

administrate în cauză, întemeiat a ajuns la concluzia că, în acțiunile inculpatului sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod

penal și art. 287 alin. (3) Cod penal. Astfel, neconfirmîndu-se argumentul invocat de

apărătorul inculpatului în recursul său, privind netemeinicia calificării faptei și

învinuirii înaintate inculpatului.

Unul din temeiul invocat de apărătorul părții vătămate în recursul declarat este

critica hotărârii instanței de apel în partea stabilirii pedepsei cu aplicarea art. 90 Cod

penal, considerând că instanța de apel a aplicat o pedeapsă prea blândă, neținînd

cont de faptul că inculpatul a comis două infracțiuni grave, gradul social periculos al

acestora, infracțiunile au fost comise în participație simplă cu aplicarea violenței,

prejudiciul cauzat nu a fost restituit, anterior a fost condamnat, nu a recunoscut vina

și nu s-a căit sincer de cele comise.

La acest capitol, Colegiul remarcă că conform art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în Partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului Cod.

Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată. În același rând, după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal, în special, a prevederilor art. 90 Cod

penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din

imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și termenul de probă.

Analizând textul deciziei instanței de apel, Colegiul reține că instanța a ținut

cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de toate circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea,

de personalitatea celui vinovat, precum și de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării acestuia, prevăzute la art. 75 Cod penal.

Astfel, la stabilirea pedepsei instanța de apel a reținut concluzia instanței de

fond, care, reieșind din gravitatea și modalitatea comiterii infracțiunilor de către

inculpat; personalitatea acestuia care, deși, anterior fiind condamnat, antecedentele

penale sunt stinse, ele neproducând efecte juridice nefavorabile, are la întreținere și

8

educație doi copii minori, este încadrat în cîmpul muncii, nu se află la evidența

medicului narcolog și psiholog, nu au fost stabilite careva circumstanțe atenuante

sau agravante, corect a statuat că scopurile propuse la art. 61 alin. (2) Cod penal, în

speță, vor fi atinse prin aplicarea pedepsei cu închisoare a cărei executare urmează a

fi suspendată condiționat pe un termen de probă, or este necesar ca Grivenco V.V. să

lucreze în continuare în vederea restituirii pagubei pricinuite părții vătămate.

În același context, instanța de apel a apreciat just că, analizînd cuantumul

pedepsei cu închisoare stabilit lui Grivenco V.V. atât pentru fiecare infracțiune în

parte cât și prin concurs de infracțiuni, prin cumul parțial de pedepse, și a

termenului de probă, s-a impus necesitatea casării sentinței în această parte și

mărirea cuantumului pedepsei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (1) Cod penal până la 4 ani, pentru 287 alin. (3) Cod penal până la 3 ani și 8 luni,

al pedepsei definitive și a termenului de probă ambele până la 5 ani, deoarece

ambele infracțiuni se atribuie la categoria celor grave, aducându-se atingere relațiilor

sociale cu privire la dreptul persoanei la integritate corporală și la cele ce asigură

ambianța liniștită de conviețuire în societate și au survenit consecințe grave partea

vătămată, aceasta pierzând vederea la un ochi, ceea ce duce la o capacitate

permanentă de muncă mai mult de 1/3, nefiind stabilite careva circumstanțe

atenuante.

Astfel, Colegiul constată că instanța de apel, cu trimitere la art. 7, 61, 75-78, 90

Cod penal, a stabilit o pedeapsă, apreciind corect circumstanțele cauzei, și stabilind

întemeiat că:

- nerecunoașterea vinei este un drept al inculpatului, iar exercitarea unui drept

nu poate fi interpretată în detrimentul lui și nu poate avea consecințe nefavorabile

pentru el;

- comiterea infracțiunii de huliganism prin participație simplă cu aplicarea

violenței, constituie agravanta componenței de infracțiune, ce nu poate fi

concomitent considerată drept circumstanțe agravantă;

- prezența antecedentelor penale stinse, anulează toate incapacitățile și

decăderile din drepturi legate de antecedentele penale;

- nerecuperarea prejudiciului (material și moral) nu constituie un impediment

în aplicarea art. 90 Cod penal. În acest context, Colegiul remarcă faptul că în cadrul

examinării cauzei în instanța de recurs, inculpatul a prezentat instanței acte ce

confirmă faptul expedierii părții vătămate a sumei de 100.000 lei.

Reieșind din cele expuse Colegiul conchide că, instanța de apel întemeiat a

respins argumentele invocate de procuror și apărătorul părții vătămate în apel, în

sensul excluderii aplicării art. 90 Cod penal, dar în același timp justificat a mărit

cuantumul pedepsei cu închisoare și a termenului de probă, stabilindu-i o pedeapsă

suficientă și echitabilă, pentru a obține corectarea și reeducarea condamnatului.

Careva interdicții pentru condamnare cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei prevăzute de alin (4) art. 90 Cod penal nu au fost constatate și nici invocate.

9

Referitor la critica apărătorului părții vătămate, privind neadmiterea de către

instanța de apel a cuantumului prejudiciului moral de 1.000.000 lei și admiterea

prejudiciului material numai în principiu, Colegiul menționează că la stabilirea

cuantumului prejudiciului moral, instanța de apel în mod just a constatat că suma

dispusă de instanța de fond de 15.000 lei cu titlu de prejudiciu moral nu este

echitabilă în raport cu suferințele psihice care i-au fost provocate în legătură cu

acțiunile sale huliganice și cauzarea vătămărilor corporale grave.

Însă în acțiunea civilă înaintată de partea vătămată s-a solicitat încasarea a

1.000.000 lei cu titlu de despăgubiri morale. Astfel, reieșind din cele menționate mai

sus cât și, făcând o evaluare pe bază probantă, instanța de apel just a dispus

încasarea a 100.000 lei cu titlu de prejudiciu moral, având în vedere suferințele

psihice suportate de partea vătămată față de pierderea a mai mult de 1/3 din

capacitatea de muncă prin pierderea completă stabilă a vederii la ochiul stâng, ce a

dus la survenirea invalidității de gradul 2 și la pierderea locului de muncă în calitate

de conducător auto.

La acest capitol, Colegiul evidențiază că la etapa examinării cauzei în recurs,

inculpatul și apărătorul acestuia au prezentat instanței de judecată bonul fiscal ser.

48009538 din 13.05.2014, ora 08.23, în original, și chitanța nr. 2646 al ÎS „Poșta

Moldovei” din 13.05.2014, prin care se atestă faptul expedierii de către Grivenco V.V.

destinatarului Horo Leontie Pavel, a sumei de 100.000 lei.

Iar în partea încasării prejudiciului material, Colegiul consideră că instanța de

fond legal a dispus admiterea în principiu a acțiunii civile, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă, deoarece conform art. 225

alin. (3) Cod de procedură penală dacă la soluționarea acțiunii civile, pentru a stabili

suma despăgubirilor cuvenite părții civile, apare necesitatea de a amîna judecarea

cauzei pentru a se administra probe suplimentare, instanța poate să admită în

principiu acțiunea civilă, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile, concluzie corect menținută de

instanța de apel.

Astfel, instanța de recurs reține netemeinicia criticii apărătorului părții

vătămate privind admiterea în principiu a prejudiciului material, ca urmare instanța

de apel în mod just a lăsat spre examinare în procedura civilă pretențiile materiale

invocate de ea, asigurând, astfel, condiții egale părților de a prezenta argumente și

probe întru confirmarea pozițiilor sale în acest aspect.

În recursurile ordinare declarate de către apărătorul părții vătămate și inculpat,

hotărîrile recurate sunt criticate, prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9), 10), 12)

Cod de procedură penală, și anume, hotărîrile instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel,

atunci cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost

10

întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare

pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu

excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde;

inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; faptei săvîrșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul, rezumînd cele expuse în pct. 6) al prezentei decizii, menționează că

temeiurile la care se face referință, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței

erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei instanței de apel.

Prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocate de

recurenți, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursurilor declarate, și

respectând prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, în hotărârea

adoptată, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate.

Cu referire la pct. 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul

atenționează că, pct. 8) - „nu sunt întrunite elementele infracțiunii”, poate fi invocat

numai în cazul cînd recurentul nu este de acord cu nici o încadrare juridică a

acțiunilor inculpatului, iar pct. 12) - „faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare greșită”, poate

fi invocat numai în cazul cînd recurentul solicită o altă încadrare juridică. Astfel,

invocarea concomitentă a temeiurilor prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod

de procedură penală, Colegiul o consideră alogică. Totuși instanța de recurs

consideră că, temeiurile date nu sunt incident la cazul supus judecării, acesta fiind

analizat detailat în pct. 6 al prezentei decizii, precum și deoarece instanța de apel a

examinat cauza penală fără careva abateri de la normele materiale și de procedură,

corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept sub toate aspectele, încadrînd

corect acțiunile inculpatului.

În ceea ce privește temeiul de recurs prevăzut de pct. 9) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală - „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de

legea penală”, Colegiul remarcă faptul că recurentul nu a specificat care faptă din cele

două incriminate inculpatului nu este prevăzută de legea penală, precum și care lege

penală a avut în vedere recurentul, fapt ce duce la neincidența temeiului de casare

invocat în cazul supus judecării.

Nici motivul de casare prevăzut în art. 427 pct. 10) Cod de procedură penală,

cu referire la aplicarea pedepsei individualizate contrar prevederilor legale, nu este

prezent în cauză, deoarece pedeapsa s-a aplicat în limitele legii, argument expus

detaliat în pct. 6 al prezentei decizii.

În asemenea condiții Colegiul, consideră că, temeiurile la care se referă

recurenții, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, fapt

ce determină incontestabil concluzia de respingere a recursurilor ca inadmisibile, cu

menținerea deciziei instanței de apel.

11

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către inculpatul

Grivenco Vladlen Victor și avocatul Roșca Ivan, în numele părții vătămate, Horo

Leontie, împotriva sentinței Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 17 decembrie

2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2013,

în cauza penală în privința lui Grivenco Vladlen Victor, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2013.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 iunie 2014, ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

12