1ra-43/15 — art. 288 alin. 2 lit. c, 184 alin. 1 lit. b CP

1ra-43/15 — art. 288 alin. 2 lit. c, 184 alin. 1 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-43/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Nadejda Toma și

Vladimir Timofti,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar prin care se solicită, casarea

sentinței Judecătoriei Bălți din 05 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 14 mai 2014, declarat de inculpatul

Sainenco Igor Piotr, născut la 12 noiembrie

1968, originar și domiciliat mun. Bălți, str. M.

Viteazu 65, ap. 16, cu viza de reședință mun. Bălți,

str. Independenței 102 „a”, ap. 20.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.12.2012 - 05.06.2013;

Instanța de apel: 29.10.2013- 14.05.2014;

Instanța de recurs: 19.11.2014- 24.02.2015.

A C O N S T A T A T :

recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 288 alin. (2) lit. c) Cod penal, la amendă în mărime de 250

unități convenționale;

- în baza art. 184 alin. (1) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 250

unități convenționale;

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, lui I. Sainenco i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, în sumă

de 6.000 lei.

în dimineața zilei de 23.07.2012, la ora nestabilită de către organul de urmărire

penală, din motive huliganice, cu scopul reducerii considerabile a calităților

estetice și demonstrării lipsei de respect față de alți oameni, valorile materiale și

morale, a pîngărit bunurile care au valoare istorică și culturală pentru locuitorii

municipiului, și anume, memorialul ostașilor căzuți în perioada celui de-al II-lea

Război Modial, amplasat pe str. Decebal 5 „a”,mun. Bălți și monumentul „Tanc”,

amplasat în Piața V. Alecsandri, mun. Bălți, prin folosirea unui flacon-spray sub

presiune cu vopsea de culoare neagră „Mega Lack”, și interpretarea pe aceste

bunuri a desenelor cu caracter obscen, și anume a „svasticii”, care este un simbol

interzis al identității naziste, a „crucii celtice”, care este simbol a unor organizații

paramilitare din Europa de extremă dreapta și extremă stînga, precum și simbolul

1

„mișcării legionare”, care a fost înființată în România în perioada interbelică, ca o

legiune paramilitară teroristă de orientare naționalistă-fascistă.

Tot el, I. Sainenco, continuînd activitatea sa infracțională, avînd intenția

unică și scopul violării dreptului la libertatea întrunirilor, exprimat prin

împiedicarea desfășurării procesiunii susținătorilor cet. I. Guțu, care împărtășeau

ideile platformei civice „Acțiunea 2012”, desfășurarea căreia este garantată de

legislația în vigoare și urma să înceapă la 05.08.2012, ora 1500, în mun. Bălți pe

itinerarul: str. Independenței 52, deplasarea pe str. Independenței - Aleea

Clasicilor, deplasarea pe str. Independenței – Piața V. Alecsandri, deplasarea pe

str. Independenței - Aleea Clasicilor, la 05.08.2012, aproximativ la ora 1200,

aflîndu-se în Piața V. Alecsandri, mun. Bălți, prin intermediul unui difuzor

portativ, făcea agitație, adresată locuitorilor mun. Bălți, la împiedicarea

desfășurării marșului platformei civice „Acțiunea 2012”, după ce, aproximativ la

ora 1500 pe str. Independenței, mun. Bălți, în apropierea localului „Andys Pizza”,

fiind în rîndurile multiplelor persoane, acționînd cu mai multe persoane, care au

blocat traseul susținătorilor cet. I. Guțu, prin strigătele și apelurile sale de

influențare asupra acelor manifestanți și de înfricoșarea lor, repartiza ouă de găină

persoanelor neidentificate de către organul de urmărire penală, care le aruncau în

participanții marșului platformei civice „Acțiunea 2012”, avînd drept scop

intimidarea realizării dreptului la întrunire a susținătorilor cet. I. Guțu.

prevăzut de art. art. 401, 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de

către inculpatul I. Sainenco, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri de achitare, deoarece la materialele cauzei lipsesc probe

care ar demonstra vinovăția acestuia în pîngărirea bunurilor de valoare istorică și

culturală, dar și în acțiunile ilegale privind violarea dreptului la libertatea

întrunirilor prin împiedicarea ilegală a desfășurării procesiunilor.

Referitor la condamnarea sa în baza art. 288 alin. (2) lit. c) Cod penal, a

invocat că acțiunile de pîngărire a monumentelor de valoare istorică și culturală,

vin în contradicție cu propria-i cultură, principiile de viață și ideile ce le

împărtășește, ideologia nazistă fiindu-i străină.

Inculpatul a mai menționat că, recunoaște zugrăvirea pe gardul de la unitatea

militară a „bicolorului”, însă aceasta nu are nici o tangență cu simbolurile depistate

pe monumente.

Mai mult decît atît, inculpatul a specificat că, în speță lipsesc probe care ar

confirma concluzia primei instanțe precum că, componența chimică a vopselei cu

care au fost efectuate inscripțiile pe monumente și cea ridicată din locuința unde la

moment locuiau copii lui, ar fi identică.

Referitor la condamnarea sa în baza art. 184 alin. (1) lit. b) Cod penal, a

invocat că, în cererea părții vătămate I. Guțu adresată organelor de resort, nu au

fost nominalizate concret persoanele ce i-au creat obstacole în desfășurarea

manifestației.

În același context apelantul a menționat că, în ziua desfășurării procesiunii în

Piața V. Alecsandri, amplasată în mun. Bălți, el era participant cu totul la altă

întrunire și nu a avut asupra sa ouă de găină pe care le-ar fi distribuit celorlalți

participanți la manifestație.

2

Totodată, inculpatul a mai menționat că, nici înregistrarea video, anexată

drept probă la materialele cauzei nu confirmă vinovăția lui de săvîrșirea infracțiunii

imputate, deoarece aceasta se referă la acțiunile ce au derulat la intersecția străzilor

Independenței și Pușkin, mun. Bălți, în timp ce el a participat la o altă întrunire ce

se desfășura în preajma cinematografului „Patria” amplasat în Piața V. Alecsandri,

mun. Bălți, îndemnurile sale de protest fiind provocate de indignarea pe care o

manifestă pentru lozincile scandate din partea adunării „Acțiunea 2012” referitor la

descriminarea populației vorbitoare de limba rusă, manifestată prin înjurarea

cetățenilor și înălțarea în public a steagurilor altei țări.

În viziunea inculpatului, prin acțiunile întreprinse de manifestanți sau

încălcat prevederile art. 8 al Legii nr. 26 din 22.02.2008 privind întrunirile, ce

interzice adunările scopul cărora este incitarea la descriminare și îndemnarea la ura

națională, rasială, etnică.

fost respins ca nefondat apelul inculpatului, cu menținerea sentinței fără

modificări.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut că instanța de fond în

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel

ajungând la concluzia corectă cu privire la condamnarea inculpatului I. Sainenco în

baza art. art. 184 alin. (1) lit. b), 288 alin. (2) lit. c) Cod penal și în baza acestei legi

precum și în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă

sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale.

În acest sens, instanța de apel a concluzionat că prima instanță reieșind din

materialele cauzei, corect a pus la baza sentinței de condamnare următoarele probe:

 Declarațiile părții vătămate I. Guțu (f. d. 66-67, vol. III);

 Declarațiile martorilor E. Svarișciuc (f. d. 31-32, vol. III), R. Chefer

(f.d. 33-35, vol. III), A. Sainenco (f.d. 36-37, vol. III), A. Calarașan

(f.d. 76-77, vol. III);

 Procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23.07.2012, cu planșa

fotografică (f.d. 17-25, vol. I);

 Procesul-verbal de efectuare a percheziției din 02.08.2012 (f.d. 194-

195, 196-197, vol. I);

 Procesul-verbal de efectuare a percheziției din 02.08.2012 (f.d. 183-

184; 186-189, vol. I)

 Raportul de expertiză chimică nr. 3545 din 21.09.2012 (f.d. 88, vol.

II);

 Copia procesului-verbal de cercetare la fața locului din 05.08.2012, cu

planșa fotografică (f.d. 196-199, vol. II);

 Procesul-verbal de examinare a înregistrării video din 02.10.2012 (f.d.

213-216, vol. II);

Cu referire la vinovăția inculpatului în baza art. 288 alin. (2) lit. c) Cod

penal.

3

Instanța de apel a respins argumentele inculpatului I. Sainenco prin care

acesta susține că nu se face vinovat de pîngărirea la 23.07.2012 a monumentelor

istorice și culturale, menționînd că respectivele acțiuni au derulat în lanț, inițial la

23.07.2012 fiind depistată pîngărirea memorialului ostașilor căzuți în perioada

celui de-al II-lea Război Mondial, amplasat pe str. Decebal 5 „a”, mun. Bălți și a

monumentului „Tanc” amplasat în Piața V. Alecsandri, mun. Bălți, prin folosirea

unui flacon-spray sub presiune cu vopsea neagră „Mega Lack”, după care în

noaptea spre 02.08.2012 inculpatul I. Sainenco a fost observat de A. Calarașan în

timp ce încerca să deseneze cu un flacon de vopsea o fâșie de culoare roșie, pe

gardul Unității Militare fiind deja desenată o fîșie de culoare albastră, fapt despre

care a alertat poliția, acesta fiind reținut în flagrant la fața locului.

În cadrul efectuării perchezițiilor la domiciliul lui I. Sainenco și a

domiciliului fostei sale soții, unde el își mai păstra careva din lucrurile sale, au fost

depistate și ridicate un flacon cu vopsea de culoare neagră, precum și foi pliante cu

lozinci politice și un drapel „bicolor” de culoare roșie-albastră.

Prin raportul de expertiză chimică nr. 3545 din 21.09.2012, s-a stabilit, că

depunerile de culoare neagră de pe particulele prezentate la expertiză, ridicate în

rezultatul cercetării la fața locului de pe monumentul „Tanc” amplasat în Piața V.

Alecsandri, mun. Bălți și memorialul soldaților căzuți în perioada celui de-al II-lea

Război Mondial amplasat pe str. Decebal 5 „a”, mun. Bălți, se aseamănă după

parametrii stabiliți cu substanța de vopsea din flaconul cu inscripția „Mega Lack”,

ridicat în cadrul percheziției efectuate la domiciliul lui I. Sainenco amplasat pe str.

Independenței 102 „a”, ap. 20, mun. Bălți.

În confirmarea celor expuse se află și declarațiile martorului Ala Sainenco,

care a participat la efectuarea percheziției la domiciliul său amplasat pe str.

Independenței, 102 „a” ap. 20, mun. Bălți, în cadrul căreia din dulapul din antreu, a

fost ridicat un flacon-spray sub presiune cu vopsea de culoare neagră.

Referitor la acest flacon ea a declarat, că a fost luat de feciorul ei Andrei

Sainenco din dulapul soțului, pentru a-și vopsi bicicleta.

Astfel, că versiunea inculpatului referitor la apartenența acestui flacon cu

vopsea, unei altei persoane cum ar fi feciorul sau proprietarul de drept a locuinței,

a fost combătută prin declarațiile martorului Ala Sainenco, precum și prin

rezultatele perchezițiilor de la domiciliul, pe parcursul cărora s-au depistat diferite

lozinci politice, ceea ce este propriu ideologiei împărtășite de inculpat.

Cît privește dezacordul manifestat de către inculpat cu rezultatele expertizei

chimice, acesta nu a fost acceptat de către instanța de apel, deoarece acestea i-au

fost aduse la cunoștință contra semnătură (f. d. 89 vol.II), el neinvocînd careva

obiecții asupra temeiniciei concluziilor formulate și nu a solicitat efectuarea unei

expertize suplimentare în vederea constatării împrejurărilor cauzei la care se referă.

Mai mult ca atît petrecerea respectivei expertize, nu s-a solicitat de el nici la

finisarea urmăririi penale, cînd a luat cunoștință cu materialele cauzei penale,

solicitînd la acel moment efectuarea expertizei grafologice, pentru a se verifica,

dacă el este autorul expunerilor depistate, care potrivit ordonanței procurorului din

30.11.2012 de facto nu putea fi efectuată, or, la acel moment inscripțiile în cauză

erau deja eliminate, organul de urmărire penală nu dispunea de mostre în original

pentru comparație (f.d. 252, vol. II).

4

La fel inculpatul invocă, că simbolurile de pe monumente în raport cu

simbolul zugrăvit de el pe gard sunt contrar opuse după însemnătatea lor, or

primele reprezintă ideologia nazistă, pe care nu o împărtășește pentru că a fost

educat pe timpurile sovietice, într-o ideologie absolut contradictorie, care dealtfel îi

și reprezintă tendința celor zugrăvite pe gardul unității militare.

În acest aspect instanța de apel a menționat, că potrivit doctrinei penale,

caracterul amoral, cinic sau obscen a înscrisurilor, desenelor sau simbolurilor este

apreciat de organele de urmărire penală sau instanța de judecată, ținîndu-se cont de

circumstanțele actelor săvîrșite, ceea ce raportat la aspectele faptice a cauzei

penale, confirmate prin planșele fotografice anexate la dosar, denotă lipsa de

respect față de oameni și valorile lor morale.

Respectivele simboluri au apărut pe monumentele de cultură nu cu mult timp

pînă la petrecerea marșului unionist, despre care inculpatul știa cu certitudine, fapt

demonstrat prin lozincile cu caracter pro-unionist, depistate în cadrul perchiziției

efectuată la domiciliul lui. Mai mult ca atît, modalitatea în care simbolurile au fost

imprimate, duce în sine ideea de cauzalitate dintre „svastica nazistă” - simbolul

interzis a identității naziste, „crucea celtică” - simbolul organizațiilor paramilitare

din Europa de extremă dreaptă și stîngă, precum și „mișcarea legionară”, ce a fost

înființată în România în perioada interbelică.

Astfel, simbolurile nominalizate puteau fi imprimate doar de către o

persoană ce se manifestă contra unirii dintre cele două țări, ideea căreia urma a fi

promovată tocmai în cadrul marșului platformei civice „Acțiunea 2012”, la care în

calitate de protestatar a participat inculpatul.

Deaceea, versiunea înaintată de I. Sainenco referitor la sensul contradictoriu

al simbolurilor depistate pe monumentele istorice și pe gardul Unității Militare

amplasate pe str. 31 August 24, mun. Bălți, nu-i înlătură caracterul infracțional al

faptelor comise.

Cu referire la vinovăția inculpatului în baza art. 184 alin. (1) Cod penal.

La acest capitol instanța de apel a reținut că, negarea de către inculpat a

învinuirii lui formulate în baza art. 184 alin. (1) Cod penal, în aspectul, că nu a

săvîrșit nici o acțiune prevăzută de respectiva normă penală, neîmpiedicînd

desfășurarea întrunirii din 05.08.2012, reprezintă o încercare a inculpatului de a se

eschiva de la răspunderea penală, versiunea înaintată de el fiind respinsă prin

declarațiile martorilor E. Svarișciuc și R. Chefer, ambii colaboratori ai poliției, care

susțin participarea lui I. Sainenco în rîndurile protestatarilor acestei întruniri.

Totodată pretinsul argument referitor la subiectul special al respectivei

infracțiuni, contravine doctrinei penale, potrivit căreia subiectul acestei infracțiuni,

poate fi persoana fizică care la momentul săvîrșirii infracțiunii a atins vîrsta de 16

ani, subiectul poate avea și calitatea specială de persoană cu funcție de răspundere,

prevăzut la lit. a) alin. (1) art. 184 Cod penal, însă acest calificativ nu a fost

incriminat inculpatului.

De rînd cu aceasta instanța de apel a concluzionat, că argumentele

inculpatului precum, că declarațiile părții vătămate I. Guțu nu pot fi reținute ca

probă, dat fiind faptul, că partea vătămată nu a menționat careva persoane concrete

ce au împiedicat desfășurarea procesiunii și nu a indicat nemijlocit asupra lui

I. Sainenco ca persoană ce ar fi săvîrșit faptele imputate, sunt neîntemeiate.

5

Or, prin sesizarea adresată organelor de resort, I. Guțu s-a expus asupra

împrejurărilor ce au întrerupt declanșarea marșului preconizat, prin împiedicarea

activă, survenită din partea protestatarilor, sarcina probațiunii fiind pusă pe seama

organelor de urmărire penală, care urmau să identifice persoanele ce se fac

vinovate de săvîrșirea respectivelor acțiuni, iar prin acțiunile operative și de

investigații întreprinse, inculpatul a fost identificat drept persoană ce a săvîrșit

faptele criminale.

inculpatul Igor Sainenco, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești adoptate, cu

remiterea cauzei la rejudecare, în aceiași instanță de apel în alt complet de

judecată.

Recurentul a invocat temeiurile de casare prevăzute în art. 427 alin. (1) pct.

6), 8), 12) Cod de procedură penală, criticînd hotărîrile judecătorești pronunțate

sub următoarele aspecte:

- Instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel,

prin ce a încălcat prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală;

- În procesul-verbal de efectuare a percheziției pe adresa str. Independenței

102 „a”, ap. 20, mun. Bălți, nu este indicat că, flaconul cu vopsea de

culoare neagră a fost depistat în dulapul din antreu, care în realitate a fost

depistat în masa din odaia lui Andrei Sainenco;

- Declarațiile martorului Ala Sainenco prin care aceasta susține că fiul ei

Andrei a luat flaconul cu vopsea neagră din dulapul din antreu, nu puteau

fi puse la baza unei hotărîri de condamnare, deoarece despre acest fapt i-a

comunicat fiul acesteia, Andrei care nu a fost audiat în instanța de

judecată;

- Inculpatul a acceptat rezultatul raportului de expertiză chimică nr. 3545

din 21.09.2012, și nu a solicitat efectuarea unei expertize suplimentare

deoarece din conținutul raportului de expertiză enunțat rezultă că

componența chimică a vopselei cu care au fost efectuate inscripțiile pe

monumente și cea ridicată de la domiciliul unde la moment locuia copilul

lui, doar se aseamănă.

- „Bicolorul” desenat de inculpat pe gardul Unității Militare amplasate pe

str. 31 August 24, mun. Bălți, nu are nici o legătură cu pîngărirea

monumentelor istorice, deoarece gardul Unității Militare enunțate, nu este

un monument istoric, culorile roșu și albastru simbolizează culorile

stemei de stat a R. Moldova și manifestă patriotismul, în timp ce,

desenele de pe monumentele istorice sunt niște simboluri ale ideologiei

fasciste ceea ce nu are nimic comun cu apartenența politică a inculpatului;

- La materialele cauzei nu sunt anexate probe care ar demonstra domiciliul

inculpatului, mai mult ca atît martorul Ala Sainenco a confirmat în

instanță că din luna iunie 2012, inculpatul locuiește pe adresa M. Viteazu

65, ap. 16, mun. Bălți;

- La domiciliul inculpatului amplasat pe str. M. Viteazu 65, ap. 16, mun.

Bălți, nu au fost depistate lozinci cu caracter pro-unionist;

- Instanța de apel a denaturat declarațiile martorului E. Svarișciuc, or, din

procesul-verbal de audiere a martorului din cadrul primei instanțe, acesta

6

nu a comunicat instanței că inculpatul avea în mână difuzorul portativ,

sau că, lîngă cafeneaua „Andys Pizza” era un grup de persoane aparte,

care aruncau cu ouă în protestatari;

- Instanța de apel neîntemeiat a pus la baza hotărîrii de condamnare, la

învinuirea adusă în baza art. 184 alin. (1) lit. b) Cod penal, declarațiile

martorilor E. Svarișciuc și R. Chefer, care de fapt demonstrează vinovăția

inculpatului în baza art. 184 alin. (1) lit. c) Cod penal, calificativ care a

fost exclus din învinuirea înaintată inculpatului de către prima instanță;

- În Piața V. Alecsandri amplasată în mun. Bălți, exista și permisiunea

oficială de desfășurare a altui miting, inculpatul acționînd în limitele

acestuia, mai mult, inculpatul nu avea intenția de a împiedica desfășurarea

procesiunii susținătorilor cet. I. Guțu;

- La fel, instanța de apel nu s-a expus și referitor la opinia apărării, în

viziunea căreia organul de urmărire penală a admis o eroare la calificarea

infracțiunilor inculpatului I. Sainenco, deoarece în speță acțiunile

inculpatului puteau fi calificate conform art. 42 alin. (4) Cod penal ca,

instigare la săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. (1) lit. b) Cod

penal.

pentru respingerea acestuia, deoarece argumentele invocate de inculpat țin de

starea de fapt a cauzei, stabilirea căreia este de competența instanțelor de fond, iar

un asemenea temei nu este prevăzut de lege pentru a judeca cauza în ordine de

recurs.

și temeinicia hotărîrilor recurate prin prizma cazurilor de casare invocate, conform

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, potrivit căruia instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 427 Cod

de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără

a agrava situația condamnatului, Colegiul penal lărgit, reține că recursul declarat de

inculpat urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecînd recursul și constatînd existența temeiurilor prevăzute la

art. 390 Cod de procedură penală, poate pronunța o hotărîre de achitare.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze parțial, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care a

dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.

Conform art. art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală.

Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept

care au dus la admiterea sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

7.1. Analizând hotărîrile atacate, Colegiul constată că ambele instanțe au

comis grave erori de drept, având consecință pronunțarea unei sentințe de

7

condamnare greșită în baza art. 288 alin. (2) lit. c) Cod penal, menținută de

instanța de apel.

În acest aspect, Colegiul lărgit va statua și asupra respectării prevederilor

art. 1 alin.(3) Cod de procedură penală, care, referindu-se la scopul procesului

penal, stipulează că organele de urmărire penală și instanțele judecătorești în cursul

procesului sînt obligate să activeze în așa mod încît nici o persoană să nu fie

neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată.

Curtea Europeană, în cauza „Prince Hans-Adam II de Liechttenstein

c/Allemagne din 12.07.2001”, a menționat că statele semnatare și-au asumat

obligații de natură să asigure ca drepturile garantate de Convenție să fie concrete și

efective, nu teoretice și iluzorii, iar cele cuprinse în art.6 au tocmai acest scop:

efectivitatea dreptului la un proces echitabil, impunîndu-se statelor o obligație de

rezultat: adoptarea în ordinea juridică internă a măsurilor corespunzătoare și a

mijloacelor necesare – realizării acestei obligații.

Astfel, instanța de apel menținînd soluția primei instanțe de condamnare a lui

I. Sainenco în baza art. 288 alin. (2) lit. c) Cod penal, a reținut că, respectivele

acțiuni de pîngărire a bunurilor, care au o valoare istorică și culturală, au derulat

în lanț, inițial la 23.07.2012 fiind depistată pîngărirea memorialului ostașilor

căzuți în perioada celui de-al II-lea Război Mondial, amplasat pe str. Decebal 5

„a” și a monumentului „Tanc” amplasat în Piața V. Alecsandri, prin folosirea

unui flacon-spray sub presiune cu vopsea neagră „Mega Lack”, după care în

noaptea spre 02.08.2012 inculpatul I. Sainenco a fost observat de A. Calarașan în

timp ce încerca să deseneze cu un flacon de vopsea o fâșie de culoare roșie, pe

gardul Unității Militare amplasată pe str. 31 August 24, mun. Bălți, fiind deja

desenată o fîșie de culoare albastră, fapt despre care a alertat poliția, acesta fiind

reținut în flagrant la fața locului.

Instanța de apel a pus la baza hotărîrii de condamnare a lui I. Sainenco în

baza art. 288 alin. (2) lit. c) Cod penal următoarele probe:

- raportul de expertiză chimică nr. 3545 din 21.09.2012 conform căruia

depunerile de culoare neagră de pe particulele prezentate la expertiză, ridicate în

rezultatul cercetării la fața locului de pe monumentul „Tanc” amplasat în Piața

V. Alecsandri, mun. Bălți și a memorialului soldaților căzuți din perioada celui

de-al II Război Mondial amplasat pe str. Decebal 5 „a”, mun. Bălți, se aseamănă

după parametrii stabiliți cu substanța de vopsea din flaconul cu inscripția „Mega

Lack”, ridicat în rezultatul percheziției la domiciliul cet. I. Sainenco, amplasat pe

str. Independenței 102 „a”, ap. 20, mun. Bălți (f.d. 88, vol. II).

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23.07.2012 cu planșa

fotografică, din care rezultă că pe monumentele de valoare istorică au fost

efectuate simboluri (f.d. 17-25, vol. I).

- procesul-verbal de efectuare a percheziției din 02.08.2012 la domiciliul

inculpatului I. Sainenco amplasat pe str. Independenței 102 „a”, ap. 20,

mun. Bălți, cu planșa fotografică, în procesul căreia au fost depistate și ridicate:

un flacon-spray sub presiune cu vopsea de culoare neagră (f.d. 194-195; 196-197,

vol. I).

8

- declarațiile martorului Ala Sainenco din care rezultă că flaconul cu

vopsea de culoare neagră, depistat în dulapul din antreu a fost luat de feciorul ei

Andrei Sainenco din dulapul soțului, pentru a-și vopsi bicicleta.

Analizînd materialele cauzei, Colegiul penal lărgit, constată că concluzia

expertului din raportul de expertiză enunțată supra nu este imperativă, deoarece

aceasta nu este clară, nu indică nemijlocit că depunerile de culoare neagră de pe

particulele prezentate la expertiză, ridicate în rezultatul cercetării la fața locului de

pe monumentul „Tanc” amplasat în Piața V. Alecsandri, mun. Bălți și a

memorialului soldaților căzuți în perioada celui de-al II-lea Război Mondial

amplasat pe str. Decebal 5 „a”, mun. Bălți reprezintă aceiași componență chimică

de vopsea din flaconul cu inscripția „Mega Lack”, ridicat în rezultatul percheziției

la domiciliul cet. I. Sainenco, amplasat pe str. Independenței 102 „a”, ap. 20, mun.

Bălți, or, simpla constatare „se aseamănă” nu poate fi folosită în calitate de probă

veridică, pertinentă și concludentă.

În continuare, Colegiul penal lărgit conchide că, restul probelor care au fost

puse la baza hotărîrilor de condamnare și anume: procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 23.07.2012 cu planșa fotografică; procesul-verbal de efectuare a

percheziției din 02.08.2012 în ap. 20 amplasat pe str. Independenței 102 „a”, mun.

Bălți, precum și declarațiile martorului Ala Sainenco - sunt inutile pe acest capăt

de acuzare, care nu conțin informații necesare soluționării cauzei și care nu indică

nemijlocit că anume I. Sainenco a săvîrșit pîngărirea la 23.07.2012 a bunurilor care

au valoare istorică și culturală, mai mult, aceste probe se referă doar la flaconul cu

vopsea de culoare neagră, or, aceste flacoane se află în circuitul liber, care pot fi

procurate de oricine.

În contextul celor expuse, reiese că versiunea înaintată de inculpat, că nu el a

săvîrșit pîngărirea la 23.07.2012 a monumentelor istorice, nu a fost combătută de

probele prezentate de acuzare, iar concluziile instanței de apel precum că,

respectivele simboluri puteau fi imprimate doar de către o persoană ce se

manifestă contra unirii dintre cele două țări, ideea căreia urma a fi promovată

tocmai în cadrul marșului platformei civice „Acțiunea 2012”, la care în calitate de

protestatar a participat inculpatul, sunt interpretate de către Colegiul penal lărgit

ca presupuneri.

Așadar, din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, bunurile care au

valoare istorică și culturală pentru locuitorii municipiului, și anume, memorialul

ostașilor căzuți în perioada celui de-al II-lea Război Mondial, amplasat pe str.

Decebal 5 „a”, mun. Bălți și monumentul „Tanc”, amplasat în Piața V. Alecsandri,

mun. Bălți, au fost pîngărite prin interpretarea pe aceste bunuri a desenelor cu

caracter obscen, deci fapta infracțională a avut loc, însă Colegiul penal lărgit ține

cont că, în conformitate cu art. 389 alin. (1) Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de

probe cercetate de instanța de judecată.

Din considerentul că vinovăția inculpatului în baza art. 288 alin. (2) lit. c)

Cod penal, nu a fost confirmată prin probe pertinente și concludente, iar sentința de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, dubiile în probarea învinuirii

urmînd a fi interpretate în favoarea inculpatului, prin urmare Colegiul penal lărgit

9

consideră necesar ca I. Sainenco, condamnat în baza art. 288 alin. (2) lit. c) Cod

penal, să fie achitat din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el.

7.2. Cu referire la învinuirea în baza art. 184 alin. (1) lit. b) Cod penal,

privitor la care inculpatul, de asemenea, solicită rejudecarea cauzei, Colegiul penal

lărgit expune următoarele.

Așa cum rezultă din materialele dosarului, instanțele de fond și de apel la

adoptarea soluției de condamnare a lui I. Sainenco în baza art. 184 alin. (1) lit. b)

Cod penal, au ținut seama în deplină măsură de prevederile art. art. 27, 99 - 101

Cod de procedură penală, au cercetat sub toate aspectele probele administrate,

le-au verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă, prin prizma pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat

vinovăția lui I. Sainenco în săvîrșirea infracțiunii imputate.

La fel, Colegiul lărgit reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod

de procedură penală, instanța de apel judecînd apelul, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și

conform materialelor din dosar, a ajuns la concluzia corectă că sentința atacată

urmează a fi menținută în partea condamnării inculpatului pe capătul de învinuire

în baza art. 184 alin. (1) lit. b) Cod penal.

Așadar, în fapt, decizia instanței de apel și soluția primei instanțe în partea

condamnării lui I. Sainenco în baza art. 184 alin. (1) lit. b) Cod penal, corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Mai mult, instanța de recurs consideră că instanțele de fond, au făcut o

încadrare juridică corectă a faptelor săvîrșite de inculpat, calificîndu-le în baza art.

184 alin. (1) lit. b) Cod penal și apreciind critic declarațiile inculpatului care a

susținut că nu a împiedicat desfășurarea întrunirii din 05.08.2012, aceasta fiind o

încercare a inculpatului de a se eschiva de la răspunderea penală, versiunea

înaintată de el fiind respinsă prin declarațiile martorilor E. Svarișciuc și R. Chefer,

ambii colaboratori ai poliției, care susțin participarea acestuia în rîndurile

protestatarilor acestei întruniri.

La fel, instanța de apel corect a concluzionat că, argumentele inculpatului

precum, că declarațiile părții vătămate I. Guțu nu pot fi reținute ca probă, dat fiind

faptul, că partea vătămată nu a menționat careva persoane concrete ce au

împiedicat desfășurarea procesiunii și nu a indicat nemijlocit asupra lui I. Sainenco

ca persoană ce ar fi săvîrșit faptele imputate, sunt neîntemeiate.

Or, prin sesizarea adresată organelor de resort I. Guțu s-a expus asupra

împrejurărilor ce au întrerupt declanșarea marșului preconizat, prin împiedicarea

activă survenită din partea protestatarilor, sarcina probațiunii fiind pusă pe seama

organelor de urmărire penală, care urmau să identifice persoanele ce se fac

vinovate de săvîrșirea respectivelor acțiuni, iar prin acțiunile operative și de

investigații întreprinse, inculpatul a fost identificat drept persoană ce a comis

faptele criminale.

În consecință, Colegiul lărgit ajunge la concluzia că recursul ordinar declarat

de inculpat urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței primei instanțe și

deciziei instanței de apel în partea condamnării inculpatului referitor la vandalism,

adică pîngărirea bunurilor, care au o valoare istorică și culturală și totodată, cu

menținerea în vigoare a condamnării lui I. Sainenco pentru săvîrșirea infracțiunii

10

de violarea dreptului la libertatea întrunirilor prin împiedicarea ilegală a

desfășurării procesiunii, săvîrșite de mai multe persoane.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Sainenco Igor, casează parțial

sentința Judecătoriei Bălți din 05 iunie 2013 și decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 14 mai 2014, în cauza penală în privința lui Sainenco Igor Piotr,

rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, după cum urmează:

Sainenco Igor Piotr, se consideră condamnat în baza art. 184 alin. (1) lit. b)

Cod penal, la amendă în mărime de 250 (două sute cincizeci) unități convenționale,

în sumă de 5.000 (cinci mii) lei.

Sainenco Igor Piotr, se achită în baza art. 288 alin. (2) lit. c) Cod penal, din

motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărîrilor atacate se mențin.

Decizia motivată pronunțată integral la 01 aprilie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

Vladimir Timofti

11