1ra-1502/2015 — 244 al. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1502/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători –Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Petru Moraru

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul Țițivadze

Eduard, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 24 iunie 2015, în cauza penală în privința lui

Țițivadze Eduard Nicolai, născut la 25 ianuarie

1972, originar și domiciliat în mun. Chișinău, or.

Codru, str. Costiujeni nr. 6/2, ap. 42.

Termenul de examinare al cauzei:

C O N S T A T Ă :

penală de învinuire a lui Țițivadze Eduard Nicolai în baza art. 244 alin. (1) Cod penal,

a fost încetată, cu liberarea acestuia de răspundere penală și tragerea lui la răspundere

contravențională în baza art. 55 Cod penal, fiindu-i stabilită o amendă în mărime de

150 (una sută cincizeci) unități convenționale, adică 3000 (trei mii) lei. Cauza a fost

examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

de administrator al SC „Esprim-Impex” SRL, înregistrată la Camera Înregistrării de

Stat la 14 iunie 2007, cod fiscal 1007600037132, cu sediul în mun. Chișinău, str. Cuza

Vodă, 15/4, ap. 100, înregistrată ca subiect al impunerii cu TVA la 01 august 2007 și

anulată ca subiect al impunerii cu TVA la 19 iulie 2011, radiată din Registrul de Stat al

persoanelor juridice la 14 martie 2014, fiind investit cu atribuții în vederea exercitării

funcțiilor administrative și de dispoziție și organizatorico-economice în cadrul unei

organizații comerciale, responsabil, potrivit art. 7 și 13 a Legii contabilității, nr. 113 -

XVI din 27 aprilie 2007, de asigurarea controlului asupra operațiunilor economice

efectuate și înregistrarea lor în documentele justificative, de organizarea și asigurarea

ținerii contabilității, de întocmirea și prezentarea oportună, completă și corectă a

documentelor primare, a registrelor contabile conform regulilor stabilite, de asigurarea

întocmirii și prezentării rapoartelor financiare și dărilor de seamă fiscale, precum și

1

responsabil de respectarea legislației fiscale, calcularea și achitarea impozitelor, taxelor

și altor plăți obligatorii, urmărind scopul de eschivare de la achitarea impozitelor și

taxelor la bugetul public național prin includerea în documentele contabile și fiscale ale

întreprinderii a unor date vădit denaturate, precum și tăinuind obiectul impozabil, s-a

eschivat de la achitarea la bugetul public național a taxei pe valoarea adăugată pentru

perioada fiscală L/07/2011 în sumă totală de 65656 lei.

Astfel, potrivit Actului de control fiscal nr. 3-496260 din 10 februarie 2012,

fiind efectuat controlul fiscal prin verificare tematică privind corectitudinea calculării

și plenitudinea achitării TVA de către SC „Esprim-Impex” SRL, s-a stabilit, că în

perioada fiscală L/07/2011, contrar prevederilor art. art. 8, 101, 102, 114, 115 din

Codul fiscal, Țițivadze Eduard Nicolai, în calitate de administrator al acesteia din

urmă, a tăinuit obiectul impozabil prin neonorarea obligațiunii de a prezenta

declarațiile privind TVA și documentele de evidență contabilă la control, deși la

momentul anulării SC „Esprim- Impex” SRL ca subiect al impunerii cu TVA la balanța

ei erau înregistrate mărfuri în sumă totală de 336958 lei, de la care a fost trecută în cont

TVA, însă la momentul controlului stocul de mărfuri lipsea, dânsul n-a calculat TVA

de la acest stoc în această perioadă, fapt care a dus la diminuarea TVA aferente

bugetului de stat în sumă totală de 65 656 lei, ceea ce constituie proporții mari.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza art. 244 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 2000 (două

mii) unități convenționale, adică 40 000 (patruzeci mii) lei, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de administrare a persoanelor juridice pe un termen de 2 (doi) ani.

În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a indicat că instanța de fond nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 Cod penal, deoarece liberarea de

răspundere penală a inculpatului pentru comiterea unei infracțiuni economice, care

deținea calitatea de administrator al unei persoane juridice, nu a avut ca efect atingerea

scopului principal al pedepsei penale și anume de prevenire a săvîrșirii de noi

infracțiuni atît de către inculpat, cît și de către alte persoane.

La fel, s-a invocat omisiunea instanței de fond de a indica circumstanțele care ar

constata cu certitudine că corectarea inculpatului era posibilă fără tragerea la

răspunderea penală, aceasta limitîndu-se doar la enumerarea circumstanțelor pe care

le-a considerat atenuante în acțiunile inculpatului, constatînd posibilitatea liberării lui

de răspundere penală.

care a fost pronunțată integral la 15 iulie 2015, a fost admis apelul declarat, casată

parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul a fost condamnat în baza art. 244 alin. (1) Cod penal, la

amendă în mărime de 1500 (una mie cinci sute) unități convenționale, ceea ce

constituie 30 000 (treizeci mii) lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

administrare a persoanelor juridice pe un termen de 2 (doi) ani.

În rest, sentința a fost menținută.

corect a ajuns la concluzia despre vinovăția inculpatului în fapta incriminată, verificînd

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, acordînd o

apreciere legală probelor administrate, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor.

Referitor la pedeapsă s-a indicat că instanța de fond nu a acordat deplină

2

eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61 și 75 Cod penal.

Astfel, s-a menționat că instituția liberării de răspundere penală cu tragere la

răspundere contravențională poate fi aplicată în anumite condiții:

- persoana a săvîrșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă;

- a recunoscut vina;

- a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune;

- s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale.

Totodată, aplicarea acestei instituții nu este obligatorie în cazul prezenței

condițiilor sus expuse, cu atît mai mult că în speța dată nu a fost restituit prejudiciul

cauzat prin infracțiune. Pentru motivul dat, instanța de apel a constatat netemeinicia

soluției instanței de fond considerînd necesară stabilirea unei pedepse penale principale

sub formă de amendă.

fost depus la 13 august 2015 (prin poștă) și care, invocînd temeiul prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a acesteia cu

menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale inculpatul invocă următoarele:

- instanța de apel neîntemeiat a constatat lipsa restituirii prejudiciului cauzat prin

infracțiune de către ultimul, odată ce această circumstanță nici nu a fost invocată de

către procuror în apel și nici în învinuire, inculpatul considerînd astfel că instanța de

apel s-a expus și asupra motivelor care nu au fost invocate în apel

6.1. Pe cauză este depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru

inadmisibilitatea recursului declarat, deoarece motivele invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței unei erori de drept, prevăzute de art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită este în dependență de

circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și

efectele acestora, prescrise în art. 78 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală.

concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța de recurs, admite recursul, casează parțial hotărîrea atacată, rejudecă

cauza și pronunță o nouă hotărîre dacă nu se agravează situația inculpatului.

La fel, potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să

judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

7.1. Astfel, cu referire la argumentele inculpatului, Colegiul penal lărgit atestă că

el este de acord cu circumstanțele de fapt stabilite, însă, critică hotărîrea instanței de

apel sub aspectul individualizării greșite a pedepsei stabilite.

Însă, argumentele recurentului, privind expunerea instanței de apel asupra

motivelor care nu au fost invocate de apelant (constatarea nerestituirii prejudiciului

cauzat prin infracțiune) Colegiul lărgit le apreciază critic, odată ce ultima și-a motivat

soluția privind inoportunitatea aplicării prevederilor art. 55 Cod penal, anume în baza

criticii formulate de procuror asupra acestei soluții și în acest sens decizia instanței

corespunde prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, concluzie,

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu o consideră

necesară.

3

Anume în acest aspect, Colegiul penal ajunge la concluzia că nu persistă erori de

drept, care ar determina necesitatea casării deciziei recurate, deoarece pedeapsa

principală stabilită inculpatului este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei,

instanța de apel just a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

luînd în considerație caracterul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, care la momentul

comiterii ei de către inculpat era ușoară, de personalitatea inculpatului, de

circumstanțele atenuante ale cauzei, fiind respectate în integritate dispozițiile art. art.

61, 75, 76 Cod penal.

7.2. În altă ordine de idei, fără a prejudicia conținutul concluziilor sus expuse,

Colegiul penal lărgit atestă temeiuri de casare a deciziei atacate în latura stabilirii

pedepsei complementare inculpatului din următoarele motive.

Potrivit prevederilor art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa

pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii faptei.

Potrivit art. 10 alin. (2) Cod penal, legea penală care înăsprește pedeapsa sau

înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni nu are efect

retroactiv

.

Astfel, se constată că inculpatul a comis fapta infracțională în perioada fiscală

L/07/2011, iar la acel moment redacția sancțiunii de la art. 244 alin. (1) Cod penal,

prevedea următoarele: „se pedepsește cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unități

convenționale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se pedepsește

cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unități convenționale cu privarea de dreptul

de a exercita o anumită activitate”, spre deosebire de redacția aceleași sancțiuni de la

data judecării cauzei în instanța de apel, care prevedea după cum urmează: „se

pedepsește cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 unități convenționale sau cu

închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani,

iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 2000 la 5000 unități

convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate”.

În acest context, Colegiul penal lărgit indică asupra prezenței unei erori în

decizia instanței de apel, în latura stabilirii pedepsei complementare inculpatului, care

este persoană fizică și anume, în sensul stabilirii pedepsei privării de dreptul de a ocupa

funcții de administrare a persoanelor juridice pe un termen de 2 (doi) ani, odată ce

această pedeapsă nu era prevăzută în sancțiunea art. 244 alin. (1) Cod penal, pentru

persoanele fizice la data comiterii faptei.

Eroarea comisă urmează a fi corectată de către instanța de recurs, prin adoptarea

soluției prevăzute de art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală – casarea

hotărîrii contestate în latura stabilirii pedepsei inculpatului prin excluderea pedepsei

complementare de privare de dreptul de a ocupa funcții de administrare a persoanelor

juridice pe un termen de 2 (doi) ani.

(2) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Țițivadze Eduard, casează

parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 iunie 2015, în latura

stabilirii pedepsei, în cauza penală în privința lui Țițivadze Eduard Nicolai, rejudecă

4

cauza, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care:

Țițivadze Eduard Nicolai se consideră condamnat în baza art. 244 alin. (1) Cod

penal și i se stabilește pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 1500 (una mie

cinci sute) unități convenționale, ceea ce constituie 30 000 (treizeci mii) lei.

În rest, decizia se menține.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Petru Moraru

5