1ra-1470/2015 — art. 183 alin. 2 CP

1ra-1470/2015 — art. 183 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-1470/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

25 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

succesorul părții vătămate și partea civilă Guțul Natalia, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 27 mai 2015 și a deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 09 septembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe

ROTARU Andrei Vasile, născut la 01

septembrie 1948, originar din r-nul Florești, s.

Prăjila și domiciliat în mun. Chișinău, or. Durlești,

str.-la II, Petru Movilă 8.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 25.11.2014 -27.05.2015;

Instanța de apel: 16.06.2015- 09.09.2015;

Instanța de recurs: 22.10.2015 – 25.11.2015.

C O N S T A T Ă:

conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, Rotaru A. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 183

alin. (2) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a desfășura activități în

domeniul securității industriale pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite inculpatului a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de Guțul N. cu privire la repararea prejudiciului moral și

material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului prejudiciilor cauzate să

se expună instanța în ordinea procedurii civile.

activînd în calitate de director al SRL „Vasid” cod fiscal 1003600033848, adresa juridică

or. Durlești str. Petru Movilă 8, mun. Chișinău, la 09.07.2013, a încheiat un contract de

prestări servicii cu SRL „Dies-Tehnologie” prin care s-a obligat să efectueze lucrări de

reparație la stația de alimentare cu combustibil situată pe str. Meșterul Manole 9, mun.

1

Chișinău. Conform Ordinului nr. 26 C din 31.12.2010 fiind persoană responsabilă de

tehnica securității și protecția muncii, la 10.07.2013, a admis efectuarea lucrărilor cu foc

la obiectele cu pericol de deflagrație de cet. Trocin P. cu care nu a fost încheiat contract

individual de muncă și care era admis în termen de probă în baza ordinului nr. 06 C din

09.07.2013, la efectuarea acestor lucrări și care nu avea o pregătire specială în acest sens.

Contrar prevederilor art. 17 alin. (1) lit. 1) din Legea cu privire la securitatea și sănătatea

în muncă din 10.07.2008 și pct. 60), 62), 64) din Regulamentul privind modul de

organizare a activităților de protecție a lucrărilor la locul de muncă și prevenire a

riscurilor profesionale aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 95 din 05.02.2009,

aproximativ la orele 11.30 min. cet. Trocin P. efectuînd lucrări de sudare în interiorul

fîntînii tehnologice a rezervorului nr. 12 al stației de alimentare cu combustibil amplasată

pe teritoriul SRL „Dies-Tehnologie” din str. Meșterul Manole 9, mun. Chișinău, a produs

o deflagrație rezultată în urma energiei termice produse de aparatul de sudare, fiind

aruncat în aer la o înălțime de aproximativ 30 m., care conform raportului de expertiză

medico legală nr. 126/1221 D din 31.10.2014 i-a provocat leziuni corporale grave care au

dus la decesul victimei Trocin P.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmate de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 183 alin. (2) Cod penal, încălcarea regulilor de protecție a muncii, adică

încălcarea tehnicii securității sau alte reguli de protecție a muncii de o persoană cu

funcție de răspundere, care a provocat din imprudență decesul unei persoane.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către succesorul părții

vătămate și partea civilă Guțul N., care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care lui Rotaru A. să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 4 ani, cu admiterea integrală a acțiunii civile, și anume: de 500 000 lei

prejudiciu moral și diferența cheltuielilor funerare suportate de apelantă, precum și

atragerea la răspundere penală a directorului SRL „Dies-Tehnologie”, Gheorghiiciuc A.

și a șefului depozitului de produse petroliere al SRL „Dies-Tehnologie”, Pruteanu E.

În motivarea cererii depuse, apelanta a invocat că, față de inculpat a fost aplicată o

pedeapsă prea blîndă avînd în vedere consecințele accidentului și nerecuperarea integrală

a prejudiciului cauzat prin infracțiune, urmînd ca acesta să fie pedepsit mai aspru pentru

cele comise, avînd în vedere încălcarea de către dînsul a normelor pertinente ce

reglementau securitatea muncii victimei.

De asemenea, apelanta a menționat că la materialele cauzei sunt anexate suficiente

probe ce dovedesc întinderea prejudiciului cauzat, urmînd ca instanța să se expună asupra

acestora și să admită integral acțiunea civilă înaintată.

a fost admis apelul declarat de partea civilă Guțul N., cu casarea sentinței în partea

soluționării acțiunii civile și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia acțiunea civilă

înaintată de Guțul N. a fost admisă parțial, cu dispunerea încasării de la Rotaru A., în

2

beneficiul acesteia, a sumei de 30 000 lei, cu titlu de prejudiciu material și suma de 50

000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, sentința atacată a fost menținută fără modificări.

fapt și de drept reținută de către instanța de fond este în concordanță cu circumstanțele

stabilite și probele administrate și expuse în cuprinsul hotărîrii atacate.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, în opinia instanței de apel, corect s-a

conchis că în privința lui Rotaru A., urmează a fi aplicată sancțiunea penală, sub formă de

închisoare, cu suspendarea executării acesteia, or aceasta fiind justă, echitabilă și

proporțională faptei comise de ultimul. La fel, instanța de apel a considerat că, la

stabilirea pedepsei, instanța de fond a reieșit din circumstanțele cazului și de caracterul și

gradul de pericol social al infracțiunii, precum și de persoana vinovatului. Astfel, s-a ținut

cont de faptul că, în speță circumstanțe agravante nu au fost stabilite, iar ca atenuante au

fost reținute recunoașterea vinovăției, căința sinceră, precum și faptul că inculpatul se

caracterizează pozitiv, anterior nu a fost condamnat, are o vîrstă înaintată și starea

sănătății precară.

Respectiv, instanța de apel a respins argumentele apelantei referitoare la faptul că,

multitudinea încălcărilor admise de inculpat la admiterea pentru efectuarea lucrărilor a lui

Trocin P. și survenirea în consecință a decesului acestuia, implică necesitatea aplicării

unei sancțiuni privative de libertate or, acest fapt ar veni în contradicție cu scopul

pedepsei penale.

Mai mult, instanța de apel a considerat necesar de a-i explica apelantei că, privarea

inculpatului de libertate nu ar constitui decît un impediment sau o tergiversare a achitării

de către acesta a prejudiciului material și moral cauzat.

Privitor la solicitarea părții civile Guțul N. de atragere la răspundere penală a lui

Gheorghiiciuc A. și a lui Pruteanu Eu. întrucît aceștia au fost scoși de sub urmărire penală

prin ordonanțele procurorului din 23.09.2014, astfel încît învinuirea în prezenta cauză a

fost înaintată doar lui Rotam A. – instanța de apel a respins aceste alegații or, acestea

urmau a fi contestate în modul stabilit de art. 299/1 și art. 313 Cod de procedură penală,

la etapa respectivă a procedurilor.

În partea ce ține de soluționarea acțiunii civile de către instanța de fond, s-a statuat

că neîntemeiat aceasta a fost admisă în principiu, or reieșind din actele cauzei și probele

prezentate de parte se poate de stabilit cu certitudine cuantumul prejudiciului material

cauzat, și anume cel pretins de apelantă, în mărime de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu

material, care este echivalent cheltuielilor specifice și necesare pentru achitarea

serviciilor funerare, legate nemijlocit de procedura de înmormîntare.

La fel, instanța de apel a conchis că, pretențiile părții vătămate privind încasarea

prejudiciului moral se încadrează în dispozițiile art. 1422 Cod civil, însă valoarea

compensației pentru prejudiciul moral cauzat - în sumă de 500 000 lei este preamărită în

raport cu suferințele cauzate or, deși apelantei i-au fost cauzate indubitabil suferințe

psihice în urma decesului fratelui acesteia, instanța a opinat că, circumstanțele în care au

fost cauzate aceste suferințe și rata vinovăției inculpatului denotă ca fiind echitabilă și

3

suficientă adjudecarea unei compensații a prejudiciului moral cauzat în mărime de 50 000

lei.

vătămate și partea civilă, Guțul N., a declarat la 07 octombrie 2015, după care și la 26

octombrie 2015, două cereri de recurs ordinar, în termenul stipulat de art. 422 Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea sentinței și deciziei instanței de apel,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit căreia lui Rotaru A. să-i fie

aplicată o pedeapsa mai aspră, cu excluderea art. 90 Cod penal și să fie admisă integral

acțiunea civilă, în partea încasării prejudiciului moral.

În vederea susținerii celor solicitate, recurenta specifică că, instanțele nu au

individualizat corect pedeapsa în privința inculpatului, după cum se cere în art. 61, 75

Cod penal, ceea ce presupune aplicarea unei pedepse în alte limite decît cele prevăzute de

lege și au apreciat greșit cuantumul prejudiciului moral.

Totodată, considerînd că corect s-a statuat asupra mărimii prejudiciului material

cauzat prin infracțiune în suma de 30000 (treizeci mii) lei, pe cînd suma prejudiciului

moral încasat de instanța de apel constituie numai 10% din mărimea prejudiciului moral

solicitată de parte. La fel, recurenta specifică că instanța de apel nu și-a motivat

corespunzător soluția privitor la soluționarea acțiunii civile.

În drept, recurenta își întemeiază recursul declarat pe prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Din conținutul recursurilor ordinare declarate de succesorul părții vătămate și partea

civilă Guțul N. se conchide că recurenta invocă ca temei de drept pct. 6) din alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală. Pct. 6) menționat, prevede că hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Astfel, recurenta susține că instanța de apel nu și-a motivat corespunzător exigențelor

legale soluția privind stabilirea cuantumului prejudiciului moral cauzat prin infracțiunea

comisă de Rotaru A.

4

De asemenea, recurenta critică soluția instanței de apel, de altfel și cea a instanței de

fond, privitor la pedeapsa stabilită inculpatului, pe care o consideră neproporțională faptei

săvîrșite și consecințelor survenite, a decesului fratelui său.

Însă, verificînd actele cauzei coroborat cu criticele din textul recursurilor, Colegiul

penal conchide că alegațiile invocate de titulara dreptului de recurs sunt vădit

neîntemeiate, atît în latura penală, cît și în cea civilă.

Așadar, în vederea respingerii criticelor în partea ce țin de blîndețea pedepsei,

Colegiul penal amintește că pretinsa eroare se încadrează în temeiul prevăzut de pct. 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, avînd în vedere că cauza a fost examinată în ordinea stipulată de art. 3641

Cod de procedură penală, instanța de recurs constată că autorul recursului nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, dar se

critică atît sentința cît și decizia instanței de apel numai referitor la chestiunea de

individualizare a pedepsei.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că temeiul pentru recurs invocat de recurentă

nu este incident în prezenta cauză, iar instanța de fond și-a motivat just soluția adoptată,

acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu

privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii

articolului imputat acestuia prin rechizitoriu, or în sprijinul statuării respective se relevă

următoarele.

În primul rînd, instanța de recurs ține să amintească că, în cazul săvîrșirii unei

infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această infracțiune, avînd

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, potrivit art.61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a

Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește avîndu-

se în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare

psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale,

comportamentul inculpatului pînă sau după săvîrșirea infracțiunii, deci este vorba de

personalitatea infractorului. Adică, categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează

a fi stabilit este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de

art.76 – 77 Cod penal, precum și, efectele acestora prescrise în art.78 Cod penal.

La caz, aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, au fost

valorificate de instanța de fond anume în această ordine, fiindu-i stabilit lui Rotaru A.

5

termenul de pedeapsă prevăzute de art. 183 alin. (2) Cod penal, 2 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a desfășura activități în domeniul securității industriale pe un

termen de 2 ani, adică în limitele sancțiunii normei incriminate, reieșind din faptul că

inculpatul a beneficiat de o reducere cu 1/3 a pedepsei în urma aplicării prevederilor

procesuale de la art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Astfel, după efectuarea procedurii de individualizare și stabilire a duratei și

cuantumului pedepsei, în cazul aplicării închisorii, continuă operațiunea de

individualizare, în aspectul executării pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de

penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa numită inculpatului, urmează a fi

pusă în executare ori sub condiția personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate

fi trasată concluzia că scopul pedepsei se poate de atins prin suspendarea executării

pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă.

Colegiul penal menționează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal –

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă

este un incident în viața sa. Mai mult, că categoria infracțiunii săvîrșite de Rotaru A., se

atribuie la cele comise din imprudență.

În practica judiciară, cu privire la suspendarea condiționată a executării pedepsei, s-

a statuat că această măsură constă în esență – în dispoziția luată de instanța de judecată

prin însăși hotărîrea de condamnare, privitor la suspendarea pe o anumită durată și în

anumite condiții, a executării pedepsei aplicate. Astfel, executarea pedepsei devine

dependentă de comportamentul condamnatului pe această durată, iar suspendarea

executării poate fi revocată în caz de nerespectare a condițiilor prescrise de lege.

În consecință, se reiterează că, judecarea cauzei penale vizate a avut loc pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu respectarea

prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, iar potrivit pct. (8) al acestui articol,

inculpatul, care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să fie înfăptuită pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu

o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Instanța de fond, luînd în considerație stipulările legale expuse, i-a stabilit

inculpatului pedeapsa închisorii în limite prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală,

reieșind din limitele minimă și maximă ale sancțiunii art.183 alin.(2) Cod penal, pentru

care acesta a fost condamnat.

În speță, instanța de recurs consideră întemeiate argumentele formulate de instanțele

ierarhic inferioare, în susținerea poziției cu privire la aplicarea în privința inculpatului a

unei pedepse cu închisoarea pe un termen de 2 ani, cu suspendarea executării acestuia pe

un termen de probă de 1 an. Or, instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie

privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc

preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la

realitatea socială concretă.

6

Așadar, Colegiul penal apreciază că modalitatea de executare aleasă și cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului Rotaru A., pentru infracțiunea comisă de ultimul, este în

acord cu principiul proporționalității avînd în vedere fapta comisă și urmările produse.

Din acest punct de vedere se conchide că, în cauză nu s-a comis eroarea de drept

prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, la care se face

referință, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate de instanța de apel, din

care considerente se impune inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate în

această parte.

Cu privire la alegațiile recurentei în partea soluționării acțiunii civile, instanța de

recurs, verificînd actele cauzei conchide că, și în această parte soluția instanței de apel

este corectă și conformă exigențelor legale.

Respectiv, instanța de recurs constată că soluția Curții de Apel privind rejudecarea

cauzei în latura civilă și dispunerea încasării de la Rotaru A. în beneficiu părții civile

Guțul N., a prejudiciului material în mărime de 30 000 lei, care este echivalent

cheltuielilor specifice și necesare pentru achitarea serviciilor funerare, legate nemijlocit

de procedura de înmormîntare și a prejudiciului moral în cuantum de 50 000 lei, pentru

suferințele cauzate, este corectă.

La caz, instanța de recurs reține că recurenta, în particular nu este de acord anume

cu cuantumul evaluat de instanța de apel a prejudiciului moral.

Prin noțiunea de prejudiciu moral se înțeleg suferințele psihice sau fizice cauzate

prin acțiuni sau omisiuni care atentează la valorile nepatrimoniale ce aparțin persoanei

din momentul nașterii sau la bunurile dobîndite prin lege (viața, sănătatea, demnitatea și

reputația profesională, inviolabilitatea vieții personale, secretul de familie și personal),

prin fapte ce atentează la drepturile personale nepatrimoniale.

Mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța de

judecată.

Prin urmare, se apreciază că just a fost conchis de Curtea de Apel precum că: „În

temeiul art. 1423 alin.(l) și (2) Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu moral

se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care

această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei

vătămate.

Raportând dispozițiile acestor norme la circumstanțele speței, Colegiul consideră

că, suma pretinsă de apelantă în mărime de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu material este

una echivalentă cheltuielilor specifice și necesare pentru achitarea serviciilor funerare,

legate nemijlocit de procedura de înmormântare.

La fel, Colegiul conchide că, pretențiile părții vătămate privind încasarea

prejudiciului moral se încadrează în dispozițiile art. 1422 Cod civil, însă valoarea

compensației pentru prejudiciul moral cauzat - în sumă de 500 000 lei este preamărită în

7

raport cu suferințele cauzate or, deși apelantei i-au fost cauzate indubitabil suferințe

psihice în urma decesului fratelui acesteia, Colegiul este de părere că, circumstanțele în

care au fost cauzate aceste suferințe și rata vinovăției inculpatului denotă ca fiind

echitabilă și suficientă adjudecarea unei compensații a prejudiciului moral cauzat în

mărime de 50 000 lei.”

Or, în fapt, decizia instanței de apel și în această parte corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Subsidiar celor expuse supra, în vederea respingerii argumentelor recurentei privitor

la nemotivarea deciziei instanței de apel, Colegiul penal explică că, o hotărîre motivată,

în sensul jurisprudenței CtEDO, trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au

format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților în

raport cu analiza probatoriului administrat în cauză. Motivarea hotărîrii judecătorești

trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, întrucît, pe de o parte, este indispensabil

necesară pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară, iar pe de altă parte,

constituie, pentru părțile litigante, o garanție împotriva arbitrariului, furnizîndu-le dovada

că cererile și mijloacele lor de apărare au fost riguros analizate.

În speță, decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în

sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei,

echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art.6 CEDO.

Avînd în vedere considerentele expuse și raportînd situația reținută în cauză, la

prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că,

la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale

relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, iar recursurile declarate de

succesorul părții vătămate sunt vădit neîntemeiate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de succesorul părții vătămate și

partea civilă Guțul Natalia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 09 septembrie 2015, în cauza penală privindu-l pe Rotaru Andrei Vasile, ca fiind

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 22 decembrie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

8