1ra-1149/2015 — Art. 151 alin.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 12 iulie 2013, Badrajan Gheorghe a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 9 ani închisoare. În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începînd din 16 ianuarie 2013.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a stabilit că, inculpatul Badrajan Gheorghe la data de 09 ianuarie 2013, aproximativ ora 02.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unui conflict apărut spontan cu cet. Coda Nicolai, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu un obiect contondent, neidentificat de către organul de urmărire penală peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză nr. 40/D din 11.01.2013, traumă cranio-cerebrală deschisă manifestată prin contuzie 1 cerebral gravă, fractură denivelată parietală fronto-parietal pe dreapta, hematom epidural temporo-parietal dreapta, hematom temporo-parietal stînga, plăgi multiple a capului și feții, care au fost produse prin ficțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, care se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, și care au condiționat decesul victimei la 16 ianuarie 2013, în Spitalul de Urgență din mun. Chișinău. Aceste acțiuni ale inculpatului Badrajan Gheorghe au fost încadrate în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care a provocat decesul victimei.

Sentința menționată a fost atacată cu apeluri de către: - avocatul Asandei Dorin, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie achitat. Apelantul a invocat că, necătînd la faptul că inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, totuși acuzarea nu a adus destule probe prin care să dovedească faptul că inculpatul intenționat i-a aplicat lovituri victimei, ba dimpotrivă în cadrul examinării cauzei penale s-a dovedit că inculpatul s-a apărat de acțiunile ilegale ale victimei și a fost în legitimă apărare. - inculpatul, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie atenuată pedeapsa, deoarece el s-a autoapărat. Apelantul a indicat că nu este vinovat, s-a apărat de victimă care la amenințat că o să-1 omoare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2013 apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea hotărîrii atacate. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat, că instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții, veridicității și coroborării lor, și just a stabilit vinovăția inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către inculpat, prin care solicită casarea hotărîrilor adoptate, rejudecarea cauzei cu liberare de pedeapsă. Recurentul a indicat că este în vîrstă și este nevinovat în cele întîmplate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 19 noiembrie 2014 recursul inculpatului Badrajan Gheorghe a fost declarat inadmisibil, din motiv că nu îndeplinește cerințele legale de conținut. Instanța de recurs a stabilit că, în recursul respectiv, în pofida prevederilor prevăzute de art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în 2 art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens.

La 15 ianuarie 2015 inculpatul Badrajan Gheorghe a declarat repetat apel, solicitînd casarea aceleiași sentințe din 12 iulie 2013 în privința lui.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015 s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de inculpatul Badrajan Gheorghe, cu menținerea sentinței din 12 iulie 2013. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a conchis că inculpatul Badrajan Gheorghe a epuizat calea de atac în ordine de apel, în cauza penală de învinuire a lui Badrajan Gheorghe fiind pronunțată decizia Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2013 și decizia Curții Supreme de Justiție din 19 noiembrie 2014, care a devenit irevocabilă.

La data de 09 iulie 2015 și 18 august 2015, inculpatul Badrajan Gheorghe a depus 2 cereri la Curtea Supremă de Justiție, prin care fără a indica vreun temei prevăzut din art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrilor și să-i fie redusă pedeapsa din motive că este în vîrstă, are 72 de ani și nu are antecedente penale, vrea să fie lîngă copii și nepoți, a greșit pentru prima dată. În principiu, o bună parte ale argumentelor invocate în cererea inițială, sunt similare celor invocate în cererea suplimentară, astfel, Colegiul penal le va examina ca un recurs cu supliment la el.

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de către inculpatul Badrajan Gheorghe, invocînd că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute de art.430 pct.5 Cod de procedură penală, prin care autorul trebuie să invoce concret unul din temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care este conținutul acestuia, argumentarea din punct de vedere a problemei de drept și prin ce cauza dată are importanță deosebită pentru jurisprudență.

Verificînd argumentele recursului ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură penală – în cazul în care 3 este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență. În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală recursul trebuie să fie motivat, iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este eroarea comisă de instanță. În acest sens se reține, că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede 16 temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis în coraport cu cel puțin unul din temeiurile normei menționate. Prin urmare, criticile formulate de recurent nu conțin indicii unor erori de drept și respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate, ca fiind ilegale. În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe care se bazează din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea recurs se consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi respins ca inadmisibil. Astfel, Colegiul penal constată, că recursul ordinar declarat de inculpat nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica sub acest aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. În speță, inculpatul la întocmirea recursului nu a îndeplinit dispozițiile prevăzute la art.430 Cod penal, și nu a indicat temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală și esența problemei de drept de importanță generală abordată în cauza dată. Conform art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrilor, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.429 și 430 Cod de procedură penală. În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru 4 admiterea recursului ordinar declarat de către inculpatul Badrajan Gheorghe și potrivit legii se impune inadmisibilitatea lui, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Badrajan Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2015, în cauza penală privindu-l pe Badrajan Gheorghe Anton, deoarece recursul nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de ar.430 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 17 decembrie 2015. Președinte Ursache Petru Judecătorii Timofti Vladimir Alerguș Constantin 5