1ra-1543/2014 — Art. 151 alin. 4 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 12 iulie 2013, Badrajan Gheorghe a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 9 ani închisoare. În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începînd din 16 ianuarie 2013.

În fapt, instanța de fond a constatat că la 09.01.2013, aproximativ ora 02.00, inculpatul Badrajan G., fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unui conflict apărut spontan cu cet. N. Coda, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu un obiect contondent neidentificat de către organul de urmărire penală peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză nr. 40/D din 11.01.2013, traumă cranio- cerebrală deschisă manifestată prin contuzie cerebral gravă, fractură denivelată parietală fronto-parietal pe dreapta, hematom epidural temporo-parietal dreapta, hematom temporo-parietal stînga, plăgi multiple a capului și feții, care au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, care se califică ca vătămări corporale 1 grave, periculoase pentru viață, și care au condiționat decesul victimei la 16.01.2013 în dd Spitalul de Urgență din mun. Chișinău. Instanța a statuat că vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate și a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care a provocat decesul victimei. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, că infracțiunea săvîrșită este deosebit de gravă, că anterior inculpatul a mai comis o infracțiune, vina a recunoscut, se caracterizează satisfăcător, nu are loc permanent de trai și are vîrsta înaintată.

Avocatul Dorin Asandei a declarat apel, în care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie achitat. Apelantul a invocat că, necătînd la faptul că inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, totuși acuzarea nu a adus destule probe prin care să dovedească faptul că inculpatul intenționat i-a aplicat lovituri victimei, ba dimpotrivă în cadrul examinării cauzei penale s-a dovedit că inculpatul s-a apărat de acțiunile ilegale ale victimei și a fost în legitimă apărare. 3.1 Inculpatul la fel a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie atenuată pedeapsa, deoarece el s-a autoapărat. Apelantul a indicat că nu este vinovat, s-a apărat de victimă care la amenințat că o să-l omoare.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2013, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate. Instanța de apel a reținut că instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții, veridicității și coroborării lor, și just a stabilit vinovăția inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal.

Inculpatul a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea hotărîrilor adoptate, rejudecarea cauzei cu liberare de pedeapsă. Recurentul a indicat că este în vîrstă și este nevinovat în cele întîmplate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5 din decizie). 2 Pe lîngă aceasta, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5 din prezenta decizie, recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei. Totodată, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, conform cărora judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și poate da o nouă apreciere probelor, doar aprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și de apel, care, nefiind temei de drept din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, este invocată în recursului ordinar fără suport legal. Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica. Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Badrajan Gheorghe Anton împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 12 iulie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2013, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 17 decembrie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Liliana Catan 3