1ra-1543/2014 — art. 151 alin. 4 Cod penal

Dosarul nr. 1ra-1543/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 12 iulie

2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2013,

declarat de inculpatul

Badrajan Gheorghe Anton, născut la

08 aprilie 1943 în r-nul Strășeni, s. Gălești, fără loc

permanent de trai, cetățean al R. Moldova, condamnat

anterior:

1) prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 10 iunie 2013, în baza art. 287 alin. (3), 90 Cod penal, la

2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 1 an;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 09 aprilie – 12 iulie 2013,

în instanța de apel: 16 august – 19 septembrie 2013,

în instanța de recurs: 25 august – 19 noiembrie 2014;

C O N S T A T Ă :

Gheorghe a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 9 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate,

i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de

tip închis, începînd din 16 ianuarie 2013.

inculpatul Badrajan G., fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unui conflict apărut

spontan cu cet. N. Coda, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu un obiect contondent

neidentificat de către organul de urmărire penală peste diferite părți ale corpului,

cauzîndu-i, conform raportului de expertiză nr. 40/D din 11.01.2013, traumă cranio-

cerebrală deschisă manifestată prin contuzie cerebral gravă, fractură denivelată parietală

fronto-parietal pe dreapta, hematom epidural temporo-parietal dreapta, hematom

temporo-parietal stînga, plăgi multiple a capului și feții, care au fost produse prin

acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, care se califică ca vătămări corporale

1

grave, periculoase pentru viață, și care au condiționat decesul victimei la 16.01.2013 în

dd

Spitalul de Urgență din mun. Chișinău.

Instanța a statuat că vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate

și a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, ca vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care a provocat decesul

victimei.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod

penal, că infracțiunea săvîrșită este deosebit de gravă, că anterior inculpatul a mai comis

o infracțiune, vina a recunoscut, se caracterizează satisfăcător, nu are loc permanent de

trai și are vîrsta înaintată.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că, necătînd la faptul că inculpatul a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii incriminate, totuși acuzarea nu a adus destule probe prin care să

dovedească faptul că inculpatul intenționat i-a aplicat lovituri victimei, ba dimpotrivă în

cadrul examinării cauzei penale s-a dovedit că inculpatul s-a apărat de acțiunile ilegale

ale victimei și a fost în legitimă apărare.

3.1 Inculpatul la fel a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie atenuată pedeapsa, deoarece el s-a

autoapărat.

Apelantul a indicat că nu este vinovat, s-a apărat de victimă care la amenințat că o

să-l omoare.

2013, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe

prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții,

concludenții, veridicității și coroborării lor, și just a stabilit vinovăția inculpatului în

baza art. 151 alin. (4) Cod penal.

rejudecarea cauzei cu liberare de pedeapsă.

Recurentul a indicat că este în vîrstă și este nevinovat în cele întîmplate.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, dar doar

în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de

procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5)

Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici un

temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă

totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei

contestate în acest sens (pct. 5 din decizie).

2

Pe lîngă aceasta, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5 din prezenta

decizie, recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au

apreciat circumstanțele cauzei.

Totodată, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, conform cărora judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și poate da o nouă

apreciere probelor, doar aprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl

propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a instanțelor de fond și de

apel, care, nefiind temei de drept din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

penală, este invocată în recursului ordinar fără suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul

ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de

conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Badrajan Gheorghe

Anton împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 12 iulie 2013 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2013, deoarece

nu îndeplinește cerințele legale de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 17 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

3