1ra-1310/14 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-1310/14 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1310/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolaev Ghenadie,

Judecători – Timofti Vladimir, Diaconu Iurie, Guzun Ion, Moraru Petru,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cojocaru Tudor, și de către

inculpatul Burdujan Lilian, cu avocata acestuia, Munteanu Angela, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2014, în cauza

penală privindu-l pe

Burdujan Lilian Constantin, născut 12 octombrie

1979, originar din or. Rezina, domiciliat în mun. Chișinău,

str. Burebista 40, ap.58;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

20.03.2014-16.04.2014 (instanța de apel)

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

CONSTATĂ:

Burdujan Lilian Constantin a fost condamnat în baza art.190 alin. (2) lit. c) Cod

penal la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere pe un termen de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, încasîndu-se de la Burdujan Lilian în

beneficiul lui Cupcea Ion prejudiciul material în sumă de 1500 lei, în rest, acțiunea

civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

Lilian, în luna aprilie 2011, aflându-se pe str. V. Coroban 16, mun. Chișinău,

urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz

de încredere, invocînd pretextul procurării unui laptop de model HP-IPQ la prețul de

80 euro, acționînd cu intenție directă, a primit bunul menționat de la partea vătămată

Cupcea Ion, nerespectînd cele promise, astfel însușind ilicit bunul dat, prin ce i-a

cauzat părții vătămate un prejudiciu material considerabil, în sumă de 1400 lei.

inculpatului Burdujan L., prin care s-a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei

hotărîri de achitare, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii, cu respingerea acțiunii civile.

2013 apelul a fost respins, ca nefondat, cu menținerea hotărîrii atacate.

1

inculpatul Burdujan Lilian și avocata acestuia, Munteanu Angela, prin care au

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate de la prevederile art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal în prevederile art. 190 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse cu

amendă, întrucît atît partea vătămată cît și reprezentatul legal al acestuia, nu au

declarat că prejudiciul cauzat de către inculpat, constituie pentru ei unul

considerabil. Mai mult, au invocat că, la moment, inculpatul s-a împăcat cu partea

vătămată, restituindu-i prejudiciul cauzat, ultimul neavînd careva pretenții materiale

sau morale în privința sa. Referitor la apelul declarat de către avocata Gorencu

Cornelia, s-a menționat că poziția de apărare de către avocată a fost aleasă contrar

declarațiilor inculpatului date în cadrul urmăririi penale, fiindcă avocata a solicitat

casarea sentinței, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe cînd inculpatul a

recunoscut vina parțial, solicitînd reîncadrarea acțiunilor sale de la prevederile art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal în prevederile art. 190 alin. (1) Cod penal.

a fost admis apelul, casată sentința Judecătoriei Buiucani din 30 mai 2013 și

pronunțată o nouă hotărîre, prin care Burdujan Lilian a fost condamnat în baza art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 2 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal

executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă de 2 ani.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că instanța de fond i-a

stabilit inculpatului Burdujan L. pentru infracțiunea comisă o pedeapsă prea aspră,

neținînd astfel cont de circumstanțele cauzei, și anume, vîrsta inculpatului, este

căsătorit și are la întreținere un copil minor, nu are antecedente penale, circumstanțe

care permit aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal

Totodată, instanța de apel a menționat că, deși anterior, la 25 septembrie 2013,

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a examinat apelul apărătorului Gorencu

Cornelia în numele inculpatului Burdujan Lilian Constantin, respingându-1 ca

nefondat, a dispus examinarea cererii de apel înaintate de către inculpat la 14 martie

2014, în vederea respectării drepturilor acestuia, prevăzute de art. 6 al Convenției

Europene a Drepturilor Omului și a art. 2 al Protocolului 7 al acestei Convenții,

deoarece la 30 mai 2013 prima instanță, din oficiu, a desemnat apărătorul Gorencu

Cornelia pentru a reprezenta interesele inculpatului, în timp ce ultimul era anunțat în

căutare și în timp exista un contract de asistență juridică încheiat între inculpat și

apărătorul Pavliuc Ghenadie, care unilateral, la 21 mai 2013, a decis revocarea

contractului încheiat.

Lilian si de către avocata acestuia, Munteanu Angela, prin care, indicîndu-se

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, s-a solicitat

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile inculpatului să

fie reîncadrate de la prevederile art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal în prevederile art.

190 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea unei pedepse cu amendă, invocînd că atît

partea vătămată cît și reprezentatul legal al acestuia, nu au declarat că prejudiciul

cauzat de către inculpat, constituie pentru ei unul considerabil. De asemenea, au

menționat că inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată, restituindu-i prejudiciul

2

cauzat, ultimul neavînd careva pretenții materiale sau morale în privința sa.

Referitor la apelul declarat de către avocata Gorencu Cornelia, recurenții au indicat

că poziția de apărare de către avocată a fost aleasă contrar declarațiilor inculpatului

date în cadrul urmăririi penale, fiindcă avocata a solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe cînd inculpatul a recunoscut parțial

învinuirea adusă, contestînd numai cauzarea de daune considerabile părții vătămate.

7.1. În recursul ordinar declarat de către procuror, indicîndu-se temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 11) Cod de procedură penală, s-a solicitat

casarea deciziei, cu menținerea sentinței primei instanțe, pe motiv că apelul declarat

de inculpatul Burdujan L. și avocata acestuia Munteanu A. a fost greșit admis.

Concomitent, s-au mai invocat următoarele motive:

- la 25 septembrie 2013, Colegiul penal al Curții de Apel a examinat apelul

avocatului Gorencu Cornelia, depus în numele inculpatului Burdujan Lilian, prin

care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

Colegiul penal a respins apelul avocatului, ca fiind neîntemeiat, cu menținerea

sentinței.

În atare situație, cînd deja exista o hotărîre definitivă pe acest caz, inculpatul

Burdujan Lilian și avocata acestuia, Munteanu Angela, urmau să conteste decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2013 cu recurs

ordinar la Curtea Supremă de Justiție, invocînd prevederile cuprinse în alin.(l)

art.427 Cod de procedură penală, sau instanța de apel era obligată ca din oficiu să

remită cauza după competență pentru ca instanța de recurs să decidă dacă sunt sau

nu motive de a remite cauza la o nouă rejudecare în instanța de apel;

- la adoptarea deciziei nominalizate, instanța de apel nu a aplicat pedeapsa

complimentară obligatorie și anume privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere, nemotivîndu-și soluția în acest caz.

lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse, cu menținerea hotărîrii atacate din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se declară în

termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursurile ordinare la 05 iunie 2014, 06 iunie 2014, împotriva deciziei

instanței de apel din 16 aprilie 2014, pronunțată în ședința publică pe 07 mai 2014,

în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Drept temeiuri pentru recursurile declarate au fost invocate prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 10), 11), 12) Cod de procedură penală, adică cazurile cînd instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, ori persoana condamnată a fost

judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă, sau faptei săvîrșite i s-a dat o

3

încadrare juridică greșită - temeiuri care nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursurilor ordinare declarate.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel a reținut corect situația de fapt și

a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate

în cauză, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, dînd

faptei comise de inculpat o încadrare juridică corespunzătoare în baza art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal, cu stabilirea unei pedepsei echitabile, fiind respectate criteriilor

de individualizare a pedepsei.

Din conținutul recursului ordinar declarat de către inculpatul Burdujan Lilian și

avocata acestuia, Munteanu Angela, rezultă că recurenții critică încadrarea greșită a

acțiunilor inculpatului în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, deoarece greșit a

fost stabilită cauzarea părții vătămate a unei daune în proporții considerabile,

acțiunile inculpatului corect urmînd a fi încadrate în baza art. 190 alin. (1) Cod

penal.

În acest sens, Colegiul lărgit reiterează, că conform art. 126 alin. (2) Cod penal,

la calificarea infracțiunii de sustragere, săvârșite cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, este necesar să se țină cont de faptul că caracterul considerabil al

daunei pricinuite se stabilește luîndu-se în considerație valoarea, cantitatea și

însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și venitul acesteia, existența

persoanelor întreținute de ea, alte circumstanțe care influențează esențial starea

materială a victimei.

Potrivit doctrinei juridice, printre „alte circumstanțe care influențează esențial

asupra stării materiale a victimei” pot fi enumerate venitul global al membrilor

familiei; starea de sănătate a victimei și a membrilor familiei ei apți de muncă;

angajarea sau neangajarea victimei la o muncă permanentă sau provizorie.

Așadar, circumstanța agravantă „cu cauzarea de daune considerabile” a

infracțiunii prevăzută de lit. c) alin. (2) art. 190 Cod penal are un caracter estimativ.

Ea nu este formalizată prin prevederi legale, așa cum este cazul „proporții mari” sau

al „proporțiilor deosebit de mari”, ori al „proporțiilor mici”. Astfel, reieșind din

doctrina penală, dacă victima are o stare materială „satisfăcătoare”, atunci nu va

funcționa circumstanța agravantă „săvîrșirea infracțiunii cu cauzarea de daune în

proporții considerabile”. Dacă însă starea materială a victimei este

„nesatisfăcătoare”, atunci circumstanța agravantă menționată devine funcțională.

Prin urmare, instanța de recurs notează că sarcina de a prezenta în cadrul

ședinței de judecată probe pertinente și admisibile, care ar confirma prejudiciul

considerabil cauzat părții vătămate îi revine părții acuzării, în conformitate cu pct.

(1) alin. (1) art. 53 Cod de procedură penală.

Reieșind din prevederile art. 93 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

declarațiile părții vătămate sunt un mijloc de probă de aceiași valoarea ca și

declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, a părților civile ori civilmente

responsabile, martorului.

Din materialele cauzei, Colegiul lărgit reține că partea vătămată fiind audiată în

cadrul ședinței de judecată în instanța de fond (f.d. 122-123) a declarat „ Prejudiciul

cauzat în urma infracțiunii comise de către inculpatul Burdujan L. este unu

considerabil”. Ulterior, partea vătămată, fiind interogată în cadrul ședinței de

4

judecată a instanței de apel (f.d. 174) a menționat, că „Nu era o sumă considerabilă

prejudiciul cauzat”, însă la întrebarea procurorului, acesta a răspuns „Dacă nu

reprezenta valoare, atunci nu depuneam plîngere”.

Totodată, instanța de recurs constată că în cadrul cercetării judecătorești,

acuzatorul de stat a prezentat suficiente probe ce ar dovedi cauzarea părții vătămate

a daunei în proporții considerabile, și anume plîngerea din 19 mai 2011 (f.d.5),

declarațiile părții vătămate date la faza de urmărire penală (f.d. 6), declarațiile

reprezentantului legal al părții vătămate, Cupcea Valeriu (f.d.121), precum și faptul,

că infracțiunea a fost comisă asupra unui minor.

Raportînd cele menționate la cauza dată, Colegiul penal lărgit consideră juste

atît concluziile instanței de fond, cît și ale instanței de apel, în baza cărora au

încadrat acțiunile inculpatului Burdujan Lilian în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, fiind determinată valoarea prejudiciului cu calificativul „considerabil”.

În același context, Colegiul lărgit reține netemeinicia motivului invocat de

către avocata Munteanu A., precum că inculpatul a restituit prejudiciul cauzat, fapt

confirmat prin recipisa părții vătămate (f.d. 172), ultimul neavînd careva pretenții

morale sau materiale față de acesta, din motiv că acțiunile inculpatului Burdujan L.

au fost încadrate corect de către instanța de apel în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, infracțiune, care conform art. 16 alin. (3) Cod penal, face parte din categoria

celor grave, iar prevederile art. 109 alin. (1) Cod penal, în astfel de circumstanțe, nu

permite împăcarea părților.

Deasemenea, Colegiul lărgit consideră că instanța de apel a efectuat o temeinică

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atît sub aspectul naturii cît și al

cuantumului acestora, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 75 Cod

penal, corect ajungînd la concluzia de a aplica în privința inculpatului Burdujan L. a

prevederilor art. 90 Cod penal, dispunîndu-se suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite pe un termen de probă de 2 ani, întrucît infracțiunea comisă de

inculpat face parte din categoria celor grave, anterior nu a fost condamnat, este

căsătorit, are la întreținere un copil minor - condiții ce permit aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal. În cele din urmă, careva impedimente în suspendarea condiționată

a executării pedepsei stabilite lui Burdujan L. nu au fost stabilite în speță, din care

motive, instanța de recurs concluzionează că inculpatului i-a fost numită pedeapsa

principală corect în limitele legii.

Referindu-se la motivul invocat de procuror, privitor la neaplicarea de către

instanța de apel a pedepsei complementare, Colegiul lărgit constată că într-adevăr

prin decizia instanței de apel din 16 aprilie 2014 nu a fost stabilită pedeapsa

complementară obligatorie, dar această eroare nu poate duce în prezent la casarea

hotărîrii atacate, fiindcă prin sentința primei instanțe și decizia instanței de apel din

25 septembrie 2013 s-a aplicat pedeapsa complementară în privința lui Burdujan L.

în speța dată.

Colegiul lărgit mai menționează faptul că decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 16 aprilie 2014 nu se conciliază cu decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2013 și această chestiune urmează a fi

examinată în procedura de revizuire, care, conform prevederilor art. 458 alin. (3)

pct. 3) Cod de procedură penală, prevede ca temei pentru revizuire cazul cînd două

5

sau mai multe hotărîri judecătorești irevocabile nu se pot concilia, unde și urmează

definitiv a stabili corect pedeapsa inculpatului Burdujan L.

Prin urmare, recursurile ordinare declarate de către procuror și de către

inculpatul Burdujan Lilian, cu avocata acestuia, Munteanu Angela urmează a fi

respinse ca inadmisibile, cu menținerea hotărîrii atacate, deoarece nici unul din

temeiurile invocate pentru recurs, prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală nu

sunt acceptate de instanța de recurs ordinar.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cojocaru Tudor, și de către

inculpatul Burdujan Lilian, cu avocata acestuia, Munteanu Angela, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 aprilie 2014, în cauza

penală privindu-l pe Burdujan Lilian Constantin, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 02 decembrie 2014.

Președinte Nicolaev Ghenadie

Judecători Timofti Vladimir

Diaconu Iurie

Guzun Ion

Moraru Petru

6