1ra-1370/2015 — 201 prim al. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1370/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 noiembrie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Ghenadie Nicolaev, Petru Moraru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Lozovscaia Tatiana în numele inculpatului Bulat Mihail, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Dubăsari din 19 ianuarie 2015 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 mai 2015, în cauza penală în privința lui

Bulat Mihail Boris, născut la 01 octombrie

1990, originar și domiciliat în sat. Molovata, r-

nul Dubăsari.

Termenul de examinare al cauzei:

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 6 (șase) luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

aproximativ la ora 18:00, fiind în stare de ebrietate și aflîndu-se la domiciliul său din s.

Molovata, r-nul Dubăsari, unde locuia împreună cu părinții săi, fratele său, cu

concubina Gavrilaș Natalia Mihail și cu copilul său minor, Bulat Cristian a.n.

04.01.2012, avînd scopul căuzării suferințelor fizice și psihice, i-a aplicat concubinei

sale Gavrilaș Natalia multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale

corpului, cauzîndu-i, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 302 D din

15.07.2014, vătămări ușoare, ce duc la dereglarea sănătății de scurtă durată, astfel

cauzîndu-i suferințe fizice și la fel pentru a realiza scopul propus, a aplicat în privința

concubinei Gavrilaș Natalia violență psihologică, manifestată prin numirea acesteia cu

cuvinte și expresii injurioase, inducerea stării de frică și anxietate, fapte care au avut

loc anterior de multiple ori.

a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-

i fie stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate.

În motivarea cerințelor sale apărătorul a indicat că pedeapsa stabilită era prea

aspră în raport cu circumstanțele cauzei și anume în legătură cu faptul că inculpatul a

recunoscut vina în cele comise, este unicul din membrii familiei apt de muncă, la

1

evidența medicilor narcolog și psihiatru nu se află, fiind posibilă corectarea lui prin

stabilirea unei pedepse non privative de libertate.

a fost pronunțată integral la 22 iunie 2015, apelul declarat a fost respins ca nefondat,

fiind menținută sentința.

corect a ajuns la concluzia despre vinovăția inculpatului în fapta incriminată, verificînd

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, acordînd o

apreciere legală probelor administrate, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor.

Referitor la pedeapsă s-a indicat că instanța de fond a ținut cont de criteriile

generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație gradul pericolului social al

faptei, personalitatea inculpatului, care anterior nu a fost condamnat, la evidența

medicilor narcolog și psihiatru nu se află, la locul de trai se caracterizează negativ, de

circumstanțele atenuante – săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare, de

circumstanțele agravante – săvîrșirea infracțiunii de către o persoană în stare de

ebrietate alcoolică, astfel fiind respectate dispozițiile art. art. 7, 61 și 75 Cod penal.

Referitor la solicitările formulate în apel, instanța de apel a indicat că nu a

sesizat temeiuri de intervenire în soluția de individualizare a pedepsei, odată ce

inculpatul, cunoscînd despre examinarea cauzei în instanța de fond, a părăsit hotarele

țării, eschivîndu-se de la judecarea acesteia. În așa mod, s-a apreciat că aplicarea unei

pedepse nonprivative de libertate, ar însemna stabilirea unei pedepse care nu va putea

fi efectiv executată și ca rezultat nu va fi atins scopul pedepsei penale.

avocat în numele inculpatului, care a fost depus la 12 iulie 2015 (prin poștă) și care,

invocînd temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, solicită

casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă.

În motivarea cerințelor sale avocatul invocă următoarele:

- instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61 și 75 Cod

penal, odată ce chiar partea vătămată a solicitat stabilirea unei pedepse nonprivative de

libertate, inculpatul caracterizîndu-se pozitiv, fiind prezente și circumstanțe atenuante,

acesta fiind și unicul întreținător al familiei cu un copil minor.

6.1. Pe cauză este depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru

inadmisibilitatea recursului declarat, deoarece în cauză nu sunt prezente erori de drept

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, pedeapsa fiind stabilită în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante.

materialele cauzei, luînd în considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul

penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, însă critică hotărîrile instanțelor de fond și apel în latura stabilirii pedepsei

inculpatului.

2

În acest context, Colegiul penal remarcă că sancțiunea art. 2011 alin. (1) Cod

penal, prevede alternativ următoarele pedepse: muncă neremunerată în folosul

comunității de la 150 la 180 de ore; sau cu închisoare de pînă la 2 ani.

Totodată, Colegiul penal atrage atenția la faptul că la stabilirea pedepsei

inculpatului instanța trebuie să țină cont de prevederile art. 75 alin. (2) Cod penal,

conform cărora o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvîrșirea infracțiunii respective, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blîndă din numărul celor menționate în sancțiunea articolului respectiv, nu va asigura

atingerea scopului pedepsei (restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a

altor persoane).

În acest context, se evidențiază că spre deosebire de pedepsele cu închisoare sau

amendă, care pot fi aplicate coercitiv indiferent de voința infractorului, sancțiunile și

măsurile comunitare (astfel cum este munca neremunerată în folosul comunității)

necesită cooperarea acestuia pentru a-și atinge scopurile, de aceea munca neremunerată

în folosul comunității poate fi aplicată doar persoanelor care acceptă să execute o

asemenea pedeapsă. Neconstatarea acceptului inculpatului la executarea unei asemenea

pedepse din start poate duce la stabilirea unei pedepse care nu va fi executată, deci va

fi aplicată o pedeapsă care nu va influența asupra corectării și reeducării inculpatului,

criteriu obligatoriu prevăzut de art.75 Cod penal pentru individualizarea pedepsei și o

atare pedeapsă ulterior va fi înlocuită cu o altă pedeapsă mai gravă.

Luînd în considerație cele expuse, precum și analizînd argumentele invocate de

către instanțele de fond și apel, Colegiul penal este solidar cu concluzia ultimelor,

potrivit cărora, necesitatea stabilirii unei pedepse cu închisoarea rezulta din faptul că

inculpatul, cunoscînd despre examinarea cauzei în instanța de fond, a părăsit hotarele

țării, eschivîndu-se de la judecarea acesteia, iar în atare circumstanțe, stabilirea unei

pedepse nonprivative de libertate, ar însemna stabilirea unei pedepse care nu va putea

fi efectiv executată și ca rezultat nu va fi atins scopul pedepsei penale. Această

concluzie este susținută și de faptul că, reieșind din sacțiunea art. 2011 alin. (1) Cod

penal, unica pedeapsă nonprivativă de libertate care ar putea fi stabilită în această

cauză este munca neremunerată în folosul comunității, iar aceasta ar putea fi aplicată

doar cu acordul inculpatului.

Astfel, odată ce inculpatul a ales să se eschiveze de la judecarea cauzei,

instanțele de fond și apel erau în imposibilitate de a stabili altă pedeapsă decît

închisoarea, ori aplicarea unei pedepse alternative în acest caz nu se putea efectua fără

a se cunoaște poziția inculpatului, cît și aceasta nu putea să asigure atingerea scopului

pedepsei penale, odată ce nu putea fi executată în lipsa inculpatului.

Pe de altă parte, pedeapsa este stabilită inculpatului în prezenta cauză practic în

cuantum minim față de limitele stabilite în sancțiunea art. 2011 alin. (1) Cod penal,

astfel, Colegiul penal considerînd că instanțele de fond și apel au adoptat o hotărîre

argumentată, cu respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei, luînd în

considerație toate circumstanțele concrete ale cauzei, caracterul și gravitatea

infracțiunii comise, motivul și scopul celor comise, personalitatea vinovatului,

consecințele survenite în rezultatul comiterii infracțiunii, ținîndu-se cont de influența

pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și din partea altor persoane, precum și de

faptul că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească

3

demnitatea persoanei, motiv pentru care recursul avocatului urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece pedeapsa a fost individualizată corect.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Lozovscaia Tatiana în

numele inculpatului Bulat Mihail împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 25 mai 2015, în cauza penală în privința lui Bulat Mihail Boris, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

4