1ra-1336/2015 — art. 201-1 al.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 19 mai 2015, Dubița Alexandru a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 1 an închisoare. În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa numită lui Dubița Alexandru a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Potrivit sentinței, prima instanță a constatat că, inculpatul Dubița Alexandru la data de 23 ianuarie 2015, aproximativ pe la ora 03:00, aflîndu-se la domiciliul său din r. Ialoveni s. Rezeni, unde locuiește împreună cu soția Dubița Tamara, avînd scopul comiterii violenței în familie, manifestată fizic și verbal, în rezultatul unui conflict iscat spontan, numind-o cu cuvinte necenzurate, i-a aplicat intenționat lovituri soției sale peste diferite părți ale corpului, trăgînd-o de păr. În continuarea intenției sale infracționale, Dubița Alexandru ajungînd-o din 1 urmă pe soția sa, Dubița Tamara în coridorul casei, a tîrît-o înapoi în odaie, unde numind-o cu cuvinte necenzurate, a continuat să-i aplice multiple lovituri cu pumnii peste diferite regiuni ale corpului, trăgînd-o de păr. Ulterior, Dubița Tamara, folosindu-se de momentul că Dubița Alexandru este în bucătărie, a ieșit afară cu copilul minor și au plecat la Borga Valentina, unde au rămas pînă dimineața. Ca consecință a agresării de către soțul său, Dubița Alexandru, la Dubița Tamara potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 278/D din 12.02.2015, s-a constatat: edem al țesuturilor moi la nivelul capului, care a fost produs în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare neînsemnată. Aceste acțiuni ale lui Dubița Alexandru au fost calificate în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, adică „acțiunea sau inacțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății, suferință psihică ori prejudiciu material sau moral”.

Sentința menționată a fost atacată cu apel de către avocatul Bogos Alexandru în numele inculpatului Dubița Alexandru, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței Judecătoriei Ialoveni din 19 mai 2015 în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță și aplicarea lui Dubița Alexandru a unei pedepse sub formă de 120 ore muncă neremunerată în folosul comunității. În motivarea apelului declarat, recurentul a indicat că Dubița Alexandru a semnat și depus o cerere în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală, prin care a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată în baza probelor administrate la dosar și enumerate în rechizitoriu, nu a solicitat administrarea de probe noi și a recunoscut vina integral pe capătul de acuzare înaintat, căindu-se sincer. Avocatul a menționat că Dubița Alexandru a conștientizat impactul infracțiunii comise de el, iar după acest caz alte infracțiuni nu a mai comis, corectîndu-se. Consideră că urmează a fi luate în considerație circumstanțele atenuante: căința sinceră si recunoașterea faptei, faptul că inculpatul a conlucrat activ cu organul de urmărire penală, are loc stabil de trai, nu a comis alte infracțiuni, a conștientizat greșeala comisă, are o vîrstă medie, are familie la întreținere - trei copii minori și soția. Astfel, avocatul a precizat că în privința lui Dubița Alexandru urmează a fi aplicată pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, care 2 este o pedeapsă echitabilă în coraport cu fapta comisă de inculpat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2015 apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea hotărîrii atacate. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, instanța de fond a stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate corect, instanța de fond încadrînd just acțiunile inculpatului Dubița Alexandru în baza dispozițiilor art. 2011 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative violența în familie, adică acțiune intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru de familie care a provocat suferință fizică și psihică. Instanța de apel a constatat, că la individualizarea și stabilirea măsurii pedepsei, instanța de fond a reieșit corect din scopul pedepsei penale, ținînd cont de dispozițiile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, 90 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrște - inculpatul Dubița Alexandru a comis o infracțiune care face parte din categoria infracțiunilor ușoare, de motivul acesteia, de cauzare a suferințelor fizice și psihice victimei, de personalitatea inculpatului - de faptul că anterior a fost judecat și atras la răspundere contravențională, că are trei copii minori la întreținere; de circumstanțele atenuante - căința sinceră, recunoașterea vinei; circumstanțe agravante - nu au fost stabilite. La fel, instanța de apel a reținut, că instanța de fond a stabilit că inculpatul vina și-a recunoscut-o, a declarat prin înscris autentic, anexat la materialele cauzei, că recunoaște săvîrșirea faptelor incrimitate, a solicitat judecarea cauzei penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nu a solicitat administrarea unor noi probe și a conchis că pedeapsa urmează a fi stabilită cu aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală - inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Instanța de apel a considerat, că instanța de fond a determinat corect categoria pedepsei, stabilind sancțiunea penală sub formă de închisoare. În acest sens, instanța de apel a menționat, că anterior Dubița Alexandru a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 19.06.2014, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, însă inculpatul nu s-a reeducat, nu și-a facut concluziile necesare, și a încălcat din nou legea penală. 3 De asemenea, instanța de apel a statuat, că Dubița Alexandru anterior la 01.07.2014 a fost sancționat contravențional în baza art. 69 Cod contravențional, pentru numirea cu cuvinte necenzurate a soției Dubița Tamara (f.d. 7-8), însă nu și- a corijat comportamentul și nu a conștientizat consecințele negative ale conduitei sale, continuînd ca să comită infractiunea de violență în familie. Instanța de apel a respins argumentele avocatului precum că prima instanță nu a luat în considerație circumstanțele atenuante din speță, deoarece prima instanță la individualizarea pedepsei stabilite lui Dubița Alexandru a luat în considerație toate împrejurările cauzei, circumstanțele atenuante, lipsa circumstanțelor agravante cît și personalitatea inculpatului. Prin urmare, instanța de apel a conchis, că pedeapsa stabilită de către prima instanță sub formă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an este una echitabilă, care va atinge scopul de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenire a săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor persoane,

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Grossu-Brumă Tatiana în numele inculpatului Dubița Alexandru, prin care, indicînd temeiul prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 iulie și sentinței Judecătoriei Ialoveni din 19 mai 2015, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi decizii prin care să-i fie aplicată lui Dubița Alexandru pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, care a solicitat respingerea acestuia, cu menținerea deciziilor contestate. Potrivit textului recursului, recurentul consideră prea aspră pedeapsa care i-a fost aplicată și solicită aplicarea unei pedepse mai blînde. Astfel, reieșind din circumstațele cauzei, s-a constatat că în privința lui A. Dubița nu au fost stabilite careva circumstanțe atenuante excepționale ce ar permite aplicarea față de acesta a unei pedepse mai blînde. Pedeapsa care i-a fost stabilită condamnatului de către instanța de fond, menținută prin decizia instanței de apel, este echitabilă faptelor infracționale săvîrșite și în corespundere cu împrejurările cauzei și normelor legale.

Verificînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal consideră, că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente. 4 Instanța de recurs verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele motivelor invocate de recurent. Potrivit art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurenta în recursul ordinar declarat, indică ca temei de casare a hotărîrii instanței de apel prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Însă, deși recurenta ca temei de casare a indicat pct. 6) a normei menționate supra, din conținutul recursului rezultă că își exprimă dezacordul cu stabilirea inculpatului a unei pedepse prea aspre și nu este specificat asupra căror motive concrete invocate în apel, nu s-a pronunțat instanța în raport cu circumstanțele relevate în partea descriptivă a deciziei contestate, fiind omisă în totalitate argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Astfel, analizînd temeiul dat în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal constată că acesta nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat. Potrivit textului deciziei recurate se constată că, instanța de apel a cercetat toate probele prezentate în cauză și le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității acestora, care au primit o apreciere la justa valoare, iar concluziile instanței sînt corecte și întemeiate. Mai mult ca atît, Colegiul penal menționează că instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate în apel și corect s-a expus asupra acestora, luînd în considerație și circumstanțele atenuante ale cauzei. Astfel, analizînd textul deciziei instanței de apel, în raport cu argumentele invocate în recursul declarat de către avocatul inculpatului T. Grossu-Brumă, în viziunea Colegiului penal, instanțele de fond, la individualizarea răspunderii penale și pedepsei penale, la stabilirea măsurii pedepsei, au ținut cont de dispozițiile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78, 90 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite – inculpatul A. Dubița a comis o infracțiune care face parte din categoria infracțiunilor ușoare de motivul acesteia – de cauzare a suferințelor fizice și psihice victimei, de personalitatea inculpatului – faptul că anterior a fost judecat și atras la răspundere contravențională, că are trei copii minori la întreținere, de circumstanțele atenuante – căința sinceră și recunoașterea vinei. În acest sens, Colegiul penal constată că, instanțele de fond au determinat corect categoria pedepsei, stabilind sancțiunea penală sub formă de închisoare, 5 deoarece, inculpatul A. Dubița, deși anterior a fost condamnat și sancționat contravențional pentru o faptă similară, nu s-a reeducat, nu și-a făcut concluziile necesare și nu și-a corijat comportamentul, astfel, continuînd ca să comită infracțiunea de violență în familie. Pedeapsa stabilită este una echitabilă, care va atinge scopul de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenire a săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor persoane. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) - (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Grossu-Brumă Tatiana în numele inculpatului Dubița Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău 02 iulie 2015, în cauza penală în privința lui Dubița Alexandru Anton, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la data de 30 decembrie 2015. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 6