1ra-1631/15 — art.201-1 alin.3 lit.c CP

Prima instanță: 12.12.2012 - 18.02.2013,

Instanța de apel: 28.02.2013 - 17.04.2013, 12.11.2013 - 25.11.2013,

Instanța de recurs: 12.07.2013 - 15.10.2013, 08.12.2015 - 23.12.2015. C O N S T A T Ă: 1. Prin sentința Judecătoriei Călărași din 18 februarie 2013, Boțan Boris a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.201/1 alin.(3) lit.c) Cod penal la 5 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. 2. Prima instanță, examinînd cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Boțan Boris, la 21 octombrie 2012, aproximativ la ora 22.00, fiind la domiciliul său din s.Bravicea, r-nul Călărași, consumînd alcool cu soția sa Boțan Nina, în urma căruia a apărut un conflict cu aceasta, a agresat-o fizic și intenționat i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr.127 din 23-26 octombrie 2012, leziuni corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora la 22 octombrie 2012, în jurul orei 12.00, victima a decedat. 3. Sentința a fost contestată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui B.Boțan să-i fie stabilită pedeapsa de 10 ani închisoare, invocînd că inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă prea blîndă în coraport cu fapta comisă, la numirea căreia instanța nu a luat în considerație toate circumstanțele cauzei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2013, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror. 1 Instanța de apel a constatat că, probele administrare și verificate prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și colaborării lor, confirmă vinovăția lui B.Boțan în comiterea infracțiunii prevăzute de art.201/1 alin.(3) lit.c) Cod penal, fiind bazate pe declarațiile succesorului părții vătămate A.Boțan, a martorilor E.Zubcu, M.Gheorghiță, M.Tănase, I.Leancă, E.Ciobanu, V.Golub, T.Leancă, Ea.Iacubeț, cît și actele cauzei - procesele-verbale de cercetare la fața locului și de ridicare din 22.10.2012- 24.10.2012, rapoartele de expertiză medico-legale nr.127/D din 16.10.2012, nr.1147/D, nr.1148/D din 10.12.2012. În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a conchis că este una legală, în limitele legii, la aplicarea căreia prima instanță a ținut cont de persoana acestuia, de circumstanțele care agravează și atenuează pedeapsa, efectele lor prevăzute de art.7, 61, 76 Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă legală, care va duce la corijarea și reeducarea inculpatului.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul care, invocînd temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu remiterea cauzei la rejudecare, considerînd că pedeapsa stabilită inculpatului este prea blîndă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 15 octombrie 2013, a fost admis recursul, casată decizia instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, pe motiv că instanța la stabilirea pedepsei inculpatului nu a luat în considerație faptul că acesta a comis o infracțiune deosebit de gravă, care prevede pedeapsa cu închisoare de la 5 la 15 ani, că infracțiunea a fost comisă în urma consumului excesiv de alcool, astfel că nu a fost dată deplină eficiență principiilor de individualizare a pedepsei în raport cu circumstanțele cauzei și a ajuns la o concluzie pripită, precum că pedeapsa minimă de 5 ani închisoare stabilită inculpatului va atinge scopul pedepsei penale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Boțan Boris a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.201/1 alin.(3) lit.c) Cod penal la 8 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. În motivarea soluției instanța de apel a indicat că, probele în cauză analizate și verificate prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și în ansamblu - din punct de vedere al colaborării lor, confirmă vinovăția lui B.Boțan în comiterea infracțiunii prevăzute de art.201/1 alin.(3) lit.c) Cod penal. Instanța de apel a conchis că pedeapsa stabilită inculpatului de 5 ani închisoare este prea blîndă în coraport cu fapta comisă, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.61, 75 Cod penal, aplicîndu-i pedeapsă greșit individualizată. Prin urmare, instanța de apel, reținînd că inculpatul este învinuit de comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, a comis fapta fiind în stare de ebrietate, la locul de trai se caracterizează negativ și, reieșind din scopul pedepsei penale, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi 2 infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane, ținînd cont de prevederile art.364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, a conchis a-i stabili inculpatului 8 ani închisoare, fiind o pedeapsă echitabilă în coraport cu fapta comisă.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar inculpatul B.Boțan care, fără a invoca vreun temei prevăzut la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel la numirea pedepsei nu a luat în considerație toate circumstanțele cauzei, precum că a recunoscut vina, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, s- a căit de cele comise, considerînd că pedeapsa aplicată de către instanța de apel este prea aspră.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, decide inadmisibilitatea recursului în cazul în care se constată că acesta este declarat peste termen. Conform prevederilor art.422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Lecturînd materialele cauzei se observă că, potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de apel din 25.11.2013, inculpatul a participat la cercetarea judecătorească, fiind pronunțat dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău în prezența participanților la proces. La fel, din procesul-verbal, rezultă că acesta a fost înștiințat despre data pronunțării deciziei motivate - 23.12.2013. Ulterior, la 23.12.2013, potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de apel, inculpatul a fost escortat în ședința de judecată și i-a fost înmînată contra semnătură copia deciziei motivate (f.d.12, 13, 23 v.2). Conform art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat curgerea termenului, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Raportînd prevederile art.422 și art.231 Cod de procedură penală la situația dată, rezultă că termenul de declarare a recursului (de 30 de zile) împotriva deciziei instanței de apel expiră la 24 ianuarie 2014. Astfel inculpatul, fiind în drept de a contesta decizia instanței de apel, nu a atacat-o în termenul prevăzut de 30 de zile de la data cînd a fost pronunțată decizia motivată, cunoscînd despre acest fapt. Conform materialelor dosarului, inculpatul a înaintat recurs asupra deciziei instanței de apel, care a fost înregistrat în secția grefă a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție la 25 noiembrie 2015, deci după expirarea termenului legal de 30 zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală. Potrivit dispozițiilor art.230 Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea 3 acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Avînd în vedere că, în situația cînd recursul se respinge ca fiind declarat peste termen, instanța de recurs nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și legalității hotărîrii adoptate, din acest punct de vedere, nu există temei de a se expune asupra legalității deciziei instanței de apel referitor la stabilirea pedepsei inculpatului. Astfel, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii adoptate în prezenta cauză și, prin urmare, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar, fiind declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Boțan Boris, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2013, în propria lui cauză penală, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, publicată integral la 15 ianuarie 2016. Președinte Elena Covalenco Judecători Nadejda Toma Ion Guzun 4