1ra-827/13 — art. 201/1 al.3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201/1 al.3 CP
- Temei legal
- art. 201-1 al. 3 CP
1ra-827/13 — art. 201/1 al.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-827/13
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
15 octombrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Ion Arhiliuc, Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Iurie Diaconu, cu
participarea procurorului Sergiu Crijanovschi, avocatului Cornelia Gorencu și
inculpatului Boțan Boris, a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2013, în cauza penală
în privința lui
Boțan Boris Andrei, născut la 27 decembrie 1956,
originar și domiciliat în s. Bravicea, r-nul. Călărași,
moldovean, cetățean al Republicii Moldova.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond din 12.12.2012 pînă la 18.02.2013;
Curtea de Apel Chișinău din 28.02.2013 pînă la
17.04.2013;
Curtea Supremă de Justiție din 12.07.2013 pînă la
15.10.2013.
Procedura de citare a fost legal executată.
Procurorul a solicitat admiterea recursului ordinar în sensul declarat, cu remiterea
cauzei la rejudecare în instanța de apel.
Avocatul Cornelia Gorencu și inculpatul Boțan Boris, au solicitat respingerea
recursului înaintat de procuror, ca fiind neîntemeiat.
Colegiul penal lărgit asupra recursului,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Călărași din 18 februarie 2013, Boțan Boris a fost
condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 364/1 CPP, la
5 ani închisoare în penitenciar de tip închis.
Pentru a se pronunța instanța de fond a constatat în fapt că, inculpatul Boțan
Boris la 21 octombrie 2012, în jurul orei 22:00, aflîndu-se la domiciliul din s. Bravicea,
r-nul Călărași, în urma consumului excesiv de alcool cu soția sa, Boțan Nina și a
conflictului apărut cu aceasta, a agresat-o fizic și intenționat i-a aplicat multiple lovituri
cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de
expertiză medico-legală nr. 127 din 23-26 octombrie 2012, leziuni corporale grave,
periculoase pentru viață, în urma cărora la 22 octombrie 2012, în jurul orei 12, victima a
decedat.
Procurorul a contestat cu apel sentința instanței de fond, în latura stabilirii
pedepsei, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Boțan Boris să fie
condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal la 10 ani închisoare, cu
1
executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
În susținerea cerințelor sale, procurorul apelant a supus criticii aplicarea unei
pedepse prea blînde inculpatului B. Boțan, deoarece instanța de fond nu a ținut cont de
prevederile art. 61, 75 Cod penal, prin urmare nu a argumentat necesitatea aplicării unei
pedepse la limita minimă inculpatului, or față de el urma a fi aplicată o pedeapsă mai
aspră. Astfel, instanța constatînd în fapt că infracțiunea a fost săvîrșită de inculpat în
urma consumului excesiv de alcool, urma să țină cont de gravitatea infracțiunii și de
influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, de valorile sociale
la care a atentat făptuitorul, în special la viața și sănătatea persoanei, de scopul și
motivele faptei săvîrșite.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2013, a
fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.
La adoptarea soluției sale, instanța de apel a constatat că, probele pe cauza dată au
fost analizate și verificate prin prisma art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței,
concludentei, utilității, veridicității și în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,
care confirmă vinovăția inculpatului Boțan Boris în comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal.
În acest sens, instanța de apel, s-a referit la un șir de probe pertinente, concludente
și utile, care confirmă vinovăția acestuia, inclusiv:
- declarațiile succesorului părții vătămate Boțan Andrei;
- declarațiile martorilor Elena Zubcu (f.d. 11-12), Maria Gheorghiță (f.d. 15-16),
Mihail Tănase (f.d. 17-18), Iurie Lencă (f.d. 19-20), Efrosinia Ciobanu (f.d. 57-58),
Vera Golub (f.d. 59-60), Tatiana Lencă (f.d. 61-62), Eugen Iacubeț;
- procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul foto din 22.10.2012 (f.d. 5-
9);
- ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 23.10.2012 (f.d. 27-28);
- ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 24.10.2012 (f.d. 34-35);
- raportul de expertiză medico-legală nr. 127 D din 26.10.2012 (f.d. 50-54);
- raportul de expertiză medico-legală nr. 1147 D din 10.12.2012;
- raportul de expertiză medico-legală nr. 1148 D din 10.12.2012.
La individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a stabilit că sunt
irelevante și urmează a fi respinse ca nefondate, motivele apelului acuzatorului de stat,
deoarece la stabilirea pedepsei prima instanță a respectat cerințele art. 7, 61, 75 Cod
penal, astfel nu există motive de casare a sentinței, deoarece s-a ținut cont de
circumstanțele cauzei, inclusiv de gravitatea infracțiunii, de scopul acesteia, de
consecințele survenite, de persoana inculpatului, care a recunoscut vina și s-a căit în
cele comise.
La fel, în cauză nu există motive de aplicare a pedepsei mai aspre, deoarece s-a
ținut cont și de prevederile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal, privind reducerea pedepsei
pînă la minimul stabilit în sancțiunea legii penale imputate.
Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) CPP, a contestat cu recurs
ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei,
cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată,
deoarece apelul procurorului greșit a fost respins.
Sub acest aspect, procurorul recurent a invocat că instanța de apel la emiterea
deciziei nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, precum și art.
364/1 CPP.
În acest sens, recurentul a invocat că instanța de apel făcînd referire la normele
enunțate supra, nu s-a referit la argumentele care au servit la aplicarea acestor temeiuri.
2
Așa fiind, instanța de apel a menținut o sentință de condamnare cu o pedeapsă sub
limita minimă prevăzută de legea penală pentru comiterea unei infracțiuni cu un grad de
prejudiciabilitate sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nefiind atins scopul principal
și anume prevenirea de comiterea de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de alte
persoane, restabilirea echității sociale.
La fel, recurentul a menționat că în decizia instanței de apel sunt reflectate
aceleași circumstanțe, care au fost puse la baza sentinței de condamnare, or, instanța de
apel nu a ținut cont de starea de ebrietate avansată a inculpatului, de motivul, locul,
metoda și comiterea infracțiunii, de ansamblul de leziuni corporale cauzate, localizarea
lor, care au dus la decesul victimei.
Cu referire la aplicarea prevederilor art. 75 Cod penal, recurentul a menționat că
în hotărîrea atacată nu a fost reflectate criteriile generale de individualizare a pedepsei,
cît și reducerea acesteia conform art. 364/1 alin. (8) CPP.
Judecînd recursul ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul
penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.
6.1. Conform art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, o hotărîre a
instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd
instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau au fost aplicate pedepse
individualizate contrar prevederilor legale - temei care își găsește reflectare în decizia
contestată.
Reieșind din prevederile art. 414 CPP, instanța de apel, judecînd apelul, verifică
legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,
conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau
cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se
pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP, decizia instanței de apel trebuie să
cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau
admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.
Din conținutul deciziei instanței de apel, se evidențiază că, aceste prevederi legale
nu au fost îndeplinite, astfel, hotărîrea adoptată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apelul declarat de procuror.
În acest sens, instanța de recurs menționează că, potrivit pct. 14.7 al Hotărîrii
Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica
judecării cauzelor penale în ordine de apel” cu modificările ulterioare, una din
chestiunile de drept pe care trebuie să le soluționeze instanța de apel este: dacă pedeapsa
a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal,
administrativ sau civil au fost corect aplicate.
6.2. Astfel spus, instanța de recurs conchide că motivele invocate de procuror la
pct. 5 al prezentei decizii, referitor la individualizarea pedepsei sunt întemeiate,
deoarece instanța de apel nu a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei,
aplicîndu-i-se inculpatului prevederile art. 61, 75, 78 Cod penal, fără o argumentare
justificată.
În acest context, se relevă că la motivarea deciziei sale, instanța de apel și-a
întemeiat soluția prin aprecieri informe, cu caracter generic, prin formule succinte și
abstracte, evitînd să se pronunțe concret la motivele invocate în apelul procurorului, - în
baza căror circumstanțe a fost aplicată minimul pedepsei cu închisoare prevăzut la
articolul pentru care inculpatul a fost recunoscut vinovat.
3
A se vedea în acest sens, soluția instanței de apel, -
„Sunt irelevante și urmează a fi respinse ca nefondate motivele apelului referitor
la stabilirea pedepsei prea blînde.
Astfel, la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii
săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, că Boțan Boris a recunoscut
vina, s-a căit în cele comise.
Colegiul penal consideră, că concluziile instanței de fond cu privire la stabilirea
pedepsei corespund principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale
prevăzut de art. 7 Cod penal, scopului și criteriilor individualizării pedepsei prevăzute
de art. 61, 75 Cod penal și nu există motive de aplicare a pedepsei mai aspre, fiindcă s-
a ținut cont de toate circumstanțele cauzei în ansamblul, de lipsa circumstanțelor
agravante și prin urmare au fost respectate, inclusiv și prevederile art. 78 alin. (1) lit.
a) Cod penal privind reducerea pedepsei pînă la minimul stabilit în sancțiunea legii
penale imputate.
În atare circumstanțe, nu există motive de casare a sentinței, de aceia apelul
urmează a fi respins ca nefundat”.
Însă, raportînd această soluție la motivele invocate în recursul declarat, se relevă
că, acuzatorul de stat a accentuat în special la faptul că, - „… în decizia instanței de apel
sunt reflectate aceleași circumstanțe, care au fost puse la baza sentinței de
condamnare, or, instanța de apel nu a ținut cont de starea de ebrietate avansată a
inculpatului, de motivul, locul, metoda și comiterea infracțiunii, de ansamblul de leziuni
corporale cauzate și localizarea lor (fracturi a circa 11 coaste și 4 rupturi ale splinei ),
care au dus la decesul victimei. Or, infracțiunea prevăzută de art. 201/1 alin. (3) lit. c)
Cod penal, pentru care a fost condamnat Boțan Boris se atribuie la categoria celor
deosebit de grave”.
Astfel spus, instanța de apel, nu a luat în considerație că infracțiunea săvîrșită de
inculpat - art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal, conform prevederilor art. 16 alin. (5) Cod
penal, se clasifică ca infracțiune deosebit de gravă care prevede pedeapsa cu închisoare
de la 5 la 15 ani; că prima instanță a constatat în fapt că infracțiunea a fost săvîrșită de
inculpat în urma consumului excesiv de alcool; că potrivit raportului de expertiză
medico-legală inculpatul i-a cauzat victimei (soției sale) fracturi a circa 11 coaste și 4
rupturi ale splinei; că însăși prima instanță în sentință a constatat că inculpatul se
caracterizează negativ (f.d.169) și, pe cale de consecință, fiind în prezența unor
consecințe grave urmate de decesul unei persoane, i-a stabilit inculpatului pedeapsa
minimă prevăzută de sancțiunea art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal.
Or, în sensul art. 364/1 alin. (8) CPP, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea
faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor
de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, ceea ce nu egalează cu
stabilirea unei pedepse pînă la limita minimă a sancțiunii cu închisoare.
Prin urmare, așa cum invocă procurorul în recurs, instanța de apel, nu s-a
pronunțat asupra principiului stipulat în art. 61 alin. (2) Cod penal, potrivit căruia
pedeapsa are drept scop corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi
infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane, respectiv nu s-a expus
argumentat, complet, obiectiv și sub toate aspectele asupra motivelor invocate în apel,
nu a dat deplină eficiență principiilor de individualizare a pedepsei în raport cu
circumstanțele cauzei și, ca urmare a ajuns la o concluzie pripită, precum că pedeapsa
minimă de 5 ani închisoare stabilită inculpatului Boțan Boris este echitabilă în raport cu
fapta săvîrșită.
4
În consecință, hotărîrea nu conține temeiurile de fapt și de drept care au dus la
respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date, fiind una neîntemeiată
și nemotivată.
În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit, apreciază că instanța de apel a comis
o eroare de drept, care este temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)
CPP, - cazurile cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, au fost aplicate
pedepse individualizate contrar prevederilor legale, temeiuri conform cărora decizia
instanței de apel urmează a fi casată în latura pedepsei cu remiterea cauzei la rejudecare.
Totodată, instanța de recurs, menționează că nu și-a găsit confirmare temeiul
invocat de procuror - „motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii”.
În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de
Apel Chișinău, Pavel Guțan, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 17 aprilie 2013, în cauza penală în privința lui Boțan Boris și dispune rejudecarea
cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.
Pronunțată în ședință publică la 05 noiembrie 2013.
Președinte Petru Ursache
Judecători Ion Arhiliuc
Nicolae Gordilă
Ghenadie Nicolaev
Iurie Diaconu
5