ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 05.11.2013

1ra-827/13 — art. 201/1 al.3 CP

HOTĂRÂRE
05.11.2013
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 201/1 al.3 CP
Temei legal
art. 201-1 al. 3 CP
Citează această cauză
1ra-827/13 — art. 201/1 al.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-827/13

Curtea Supremă de Justiție

15 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ion Arhiliuc, Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Iurie Diaconu, cu

participarea procurorului Sergiu Crijanovschi, avocatului Cornelia Gorencu și

inculpatului Boțan Boris, a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2013, în cauza penală

în privința lui

Boțan Boris Andrei, născut la 27 decembrie 1956,

originar și domiciliat în s. Bravicea, r-nul. Călărași,

moldovean, cetățean al Republicii Moldova.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

17.04.2013;

15.10.2013.

Procedura de citare a fost legal executată.

Procurorul a solicitat admiterea recursului ordinar în sensul declarat, cu remiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Avocatul Cornelia Gorencu și inculpatul Boțan Boris, au solicitat respingerea

recursului înaintat de procuror, ca fiind neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit asupra recursului,

condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 364/1 CPP, la

5 ani închisoare în penitenciar de tip închis.

Boris la 21 octombrie 2012, în jurul orei 22:00, aflîndu-se la domiciliul din s. Bravicea,

r-nul Călărași, în urma consumului excesiv de alcool cu soția sa, Boțan Nina și a

conflictului apărut cu aceasta, a agresat-o fizic și intenționat i-a aplicat multiple lovituri

cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 127 din 23-26 octombrie 2012, leziuni corporale grave,

periculoase pentru viață, în urma cărora la 22 octombrie 2012, în jurul orei 12, victima a

decedat.

pedepsei, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Boțan Boris să fie

condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal la 10 ani închisoare, cu

1

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În susținerea cerințelor sale, procurorul apelant a supus criticii aplicarea unei

pedepse prea blînde inculpatului B. Boțan, deoarece instanța de fond nu a ținut cont de

prevederile art. 61, 75 Cod penal, prin urmare nu a argumentat necesitatea aplicării unei

pedepse la limita minimă inculpatului, or față de el urma a fi aplicată o pedeapsă mai

aspră. Astfel, instanța constatînd în fapt că infracțiunea a fost săvîrșită de inculpat în

urma consumului excesiv de alcool, urma să țină cont de gravitatea infracțiunii și de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, de valorile sociale

la care a atentat făptuitorul, în special la viața și sănătatea persoanei, de scopul și

motivele faptei săvîrșite.

fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

La adoptarea soluției sale, instanța de apel a constatat că, probele pe cauza dată au

fost analizate și verificate prin prisma art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității, veridicității și în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor,

care confirmă vinovăția inculpatului Boțan Boris în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel, s-a referit la un șir de probe pertinente, concludente

și utile, care confirmă vinovăția acestuia, inclusiv:

- declarațiile succesorului părții vătămate Boțan Andrei;

- declarațiile martorilor Elena Zubcu (f.d. 11-12), Maria Gheorghiță (f.d. 15-16),

Mihail Tănase (f.d. 17-18), Iurie Lencă (f.d. 19-20), Efrosinia Ciobanu (f.d. 57-58),

Vera Golub (f.d. 59-60), Tatiana Lencă (f.d. 61-62), Eugen Iacubeț;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul foto din 22.10.2012 (f.d. 5-

9);

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 23.10.2012 (f.d. 27-28);

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 24.10.2012 (f.d. 34-35);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 127 D din 26.10.2012 (f.d. 50-54);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 1147 D din 10.12.2012;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 1148 D din 10.12.2012.

La individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a stabilit că sunt

irelevante și urmează a fi respinse ca nefondate, motivele apelului acuzatorului de stat,

deoarece la stabilirea pedepsei prima instanță a respectat cerințele art. 7, 61, 75 Cod

penal, astfel nu există motive de casare a sentinței, deoarece s-a ținut cont de

circumstanțele cauzei, inclusiv de gravitatea infracțiunii, de scopul acesteia, de

consecințele survenite, de persoana inculpatului, care a recunoscut vina și s-a căit în

cele comise.

La fel, în cauză nu există motive de aplicare a pedepsei mai aspre, deoarece s-a

ținut cont și de prevederile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal, privind reducerea pedepsei

pînă la minimul stabilit în sancțiunea legii penale imputate.

ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei,

cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată,

deoarece apelul procurorului greșit a fost respins.

Sub acest aspect, procurorul recurent a invocat că instanța de apel la emiterea

deciziei nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, precum și art.

364/1 CPP.

În acest sens, recurentul a invocat că instanța de apel făcînd referire la normele

enunțate supra, nu s-a referit la argumentele care au servit la aplicarea acestor temeiuri.

2

Așa fiind, instanța de apel a menținut o sentință de condamnare cu o pedeapsă sub

limita minimă prevăzută de legea penală pentru comiterea unei infracțiuni cu un grad de

prejudiciabilitate sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nefiind atins scopul principal

și anume prevenirea de comiterea de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de alte

persoane, restabilirea echității sociale.

La fel, recurentul a menționat că în decizia instanței de apel sunt reflectate

aceleași circumstanțe, care au fost puse la baza sentinței de condamnare, or, instanța de

apel nu a ținut cont de starea de ebrietate avansată a inculpatului, de motivul, locul,

metoda și comiterea infracțiunii, de ansamblul de leziuni corporale cauzate, localizarea

lor, care au dus la decesul victimei.

Cu referire la aplicarea prevederilor art. 75 Cod penal, recurentul a menționat că

în hotărîrea atacată nu a fost reflectate criteriile generale de individualizare a pedepsei,

cît și reducerea acesteia conform art. 364/1 alin. (8) CPP.

penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

6.1. Conform art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, o hotărîre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau au fost aplicate pedepse

individualizate contrar prevederilor legale - temei care își găsește reflectare în decizia

contestată.

Reieșind din prevederile art. 414 CPP, instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Din conținutul deciziei instanței de apel, se evidențiază că, aceste prevederi legale

nu au fost îndeplinite, astfel, hotărîrea adoptată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat de procuror.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, potrivit pct. 14.7 al Hotărîrii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel” cu modificările ulterioare, una din

chestiunile de drept pe care trebuie să le soluționeze instanța de apel este: dacă pedeapsa

a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal,

administrativ sau civil au fost corect aplicate.

6.2. Astfel spus, instanța de recurs conchide că motivele invocate de procuror la

pct. 5 al prezentei decizii, referitor la individualizarea pedepsei sunt întemeiate,

deoarece instanța de apel nu a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei,

aplicîndu-i-se inculpatului prevederile art. 61, 75, 78 Cod penal, fără o argumentare

justificată.

În acest context, se relevă că la motivarea deciziei sale, instanța de apel și-a

întemeiat soluția prin aprecieri informe, cu caracter generic, prin formule succinte și

abstracte, evitînd să se pronunțe concret la motivele invocate în apelul procurorului, - în

baza căror circumstanțe a fost aplicată minimul pedepsei cu închisoare prevăzut la

articolul pentru care inculpatul a fost recunoscut vinovat.

3

A se vedea în acest sens, soluția instanței de apel, -

„Sunt irelevante și urmează a fi respinse ca nefondate motivele apelului referitor

la stabilirea pedepsei prea blînde.

Astfel, la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana inculpatului, că Boțan Boris a recunoscut

vina, s-a căit în cele comise.

Colegiul penal consideră, că concluziile instanței de fond cu privire la stabilirea

pedepsei corespund principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale

prevăzut de art. 7 Cod penal, scopului și criteriilor individualizării pedepsei prevăzute

de art. 61, 75 Cod penal și nu există motive de aplicare a pedepsei mai aspre, fiindcă s-

a ținut cont de toate circumstanțele cauzei în ansamblul, de lipsa circumstanțelor

agravante și prin urmare au fost respectate, inclusiv și prevederile art. 78 alin. (1) lit.

a) Cod penal privind reducerea pedepsei pînă la minimul stabilit în sancțiunea legii

penale imputate.

În atare circumstanțe, nu există motive de casare a sentinței, de aceia apelul

urmează a fi respins ca nefundat”.

Însă, raportînd această soluție la motivele invocate în recursul declarat, se relevă

că, acuzatorul de stat a accentuat în special la faptul că, - „… în decizia instanței de apel

sunt reflectate aceleași circumstanțe, care au fost puse la baza sentinței de

condamnare, or, instanța de apel nu a ținut cont de starea de ebrietate avansată a

inculpatului, de motivul, locul, metoda și comiterea infracțiunii, de ansamblul de leziuni

corporale cauzate și localizarea lor (fracturi a circa 11 coaste și 4 rupturi ale splinei ),

care au dus la decesul victimei. Or, infracțiunea prevăzută de art. 201/1 alin. (3) lit. c)

Cod penal, pentru care a fost condamnat Boțan Boris se atribuie la categoria celor

deosebit de grave”.

Astfel spus, instanța de apel, nu a luat în considerație că infracțiunea săvîrșită de

inculpat - art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal, conform prevederilor art. 16 alin. (5) Cod

penal, se clasifică ca infracțiune deosebit de gravă care prevede pedeapsa cu închisoare

de la 5 la 15 ani; că prima instanță a constatat în fapt că infracțiunea a fost săvîrșită de

inculpat în urma consumului excesiv de alcool; că potrivit raportului de expertiză

medico-legală inculpatul i-a cauzat victimei (soției sale) fracturi a circa 11 coaste și 4

rupturi ale splinei; că însăși prima instanță în sentință a constatat că inculpatul se

caracterizează negativ (f.d.169) și, pe cale de consecință, fiind în prezența unor

consecințe grave urmate de decesul unei persoane, i-a stabilit inculpatului pedeapsa

minimă prevăzută de sancțiunea art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Or, în sensul art. 364/1 alin. (8) CPP, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor

de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, ceea ce nu egalează cu

stabilirea unei pedepse pînă la limita minimă a sancțiunii cu închisoare.

Prin urmare, așa cum invocă procurorul în recurs, instanța de apel, nu s-a

pronunțat asupra principiului stipulat în art. 61 alin. (2) Cod penal, potrivit căruia

pedeapsa are drept scop corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane, respectiv nu s-a expus

argumentat, complet, obiectiv și sub toate aspectele asupra motivelor invocate în apel,

nu a dat deplină eficiență principiilor de individualizare a pedepsei în raport cu

circumstanțele cauzei și, ca urmare a ajuns la o concluzie pripită, precum că pedeapsa

minimă de 5 ani închisoare stabilită inculpatului Boțan Boris este echitabilă în raport cu

fapta săvîrșită.

4

În consecință, hotărîrea nu conține temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date, fiind una neîntemeiată

și nemotivată.

În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit, apreciază că instanța de apel a comis

o eroare de drept, care este temei de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

CPP, - cazurile cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, au fost aplicate

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, temeiuri conform cărora decizia

instanței de apel urmează a fi casată în latura pedepsei cu remiterea cauzei la rejudecare.

Totodată, instanța de recurs, menționează că nu și-a găsit confirmare temeiul

invocat de procuror - „motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii”.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Pavel Guțan, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 17 aprilie 2013, în cauza penală în privința lui Boțan Boris și dispune rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Pronunțată în ședință publică la 05 noiembrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ion Arhiliuc

Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

Iurie Diaconu

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2013-05-21
0,94
1ra-314/13 — art.196 alin. 4 CP
Dosarul nr. 1ra-314/2013 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 23 aprilie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Petru Ursache, Judecători –Vladimir Timofti, Elena Covalenco, Gh
CSJ 2014-05-13
0,94
1ra-632/14 — art. 201 1 alin. 3 CP lit a
Dosarul 1ra-632/14 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE DDEECCIIZZIIEE 15 aprilie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Ursache Petru, Judecători –
CSJ 2014-01-21
0,94
1ra-826/13 — art. 190 alin. 5 CP
Dosarul nr. 1ra-826/2013 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E DECIZIE 24 decembrie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Ursache Petru, Judecători – Timofti Vladimir, Nic
CSJ 2014-05-27
0,94
1ra-441/2014 — art.352 alin.3 lit.d Cod penal
Dosarul nr. 1ra-441/14 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e D E C I Z I E 06 mai 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Petru Ursache, Judecători – Constantin Alerguș, Ghe
CSJ 2015-12-23
0,94
1ra-1631/15 — art.201-1 alin.3 lit.c CP
plină eficienţă principiilor de individualizare a pedepsei în raport cu circumstanţele cauzei şi a ajuns la o concluzie pripită, precum că pedeapsa minimă de 5 ani închisoare stabilită inculpatului va atinge scopul pedepsei penale. 7. Prin
Sursă