1ra-441/2014 — art.352 alin.3 lit.d Cod penal

1ra-441/2014 — art.352 alin.3 lit.d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-441/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

06 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Nicolae Gordilă,

Vladimir Timofti

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

25 octombrie 2013, în cauza penală în privința lui

Moraru Boris Mihail,

născut la 15 august 1940, originar din mun.

Bălți, domiciliat în mun. Chișinău, str. M.

Eminescu, nr. 48, ap. 4.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Sergiu Crijanovschi, care a susținut recursul, solicitînd

casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare, în aceiași

instanță, în alt complet de judecată.

Avocatul Șalari Gheorghe și inculpatul Moraru Boris, au solicitat

respingerea recursului ordinar declarat de acuzatorul de stat, ca fiind

nefondat, cu menținerea hotărîrii contestate.

Partea vătămată Nicoară Victor, care s-a pronunțat pentru

respingerea recursului ordinar, ca fiind neîntemeiat.

C O N S T A T Ă :

1

Moraru Boris a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii

prevăzute de art. 352 alin. (3) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii imputate.

de faptul că, activînd în funcția de director al „Bis – Enginering” S.R.L. a

comis samavolnicie, adică exercitarea unui drept presupus arbitrar și

prin încălcarea ordinii stabilite, acțiuni ce au cauzat daune în proporții

deosebit de mari persoanei fizice, în următoarele circumstanțe:

La începutul lunii februarie 2008 Moraru Boris a avut o înțelegere

cu Petrache Ștefan, care era cofondatorul SRL „Bis – Enginering” referitor

la faptul ca ultimul să-i cedeze cota - parte din fondul statutar al

întreprinderii în schimbul a două apartamente la valoarea de

producere de 75 000 Euro. Ulterior, la 20 februarie 2008 Moraru Boris

acționînd din numele acestei întreprinderi, la indicația lui Petrache Șt. a

încheiat cu Mîțu Valentina Contractul de livrare a spațiului locativ nr. 21

asupra apartamentului nr. 13 din mun. Chișinău, str. Cuza Vodă, nr. 18/5

cu suprafața totală de 98 m2 , pentru care Mîțu V. a achitat integral valoarea

apartamentului și anume suma de 25 000 Euro și contractul de livrare a

spațiului locativ cu nr. 25 pentru apartamentul nr. 22 situat la etajul

4 al aceluiași bloc locativ cu suprafața totală de 128 m 2, pentru care

Petrache Ștefan a achitat suma de 800800 lei,

Ulterior, Moraru Boris cunoscînd cu certitudine despre faptul că Mîțu

Valentina a înstrăinat lui Nicoară Victor apartamentul nr. 13 din str. Cuza

Vodă, nr. 18/5 la prețul de 73 000 Euro, însă fără a fi respectată procedura

de cesionare a dreptului său asupra apartamentului în cauză, la 31 martie

2008 a încheiat direct cu Nicoară Victor un nou contract de livrare a

spațiului locativ cu nr. 49 pe apartamentul dat.

În continuare Moraru B. considerînd în mod arbitrar că valoarea a

două apartamente transmise lui Ștefan Petrache în schimbul cotei - părți

cedate de către ultimul din fondul statutar al SRL „Bis – Enginering” este

prea mare și susținînd că are pretenții de ordin material față de Mîțu

Valentuina, Nicoară Victor și Petrache Ștefan, încălcînd ordinea stabilită și

acționînd după bunul său plac, la 26 ianuarie 2011 a dispus în mod arbitrar,

2

vînzarea apartamentului nr. 13 din str. Cuza Vodă, nr. 18/5 unei persoane

terțe, neglijînd faptul că anterior acest spațiu locativ a fost transmis în

posesia și folosința lui Nicoară V., cauzînd ultimului o daună materială în

sumă de 1222750 lei, ceia ce constituie proporții deosebit de mari.

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare

a inculpatului conform învinuirii formulate, în baza art.352 alin.(3) lit. d)

Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

În motivarea apelului procurorul a invocat că, sentința este ilegală și

urmează a fi casată deoarece instanța de fond greșit l-a achitat pe Moraru

Boris din motiv că în acțiunile acestuia lipsește latura obiectivă a

infracțiunii incriminate, argumentînd că gradul prejudiciabil al

samavolniciei constă în încălcarea modului stabilit de realizare de către

cetățeni a drepturilor sale, prin urmare Moraru B. fiind directorul firmei

avea dreptul să încheie cu beneficiarii contracte privind livrarea

apartamentelor, ceia ce în cazul cu Nicoară V. a și făcut. Samavolnicia nu

poate fi săvîrșită pasiv, ea este o acțiune, adică presupune executarea unui

drept legitim sau presupus în mod arbitrar, astfel inculpatul fiind

directorul SRL „Bis – Enginering”și-a realizat acest drept presupus prin

vînzarea apartamentului unei terțe persoane și anume lui Cușnir V.

Consideră că instanța de fond greșit a pus la baza sentinței de

achitare declarațiile inculpatului, care urmau a fi apreciate critic. Totodată,

apelantul a invocat că acuzarea a prezentat suficiente probe pertinente și

concludente care cu certitudine dovedesc vinovăția inculpatului,

probe care însă instanța de fond le-a dat o apreciere greșită.

octombrie 2013, a fost respins apelul procurorului, ca nefondat, cu

menținerea sentinței, pe motiv că instanța de fond, în conformitate cu

cerințele legii și propriei convingeri bazate pe cercetarea probelor sub toate

aspectele, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții și veridicității lor, corect a

ajuns la concluzia de nevinovăție a lui Moraru Boris în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 352 alin. (3) lit. d ) Cod penal.

3

Instanța de apel a conchis că acuzarea nu a prezentat careva probe

privind faptul că Moraru B. a comis infracțiunea imputată, astfel s-a

constatat cu certitudine că ultimul în calitate de director al SRL

„Bis - Engineering” a semnat cu Nicoară V. contractul nr. 49 privind

livrarea spațiului locativ, obiect al contractului fiind apartamentul nr. 13

situat la etajul 3 al blocului locativ din bd. Cuza – Vodă, nr. 18/5, mun.

Chișinău.

Potrivit pct. 3.2 al contractului menționat, Nicoară V. și-a asumat

obligația de a depune mijloace bănești pe contul întreprinderii pentru

construcția apartamentului, termenul fiind stabilit de 10 zile bancare din

ziua semnării contractului.

La fel, s-a reținut că conform pct. 3.3 din contractul indicat, furnizorul

dispune de dreptul de a înstrăina apartamentul menționat unor persoane

terțe în cazul în care beneficiarul nu a depus mijloacele bănești necesare

pentru construcția apartamentului în termenul stabilit.

Prin urmare, Colegiul a conchis că acțiunile inculpatului au fost în

strictă conformitate cu prevederile contractuale stabilite de părți și anume

beneficiarul nu și-a onorat obligațiunile de a transfera mijloacele bănești în

contul furnizorului în termenul stabilit, neachitînd suma contractului nici

după somația din 19.11.2010.

În consecință s-a stabilit că între „Bis- Engineeering” pe de o parte și

Nicoară V. și Petrache Șt. pe de altă parte s-au constituit relații

contractual-civile, care urmează a fi reglementate prin prisma normelor de

drept civil.

Afirmația precum că, contractul de livrare a spațiului locativ lui

Mîțu Valentina, a fost încheiat cu scopul de a asigura obținerea profitului

la finele construcției de către Petrache Șt., instanța de apel l-a respins ca

nefondat, deoarece acest contract a fost încheiat mai înainte ca Petrache Șt.

să doneze cota sa parte din capitalul statutar al întreprinderii inculpatului ,

ceia ce în viziunea instanței de apel denotă suplimentar neveridicitatea

acestor afirmații.

25 octombrie 2013, a declarat recurs ordinar acuzatorul de stat care,

invocînd temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

4

procedură penală, a solicitat casarea hotărîrii contestate și dispunerea

rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată,

argumentînd următoarele:

- instanța de apel a dat apreciere greșită probelor prezentate în

sprijinul acuzării, astfel, nu a luat în considerație declarațiile părții

vătămate Nicoară V. martorilor Petrache Șt., Mîțu V., Petrache R., Chirca P.,

Cușnir V., care confirmă cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate;

- instanțele de fond și de apel greșit au pus la baza hotărîrilor

adoptate declarațiile inculpatului Moraru B., care evident este cointeresat,

de adoptarea unei hotărîri în favoarea sa.

Astfel, inculpatul cu certitudine cunoscînd despre datoria sa

față de Petrachi Șt. și despre faptul că Nicoară V. i-a achitat lui Petrache Șt.

bani în sumă de 73 000 Euro, a înstrăinat apartamentul altei persoane;

- instanța de apel a pus la baza achitării argumentele precum că în

conformitate cu prevederile art. 389 Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

Sentința de condamnare nu poate fi bazată pe resupuneri, sau în mod

exclusiv ori în principal pe declarațiile martorilor. Acuzarea, însă consideră

că în urma cercetării probelor administrate pe caz nu sunt careva dubii în

probarea învinuirii, motivarea deciziei instanței de apel reprezintă doar

niște versiuni din oficiu înaintate de către instanță în favoarea inculpatului,

care nu au nici un suport probatoriu, deoarece vina lui Moraru B. este

dovedită prin declarațiile părții vătămate Nicoară V. și a martorilor;

Totodată, recurentul consideră că concluzia instanței de apel referitor

la faptul că în acțiunile inculpatului lipsește latura obiectivă a infracțiunii

de samavolnicie este pripită și neîntemeată, deoarece Moraru B. a încheiat

contractul de livrare a spațiului locativ cu Nicoară V., ulterior din motive

necunoscute a înstrăinat unei terțe persoane bunul în litigiu, prin urmare

infracțiunea incriminată inculpatului se consideră consumată din

momentul săvîrșirii acțiunilor respective și al survenirii consecințelor sub

formă de daune în proporții mari.

5

motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi

respins din următoarele considerente.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Alin. (4) și (5) ale aceleași norme prevăd că, în vederea soluționării

apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor și trebuie

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de

fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță

și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în

ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

Examinînd cauza, Colegiul penal consideră că atît prima instanță, cît

și instanța de apel just au stabilit starea de fapt și de drept, pronunțîndu-se

asupra tuturor motivelor invocate în apel, apreciind fiecare probă din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, adoptînd

în așa mod o hotărîre legală și întemeiată, ținînd cont de prevederile art.101

Cod de procedură penală, just ajungînd la concluzia întemeiată că fapta

inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate.

Astfel, în opinia instanței de recurs instanța de apel, constatînd

lipsa probelor ce ar confirma prezența componenței de infracțiune

imputate în acțiunile inculpatului Moraru Boris, corect a menținut sentința

de achitare a instanței de fond.

Prin urmare, instanțele judecătorești au dat o apreciere corectă actelor

cauzei, precum și declarațiilor inculpatului Moraru Boris, părții vătămate

Nicoară Victor, martorilor Mîțu Valentina, Petrache Raisa, Nestor Petru,

Antonova Ludmila, Chirca Petru, Veveriță Vitalie și Petrache Ștefan, care

6

în cadrul ședinței instanței de fond și de apel au declarat că Nicoară Victor,

i-a transmis suma de 73000 Euro pentru procurarea apartamentului nr. 13

din bd. Cuza Vodă, nr. 18/5, mun. Chișinău lui Petrache Ștefan și nu lui

Moraru Boris, iar Petrache Ștefan la rîndul său nu a introdus careva

mijloace bănești pe contul SRL „Bis – Engineering”.

Astfel, inculpatul Moraru Boris, atît la urmărirea penală cît și

în cadrul cercetării judecătorești a declarat că în luna martie 2008

Petrache Ștefan i-a transmis prin contractul de donație cota parte din

capitalul statutar în schimb că la sfîrșitul lucrărilor de construcție a casei să

i se repartizeze o cotă din venitul firmei.

La fel, a menționat că au fost încheiate două contracte de livrare a

spațiului locativ cu Mîțu Valentina, primul în anul 2006, dar deoarece

ultima nu a introdus în contabilitatea firmei banii pentru apartament,

contractul nu a intrat în vigoare. Al doilea contract a fost semnat în anul

2008, însă banii la fel nu au fost achitați de către ultima. Referitor la bonul

de plată care a fost perfectat pe numele lui Mîțu V. a explicat că acest bon a

fost întocmit de contabila Antonova L. la indicația d-lui Petrache Șt., dar

deoarece pînă în final Mîțu V. nu a venit și nu a achitat suma indicată în

bon, acesta a fost anulat de către Anonova L. conform ordinii stabilite.

Cu partea vătămată la fel a încheiat contract de livrare a spațiului

locativ, dar deoarece ultimul nu a introdus pe contul întreprinderii suma în

termenii stabiliți conform clauzelor contractuale, apartamentul în litigiu a

fost înstrăinat unei terțe persoane. (f.d. 108-113, vol. I; 217-234 , vol. II; 26-27,

vol. III).

Totodată, afirmațiile inculpatului sunt confirmate și prin declarațiile

martorului Antonova Ludmila, date în cadrul urmăririi penale și ședințelor

instanței de fond și de apel, care a comunicat că activează în calitate de

contabil la SRL „Bis - Engineering”și în luna martie 2008 a perfectat un

„bon de plată” pe numele lui Mîțu Valentina, la indicația lui Petrache

Ștefan, dar deoarece d-na Mîțu V. așa și nu a venit la contabilitate pentru a

achita suma indicată în bonul de plată acesta ulterior a fost anulat potrivit

ordinii stabilite (f.d. 103 vol. I, 207-211 vol. II, 35-36 vol. III);

Declarații analogice a dat și martorul Veveriță Vitalie, care a

confirmat că a participat la întocmirea actului de anulare a bonului în care

7

era indicat numele lui Mîțu V. Atunci contabila i-a explicat că banii nu au

fost achitați în casa întreprinderii din care motiv bonul dat a fost anulat

(f.d.32 vol. III);

La fel, Colegiul penal lărgit, menționează că instanța de apel

corect a exclus versiunea precum că contractul de livrare a spațiului

locativ cu Mîțu Valentina a fost încheiat cu scopul de a asigura

obținerea profitului la finele construcției de către Petrache Șt.,

deoarece acest contract cu Mîțu V. a fost încheiat la 20.02.2008, adică

înainte de a fi întocmit contractul de donație a părții sociale între

Petrache Șt. și inculpat. Mai mult, această versiune vine în

contradicție cu declarațiile martorilor Petrache Raisa și Mîțu

Valentina. Astfel, Mîțu V. a declarat că „În noiembrie 2006 a decis cu

familia să se transfere cu traiul în mun. Chișinău, iar pentru aceasta

au hotărît să procure un apartament cu 3 odăi. Ulterior după ce la 20

februarie 2008 a semnat contractul de livrare a spațiului locativ cu

Moraru Boris, din cauza unor circumstanțe apărute în familie nu mai

avea posibilitatea să vină cu traiul în mun. Chișinău și au refuzat să

procure apartamentul, despre aceasta l-au anunțat pe Petrache Șt.

Astfel, la sfîrșitul lunii martie 2008 a venit în Chișinău și Petrache Șt.

i-a transmis suma de 25000 Euro pe care ea i-a anterior în 2006 a

transmis-o lui Moraru B.(f.d.89-90, vol. I, 201-202 vol. II, 29 vol.

III).Declarații analogice a dat și martorul Petrache Raisa (f.d.97-98,

vol. I, 203-204, vol. II).

În continuare, în viziunea instanței de recurs, instanța de apel

corect a conchis că învinuirea înaintată lui Moraru B. este nefondată,

deoarece acuzarea i-a incriminat inculpatului faptul că el susținînd că

are pretenții de ordin material față de Mîțu Valentina și Nicoară

Victor prin neachitarea de către ultimii a costului apartamentului,

încălcînd ordinea stabilită și acționînd după bunul său plac a dispus

la 25 ianuarie 2011 în mod arbitrar înstrăinarea apartamentului nr. 13

din bd. Cuza Vodă, nr. 18/5, mun. Chișinău unei persoane terțe, neglijînd

faptul că anterior acest apartament a fost transmis în posesia lui Nicoară V.,

însă în urma cercetării materialelor cauzei s-a constatat cu certitudine că

8

acțiunile inculpatului au fost în strictă conformitate cu clauzele

contractuale.

Astfel, conform pct. 2.3 al Contractului de livrare a spațiului locativ

nr. 49 din 31 martie 2008 (f.d. 48-49 vol. I), beneficiarul era obligat să

transfere mijloace bănești în contul furnizorului în termenul stabilit, însă

din motiv că beneficiarul nu și-a onorat obligațiile contractuale, adică nu a

achitat suma contractului, Moraru Boris a dispus unilateral rezilierea

contractului și înstrăinarea apartamentului lui Cușnir Veronica.

Prin urmare, instanța de recurs reține ca fiind justă concluzia

instanțelor ierarhic inferioare, referitor la faptul că între SRL „Bis -

Engineering” pe de o parte și partea vătămată Nicoară Victor și Petrache

Ștefan pe de altă parte s-au constituit relații contractuale, care urmează a fi

reglementate prin prisma normelor de drept civil.

Generalizînd cele expuse mai sus Colegiul penal reiterează că,

instanțele ierarhic inferioare corect au conchis că învinuirea adusă lui

Moraru Boris în baza art.352 alin.(3) lit. d) Cod penal, nu și-a găsit

confirmarea. Or, nici în cadrul urmăririi penale, nici în ședința de judecată

acuzarea nu a prezentat probe, care ar fi demonstrat că Moraru Boris a

încălcat ordina stabilită, a acționat după bunul său plac, neglijînd faptul că

anterior acest apartament i-a fost transmis în posesia și folosința lui

Nicoară V. și în mod arbitrar a dispus vînzarea apartamentului unei

persoane terțe, deoarece cu certitudine s-a stabilit că banii pentru

apartamentul dat Nicoară V. i-a transmis lui Petrache Șt. și nu lui

Moraru B., iar Petrache Șt. careva sume de bani pe contul firmei nu a

introdus, respectiv, în speță lipsește legătura cauzală dintre acțiunile lui

Moraru Boris și urmările prejudiciabile care au survenit pentru Nicoară

Victor.

La fel, Colegiul conchide că instanțele de judecată corect au reținut în

acest sens prevederile art.8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o

sentință de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu

de probe cercetate de instanța de judecată. O sentință de condamnare nu

poate fi bazată pe presupuneri. Colegiul reține că ambele instanțe de

judecată au ținut seama de aceste prevederi legale, precum și de principiul

9

că toate îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea

inculpatului și au adoptat soluții întemeiate.

Instanța de recurs respinge ca nefondat argumentul invocat de

procuror, privitor la netemeinicia concluziei instanței de apel referitor la

lipsa în acțiunile inculpatului a laturii obiective a componenței de

infracțiune incriminate, deoarece latura obiectivă a infracțiunii de

samavolnicie se realizează prin săvîrșirea unor acțiuni samovolnice,

contrară ordinii stabilite, de exercitare a unui drept legitim sau presupus,

legalitatea căruia este contestată de victimă sau alte persoane. Însă, în speță

s-a constatat cu certitudine că Moraru Boris a acționat în strictă

conformitate cu prevederile contractului nr. 49 din 31 martie 2008 de

livrare a spațiului locativ încheiat între SRL „Bis - Engineering” și

Nicoară V.

Astfel, temeiurile invocate de recurent precum că „instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția” nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că instanța

de apel, respectînd prevederile art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, a

adoptat o hotărîre care cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus la

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Prevederile legale obligatorii au fost respectate la judecarea cauzei în apel și

Colegiul s-a pronunțat motivat asupra respingerii apelului, cît și s-au

indicat detaliat motivele adoptării soluției. De asemenea, instanța de apel la

judecarea cauzei, conducîndu-se de prevederile Hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării

cauzelor penale în ordine de apel”, a pronunțat o hotărîre legală și

întemeiată.

Referitor la argumentul invocat de recurent privind aprecierea

eronată a probelor de către instanța de apel, Colegiul menționează, că

aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în

instanța de fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest

sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de casare a unei

hotărîri de condamnare sau de achitare, mai mult ca atît, temeiul invocat

10

nu se încadrează în cele prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală.

În concluzie Colegiul constată, că în prezenta cauză nu se întrevăd

erori de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

și ca urmare hotărîrea atacată este legală și întemeiată, instanța de apel la

adoptarea soluției a examinat multilateral probele administrate și le-a dat o

apreciere corectă .

În acest context, instanța de recurs conchide, că argumentele invocate

de către acuzatorul de stat în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce impune

incontestabil respingerea recursului ca inadmisibil cu menținerea hotărîrii

contestate

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

25 octombrie 2013, în cauza penală în privința lui Moraru Boris Mihail,

cu menținerea hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 27 mai 2014,

ora 09 50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

11