1ra-23/2014 — art. 264 alin.3 lit.b Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin.3 lit.b Cod penal
- Temei legal
- art.427 alin. 1, pct.6 CPP
1ra-23/2014 — art. 264 alin.3 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-23/14
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
28 ianuarie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Nicolae Gordilă,
Vladimir Timofti,
a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2013, în cauza penală
în privința lui
Bucalov Oleg Nicon,
născut la 27 august 1987, originar și domiciliat în
mun. Chișinău, s. Durlești, str. Șoimilor, nr. 40.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
1.de la 02 septembrie 2011 – pînă la 03 ianuarie 2013
(prima instanță);
2.de la 31 ianuarie 2013 – pînă la 23 mai 2013
(instanța de apel);
3.de la 24 septembrie 2013 – pînă la 28 ianuarie 2014
(instanța de recurs ordinar).
Procedura de citare a fost legal executată.
S-au prezentat:
Procurorul Sergiu Crijanovschi, care a susținut recursul, solicitînd
casarea deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare, în aceiași
instanță, în alt complet de judecată.
Avocatul Luca Alexandru și inculpatul Bucalov Oleg au solicitat
respingerea recursului ordinar declarat de acuzatorul de stat, ca fiind
nefondat, cu menținerea hotărîrii contestate.
Avocatul Florea Iurii și succesorul părții vătămate Dolinschi Anastasia,
fiind citați legal pe adresele nominalizate în actele cauzei în ședința instanței
de recurs nu s-au prezentat.
1
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 03 ianuarie
2013, Bucalov Oleg a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin.(3) lit.b) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului
nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
De către organul de urmărire penală, Bucalov Oleg a fost învinuit că
la 07 mai 2011, aproximativ la ora 2315, conducînd automobilul de model
„Ford Tranzit” cu n/î C LT 822, deplasîndu-se prin or. Durlești pe str. Ștefan-
Vodă din direcția str. Caucaz în direcția str. Tudor Vladimirescu și ajungînd
în regiunea blocului locativ nr.51 din str. Ștefan Vodă, nu a manifestat
prudență sporită la trafic în timp ce se deplasa pe timp de noapte și ploaie,
prin ce a ignorat cerințele art. 45 alin. (1) și (2) al Regulamentului Circulației
Rutiere, care stipulează că:„Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în
conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii
factori: - starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, - dexteritatea în
conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, - starea tehnică a
vehicolului și particularitățile încărcăturii, - situația rutieră, iar în cazul în care în
limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să
reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”,
și prin aceasta a încălcat și cerințele art. 46 lit.a) a RCR, care menționează că,
„conducătorul de vehicol trebuie să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate,
să reducă viteza pînă la limita care i-ar garanta siguranța traficului sau chiar să
oprească, în cazurile în care se deplasează pe lîngă: - persoane de vîrstă înaintată”, și
prevederile art.10 alin.(1) lit.b) din RCR potrivit căruia “persoana care conduce
un vehicul trebuie: să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului
Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță
vehiculul pe drum”, și ca urmare a tamponat pietonul Dolinschi Ecaterina care
traversa carosabilul de la drepta spre stînga relativ, deplasării unității de
transport.
În urma accidentului rutier, pietonului Dolinschi Ecaterina, conform
raportului de expertiză medico-legală nr. 921, din 23 iunie 2011, i-au fost
cauzate, vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora ea
a decedat.
Inculpatul Bucalov Oleg a fost învinuit în săvîrșirea infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin. (3) lit.b) Cod penal pe semnele - încălcarea regulilor
2
de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana
care conduce mijlocul de transport, încălcarea ce a cauzat din imprudență decesul
persoanei.
Procurorul, a contestat cu apel sentința nominalizată, solicitînd
casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bucalov Oleg să fie
condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit.b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a
conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani, cu admiterea integrală a
acțiunii civile înaintate de succesorul părții vătămate.
În susținerea apelului, procurorul a invocat că probele existente în
cauză, inclusiv procesul-verbal de cercetare la fața locului și schema
accidentului rutier, raportul de expertiză medico-legală nr.921 din 23 iunie
2011, procesul-verbal despre examinarea și verificarea stării tehnice a unității
de transport, declarațiile succesorului părții vătămate Dolinschi Anastasia,
martorilor Frija Vladimir, Frija Vitalie, indică incontestabil la vinovăția
inculpatului, iar instanța de fond a ignorat aceste probe. Consideră, că
judecata incorect a pus la baza sentinței de achitare doar declarațiile
inculpatului Bucalov Oleg, care în viziunea acuzării nu corespund adevărului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai
2013, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței
instanței de fond.
La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de
fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală
și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)
Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de
procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,
veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de
fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la achitarea
inculpatului Bucalov Oleg de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii
prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.
În acest context, instanța de apel, a conchis că nu și-a găsit confirmare
învinuirea adusă inculpatului privind încălcarea regulilor de securitate a
circulației sau de exploatare a mijlocului de transport, tamponînd cet.
3
Dolinschi Ec., și în argumentarea acestei concluzii a reținut că reieșind din
declarațiile inculpatului Bucalov O., martorilor Frija Vl., Frija V., concluziile
raportului de expertiză auto-tehnică nr.1921 din 28.09.2012, prin care s-a
constatat că în condițiile în care pietonul Dolinschi Ec., care avea un
comportament neadecvat, deplasîndu-se de la marginea dreaptă a
carosabilului spre banda de circulație a automobilului și ulterior, ezitînd
cîteva clipe, a schimbat brusc direcția de deplasare, făcînd cîțiva pași înapoi,
conducătorul mijlocului de transport a fost în imposibilitatea să prevadă
acțiunile ulterioare ale pietonului și nu a avut posibilitatea tehnică de a evita
tamponarea cu pietonul. Potrivit declarațiilor inculpatului, fapt confirmat
obiectiv prin schema accidentului rutier, Bucalov Ol. a frînat brusc și a virat
maximal la dreapta, chiar lovindu-se în bordură, iar dacă pietonul nu schimba
direcția de deplasare, adică nu făcea acei 2-3 pași înapoi, inculpatul ar fi evitat
tamponarea, deoarece aceasta a avut loc la 2,3 metri de la bordură, ori, lățimea
automobilului este în jur de 2 m.
Împotriva hotărîrii nominalizate a declarat recurs ordinar acuzatorul
de stat, care invocînd ca temei de drept prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod
de procedură penală solicită, casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea
rejudecării cauzei, în aceiași instanță în alt complet de judecată.
Recurentul a menționat că instanța de apel a dat o apreciere greșită
probelor administrate pe dosar, fapt ce a adus la achitarea nefondată a lui
Bucalov Oleg, deoarece vina lui este dovedită prin probele acumulate și
prezentate de partea acuzării, și anume: prin declarațile martorilor Frija Vl.,
Frija V., schema și procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier,
raportul de expertiză medico-legală nr. 921 din 23.06.2011, procesele-verbale
de examinare și verificare a stării tehnice a unității de transport, raportul de
expertiză auto-tehnică.
Astfel, probele prezentate în confirmarea vinovăției inculpatului
Bucalov Oleg urmau a fi apreciate de către instanțele judecătorești din punct
de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, din punct de
vedere al coroborării lor.
Judecînd recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și
motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis,
din următoarele considerente.
4
Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanța de apel, inclusiv și în temeiul cînd instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau cînd hotărîrea atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de
apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,
și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.
Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală,
trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul
dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care
au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele
adoptării soluției date.
Din conținutul deciziei rezultă că instanța de apel în cauza dată nu a
respectat aceste stricte prevederi legale și nu a făcut analiza tuturor probelor
prezentate de procuror în expunerea argumentelor sale.
Colegiul lărgit, verificînd argumentele recursului, în raport cu actele
cauzei, constată că judecînd apelul, instanța de apel n-a examinat cauza sub
toate aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție pripită de respingere a
apelului declarat de procuror, prin ce a comis eroarea de drept prescrisă de
art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.
Or, soluția de respingere a apelului declarat de procuror este
neargumentată și necorespunzătoare cumulului de probe administrate și
nemijlocit verificate în ședințele de judecată atît a primei instanțe, cît și a celei
de apel, în condițiile art. 100 alin. (4) CPP, iar instanța de apel fără a se
pronunța asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de acuzatorul
de stat, a adoptat soluția contestată.
Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit menționează că, dacă instanța de
apel a respins apelul procurorului, decizia trebuia să cuprindă analiza
probelor pe care s-a bazat instanța pronunțînd hotărîrea respectivă, să indice
din ce motive ele urmează a fi reapreciate ori respinse ca probe.
5
La fel, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și
poate administra, la cererea părților, orice probe noi pe care le consideră
necesare, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în
apel.
Astfel, pornind de la motivele recursului ordinar declarat de procuror,
care au fost indicate de către ultimul și în apelul său rezultă următoarele.
Potrivit declarațiilor martorului Frija Vitalie probă prezentată de
procuror în confirmarea învinuirii lui Bucalov O., s-a reținut că, „la 07 mai
2011, aproximativ la orele 2315, se deplasa la volanul microbuzului de model „Ford
Tranzit” cu n/î CLJ 016, pe str. Ștefan-Vodă din direcția str. T. Vladimirescu spre str.
Cauzac, or. Durlești, mun. Chișinău. În timpul deplasării, a observat în față, la
aproximativ 50 metri, un pieton, care traversa partea carosabilă de la stînga spre
dreapta relativ deplasării lui, cu un pas liniștit. Pietonul s-a oprit la mijlocul străzii,
parcă dorind să-i dee drumul lui să treacă cu microbusul, stînd la centru vre-o 2-3
secunde. Apoi, a început să se întoarcă înapoi cu spatele, făcînd în jur de 2-3 pași în
2-3 sec. Cînd pietonul s-a oprit în loc, a observat un microbus, care se deplasa spre ei,
pe str. Ștefan-Vodă din direcția str. Cauzac spre str. T. Vladimirescu. Ieșind de după
pisc și observîndu-l pe pieton, șoferul microbuzului brusc a luat volanul în dreapta ca
să nu lovească pietonul și ieșind parțial pe trotuar, dar pietonul văzînd microbuzul,
care venea spre dînsa a făcut cîțiva pași înapoi cu spatele ca să cedeze trecerea liberă
transportului, însă din cauza distanței mici nu a dovedit și ca urmare pietonul a fost
tamponat cu partea frontală colțul drept a microbuzului de model “Ford Tranzit”.
Observînd accidentul, s-a oprit și a văzut cum pietonul zbura prin aer spre el, căzînd
pe asfalt în fața lui, la o distanță de aproximativ 4-5 metri, iar șoferul
microbuzului, care a tamponat pietonul continua deplasarea din inerție și se
uita pe fereastra deschisă spre pieton. El a ajuns primul la pietonul, care era
decedat, după care s-a apropiat și șoferul care a comis tamponarea. S-a telefonat la
salvare și poliția rutieră”.
În continuare, martorul Frija Vladimir, o altă probă a procurorului, a
comunicat, că „la 07 mai 2011, aproximativ la ora 2315, se deplasa în calitate de
pasager pe bancheta dreapta din față a microbuzului de model “Ford Tranzit” cu n/î
CLJ 016, la volanul căruia se afla feciorul său Vitalie. Se deplasau pe str. Ștefan Vodă
din direcția str. T. Vladimirescu spre str. Caucaz, or. Durlești. Partea carosabilă era
asfaltată, umedă, în urcuș, pe timp de noapte și în momentul respectiv carosabilul nu
era iluminat. În apropierea casei nr.51 din str. Ștefan Vodă a observat, că din partea
6
stîngă spre dreapta, relativ deplasării lor, traversa partea carosabilă un pieton, care a
trecut pînă la jumătate drumul, apoi s-a oprit, în jur de o minută sau jumătate de
minută, parcă se gîndea să treacă sau nu, după care, observînd microbuzul de model
“Ford Tranzit”, care în momentul acesta se deplasa din sens opus, a făcut doi pași în
mod lent în urmă și a fost tamponată de microbuzul condus de Bucalov O. Observînd
aceasta, feciorul Vitalie brusc a frînat și s-a oprit, dar șoferul care a comis
tamponarea a continuat deplasarea și a stopat microbuzul aproximativ peste
10 metri. A anunțat salvarea și poliția, iar peste cîteva minute la fața locului a sosit
ambulanța și a stabilit decesul persoanei tamponate”.
Ca probe la acest capitol procurorul s-a mai referit la schema și procesul-
verbal de cercetare la fața locului a accidentului rutier din 07.05.2011, în care este
indicat locul comiterii accidentului rutier, direcția de deplasare a
automobilului cît și a părții vătămate, locul impactului, care în coroborare cu
declarațiile martorilor Frija Vl. și Frija V. demonstrează în opinia acestuia
direct încălcările comise de inculpat, raportul de expertiză medico-legală nr. 921
din 23.06.2011, potrivit căruia, moartea cet. Dolinschi Ec. a survenit în
rezultatul hemoragiei interne, cauzate de traumatismul asociat cu fracturi
costale bilaterale, rupture aortei toracale cu hemotorax bilateral (dreapta 800
ml, stînga 1000 ml sînge lichid), rupturi a splinei și ficatului – ce se confirmă
prin modificările patologice respective depistate la necropsie, procesele-verbale
de examinare și verificare a stării tehnice a unității de transport, unde sunt stabilite
și fixate deteriorările rezultate a accidentului rutier și anume: parbrizul,
capota, farul din partea stîngă, care sunt caracteristici tamponării pietonului,
după care, instanța de apel a concluzionat că probele enumerate mai sus, nu
confirmă vinovăția inculpatului Bucalov Oleg în comiterea infracțiunii
incriminate.
Prin urmare, Colegiul lărgit constată că instanța de apel a argumentat la
general faptul că probele respective nu confirmă vinovăția inculpatului, fără
să aprecieze fiecare probă în parte și să se expună asupra admisibilității sau
inadmisibilității acesteia, și deși, instanța de apel a menționat prevederile art.
101 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că fiecare probă
urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții,
utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al
coroborării lor, nu a respectat anume aceste prevederi la adoptarea deciziei
recurate.
7
În atare circumstanțe, se reține că instanța de apel greșit și-a motivat
soluția de menținere a achitării inculpatului Bucalov Oleg, din motiv că fapta
acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii incriminate.
Instanța de recurs constată că atît instanța de fond, cît și cea de apel nu a
apreciat raportul de expertiză auto-tehnică judiciară nr.1921 din 28 septembrie 2012,
concluziile căreia sunt atît în favoarea inculpatului, cît și în defavoarea
acestuia, instanțele de judecată s-au limitat doar la transcrierea concluziilor
din raport, fără a le analiza și a le raporta la fapta comisă. Potrivit raportului
de expertiză dacă pietonul Dolinschi Ec. de la mijlocul carosabilului a parcurs
spre banda de deplasare în vizorul șoferului Bucalov Ol. care conducea
automobilul “Ford Tranzit”, cu n/î CLT 822, pînă la locul tamponării distanța
de 1,2 metri în timp de 2,0 sec., conducătorul Bucalov Ol. nu avea posibilitatea
tehnică de a evita tamponarea pietonului prin frînare, iar dacă pietonul a parcurs
pînă la tamponare această distanță în timp de 3,0 sec., în vizorul șoferului
automobilului nominalizat, atunci conducătorul automobilului avea posibilitatea
tehnică de a evita tamponarea pietonului prin frînare, și dacă pietonul a parcurs în
vizorul șoferului Bucalov Ol., pînă la tamponare distanța de 2,3 metri în timp
de 1,0 sau 2,0 sec., conducătorul nu avea posibilitatea tehnică de a evita tamponarea
pietonului prin frînare.
Inculpatul Bucalov Oleg confirmă că se deplasa cu viteza de
aproximativ 50 km/h, iar din același raport de expertiză rezultă că, dacă
autovehicolul se deplasa cu această viteză, distanța pînă la pieton la
momentul începerii deplasării constituia aproximativ – 97 : 139 metri.
Potrivit materialelor cauzei și anume procesului-verbal de cercetare a
locului accidentului rutier și schemei, semnată de către inculpat, se constată că,
lipsesc careva urme de frînare pe carosabil, mai mult ca atît, după tamponarea
pietonului microbuzul a continuat deplasarea, oprindu-se la o distanță de
74,9 metri, iar pietonul în rezultatul tamponării a fost proiectat la o distanță
de 26,2 metri.
Aceste constatări nu au fost cercetate și verificate, cum era posibil la o
viteză de 50 km/h, victima să fie proiectată la o distanță de 26,2 metri ?
Care a fost motivul că Bucalov Oleg nu a întreprins careva acțiuni în
vederea opririi mijlocului de transport, din contra, acesta a schimbat direcția
de deplasare a automobilului fără a reduce viteza, lovindu-se în bordură,
8
ulterior tamponînd victima și deplasîndu-se în continuare, la o distanță de
74,9 m. de la locul tamponării pietonului.
Instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, a
susținut o poziție eronată a instanței de fond în ce privește aprecierea
probelor, acceptând niște concluzii de ordin general, cu privire la conținutul
declarațiilor martorilor Frija Vl. și Frija V., precum și probele materiale.
În cazul dat, instanța de apel urma să-și expună punctul său de vedere
asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și menționate în cererea de
apel, în baza evaluării proprii, juste, a probelor administrate în cursul
urmăririi penale, a celor readministrate în condiții de oralitate, nemijlocire și
contradictorialitate la etapa cercetării judecătorești și a celor administrate, cu
respectarea dreptului la apărare al părților, în această fază procesuală, și ca
urmare să rețină corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea
juridică a faptelor comise de către acesta.
În viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către Curtea de
Apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, și nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.
Astfel, Colegiul penal lărgit constată, că totalitatea circumstanțelor
menționate în prezenta decizie confirmă necesitatea casării totale a deciziei
instanței de apel cu remiterea la rejudecare în instanța de apel în alt complet
de judecată în cadrul căreia urmează a fi apreciate de instanța de apel în
cumul cu toate probele la justa lor valoare pentru adoptarea unei soluții juste
și corecte.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de
prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura
de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă
conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor
invocate de procuror în apel, și cele invocate în prezenta decizie, să verifice și
să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță, să le dea
apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității
fiecărei probe examinate, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să
înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în
conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.
9
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin.(1) pct.2) lit.c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu, casează total decizia Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2013, în cauza penală în privința
lui Bucalov Oleg Nicon și dispune rejudecarea cauzei în ordine de apel în
aceeași instanță, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Decizia pronunțată în ședință publică la 18 februarie 2014, ora 0950.
Președinte Petru Ursache
Judecători Constantin Alerguș
Ghenadie Nicolaev
Nicolae Gordilă
Vladimir Timofti
10