1ra-632/14 — art. 201 1 alin. 3 CP lit a
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201 1 alin. 3 CP lit a
- Temei legal
- CP
1ra-632/14 — art. 201 1 alin. 3 CP lit a (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul 1ra-632/14
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
DDEECCIIZZIIEE
15 aprilie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Ursache Petru,
Judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Alerguș Constantin, Gordilă
Nicolae,
cu participarea:
procurorului – Crijanovschii Sergiu,
avocatului – Gorencu Cornelia
a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura
de nivelul Curții de Apel Chișinău, Dorina Tăut, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2013, în cauza penală privindu-l pe
Cuzmenco Iurie Boris, născut la 29 aprilie 1954 în
Ucraina reg. Haricov Ciuguev, domiciliat în or. Hâncești, str.
Chișinăului 20 ap.2;
termenul de examinare a cauzei fiind:
- în prima instanță din 16.04.2013 până la 26.09.2013;
- în instanța de apel din 21.10.2013 până la 06.11.2013;
- în instanța de recurs din 18.02.2014 până la 26.03.2014,
Procedura de citare a fost legal executată.
Procurorul a susținut recursul, solicitând admiterea acestuia în sensul declarat.
Avocatul Gorencu Cornelia, a solicitat respingerea recursului, cu menținerea hotărârii
atacate.
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme
de Justiție,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 26 septembrie 2013, cauza fiind
judecată în procedura prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penal, Cuzmenco
Iurie a fost condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3 ani și 4 luni
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
În fapt, prima instanță a reținut, că Cuzmenco Iurie, la 09 martie 2013,
aproximativ la orele 22:00, aflîndu-se în casa proprie, situată în or. Hîncești, str.
Chișinăului 20, în baza relațiilor reciproc ostile, i-a aplicat întenționat feciorului
Cuzmenco Eugen, o lovitură cu cuțitul în regiunea spatelui, cauzântu-i plagă penetrată a
cutiei toracice pe stânga posterior, calificate ca vătămări corporale grave periculoase
pentru viață.
1
În drept, acțiunile lui Cuzmenco Iurie au fost încadrate în baza art. 201/1 alin. (3)
lit. a) Cod penal – violența în familie, adică acțiunea intenționată manifestată fizic,
comisă de către un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a
provocat suferință fizică soldată cu vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății.
Sentința menționată a fost atacată cu apeluri de către avocatul Constantin Lazari
în numele inculpatului Cuzmenco Iurie și însuși de inculpatul Cuzmenco Iurie, care au
solicitat casarea sentinței Judecătoriei Hîncești din 26 septembrie 2013 ca fiind ilegală,
recalificarea acțiunilor în baza art. 156 Cod penal și aplicarea unei pedepse non privativă
de libertate menționând că:
- procurorul nu a inclus în textul învinuirii pe art. 201/1 Cod penal elementul
obligatoriu al faptei, adică n-a precedat constatarea și incriminarea elementelor
constitutive ale infracțiunii comise, - „de un membru de familie” , „asupra altui
membru al familiei” , „în condiția conlocuirii” sau „în condiția locuirii separate”,
având în vedere și norma de blanchetă art. 133/1 Cod penal privind înțelesul termenului
„Membru de familie” sau art. 3 al Legii nr. 45 din 10.03.2007 „Cu privire la prevenirea
și combaterea violenței în familie”.
- din Ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriu reiese, că procurorul nu se
referă la art. 133/1 Cod penal „membru de familie”, dar la o altă normă de drept art.
134 Cod penal „Rudenia”.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2013
a fost admise apelurile avocatului Constantin Lazari în numele inculpatului Cuzmenco
Iurie și însuși a inculpatului Cuzmenco Iurie, casată sentința Judecătoriei Hîncești din 26
septembrie 2013 și pronunțată o nouă hotărâre prin care Cuzmenco Iurie a fost
recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(l) Cod penal și
condamnat cu aplicarea art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penala la 3 ani închisoare.
în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată
condiționat pe un termen de probă de 3 ani.
In rest sentința a fost menținută.
4.1. Instanța și-a motivat soluția prin aceea, că organul de urmărire penală nu a
înaintat învinuirea legal, conform textului din ordonanța de punere sub învinuire,
rechizitoriu și sentință, acuzațiile aduse acestuia sunt imprecise și se reduc la faptul că:
„Cuzmenco Iurie (...) în timp ce se afla la domiciliul său, manifestând violență față de
feciorul său - Cuzmenco Eugen, în urma unor relații ostile brusc apărute, i-a aplicat
ultimului o lovitură cu cuțitul (...)„.
Deci, se observă că, în textul actului de învinuire a inculpatului lipsește elementul
obligatoriu a laturii obiective a infracțiunii violența în familie „comisă de un membru al
familiei asupra unui alt membru al familiei".
Starea de fapt nu corespunde cu cea de drept statuată la urmărirea penală și apoi
preluată de către instanța de fond, motiv pentru care sentința se va casa, or învinuirea,
sub care a fost pus inculpatul, descrie de fapt semnele componenței infracțiunii
prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal - normă generală - ce prevede răspunderea
pentru cauzarea intenționată a vătămării corporale grave și nu celei speciale prevăzute de
art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal, care, în esență și urma să se descrie cu trimitere la
înțelesul termenului de violență în familie prevăzut de art. 133/1 Cod penal.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, prin
care, indicând temeiul prevăzut de art.427 alin.(l) pct. 6), 12) Cod de procedură penală,
solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, invocând, că:
2
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărârii, respectiv faptei săvârșite i s-a dat o încadrare
juridică greșită.
- instanța de apel urma să se expună asupra motivelor invocate, inclusiv în afara
motivelor expuse în apel, ceea ce rezultă din explicațiile date de Plenul Curții Supreme
de Justiție la pct. 12.2 al Hotărârii nr. 22 din 12 decembrie 2005 „ Cu privire la practica
judecării cauzelor penale în ordine de apel". Însă, ignorând prevederile normelor
procedurale enunțate, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor pe care și-a
întemeiat soluția.
- instanța de apel nu a apreciat la justa valoare probele de drept și de fapt
administrate de organul de urmărire penală, corespunzător nu a luat în considerație, că
inculpatul și partea vătămată locuiesc și duc o gospodărie comună, fapt confirmat cât de
partea vătămată , atât și de către inculpat atât în cadrul urmăriri penale, cât și în instanța
de fond, iar ca urmare faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
Examinând argumentele invocate în recursul declarat în raport cu actele cauzei,
Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi admis reieșind din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de
30 zile de la data pronunțării deciziei. Din materialele cauzei rezultă că recursul este
declarat în termen.
Din prevederile art.364/1 Cod de procedură penală rezultă că procedura
simplificată este aplicabilă doar dacă din probele administrate în cursul urmăririi penale
reiese că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa
pentru a permite stabilirea unei pedepse. Din conținutul acestei norme rezultă, că
aplicarea procedurii simplificate este posibilă numai atunci cînd din probele administrate
în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvîrșită
de inculpat.
Insuficiența probatoriului în procedura prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură
penală nu poate fi complinită sau acoperită prin declarația inculpatului de recunoaștere a
faptelor. Cînd această condiție nu este îndeplinită, instanța trebuie să respingă cererea de
judecare a cauzei în procedura simplificată. În situația în care insuficiența probatoriului
se constată abia cu prilejul deliberării, cauza urmează să fie repusă pe rol și judecată în
procedura generală.
Pînă la adoptarea soluției privind admiterea sau respingerea cererii inculpatului,
prin care se solicită judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art.364/1
Cod de procedură penală, judecătorul la fel este obligat să verifice dacă:
- rechizitoriul este întocmit în conformitate cu prevederile art.296 CPP;
- actele de urmărire penală nu sunt lovite de nulitatea absolută prevăzute în art.251
alin.(2) CPP;
- în faza de urmărire penală nu a fost încălcat principiul legalității în administrarea
probelor;
- nu au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenția
europeană (de pildă, se reține utilizarea torturii sau a tratamentelor inumane sau
degradante pe parcursul audierilor);
- fapta imputată inculpatului just a fost încadrată în conformitate cu dispozițiile
prevăzute în Codul penal;
3
Din momentul pronunțării încheierii, inculpatul și apărătorul lui nu mai pot renunța
pe parcursul procesului penal asupra opțiunii sale de a fi judecată cauza potrivit
procedurii simplificate. Dacă, eventual, inculpatul ori apărătorul lui, după adoptarea
încheierii privind admiterea cererii de judecare în ordinea art.364/1 Cod de procedură
penală, în timpul audierii ori după aceasta, renunță la procedura simplificată, instanța,
prin încheiere protocolară, urmează să dispună că renunțarea nu poate fi admisă.
Dacă în cadrul examinării conform procedurii simplificate după audierea
inculpatului sau în timpul dezbaterilor au apărut circumstanțe care exclud aplicarea
dispozițiilor art.364/1 Cod de procedură penală, instanța de judecată, deliberînd în
conformitate cu prevederile art.383 Cod de procedură penală, prin o nouă încheiere
motivată, poate relua judecarea cauzei și va judeca cauza în procedura generală. Această
situație cuprinde și cazul când se constată că fapta inculpatului nu a fost încadrată corect.
În situația aplicării de către prima instanță a dispozițiilor art. 364/1 Cod de
procedură penală, instanța de apel este obligată să verifice în principiu îndeplinirea
cerințelor dispozițiilor art. 364/1 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală și nu poate
reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decît cea reținută în rechizitoriu și
de către prima instanță.
Procedura de examinare a cauzei penale conform prevederilor art. 364/1 Cod de
procedură penală este amănunțit explicată în Hotărârea Plenului nr. 13 din 16 decembrie
2013 „Cu privire la aplicarea prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală de către
instanțele judecătorești”, inclusiv în pct. 30 al Hotărârii este specificat, cum urmează să
procedeze instanța de apel, în caz când constată că examinarea cauzei în procedura art.
364/1 Cod de procedură penală a fost viciată; în pct. 25 al Hotărârii este indicat cum
urmează de procedat când inculpatul recunoaște parțial faptele comise, în altă calitate.
Colegiul lărgit constată, că în speța dată instanța de apel nu a respectat procedura
de examinare a cauzei conform art. 364/1 Cod de procedură penală fiind-că nu sunt
examinate nemijlocit probele conform procesului verbal al ședinței (f.d. 104-107)
conform regulilor primei instanțe, ceia ce duce la concluzia că instanța de apel incorect
și pripit a adoptat decizia prin care a recalificat acțiunile în art. 151 alin. (1) Cod penal,
care sunt încadrate în rechizitoriu în baza art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal, cauza fiind
examinată în prima instanță în procedura art. 364/1 Cod de procedură penală, ceia ce nu
poate fi menținut.
Totodată, Colegiul lărgit mai invocă, că nu acceptă motivarea deciziei cu referire la
faptul, că în învinuirea înaintată nu-i specificat că inculpatul cu partea vătămată sunt
membri de familie, fiindcă în învinuirea înaintată, cum și în rechizitoriu este specificat
calitatea de membru a familiei (f.d. 35,44), iar la urmărirea penală partea vătămată
Cuzmenco Eugen a declarat că locuiește împreună cu tatăl său – Cuzmenco Iurie (f.d.
12).
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.
436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acestia, să
se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-
penale asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și tinând cont de motivele casării
deciziei atacate să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
4
D E C I D E
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de
Apel Chișinău, Dorina Tăut, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 06 noiembrie 2013 privindu-l pe Cuzmenco Iurie Boris, cu dispunerea rejudecării
cauzei în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 13 mai 2014, ora 950.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Nicolaev Ghenadie
Alerguș Constantin
Gordilă Nicolae
5