1ra-1481/2015 — art. 201-1 al. 3 lit. a CP

1ra-1481/2015 — art. 201-1 al. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1481/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Elena Covalenco,

Judecători – Ion Guzun și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de avocatul

Constantin Lazari în numele inculpatului Cuzmenco Iurie, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2015, în

cauza penală în privința lui

Cuzmenco Iurie Boris, născut la 29 aprilie 1954 în Ucraina reg.

Haricov Ciuguev, domiciliat în or. Hâncești, str. Chișinăului 20,

ap.2.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului ordinar în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

judecată în procedura prevăzută de art. 364/1 Cod de procedură penală, Cuzmenco

Iurie a fost condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 ani și 4 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

aproximativ la orele 22:00, aflîndu-se în casa proprie situată în or. Hîncești, str.

Chișinăului 20, în baza relațiilor reciproc ostile, i-a aplicat intenționat feciorului

Cuzmenco Eugen o lovitură cu cuțitul în regiunea spatelui, cauzîndu-i plagă penetrată

a cutiei toracice pe stânga posterior, calificată ca vătămare corporală gravă

periculoasă pentru viață.

În drept, acțiunile lui Cuzmenco Iurie au fost încadrate în baza art. 201/1 alin.

(3) lit. a) Cod penal - violența în familie, adică acțiunea intenționată manifestată fizic,

comisă de către un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a

provocat suferință fizică soldată cu vătămarea gravă a integrității corporale și a

sănătății.

numele inculpatului Cuzmenco Iurie și ultimul au atacat-o cu apeluri, solicitînd

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile inculpatului să fie

recalificate în baza art. 156 Cod penal cu aplicarea unei pedepse neprivative de

libertate menționând că:

- procurorul nu a inclus în textul învinuirii pe art. 201/1 Cod penal elementul

obligatoriu al faptei, adică n-a precedat constatarea și incriminarea elementelor

1

constitutive ale infracțiunii comise, - „de un membru de familie” , „asupra altui

membru al familiei” , „în condiția conlocuirii” sau „în condiția locuirii separate”,

având în vedere și norma de blanchetă art. 133/1 Cod penal privind înțelesul

termenului „membru de familie” sau art. 3 din Legea nr. 45 din 10.03.2007 „Cu

privire la prevenirea și combaterea violenței în familie”;

- din ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriu reiese că procurorul

nu se referă la art. 133/1 Cod penal „membru de familie”, dar la o altă normă de drept

art. 134 Cod penal „rudenia”.

2013, au fost admise apelurile declarate de avocatul Constantin Lazari în numele

inculpatului Cuzmenco Iurie și de ultimul, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, prin care Cuzmenco Iurie a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin.(l) Cod penal și condamnat, cu aplicarea art. 364/1 alin. (8)

Cod de procedură penală, la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, organul de urmărire

penală nu a înaintat învinuirea legal, conform textului din ordonanța de punere sub

învinuire, rechizitoriu și sentință, acuzațiile aduse inculpatului sunt imprecise în actul

de învinuire lipsind elementul obligatoriu a laturii obiective a infracțiunii de violența

în familie „comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei”.

Starea de fapt nu corespunde cu cea de drept statuată la urmărirea penală și apoi

preluată de către instanța de fond, motiv pentru care sentința urmează a fi casată, or

învinuirea, sub care a fost pus inculpatul, descrie de fapt semnele componenței

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal - normă generală - ce prevede

răspunderea pentru cauzarea intenționată a vătămării corporale grave și nu celei

speciale prevăzute de art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal, care, în esență și urma să se

descrie cu trimitere la înțelesul termenului de violență în familie prevăzut de art.

133/1 Cod penal.

care, indicând temeiul prevăzut de art.427 alin.(l) pct. 6), 12) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței, invocând că:

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii, respectiv faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- instanța de apel nu a apreciat la justa valoare probele administrate de

organul de urmărire penală, nu a luat în considerație că inculpatul și partea vătămată

locuiesc și duc o gospodărie comună, fapt confirmat de către aceștia în cadrul

urmăriri penale și în instanța de fond.

aprilie 2014, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

6.1. Instanța de recurs a menționat că, instanța de apel nu a respectat procedura

de examinare a cauzei conform art. 364/1 Cod de procedură penală, fiindcă potrivit

2

procesului-verbal al ședinței (f.d. 104-107), nu sunt examinate nemijlocit probele

conform regulilor primei instanțe, ceia ce duce la concluzia că instanța de apel

incorect și pripit a adoptat decizia, prin care a recalificat acțiunile inculpatului din

prevederile art. 201/1 alin. (3) lit. a) în cele ale art. 151 alin. (1) Cod penal, cauza

fiind examinată în prima instanță în procedura art. 364/1 Cod de procedură penală,

ceia ce nu poate fi menținut.

Totodată, instanța de recurs a mai invocat că, nu se acceptă motivarea deciziei

precum că în învinuirea înaintată nu-i specificat că inculpatul cu partea vătămată sunt

membri de familie, fiindcă în învinuirea înaintată, cum și în rechizitoriu este

specificată calitatea de membru de familie (f.d. 35,44), iar la urmărirea penală partea

vătămată Cuzmenco Eugen a declarat că locuiește împreună cu tatăl său - Cuzmenco

Iurie (f.d. 12).

declarat apel suplimentar invocînd următoarele:

- învinuirea formulată de procuror în privința inculpatului nu reflectă

întocmai cerințele art. 281 Cod de procedură penală, deoarece în textul ordonanței de

punere sub învinuire și în rechizitoriu, acuzațiile aduse acestuia sunt imprecise;

- în textul actului de învinuire a inculpatului lipsește elementul obligatoriu a

laturii obiective a infracțiunii de violență în familie, - comisă de un membru al

familiei asupra unui alt membru al familiei, deoarece în sensul art. 113 Cod penal,

privind calificarea infracțiunii, procurorul avea obligația să decidă din actele cauzei,

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală, ceia ce nu rezultă din rechizitoriu, la descrierea faptei criminale;

- instanța de fond incorect a examinat dosarul în procedură simplificată,

deoarece la faza de urmărire penală, cât și la etapa examinării cauzei în instanță, nu s-

a ținut cont de faptul că Cuzmenco Iurie și fiul Cuzmenco Eugen, inclusiv, conform

fișelor din buletinul de identitate, locuiesc separat pc diferite adrese juridice și au

familii separate;

- instanța de fond eronat a calificat acțiunile lui Cuzmenco Iurie pe art. 201/1

alin. (3) lit. a) Cod penal;

- inculpatul Cuzmenco Iurie fiind o persoană de vârstă înaintată, neavând

cunoștințe în domeniul dreptului, care nu a avut anterior nici o sancțiune disciplinară

sau penală, fiind dus în eroare, a acceptat examinarea cauzei în procedura

simplificată.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocatul Constantin Lazari în

numele inculpatului Cuzmenco Iurie și de ultimul.

8.1. Pentru a se pronunța instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul

Cuzmenco Iurie a săvârșit infracțiunea imputată.

Instanța de apel a reținut că prima instanță, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului Cuzmenco Iurie, corect a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite - că este deosebit de gravă, de persoana inculpatului care la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află, se caracterizează satisfăcător la locul de

trai, anterior nu a fost judecat, a recunoscut vina, solicitînd examinarea cauzei penale

în procedură simplificată conform art. 364/1 Cod de procedură penală.

3

Prin urmare, instanța de fond justificat a numit inculpatului pedeapsa închisorii

sub limita prevăzută de sancțiunea art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal pe un termen de

3 ani și 4 luni cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis, avînd în vedere că

sancțiunea normei date prevede pedeapsa cu închisoare de la 5 la 15 ani.

Referitor la argumentele apelanților, instanța de apel nu le-a reținut ca temei

justificativ de casare a sentinței, or vina inculpatului se confirmă prin materialele

cauzei.

De asemenea, cît privește argumentul apelanților precum că, inculpatul nu

locuiește cu partea vătămată, instanța de apel a menționat că, potrivit caracteristicii

eliberate de Consiliul orășenesc Hîncești, se confirmă faptul că, la momentul

eliberării acesteia Cuzmenco Iurie locuia împreună cu feciorul Cuzmenco Eugen (f.d.

29).

Potrivit extrasului din Registrul de Stat al populației, Cuzmenco Iurie se află în

relații de rudenie cu Cuzmenco Boris (tatăl) (f.d. 32). Totodată, instanța de apel a

stabilit că, potrivit declarațiilor martorului Cuzmenco Elena se confirmă că

Cuzmenco Eugen cu familia sa conlocuiește împreună cu familia inculpatului

Cuzmenco Iurie.

Argumentele apelanților precum că inculpatul a comis infracțiunea în stare de

afect, instanța de apel le-a respins ca fiind declarative, or, potrivit materialelor cauzei

s-a stabilit că inculpatul în momentul comiterii infracțiunii se afla în stare de

ebrietate, fapt ce se confirmă prin declarațiile părții vătămate și a inculpatului.

Instanța de apel a respins argumentele inculpatului Cuzmenco Iurie, precum că

prima instanță nejustificat a refuzat să audieze în calitate de martor soția sa, deoarece

judecarea cauzei a avut loc în procedura specială prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală fără

audierea martorilor.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentul, precum că prima instanță

nu a ținut cont de faptul că în privința inculpatului pot fi aplicate prevederile art. 90

Cod penal, deoarece este de vârstă înaintată, este caracterizat pozitiv, se căiește de

cele comise, or prima instanță la stabilirea pedepsei penale a ținut cont de toate

circumstanțele pricinii inclusiv cele indicate de inculpat în cererea de apel, drept

urmare pronunțând o sentință legală și întemeiată.

Referitor la argumentele invocate, precum că s-au constatat un șir de erori în

cadrul urmăririi penale, instanța de apel la fel le-a respins pe motiv că sunt

declarative, or în cadrul urmăririi penale acțiunile organului de urmărire penală nu au

fost contestate, prin urmare fiind legale.

Instanța de apel la fel a respins argumentul apărării, precum că inculpatul fiind

dus în eroare de juriștii din prima instanță a solicitat examinarea cauzei în procedură

simplificată, deoarece inculpatul în momentul semnării cererii privind judecarea

cauzei penale în baza probelor administrate în faza urmăririi penale conștientiza care

este conținut acesteia. Mai mult ca atît, în ședința de judecată a instanței de fond din

12.09.2013 inculpatul repetat a susținut cererea înaintată privind judecarea cauzei

penale în baza probelor administrate în faza urmăririi penale (f.d. 72 verso).

numele inculpatului Cuzmenco Iurie, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar, prin care solicită casarea

acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri de achitare în privința inculpatului. Recurentul

4

invocă că, a fost încălcat dreptul inculpatului la interpret, astfel probele acumulate la

faza de urmărire penală sunt nule; rechizitoriul, sentința și decizia nu au fost înmînate

inculpatului în limba rusă; partea vătămată locuiește separat cu familia inculpatului.

9.1. Potrivit prevederilor art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

procurorul a prezentat referință privind opinia asupra recursului ordinar declarat de

avocatul Constantin Lazari în numele inculpatului Cuzmenco Iurie, prin care a

menționat că, este de poziția respingerii acestui recurs, deoarece recurentul critică

aprecierea probelor administrate, care ține de starea de fapt a cauzei stabilirea căreia

este de competența instanțelor de fond, iar un asemenea temei nu este prevăzut de

lege pentru a judeca cauza în ordine de recurs. Totodată, pe tot parcursul desfășurării

acțiunilor de urmărire penală, interesele inculpatului au fost apărate de avocatul

Badea M. și la prezentarea materialelor de urmărire penală, careva cereri și obiecții

nu au avut nici învinuitul nici apărătorul său (f.d. 42), iar în procesul-verbal de

audiere a învinuitului este indicat că Cuzmenco Iu. a solicitat să facă declarații în

limba de stat, fapt pentru care și a semnat (f.d. 37).

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestuia,

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă temei de casare a deciziei instanței

de apel pct. 6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Colegiul penal reține că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în instanța de

recurs.

Din conținutul recursului rezultă că apărarea invocă încălcarea dreptului

inculpatului la interpret, iar probele acumulate cu încălcări la faza de urmărire penală

sunt nule; rechizitoriul, sentința și decizia instanței de apel nu au fost înmînate

inculpatului în limba rusă; partea vătămată locuiește separat cu familia inculpatului,

fapt ce a dus la calificarea incorectă a acțiunilor inculpatului.

În acest sens, Colegiul penal menționează următoarele: Potrivit materialelor

cauzei, Cuzmenco Iurie fiind audiat în calitate de bănuit (f.d. 26, vol. I) și în calitate

de învinuit (f.d. 37, vol. I), în prezența apărătorului, a solicitat să fie audiat în limba

de stat, fapt confirmat prin semnătura acestuia. Careva cereri sau demersuri privind

încălcarea dreptului la interpret, atît inculpatul, cît și apărătorul la urmărirea penală

nu au invocat.

Colegiul penal constată că, la examinarea cauzei în prima instanță, inculpatul a

fost asistat de translator (f.d. 59, vol. I), iar sentința i-a fost înmînată în limba rusă

(f.d. 85, vol. I). La fel, în ședința instanței de apel inculpatul a fost asistat de un

translator (f.d. 104-107, 216-222 vol. I), decizia instanței de apel fiind expediată

5

inculpatului în limba rusă (f.d. 127, 253, vol. I). Totodată, faptul că, în apelul declarat

de inculpat și de apărătorul acestuia nu a fost invocat motivul ,,lipsa translatorului”,

iar potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la

alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau

încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Astfel, Colegiul penal constată că apărarea a invocat în recursul său date care nu

corespund materialelor cauzei.

Referitor la motivul precum că solicitarea inculpatului privind judecarea cauzei

în procedura simplificată trezește suspiciuni, Colegiul penal menționează că,

inculpatul personal a semnat cererea privind judecarea cauzei penale în baza probelor

administrate în faza urmăririi penale, pe care a susținut-o ulterior în ședința instanței

de fond (f.d. 72 verso, vol. I).

Totodată, Colegiul penal menționează că, motivele aduse de către autorul

recursului, referitor la dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel, ține

de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca temei pentru recurs stipulate în art. 427 Cod

de procedură penală. La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu efectuează un

control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor de drept

material și de procedură față de faptele constatate de instanța de fond ori, după caz,

de instanța de apel. Această verificare se efectuează numai în limita temeiurilor

formulate în recurs.

De asemenea, Colegiul penal remarcă faptul că, în speță, conținutul probelor și

valoarea lor probatorie este detaliat analizată în textul deciziei instanței de apel.

Temei de a pune la îndoială veridicitatea probelor și concluziilor instanței de

apel nu s-a stabilit. Totodată, Colegiul penal menționează că, argumentele invocate în

recursul apărătorului au fost deja obiect de judecare în instanța de apel, iar aceasta

respectînd prevederile art. 414, 417 Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, iar careva noi argumente în recurs nu s-au indicat.

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului ordinar, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Constantin Lazari în

numele inculpatului Cuzmenco Iurie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 05 mai 2015, în cauza penală în privința lui Cuzmenco Iurie

Boris, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 29 decembrie 2015.

Președinte: Elena Covalenco

Judecători: Ion Guzun

Iurie Diaconu

6