1ra-494/2015 — art. 287 al.2 lit.b CP

1ra-494/2015 — art. 287 al.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-494/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 21

martie 2014 și deciziei Colegiului penal Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie

2014, declarat de avocatul Valeriu Seminciuc, în numele inculpatului

Negrescu Ruslan Gheorghe, născut la

13 septembrie 1992, originar și locuitor al s. Caracui, r-

nul Hîncești, cetățean al R. Moldova, condamnat

anterior:

1) prin sentința Judecătoriei Hîncești din 26

octombrie 2011, în baza art. 186 alin. (4), 90 Cod penal,

la 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 27 decembrie 2013 – 21 martie 2014,

în instanța de apel: 30 aprilie – 17 decembrie 2014,

în instanța de recurs: 19 martie – 29 aprilie 2015;

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, începînd din 21 martie 2014.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Vozneac Ion, dar în privința lui

hotărîrile judecătorești nu se contestă.

2012, Vozneac Ion și Negrescu Ruslan, ora exactă nu a fost stabilită, aflîndu-se în

s. Caracui, r-nul Hîncești, în stradă, împreună cu o altă persoană în privința căreia a

fost dezjungată cauza, din intenții huliganice, fără motiv, încălcînd grosolan

1

ordinea publică, cu obrăznicie deosebită, în prezența altor persoane, urmărind

manifestarea bravurii și forțe grosolane, intenționat, au aplicat lui Valentin

Guțuleac, Veronica Țugui și Olga Taras multiple lovituri cu pumnii și picioarele

peste cap și diferite părți ale corpului, cauzîndu-le vătămări corporale neînsemnate.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că Vozneac

l-a împins și el întîmplător l-a lovit cu cotul pe Guțuleac, dar nu intenționat.

Însă, vina inculpatului a fost dovedită integral prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Guțuleac Valentin declarat că inculpații erau serviți

și, prin lovitură, el a fost trîntit jos. A fost lovit cu piciorul în piept, fără ai spune

ceva. Vozneac l-a lovit de mai multe ori.

Partea vătămată Țugui Veronica a declarat că a primit o lovitură în piept de

la Vozneac. A venit și Negrescu Ruslan care a lovit-o în burtă. Guțuleac a vrut să o

ferească și Ruslan l-a lovit cu capul.

Partea vătămată Taras Olga a declarat că a văzut că Guțuleac este bătut de

Vozneac. Ea la fel a fost lovită de mai multe ori.

Martorul Taras Victor a declarat că a văzut cum Vozneac Nicolae a lovit cu

piciorul în Țugui Veronica și Guțuleac Valentin.

Vina inculpatului a fost dovedită și prin următoarele probe:

raportul de examinare medico-legală nr. 384 din 01.10.2012 și raportul de

expertiză medico-legală nr. 110 D din 05.04.2013, că la Guțuleac Valentin au fost

depistate escoriații a frunții pe dreapta, regiunea omoplatului drept, plagă a bărbiei,

care puteau fi provocate de acțiunea unor obiecții dur contondente, ce nu sunt

caracteristice căderii propriului corp, și care se califică ca vătămări corporale

neînsemnate;

raportul de examinare medico-legală nr. 387 din 01.10.2012 și raportul de

expertiză medico-legală nr. 111 D din 05.04.2013, că la Țugui Veronica au fost

depistate escoriații a regiunii zigomatice pe dreapta și abdomen pe stînga, care

puteau fi provocate de acțiunea unor obiecte dur contondente, ce nu sunt

caracteristice căderii propriului corp, și care se califică ca vătămări corporale

neînsemnate;

raportul de expertiză medico-legală nr. 260-d din 24.10.2012, că la Taras

Olga au fost depistate echimoze a antebrațului mînii drepte, brațului mînii stîngi,

coapsa stîngă, antebrațului mînii stîngi, care puteau fi provocate de acțiunea unor

obiecte dur contondente, ce nu sunt caracteristice căderii propriului corp, și care se

califică ca vătămări corporale neînsemnate;

procesul-verbal de confruntare dintre Vozneac Ion și partea vătămată Taras

Olga din 18.10.2013;

procesul-verbal de confruntare dintre Vozneac Ion și partea vătămată

Guțuleac Valentin din 23.10.2013.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, ca huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, care, prin conținutul lor

se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșit de mai multe persoane.

2

Instanța a exclus din învinuire indicele calificativ „cinism deosebit”, dat

fiind că nu și-a găsit confirmare.

Totodată, instanța a respins declarațiile de nevinovăție a inculpatului, or,

părțile vătămate Guțuleac Valentin și Țugui Veronica au afirmat cu certitudine că

acesta le-a aplicat lovituri.

Instanța a respins și declarațiile inculpatului Vozneac Ion, că nu l-a văzut pe

inculpatul Negrescu Ruslan să aplice lovituri părților vătămate, deoarece acestea

sunt combătute de probele administrate.

Declarațiile părții vătămate Taras Olga, precum că nu a fost lovită de către

inculpați ci de către Ciupercă Grigore, pe toți îi iartă, sunt date cu scopul ca

inculpații să evite răspunderea penală, deoarece contravin circumstanțelor cauzei.

Incidentul în cauză a avut loc în stradă, în apropiere de bar, în prezența mai

multor persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61 și 75 Cod

penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, că la locul de trai inculpatul este caracterizat satisfăcător, anterior a fost

judecat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, că

circumstanțe atenuante nu au fost stabilite, că infracțiunea a fost săvîrșită în stare

de ebrietate, concluzionînd că Instanța a concluzionat că corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă doar prin stabilirea pedepsei sub formă de închisoare.

Anterior, inculpatul a fost condamnat la 26.10.2011 de Judecătoria Hîncești,

în baza art. 186 alin. (4), 90 Cod penal și la 12.08.2013 de către Judecătoria

Hîncești, în baza art. 188 alin. (3) lit. c), 85 Cod penal la 12 ani închisoare cu

executare în penitenciar de tip semiînchis. Ultima sentința a fost atacată cu apel și

nefiind definitivă.

Astfel, la data pronunțării sentinței în cauză, instanța de fond este în

imposibilitate de a stabili stare de recidivă, conform art. 34 Cod penal, precum și a

cumula pedeapsa numită prin sentința judecătoriei Hîncești din 12.08.2013, dat

fiind că această sentință nu este definitivă și irevocabilă.

Chestiunea nominalizată urmează a fi soluționată după definitivarea

sentinței, în conformitate cu prevederile art. 469 alin. (11) CPP.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că nu a participat la comiterea infracțiunii și nu sunt

probe ce dovedesc vina lui, că Guțuleac V. nu a confirmat că el l-a lovit, că Taras

O. a declarat că a fost lovită de Ciuperca G., iar declarațiile lui Tugui V. sunt

divergente.

decembrie 2014, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond, cercetînd totalitatea probelor

administrate prin prisma prevederilor art. 101 CPP, corect și legal a încadrat

acțiunile lui inculpatului în baza art. 287 alin. (2) lit. b), c) CP, axîndu-se la

adoptarea soluției sale pe probe administrate și anume:

declarațiile părților vătămate Guțuleac Valentin și Taras Olga;

3

declarațiile părții vătămate Țugui Veronica, că a primit o lovitură în piept de

la Vozneac Ion. A venit și Negrescu Ruslan care a lovit-o în burtă. Guțuleac

Valentin a vrut să o ferească și Negrescu Ruslan l-a lovit cu capul.

declarațiile martorilor Taras Victor și Strelciuc Alexandru;

raportul OUP al CPR Hîncești, A. Catană, înregistrat în REI-1 sub nr. 112

din 29.01.2013;

raportul de examinare medico-legală nr. 384 din 01.10.2012 și raportul de

expertiză medico-legală nr. 110 D din 05.04.2013, conform căruia, în urma

examinării lui Guțuleac Valentin au fost depistate escoriații a frunții pe dreapta,

regiunea omoplatului drept, plagă a bărbiei, care puteau fi provocate de acțiunea

unor obiecții dur contondente, ce nu sunt caracteristice căderii propriului corp și

care se califică ca vătămări corporale neînsemnate;

raportul de examinare medico-legală nr. 387 din 01.10.2012 și raportul de

expertiză medico-legală nr. 111 D din 05.04.2013, conform căruia, în urma

examinării lui Țugui Veronica au fost depistate escoriații a regiunii zigomatice pe

dreapta și abdomen pe stînga, care puteau fi provocate de acțiunea unor obiecte dur

contondente, ce nu sunt caracteristice căderii propriului corp, și care se califică ca

vătămări corporale neînsemnate;

raportul de expertiză medico-legală nr. 260-d din 24.10.2012, conform

căruia, în urma examinării lui Taras Olga au fost depistate echimoze a antebrațului

mînii drepte, brațului mînii stîngi, coapsa stîngă, antebrațului mînii stîngi, care

puteau fi provocate de acțiunea unor obiecte dur contondente, ce nu sunt

caracteristice căderii propriului corp, și care se califică ca vătămări corporale

neînsemnate;

procesul-verbal de confruntare între Vozneac Ion și partea vătămată Taras

Olga din 18.10.2013;

procesul-verbal de confruntare între Vozneac Ion și partea vătămată

Guțuleac Valentin din 23.10.2013.

Astfel, instanța de fond corect și legal a constatat prezența în acțiunile

inculpatului Negrescu Ruslan, a elementelor constitutive ale infracțiunii de

huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, care prin conținutul lor se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, comis de mai multe persoane,

infracțiune prevăzută de art. 287 alin. (2) lit. b) CP, lipsind careva motive întru

casarea sentinței în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului.

Poziția inculpatului vis-a-vis de nerecunoaștera vinovăției este una de

apărare, inventată în scopul evitării pedepsei penale meritate pentru infracțiunea

comisă, or, vina lui a fost demonstrată integral prin probele administrate.

Argumentele inculpatului precum că partea vătămată Guțuleac Valentin nu a

confirmat în ședința de judecată că a fost lovit de către dînsul se respinge, deoarece

faptul dat a fost confirmat însuși de către partea vătămată Guțuleac Valentin.

Acesta a declarat că nu ține minte de cîte ori a fost lovit de către inculpatul

Negrescu Ruslan. Mai mult ca atît partea vătămată Țugui Veronica a confirmat că

4

în momentul cînd Negrescu Ruslan a vrut să o lovească, Guțuleac Valentin a dat-o

la o parte, iar Negrescu Ruslan l-a lovit cu capul.

Faptul că partea vătămată Taras Olga a indicat că nu a fost lovită de către

Negrescu Ruslan, nu poate fi considerat drept temei pentru a constata nevinovăția

acestuia, or, declarațiile părții vătămate Taras Olga, la acest capitol, contravin

celorlalte probe, avînd drept scop ameliorarea situației inculpatului Negrescu

Ruslan. Mai mult ca atît, pătimită Taras Olga a menționat că cînd a intervenit

pentru a-i despărți pe Vozneac Ion și Guțuleac Valentin, a primit mai multe

lovituri, dar nu cunoaște de la cine.

Urmează a fi respinse și argumentele inculpatului că declarațiile lui Țugui

Veronica, că a fost lovită de dînsul în burtă, nu sunt confirmate prin careva probe,

deoarece aceste declarații sunt confirmate de către părțile vătămate Guțuleac

Valentin, Taras Olga și de martorul Taras Victor.

Divergențele dintre declarațiile părții vătămate Țugui Veronica și martorul

ocular Taras Victor, nu pot fi considerate influente pentru a constata că Negrescu

Ruslan nu a aplicat lovituri față de părțile vătămate, or, pe parcursul cercetării

judecătorești, atît martorul ocular, cît și pătimiții, au dat declarații consecvente și

care coroborează între ele.

Este neîntemeiat și motivul invocat de apelant, precum că în timp ce îi

despărțea, neintenționat a lovit-o pe partea vătămată Guțuleac V., astfel că

acțiunile sale urmează a fi calificate ca vătămarea sănătății din imprudență, or,

aceste declarații sunt combătute de declarațiile părților vătămate și ale martorilor,

care au specificat că Negrescu Ruslan a aplicat loviturile cu intenție, în procesul

bătăii petrecute.

La fel, sunt lipsite de suport probatoriu argumentele inculpatului Negrescu

Ruslan, privind achitarea sa, or, vina acestuia a fost demonstrată integral, lipsind

careva circumstanțe de fapt care ar genera pronunțarea unui act judecătoresc de

achitare, sau reîncadrare a acțiunilor acestuia în baza altei norme penale.

La numirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 6, 7,

61, 75, 76 și 77 CP, sancțiunea aplicată inculpatului fiind legală, întemeiată și

motivată, pedeapsa aplicată fiind una corectă, echitabilă și proporțională faptelor

comise de către acesta.

La numirea pedepsei fiind luate în considerație lipsa de circumstanțe

atenuante, în calitate de circumstanțe agravante fiind specificat comiterea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată, dar totodată s-a

ținut cont și de personalitatea inculpatului, care nu a recuperat prejudiciul cauzat

prin infracțiune, cît și de urmările prejudiciabile ale faptei comise.

Față de inculpat, echitabil a fost aplicată sancțiunea penală, privativă de

libertate, aceasta fiind corespunzătoare faptelor comise, totodată, avînd în vedere

scopul legii penale, care indică asupra corectării și reeducării inculpatului, nefiind

întrunite condițiile de fapt și de drept la caz pentru modificarea sentinței la acest

capitol.

casarea hotărîrilor adoptate și dispunerea achitării inculpatului.

5

Recurentul a invocat că declarațiile părții vătămate Țugui Veronica nu sunt

confirmate de Vozneac I., Guțuleac V., Taras Olga și și Streliciuc A.

Toți au menționat că Vozneac la lovit pe Guțuleac. Nu a văzut nimeni în

afară de Țugui V. ca Negrescu sa fi lovit pe cineva.

Inculpatul a menționat că intenția lui a fost să-i desparte și să aplaneze

conflictul apărut între Vozneac și Guțuleac.

Instanțele sau bazat nu pe probe și declarații dar pe presupuneri și faptul ca

anterior inculpatul a fost condamnat, este caracterizat negativ, deci pe criteriile

vinovății.

Din declarațiile martorilor și părților vătămate a fost dovedită nevinovăția

inculpatului.

La aplicarea sentinței față de inculpat instanțele nu au ținut cont de

prevederile art. 75 CP - Criteriile generale a individualizare a pedepsei, criteriile

care atenuează s-au agravează vinovăția.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală.

materialelor dosarului și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rînd, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii

atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare

gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor,

prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este fondat în drept pe art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri pentru

recursul ordinar - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este expus

neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței (pct. 5

din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat asupra căror motive concrete din apel, în raport cu împrejurările concrete

invocate în decizia contestată, inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta

decizie, nu s-ar fi pronunțat instanța de apel, și care ar fi esența circumstanțelor că

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că motivarea

6

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar, că instanța a

admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențile art. 6 pct. 11/1) Cod de

procedură penală, care a afectat soluția instanței, fiind totalmente omisă

argumentarea ilegalității hotărîrilor contestate în acest sens, cu specificarea unor

concrete erori de drept în aspectul dat (pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește

condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din

oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură

penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comisă de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii, cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și cu referire la argumente din recursul dat, în care

nici nu se conțin referiri la erori de drept concret definite, se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în

pct. 2 și 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția

inculpatului, încadrarea juridică a acțiunilor lui și pedeapsa aplicată acestuia, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile părților vătămate Guțuleac Valentin, Țugui Veronica, Taras Olga,

martorilor Taras Victor, raportul OUP al CPR Hîncești A. Catană, înregistrat în

REI-1 sub nr. 112 din 29.01.2013, raportul de examinare medico-legală nr. 384 din

01.10.2012 și raportul de expertiză medico-legală nr. 110 D din 05.04.2013,

raportul de examinare medico-legală nr. 387 din 01.10.2012 și raportul de

expertiză medico-legală nr. 111 D din 05.04.2013, raportul de expertiză medico-

legală nr. 260-d din 24.10.2012, procesul-verbal de confruntare dintre Vozneac Ion

și partea vătămată Taras Olga din 18.10.2013, procesul-verbal de confruntare

dintre Vozneac Ion și partea vătămată Guțuleac Valentin din 23.10.2013, fiecare

probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării

lor.

La stabilirea pedepsei instanțele de fond și de apel just și argumentat au ținut

cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute

7

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și

în strictă conformitate cu dispozițiile legii, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatei în corespundere cu prevederile legale (v. 2, f.d. 54, 134, pct. 2, 4 din

decizie).

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și menționate la

pct. 5 din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat circumstanțele cauzei, inclusiv în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în

alt sens decît cel pe care îl propune apărarea, este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu este un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Pe lîngă aceasta, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2, 4, 5 din decizie), iar o altă opinie asupra probelor

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO

(hotărîrea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărîrile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

au fost întrunite elementele infracțiunii, că s-au aplicat inculpatului pedepse

individualizate conform prevederilor legale, că recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

8

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Valeriu Seminciuc,

în numele inculpatului Negrescu Ruslan Gheorghe, împotriva sentinței Judecătoriei

Hîncești din 21 martie 2014 și deciziei Colegiului penal Curții de Apel Chișinău

din 17 decembrie 2014, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 mai 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

9