1ra-1017/2016 — art. 201/1 alin. 3 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Taraclia din 22 septembrie 2015, Ceban Olga a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 10 (zece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei. Totodată, s-a dispus încasarea de la inculpatul Ceban Olga în beneficiul IMSP Spitalul Clinic de Psihiatrie suma de 2374 lei, cu titlu de cheltuieli suportate în legătură cu efectuarea expertizelor psihiatrico-legale.

Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt, că la 02 mai 2014, aproximativ la ora 11:00, Ceban Olga, aflându-se la domiciliul său, amplasat pe adresa or. Taraclia, str. Gagarin, 9, împreună cu minora Cebotari Diana, născută la 25 martie 2011, care se afla sub tutela acesteia în baza deciziei Consiliului or. Taraclia nr. 1/3/1 din 19 martie 2014 „Cu privire la instituirea tutelei și stabilirea indemnizației” și certificatului tutorelui nr. 35 din 08 aprilie 2014, eliberat de primarul or. Taraclia, ca urmare a agresiunii apărute în rezultatul faptului că minora Cebotari Diana timp îndelungat cerea de mâncare, intenționat, cu scopul cauzării minorei Cebotari Diana a leziunilor corporale, înțelegând caracterul infracțional al acțiunilor sale și că îi poate prejudicia grav sănătatea minorei Cebotari Diana, i-a aplicat ultimei o lovitură cu palma peste față, în rezultatul căreia copilul minor a căzut jos pe spate, lovindu-se cu capul, continuând să plângă, apoi cu scopul de a opri din plâns copilul minor, i-a aplicat acesteia cu piciorul drept două lovituri în regiunea 1 abdomenului, care era culcată la podea, cauzându-i vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, care s-au soldat cu anemie acută post hemoragică, în urma cărora minora Cebotari Diana a decedat.

Inculpatul, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, din motiv că nu se consideră vinovată, iar pedeapsa aplicată este prea aspră. 3.1. Avocatul Mihalciuc Anna în numele inculpatului, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că probele administrate de prima instanță au un caracter contradictoriu. Astfel, potrivit declarațiilor martorului Petriuc (Paslari) Iulia, Ceban Anghelina, fiica inculpatului are capacitatea să dea declarații mincinoase, deoarece în esență ea a descris ce făcea Ceban Olga, dar nu ce acțiuni a făcut ea. La fel, în acest sens a evidențiat, că potrivit raportului de expertiză psihiatrică în privința minorei Ceban Anghelina, ultima este predispusă la denaturarea informațiilor, având un comportament rigid, închisă spre comunicare. Totodată, declarațiile inculpatei nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, deoarece nu reflectă adevărul, ea s-a auto incriminat fiindu-i teamă pentru soarta fiicei. Concluzia primei instanțe, precum că minora Cebotari Diana a fost supusă violenței în familie, este bazată pe presupuneri, întrucât nici la etapa urmăririi penale și nici în instanța de judecată careva probe în acest sens, nu au fost administrate.

Prin decizia Colegului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11 februarie 2016, s-a dispus admiterea apelului, casarea sentinței în latura penală, în partea stabilirii pedepsei și pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care: Ceban Olga a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 5 (cinci) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar pentru femei de tip închis. În rest, sentința a fost menținută. 4.1. La adoptarea soluției nominalizate, instanța de apel verificând materialul probator administrat în ședințele primei instanțe, inclusiv declarațiile necontestate a succesorului părții vătămate Cebotari Maria, a martorilor Filipova Galina, Petriuc (Paslari) Iulia, Ceban Svetlana, a expertului medic-legist Tighineanu Sergiu, precum și a altor probe materiale, cum ar fi: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 02 mai 2014, prin care a fost stabilit locul săvârșirii faptei la domiciliul lui Ceban Olga (f.d. 5-9, 10-14, vol.I); procesul-verbal de ridicare din 16 septembrie 2014, potrivit căruia de la Ceban Olga au fost ridicate: 1) chiuvetă de fontă de culoare albă cu dimensiunea 60x50x1 cm, înălțimea 17 cm, greutatea 27 kg; 2) chiuvetă metalică cu dimensiunea 50x50x1 cm, înălțimea 16 cm, greutatea 3,5 kg; 3) cerc metalic pentru prepararea hranei cu diametrul 30 cm, grosimea 3 mm, cu trei piciorușe înălțimea cărora este de 16,5 cm (f.d. 173-175 vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 08 din 15 decembrie 2014 (f.d. 8-22, vol.II); raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 749a-2014 din 09 octombrie 2014 (f.d. 181-183, vol.I); raportul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie nr. 750 a-2014 din 09 octombrie 2014 (f.d. 186-188, vol.I); raportul de expertiză medico-legală nr. 450d din 08 septembrie 2014 (f.d. 192-196, vol.I), a constatat corectitudinea soluției primei instanțe cu referire la stabilirea vinovăției inculpatului Ceban Olga în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal. 2 4.2. La capitolul individualizării pedepsei instanța de apel a considerat, că inculpatului urmează a-i fi stabilită o pedeapsă mai blândă. În susținerea concluziei formulate, cu referire la prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a reținut, că inculpatul Ceban Olga spre deosebire de prima instanță, în cadrul ședințelor de judecată în instanța de apel a recunoscut în totalitate fapta și vinovăția în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, nu are antecedente penale, este pentru prima dată trasă la răspundere penală, succesorul părții vătămate în prezent are o atitudine loială față de inculpat, declarând că nu are pretenții față de acesta, inculpatul se căiește sincer de infracțiunea săvârșită. Ca personalitate, Ceban Olga la locul de trai și la locul de muncă se caracterizează pozitiv, după caracter este liniștită, echilibrată, responsabilă, muncitoare, nu abuzează de băuturi spirtoase, la răspundere administrativă și penală nu a fost trasă, observații de la vecini și locuitorii orașului nu au fost înregistrate, educă și întreține un copil minor, fiica Ceban Anghelina, născută la 18 martie 2005, fapt confirmat prin caracterizările eliberate de ofițerul de sector nr. 1 IP Taraclia, Caireac D., gimnaziul „General Ivan Inzov” din or. Taraclia și SRL „Linella” (f. d. 81, 83, 84 vol. I). Circumstanțe atenuante în conformitate cu art. 76 Cod penal, instanța de apel a constatat: recunoașterea vinovăției, prezența la întreținerea inculpatului a unui copil minor. Circumstanță agravantă a răspunderii inculpatului Ceban Olga, în conformitate cu art. 77 Cod penal, instanța de apel a constatat: săvârșirea infracțiunii împotriva unui minor. Astfel, cu referire la prevederile art. 78 alin. (4) Cod penal, instanța de apel a mai reținut, că inculpatul Ceban Olga este pentru prima dată pe banca acuzaților, iar ținând cont de prezența circumstanțelor atenuante (întreținerea unui copil minor și a unui membru de familie invalid de gr. I, recunoașterea vinovăției, căința sinceră), de faptul că este caracterizată doar pozitiv la locul de trai și la locul de muncă, instanța de apel a ajuns la concluzia că prima instanță i-a stabilit inculpatului Ceban Olga o pedeapsă prea severă, însă fiind de acord, că corectarea și reeducarea inculpatului, poate fi atinsă doar prin izolarea reală de societate.

Procurorul, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 16) Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței primei instanțe. În motivarea recursului a invocat, că instanța de apel nu a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei, aplicând inculpatului prevederile art. 2, 61, 75, 78 Cod penal, fără o argumentare justificată. La motivarea deciziei sale, instanța de apel și-a întemeiat soluția prin aprecieri informe, cu caracter generic, prin formule succinte și abstracte, evitând să se pronunțe concret la motivele invocate de către procuror și la argumentele primei instanțe în baza căror a fost aplicată inculpatului pedeapsa închisorii pe termen de 10 ani. Remarcă acuzatorul de stat, că în decizia instanței de apel sunt reflectate aceleași circumstanțe, care au fost puse la baza sentinței de condamnare, or, instanța de apel nu a ținut cont de motivul, locul și metoda săvârșirii infracțiunii, de ansamblul de leziuni corporale cauzate și localizarea lor, care au dus la decesul unui copil minor, infracțiunea săvârșită se atribuie la categoria celor deosebit de grave. 3 Instanța de apel, nu a luat în considerație că infracțiunea săvârșită de Ceban Olga prevede pedeapsa închisoare pe termen de la 5 la 15 ani; că prima instanță a constatat în fapt că infracțiunea a fost săvârșită de inculpat în urma atitudinii neconștiincioase față de copilul minor aflată în tutelă care cerea de mâncare; că potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală inculpatul i-a cauzat victimei multiple leziuni corporale, care fac parte din categoria celor grave, periculoase pentru viață (f.d. 192-196, vol.I, 8-22, vol.II); Ceban Olga nu a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu în prima instanță. În opinia procurorului, solicitarea achitării ori a aplicării pedepsei mai blânde în instanța de apel, nu echivalează cu stabilirea unei pedepse până la limita minimă a sancțiunii, iar faptul recunoașterii vinovăției în instanța de apel, nu poate servi drept o consecință a recunoașterii de instanță a circumstanței atenuante în legătură cu săvârșirea faptei. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra principiului stipulat de art. 61 alin. (2) Cod penal, nu s-a expus argumentat, complet, obiectiv și sub toate aspectele asupra motivelor invocate în apel, nu a dat deplină eficiență principiilor de individualizare a pedepsei în raport cu circumstanțele cauzei, ajungând la concluzia pripită privind aplicarea pedepsei minime; circumstanțele atenuante nu au fost constatate potrivit cerințelor art. 76 alin. (2) Cod penal, iar aplicarea prevederilor art. 78 alin. (2) și (4) Cod penal nu poate avea loc, în sensul reducerii pedepsei până la minim. La fel, lipsa pretențiilor din partea succesorului părții vătămate nu poate avea ca consecință reducerea pedepsei.

Inculpatul, a depus referință pe marginea recursului declarat de acuzatorul de stat, solicitând respingerea acestuia și menținerea în vigoare a deciziei instanței de apel, deoarece la individualizarea pedepsei instanța corect a reținut circumstanțele atenuante și agravante, căința sinceră, precum și datele despre persoana inculpatului, care se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost tras la răspundere penală, are la întreținere un copil minor. 6.1. Ceban Valentina, la fel a depus referință la recursul procurorului, solicitând respingerea acestuia, din motiv că pedeapsa aplicată de către instanța de apel inculpatului este una echitabilă și în măsură să asigure reeducarea și corectarea acestuia. Menționează, că este mama inculpatului și fiind invalid de gradul I din copilărie, are nevoie de îngrijire și susținere, iar în afară de fiica sa, Ceban Olga, nu are pe nimeni care să o ajute. Tragedia întâmplată i-a marcat pe toți membrii familiei, Ceban Olga se căiește de cele săvârșite, are un copil minor la întreținere care la moment locuiește cu bunica și care are nevoie de susținerea mamei.

Verificând argumentele recursului ordinar declarat în raport cu materialele cauzei penale, ținând cont de motivele invocate în referințe, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. 4 Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Din conținutul recursului declarat, se constată că, procurorul critică decizia instanței de apel sub aspectul pct. 6), 10), 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale sau când norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție. Reieșind din sumarul recursului examinat, Colegiul penal atestă, că de fapt partea acuzării este de acord cu starea de fapt reținută de către instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor imputate, însă dezacordul acestuia cu decizia instanței de apel se focusează pe motivarea insuficientă a individualizării pedepsei penale, considerând că instanța de apel nu a respectat criteriile generale de individualizare a pedepsei, aplicându-i inculpatului prevederile art. art. 2, 61, 75, 78 Cod penal, fără o argumentare justificată. Colegiul penal consideră neîntemeiate argumentele recurentului, care critică soluția instanței de apel de individualizare a pedepsei sub aspectul blândeței pedepsei aplicate inculpatului. Aceasta deoarece, din conținutul deciziei instanței de apel, rezultă cert motivele pentru care a fost casată sentința în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Ceban Olga, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa 5 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis pentru femei. Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, 5 precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Instanța de recurs consideră neîntemeiate argumentele recurentului cu privire la faptul, că instanța de apel a pus la baza soluției de individualizare a pedepsei aplicate, aceleași motive pentru care prima instanță i-a stabilit inculpatului pedeapsa 10 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip închis pentru femei. Or, din textul deciziei recurate rezultă cu certitudine, că spre deosebire de prima instanță, unde inculpatul a pledat nevinovat, în ședințele instanței de apel Ceban Olga și-a recunoscut vinovăția pentru faptele săvârșite și s-a căit sincer. Conform prevederilor art. 76 alin. (1) lit. f) Cod penal, recunoașterea vinovăției reprezintă o circumstanță atenuantă. Potrivit doctrinei juridice penale, circumstanțele atenuante și agravante prezintă importanță la determinarea pedepsei, iar instanțele judecătorești, atât cea care a pronunțat sentința, cât și instanțele superioare care introduc schimbări în această sentință, sunt obligate să indice în hotărârea pronunțată circumstanțele agravante sau atenuante concrete care au fost luate în considerație de instanță la stabilirea pedepsei. În sensul art. 76 Cod penal, instanța de apel a reținut ca circumstanțe atenuante: recunoașterea vinovăției, prezența la întreținerea inculpatului a unui copil minor, iar conform art. 77 Cod penal, instanța de apel a constatat prezența circumstanței agravante: săvârșirea infracțiunii împotriva unui minor. Totodată, instanța de apel cu referire la datele despre persoana inculpatului, a reținut, că Ceban Olga la locul de trai și la locul de muncă este caracterizată pozitiv, după caracter este liniștită, echilibrată, responsabilă, muncitoare, nu abuzează de băuturi spirtoase, la răspundere administrativă și penală nu a fost trasă, observații de la vecini și locuitorii orașului nu au fost înregistrate, educă și întreține un copil minor, fiica Ceban Anghelina, născută la 18 martie 2005, fapt confirmat prin caracterizările eliberate de ofițerul de sector nr. 1 IP Taraclia, Caireac D., gimnaziul „General Ivan Inzov” din or. Taraclia și SRL „Linella” (f. d. 81, 83, 84 vol. I). Conform prevederilor art. 78 alin. (4) Cod penal, în caz de concurs al circumstanțelor agravante și celor atenuante, coborârea pedepsei până la minimul sau ridicarea ei până la maximul prevăzut de articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod nu este obligatorie. Din interpretarea juridică a normei enunțate se deduce, că în caz de concurs al circumstanțelor agravante și al celor atenuante, stabilirea duratei și a cuantumului pedepsei în cadrul limitei prevăzute de lege este lăsată la aprecierea instanței de 6 judecată, coborârea pedepsei până la minimul sau ridicarea ei până la maximul prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a Codului penal, nefiind obligatorie. Astfel, instanța de recurs consideră, că instanța de apel reținând în speță că, Ceban Olga este pentru prima dată trasă la răspundere penală, ținând cont de prezența circumstanțelor atenuante (întreținerea unui copil minor și a unui membru de familie invalid de gr. I, recunoașterea vinovăției, căința sinceră), de faptul că este caracterizată pozitiv la locul de trai și la locul de muncă, corect a constatat că corectarea și reeducarea acesteia poate avea loc doar prin izolarea reală de societate, stabilindu-i pedeapsa închisorii pe termen de 5 ani 6 luni. Cu referire la argumentul recurentului, că instanța de apel nu a luat în considerație gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat și consecințele survenite în urma săvârșirii infracțiunii, Colegiul penal menționează, că toate criteriile de individualizare a pedepsei enunțate la art. 75 alin. (1) Cod penal, au fost pe deplin apreciate de către instanța de apel. Astfel, în conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață. Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. La caz însă, se constată că instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, ținând cont de scopul pedepsei, caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului în scopul restabilirii echității sociale, corectării condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, iar pedeapsa stabilită este motivată, individualizată și aplicată în limitele prevăzute de lege. Referirea recurentului la temeiul prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de procedură penală, nu poate fi reținută, deoarece acest temei poate fi invocat atunci când norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție în cauze similare. Acest temei este îndreptat spre unificarea practicii judiciare, iar la invocarea temeiului respectiv de drept, sarcina probațiunii îi revine recurentului, care prin exemple elocvente cu referire la cauze concrete, trebuie să demonstreze faptul că instanța de recurs în cauze similare, anterior a adoptat soluții contradictorii cu cele reținute în speța în cauză. Astfel, Colegiul penal reține că cauza penală, la care a făcut referire recurentul în recurs - nr. 1ra-827/13, nu are aplicabilitate speței în cauză, deoarece circumstanțele cauzei nu sunt similare speței date, or, în cauza de referință inculpatul a săvârșit 7 infracțiunea în stare de ebrietate avansată și era caracterizat negativ, iar instanța de recurs din motiv că instanțele de fond nu au luat în considerație aceste circumstanțe a dispus rejudecarea cauzei în instanța de apel. Pe când în speța dedusă judecății, după cum s-a evidențiat anterior, instanța de apel a stabilit pedeapsa în prezența unui concurs al circumstanțelor agravante și celor atenuante, situație expres prevăzută de legea penală. Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de drept la care face referire procurorul și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate. În conexiunea celor relatate, instanța de recurs conchide că în speță se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11 februarie 2016, în cauza penală în privința lui Ceban Olga Vasili, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 iulie 2016. Președinte Petru Ursache Judecătorii Petru Moraru Ghenadie Nicolaev 8