1ra-492/2018 — art. 186 alin. 5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 5 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-492/2018 — art. 186 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-492/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
07 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Gordilă Nicolae
Judecători Covalenco Elena
Diaconu Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 noiembrie 2017, în
cauza penală privindu-l pe
Cebotari Ivan Xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat s. Xxxxx r-nul Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 29.05.2017-10.08.2017
instanța de apel: 29.09.2017-22.11.2017
instanța de recurs: 31.01.2018 - 07.03.2018
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 10 august 2017, Cebotari
Ivan Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod
penal, la 10 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, i-a fost stabilit pedeapsă definitivă de 16 ani
închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.
A fost încasat de la Cebotari I. în beneficiul lui Mocanu M. suma de 11.583
euro, echivalentul a 244.401, 3 lei, 530 dolari echivalentul a 9.603,6 lei și 2.999 lei, iar
în total suma de 257.003,9 lei, precum și prejudiciul moral în sumă de 10.000 lei.
Potrivit sentinței, s-a constatat că Cebotari I. în noaptea de 27 septembrie
2012, în jurul orei 00:00 - 04:00, intenționat, înțelegând caracterul prejudiciabil al
acțiunilor sale, din interes material, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a
bunurilor altei persoane, împreună și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane în
privința cărora cauzele penale sunt disjunse pentru a fi examinate în proceduri
separate, prin forțarea ușii a pătruns în domiciliul lui Mocanu Mihail, din r-nul
Xxxxx, localitatea Xxxxx, de unde pe ascuns au sustras suma de 34.750 euro
echivalentul sumei de 553.567 lei, 1.590 dolari SUA, echivalentul sumei de 19.700 lei
și 4.000 lei, un inel de căsătorie din aur de 3 gr. la prețul de 1.000 lei, 3 lanțuri din
aur cu o greutate de 15 gr. la preț total de 3.500 lei și doi cercei din aur la prețul de
500 lei, cu bunurile sustrase părăsind locul comiterii faptei, cauzând, astfel, părții
vătămate un prejudiciu în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 582.267 lei.
1
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,
fapta inculpatului a fost calificată de drept în baza art. 186 alin. (5) Cod penal –
furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere,
de trei persoane, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, prin care a solicitat casarea
parțială a acesteia în partea pedepsei penale, cu pronunțarea unei noi hotărâri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care prin aplicarea dispozițiilor
art. 84 alin. (4) Cod penal, să fie inclus în termenul pedepsei, termenul stabilit prin
sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 10.05.2017, stabilindu-i pedeapsă
definitivă, sub formă de închisoare pe un termen de 20 de ani, cu executare în
penitenciar de tip închis.
În motivarea apelului declarat a invocat că:
- pedeapsa finală aplicată inculpatului este prea blândă;
- prima instanță nu a ținut cont de principiul individualizării pedepsei, nu a
luat în considerație caracterul, gravitatea infracțiunii săvârșite, iar pedeapsa
aplicată este prea blândă și neproporțională faptei comise.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 noiembrie 2017, a
fost respins apelul declarat ca nefondat și menținută sentința.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat, că
concluzionând vinovăția inculpatului Cebotari I. în comiterea faptei imputate,
instanța corect a pus la baza sentinței de condamnare cumulul de probe
administrate la faza urmăririi penale, ce au servit obiect de cercetare în instanța de
fond, cu expunerea lor detaliată în conținutul sentinței de condamnare.
Instanța de apel a menționat că dispunând cercetarea suplimentară,
multilaterală, completă și obiectivă a bazei probante administrate pe caz în raport
cu limita învinuirii formulate, a constatat corectitudinea soluției judiciare prin care
s-a constatat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 186
alin. (5) Cod penal.
În viziunea instanței de apel, instanța de fond la adoptarea sentinței a ținut
cont în deplină măsură de principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod
penal), reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al faptei comise și pericolul
social în raport cu persoana vinovată și circumstanțele cauzei ce-i atenuează sau
agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța de apel a indicat că constatând ca fiind dovedită fapta penală
săvârșită de către inculpat, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale,
instanța de fond a dat deplină eficiență dispozițiilor art. art. 61, 75, 76 Cod penal,
ce-i determină scopul de restabilire a echității sociale, reeducarea făptuitorului și
prevenirea săvârșirii pe viitor a altor fapte penale, de criteriile generale de
individualizare a pedepsei penale cum sunt: gravitatea infracțiunii, prezența
antecedentelor penale, recunoașterea vinovăției, prezența prejudiciului
nerecuperat, deși inculpatul a acceptat de a repara integral prejudiciul cauzat prin
infracțiune, reținându-se în calitate de circumstanțe ce agravează răspunderea
penală a inculpatului, comiterea faptei prejudiciabile de către o persoană care
anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare.
2
Respectiv instanța de apel a reținut lipsa unei argumentări motivate a
cerințelor formulate de procuror în vederea înăspririi pedepsei penale, or pedeapsa
aplicată lui Cebotari I. prin prisma art. 84 alin. (4) Cod penal, se încadrează în limita
celei prevăzute de legea penală pentru fapta imputată, fiind corect calculată în
raport cu condamnările constatate prin hotărâri judiciare definitive și anume:
decizia CSJ din 06.12.2016 (f.d. 89 v. III) și sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei
din 10.05.2017 (f.d. 197 v. III), fiind una proporțională faptelor comise și echitabilă
în raport cu persoana făptuitorului, urmărind scopul prevenirii derulării activității
criminale, cu corectarea lui.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror,
prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de
apel, în alt complet de judecată.
În motivarea recursului invocă:
- pedeapsa stabilită inculpatului este prea blândă și neechitabilă în raport cu
circumstanțele cauzei;
- Cebotari I. este o persoană care anterior a fost condamnată pentru fapte
similare, inclusiv și pentru infracțiuni de atac tîlhăresc, iar pedeapsa aplicată nu a
dus la corectarea și reeducarea acestuia, astfel în privința acestuia nu a fost atins
scopul pedepsei penale urmărit prin prisma art. 61 Cod penal;
- inculpatul își recunoaște vina în comiterea infracțiunii incriminate, însă
careva acțiuni de recuperare a prejudiciului cauzat părții vătămate, nu a întreprins,
fapt ce nu a fost luat în considerație la stabilirea pedepsei de instanțele de fond;
- Cebotari I. este o persoană predispusă de a comite infracțiuni și care își
menține existența ca urmare a bunurilor obținute din sustrageri, fapt confirmat prin
anterioarele condamnări și anume la 15.05.2014, prin sentința judecătoriei Bălți a
fost condamnat în baza art. 27, 186 alin. (4) Cod penal, la cinci ani închisoare, cu
suspendarea condiționată, în temeiul art. 90 Cod penal, a pedepsei penale pe o
perioadă de probațiune de 5 ani; la 06.12.2016 prin decizia CSJ în baza art. 186 alin.
(2) lit. c), d); art. 317 alin. (1) Cod penal, cu aplicare dispozițiilor art. art. 84 alin. (1)
și 85 Cod penal, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa închisorii pe termen de 7 ani; la
10.05.2017, prin sentința judecătoriei Bălți, sediul Sângerei în baza art. 42 alin. (3),
43, 188 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (1) Cod penal,
definitiv i-a fost stabilită pedeapsa închisorii pe termen de 14 ani;
- pedeapsa stabilită inculpatului este neproporțională celor comise de către
acesta și urmările produse, cu abatere de la criteriile generale de individualizare a
pedepsei, prevăzute de art. 75, 84, 61 Cod penal.
În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1)
pct. 10) Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca
fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
3
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în
recurs sânt vădit neîntemeiate.
Autorul își întemeiază recursul în baza pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul în care s-au
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Totodată, instanța de recurs atestă, că autorul recursului nu contestă starea de
fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, dar
critică decizia instanței de apel numai referitor la faptul, că pedeapsa aplicată
inculpatului este prea blândă.
Colegiul, consideră că temeiul pentru recurs invocat de recurent nu este
incident în prezenta cauză, iar instanțele de fond și-au motivat just soluția adoptată,
acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 84 alin. (4) Cod penal, la
soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite
conform sancțiunii articolului imputat acestuia.
Așadar, cu privire la temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427
Cod de procedură penală și invocat de recurent, Colegiul penal statuează că în
cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură în măsură să
înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul
care a comis această infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea
realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de
Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Colegiul penal relevă prevederile art. 61 Cod penal, care stipulează că
pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și
reeducare a condamnatului și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea
echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.
Nu în ultimul rând sunt de menționat și dispozițiile art. 75 Cod penal, care
prevăd că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o
pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă
conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea
categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative
prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o
pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea
scopului pedepsei.
De reținut este acel fapt, că infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (5) Cod
penal, se clasifică conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune gravă, iar sancțiunea
infracțiunii imputate inculpatului prevede pedeapsă cu închisoare de la 7 la 12 ani.
4
Reieșind din textul hotărârilor instanțelor de fond, se reține că aceste instanțe
au luat în considerație faptul, că în prezenta speță au fost stabilite în calitate de
circumstanțe atenuante – recunoașterea vinei, iar ca circumstanță agravantă,
săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru
infracțiuni similare, totodată a fost luat în considerație faptul, că Cebotari I. are
antecedente penale și nu a recuperat prejudiciul material.
De menționat este și acel fapt la cazul supus judecării, că prin decizia
Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 06 decembrie 2016,
inculpatul a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) și a art. 317 alin. (1) Cod penal,
cu aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, la 5 ani închisoare, iar conform
art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită i-a fost adăugat parțial, partea neexecutată a
pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Bălți din 15 mai 2014, stabilindu-i
definitiv pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 7 ani. Totodată, prin
sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 10 mai 2017, inculpatul a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 42 alin. (3), 46, 188 alin. (3) lit. b) Cod
penal, la 11 ani închisoare, iar în baza art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa
stabilită prin noua sentință, i-a fost adăugat pedeapsa neexecutată aplicată prin
decizia Curții Supreme de Justiție din 06 decembrie 2016, stabilindu-i definitiv
pedeapsă sub formă de închisoare, pe un termen de 14 ani, cu executare în
penitenciar de tip închis.
Respectiv, în aceste împrejurări instanțele de fond erau obligate de a-i aplica
prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru a-i stabili pedeapsa definitivă, norme
legale ce, în prezenta speță, au și fost aplicate de către instanțele de fond, stabilind
corect inculpatului pedeapsa definitivă de 16 ani închisoare, cu executare în
penitenciar de tip închis, ținând cont de faptul că pedeapsa definitivă stabilită
pentru concursul de infracțiuni prevăzut de art. 84 alin. (4) Cod penal, nu poate fi
mai mică decât pedeapsa stabilită la pronunțarea primei sentințe.
Totodată, cu referire la criticile recurentului precum că pedeapsa stabilită
inculpatului este prea blândă și neechitabilă în raport cu circumstanțele cauzei,
instanța de recurs reține, că instanțele de fond, la stabilirea pedepsei lui Cebotari I.
au ținut cont de toate circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului, aplicând
acestuia, conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pedeapsă definitivă de 16 ani
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, care este în limitele legii,
luând în considerație criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 75 Cod
penal, căruia i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, iar termenul pedepsei stabilite
va duce la corectarea și reeducarea acestuia, ținând cont de scopul pedepsei penale
prevăzut la art. 61 Cod penal.
Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de recurs consideră, că
pedeapsa definitivă stabilită în sarcina inculpatului și modalitatea de executare a
acesteia, în viziunea Colegiului a fost individualizată corect și în așa fel încât acesta
să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii
unor fapte similare.
Din considerentele enunțate, Colegiul penal, statuează că pedeapsa
individualizată de prima instanță, menținută și de cea de apel, răspunde atât
5
principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod
penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea
săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.
În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în
speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a
instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise de art. 414-
419 Cod de procedură penală, fiind corect individualizată pedeapsa inculpatului
conform prevederilor legale, impunându-se în consecință inadmisibilitatea
recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Bălți, Lisnic Elena, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 22 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui
Cebotari Ivan Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia pronunțată integral la data de 04 aprilie 2018.
Președinte Gordilă Nicolae
Judecător Covalenco Elena
Judecător Diaconu Iurie
6