1ra-1553/17 — art. 186 alin.2 lit. d CP

Dosarul nr. 1ra-1553/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecătorii – Liliana Catan, Ion Guzun,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Criclivaia Mariana în numele inculpatului, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 30 mai 2017 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2017, în cauza penală în privința lui

Cegodari Igor Xxxxx, născut la xx xxxxx xxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Cegodari Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și

6 luni, cu executare în penitenciar de tip închis.

S-a dispus admiterea acțiunii civile înaintate de către partea vătămată Ciubotaru

Ina, cu încasarea în contul acesteia de la inculpat a sumei de 6869,98 lei cu titlu de

prejudiciu material cauzat prin infracțiune.

16.01.2016, în perioada de timp de la orele 19.45 până la 20.30, în timp ce se deplasa

cu maxi-taxi pe ruta nr. 194 din direcția bd. D. Cantemir 1 spre str. A. Russo 15, mun.

Chișinău, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane și însușirii lor ulterioare,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și

dorind în mod conștient survenirea acestora, pe ascuns a sustras din geanta lui

Ciubotaru Ina un portmoneu la preț de 400 lei, în care se aflau bani în sumă de 5100

lei, de asemenea 200 lire turcești care conform ratei oficiale de schimb a BNM

constituie 1360 lei și 2 roni care conform ratei oficiale de schimb a BNM constituie

9,98 lei, astfel cauzându-i o daună materială considerabilă în sumă de 6869,98 lei.

solicitat casarea totală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința

inculpatului, deoarece fapta nu a fost săvârșită de ultimul.

1

În motivarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele:

- instanța a dat o apreciere unilaterală probelor și circumstanțelor de fapt și de

drept existente în cauză, preluând poziția acuzării, fără a se expune asupra poziției

părții apărării și fără a o contrazice;

- cu toate că în sentință s-a indicat că vinovăția inculpatului este pe deplin

confirmată printr-un ansamblu de probe, instanța de fond a pus la baza condamnării

inculpatul doar o singură probă, și anume declarațiile părții vătămate, care atât în

cadrul urmăririi penale, cât și în instanța de judecată a declarat că portmoneul i-a fost

sustras de persoane necunoscute, iar acest fapt și acel că geanta i-a fost tăiată le-a

depistat doar acasă;

- urmărirea penală în cauză a avut un caracter superficial și unilateral, manifestat

prin faptul că versiunea înaintată de acuzare, și anume că inculpatul ar fi comis

infracțiunea de sustragere, a apărut din momentul prezentării părții vătămate spre

recunoaștere a mai multor persoane, dintre care aceasta l-a recunoscut pe inculpat, fără

a lua în considerație că partea vătămată a discutat în maxi-taxi cu o altă persoană și a

coborât cu ea din mijlocul de transport; aceste circumstanțe trezesc dubii că

infracțiunea ar fi fost comisă anume de Cegodari Igor, care pe tot parcursul procesului

penal a negat vinovăția sa și a declarat că nu a sustras careva bunuri de la Ciubotaru

Ina, nu ține minte unde a fost pe data de 16.01.2016, a cunoscut-o pe ultima la

inspectoratul de poliție și nu ține minte să o fi văzut în alte circumstanțe.

pronunțată integral la 12 iulie 2017, a fost admis apelul declarat, din alte motive decât

cele invocate, casată total sentința, inclusiv din oficiu, în temeiul art. 409 alin. (2) Cod

de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Cegodari Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 192 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare, pe un

termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a sumei

de 6869,98 lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că calificarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal era eronată, deoarece

în urma aprecierii probelor, și anume a declarațiilor inculpatului și părții vătămate, a

plângerii părții vătămate și a proceselor-verbale de recunoaștere a persoanei după

fotografie și de confruntare dintre Ciubotaru Ina și Cegodari Igor s-a confirmat cu

certitudine comiterea de către inculpat a infracțiunii de pungășie, prevăzută de art. 192

alin. (1) Cod penal, deoarece bunul în cauză a fost sustras din geanta părții vătămate.

În acest context, instanța de apel a statuat că anume faptul deteriorării genții părții

vătămate prin tăiere demonstra intenția făptuitorului și scopul acestuia de a deposeda

partea vătămată de bunul său.

Referindu-se la argumentul apelantului, prin care se invocă că partea vătămată l-

a recunoscut anume pe inculpat doar cu scopul de a-și recupera prejudiciul ce i-a fost

2

cauzat, instanța de apel a ținut să-l aprecieze critic, deoarece partea vătămată a dat

declarații fiind atenționată asupra răspunderii penale în conformitate cu art. 312-313

Cod penal și a depus jurământ, conform art. 108 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului și le-a

calificat drept o metodă de apărare aleasă întru eschivarea de la răspundere penală,

deoarece nu coroborează cu celelalte probe, în contextul în care partea vătămată a

declarat că inculpatul s-a apropiat de ea, a încercat să-i atragă atenția, întrebând-o dacă

dorește ciocolată, totodată în cadrul ședinței de judecată fiind constatat că partea

vătămată l-a memorizat pe inculpat, fapt ce i-a permis să-l descrie în cadrul urmăririi

penale și să-l recunoască.

În contextul celor reținute, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului în

sustragere bunului părții vătămate a fost dovedită pe deplin prin probele cercetate în

instanța de fond și suplimentar verificate în apel.

Referindu-se la pedeapsa ce urmează a fi stabilită inculpatului, instanța de apel a

reținut că inculpatul a săvârșit o infracțiune ușoară, că nu este angajat în câmpul

muncii, că anterior a fost condamnat de mai multe ori pentru comiterea a infracțiuni

similare, că a comis o nouă infracțiune fiind în stare de recidivă și respectiv nu și-a

făcut concluziile de rigoare, că în cauză persistă circumstanța agravantă prevăzută de

art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal și că lipsesc circumstanțe atenuante.

Astfel, menționând luarea în considerare a acestor circumstanțe și a faptului că

executarea pedepsei urmărește scopurile legal instituite și nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice și să înjosească demnitatea persoanei, instanța de apel i-a stabilit

inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis, prin luare în considerare a prevederilor art. 72 alin. (4) Cod

penal.

Referindu-se la acțiunea civilă înaintată de Ciubotaru Ina, instanța de apel a

considerat că instanța de fond, la rândul său, just a dispus încasarea în beneficiul

ultimei din contul inculpatului a sumei de 6869,98 lei cu titlu de prejudiciu material

cauzat prin infracțiune.

Criclivaia Mariana în numele inculpatului, depus la 11 august 2017, care în temeiul

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care

a afectat soluția instanței, solicită casarea totală a acestora și dispunerea achitării lui

Cegodari Igor.

În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat motive identice celor enunțate

în cererea de apel, menționând că inculpatul a fost condamnat în baza declarațiilor

părții vătămate, în cauză lipsind careva probe care să indice că anume el a comis

infracțiunea incriminată și că urmărirea penală a fost efectuată superficial și unilateral.

3

inadmisibilitatea recursului declarat, considerându-l vădit neîntemeiat. Procurorul a

reiterat constatările instanței de apel și suplimentar a invocat că recurentul își

motivează solicitarea prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, care nu

reprezintă temei pentru recurs. Suplimentar, procurorul a menționat că instanța de apel,

în strictă conformitate cu prevederile legale, a verificat și a apreciat fiecare probă, just

calificând acțiunile făptuitorului și stabilindu-i ultimului o pedeapsă echitabilă.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoare considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat dacă se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Cu referire la critica aprecierii probelor de către instanța de apel, Colegiul penal

constată că aceasta este inadmisibilă. În acest context, se reține că art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei

analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în

conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. În acest

sens, este necesar de a reitera că potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.

427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz

comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa

examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată

de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter

procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține

de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de

recurs. În contextul dat, Colegiul reiterează că instanța de recurs verifică legalitatea și

temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin prisma prezenței sau absenței

temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Din considerentele expuse, Colegiul penal va respinge argumentele recurentului

în partea dată, ca fiind de jure inadmisibile, temeiurile pentru recurs menționate în

cerere, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu au fost

ulterior desfășurate, în mod absolut lipsind orice argument care ar indica asupra

persistenței oricărui dintre acestea în cauză. În contextul celor enunțate, Colegiul penal

ține să aprecieze corectitudinea constatărilor instanței de apel, reflectate la pct. 4.1. al

prezentei decizii, concluzii care nu necesită o expunere repetată, reieșind din

considerentul că motivele invocate în cererea de recurs reprezintă o reiterare a celor

din cererea de apel, fiind identice după conținut.

4

Aceste circumstanțe, apreciate în ansamblu, denotă că temeiurile de recurs,

invocate în cerere, nu și-au găsit confirmare în cauza deferită prezentei examinări.

Din considerentele enunțate, pornind de la corectitudinea și plenitudinea

constatărilor realizate de către instanța de apel privind vinovăția inculpatului,

încadrarea juridică a acțiunilor acestuia și individualizarea pedepsei stabilite ultimului,

luând în considerare motivarea amplă a deciziei instanței de apel în partea chestiunilor

care au fost invocate în recursul ordinar, apreciind că temeiurile pentru recurs, invocate

de recurent, nu și-au găsit confirmare și nu au fost identificate alte temeiuri care,

examinate din oficiu, să impună necesitatea casării hotărârilor judecătorești atacate,

Colegiul penal conchide că recursul ordinar înaintat în cauză urmează a fi declarat

inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Criclivaia Mariana în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal la Curții de Apel Chișinău din

05 iulie 2017, în cauza penală în privința lui Cegodari Igor, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 noiembrie 2017.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5