1ra-1553/17 — art. 186 alin.2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani) din 30 mai 2017, Cegodari Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip închis. S-a dispus admiterea acțiunii civile înaintate de către partea vătămată Ciubotaru Ina, cu încasarea în contul acesteia de la inculpat a sumei de 6869,98 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că Cegodari Igor, la 16.01.2016, în perioada de timp de la orele 19.45 până la 20.30, în timp ce se deplasa cu maxi-taxi pe ruta nr. 194 din direcția bd. D. Cantemir 1 spre str. A. Russo 15, mun. Chișinău, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane și însușirii lor ulterioare, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, pe ascuns a sustras din geanta lui Ciubotaru Ina un portmoneu la preț de 400 lei, în care se aflau bani în sumă de 5100 lei, de asemenea 200 lire turcești care conform ratei oficiale de schimb a BNM constituie 1360 lei și 2 roni care conform ratei oficiale de schimb a BNM constituie 9,98 lei, astfel cauzându-i o daună materială considerabilă în sumă de 6869,98 lei.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocat în numele inculpatului, care a solicitat casarea totală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința inculpatului, deoarece fapta nu a fost săvârșită de ultimul. 1 În motivarea cererii depuse, apelantul a invocat următoarele: - instanța a dat o apreciere unilaterală probelor și circumstanțelor de fapt și de drept existente în cauză, preluând poziția acuzării, fără a se expune asupra poziției părții apărării și fără a o contrazice; - cu toate că în sentință s-a indicat că vinovăția inculpatului este pe deplin confirmată printr-un ansamblu de probe, instanța de fond a pus la baza condamnării inculpatul doar o singură probă, și anume declarațiile părții vătămate, care atât în cadrul urmăririi penale, cât și în instanța de judecată a declarat că portmoneul i-a fost sustras de persoane necunoscute, iar acest fapt și acel că geanta i-a fost tăiată le-a depistat doar acasă; - urmărirea penală în cauză a avut un caracter superficial și unilateral, manifestat prin faptul că versiunea înaintată de acuzare, și anume că inculpatul ar fi comis infracțiunea de sustragere, a apărut din momentul prezentării părții vătămate spre recunoaștere a mai multor persoane, dintre care aceasta l-a recunoscut pe inculpat, fără a lua în considerație că partea vătămată a discutat în maxi-taxi cu o altă persoană și a coborât cu ea din mijlocul de transport; aceste circumstanțe trezesc dubii că infracțiunea ar fi fost comisă anume de Cegodari Igor, care pe tot parcursul procesului penal a negat vinovăția sa și a declarat că nu a sustras careva bunuri de la Ciubotaru Ina, nu ține minte unde a fost pe data de 16.01.2016, a cunoscut-o pe ultima la inspectoratul de poliție și nu ține minte să o fi văzut în alte circumstanțe.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2017, pronunțată integral la 12 iulie 2017, a fost admis apelul declarat, din alte motive decât cele invocate, casată total sentința, inclusiv din oficiu, în temeiul art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cegodari Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 192 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip închis. S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a sumei de 6869,98 lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune. 4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că calificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal era eronată, deoarece în urma aprecierii probelor, și anume a declarațiilor inculpatului și părții vătămate, a plângerii părții vătămate și a proceselor-verbale de recunoaștere a persoanei după fotografie și de confruntare dintre Ciubotaru Ina și Cegodari Igor s-a confirmat cu certitudine comiterea de către inculpat a infracțiunii de pungășie, prevăzută de art. 192 alin. (1) Cod penal, deoarece bunul în cauză a fost sustras din geanta părții vătămate. În acest context, instanța de apel a statuat că anume faptul deteriorării genții părții vătămate prin tăiere demonstra intenția făptuitorului și scopul acestuia de a deposeda partea vătămată de bunul său. Referindu-se la argumentul apelantului, prin care se invocă că partea vătămată l- a recunoscut anume pe inculpat doar cu scopul de a-și recupera prejudiciul ce i-a fost 2 cauzat, instanța de apel a ținut să-l aprecieze critic, deoarece partea vătămată a dat declarații fiind atenționată asupra răspunderii penale în conformitate cu art. 312-313 Cod penal și a depus jurământ, conform art. 108 Cod de procedură penală. Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului și le-a calificat drept o metodă de apărare aleasă întru eschivarea de la răspundere penală, deoarece nu coroborează cu celelalte probe, în contextul în care partea vătămată a declarat că inculpatul s-a apropiat de ea, a încercat să-i atragă atenția, întrebând-o dacă dorește ciocolată, totodată în cadrul ședinței de judecată fiind constatat că partea vătămată l-a memorizat pe inculpat, fapt ce i-a permis să-l descrie în cadrul urmăririi penale și să-l recunoască. În contextul celor reținute, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului în sustragere bunului părții vătămate a fost dovedită pe deplin prin probele cercetate în instanța de fond și suplimentar verificate în apel. Referindu-se la pedeapsa ce urmează a fi stabilită inculpatului, instanța de apel a reținut că inculpatul a săvârșit o infracțiune ușoară, că nu este angajat în câmpul muncii, că anterior a fost condamnat de mai multe ori pentru comiterea a infracțiuni similare, că a comis o nouă infracțiune fiind în stare de recidivă și respectiv nu și-a făcut concluziile de rigoare, că în cauză persistă circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal și că lipsesc circumstanțe atenuante. Astfel, menționând luarea în considerare a acestor circumstanțe și a faptului că executarea pedepsei urmărește scopurile legal instituite și nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și să înjosească demnitatea persoanei, instanța de apel i-a stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip închis, prin luare în considerare a prevederilor art. 72 alin. (4) Cod penal. Referindu-se la acțiunea civilă înaintată de Ciubotaru Ina, instanța de apel a considerat că instanța de fond, la rândul său, just a dispus încasarea în beneficiul ultimei din contul inculpatului a sumei de 6869,98 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune.

Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Criclivaia Mariana în numele inculpatului, depus la 11 august 2017, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, solicită casarea totală a acestora și dispunerea achitării lui Cegodari Igor. În motivarea cererii depuse, recurentul a invocat motive identice celor enunțate în cererea de apel, menționând că inculpatul a fost condamnat în baza declarațiilor părții vătămate, în cauză lipsind careva probe care să indice că anume el a comis infracțiunea incriminată și că urmărirea penală a fost efectuată superficial și unilateral. 3

Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru inadmisibilitatea recursului declarat, considerându-l vădit neîntemeiat. Procurorul a reiterat constatările instanței de apel și suplimentar a invocat că recurentul își motivează solicitarea prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, care nu reprezintă temei pentru recurs. Suplimentar, procurorul a menționat că instanța de apel, în strictă conformitate cu prevederile legale, a verificat și a apreciat fiecare probă, just calificând acțiunile făptuitorului și stabilindu-i ultimului o pedeapsă echitabilă.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoare considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat dacă se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Cu referire la critica aprecierii probelor de către instanța de apel, Colegiul penal constată că aceasta este inadmisibilă. În acest context, se reține că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. În acest sens, este necesar de a reitera că potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților. Totodată, Colegiul penal statuează că critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. În contextul dat, Colegiul reiterează că instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală. Din considerentele expuse, Colegiul penal va respinge argumentele recurentului în partea dată, ca fiind de jure inadmisibile, temeiurile pentru recurs menționate în cerere, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu au fost ulterior desfășurate, în mod absolut lipsind orice argument care ar indica asupra persistenței oricărui dintre acestea în cauză. În contextul celor enunțate, Colegiul penal ține să aprecieze corectitudinea constatărilor instanței de apel, reflectate la pct. 4.1. al prezentei decizii, concluzii care nu necesită o expunere repetată, reieșind din considerentul că motivele invocate în cererea de recurs reprezintă o reiterare a celor din cererea de apel, fiind identice după conținut. 4 Aceste circumstanțe, apreciate în ansamblu, denotă că temeiurile de recurs, invocate în cerere, nu și-au găsit confirmare în cauza deferită prezentei examinări. Din considerentele enunțate, pornind de la corectitudinea și plenitudinea constatărilor realizate de către instanța de apel privind vinovăția inculpatului, încadrarea juridică a acțiunilor acestuia și individualizarea pedepsei stabilite ultimului, luând în considerare motivarea amplă a deciziei instanței de apel în partea chestiunilor care au fost invocate în recursul ordinar, apreciind că temeiurile pentru recurs, invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare și nu au fost identificate alte temeiuri care, examinate din oficiu, să impună necesitatea casării hotărârilor judecătorești atacate, Colegiul penal conchide că recursul ordinar înaintat în cauză urmează a fi declarat inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Criclivaia Mariana în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal la Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2017, în cauza penală în privința lui Cegodari Igor, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 noiembrie 2017. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Liliana Catan Ion Guzun 5