1ra-1128/2017 — Art. 172 alin. 3 lit.a CP

1ra-1128/2017 — Art. 172 alin. 3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-1128/2017

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte: Ursache Petru

judecători: Toma Nadejda, Alerguș Constantin, Timofti Vladimir și Moraru Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare, declarate de

către procurorul Procuraturii de circumscripție Cahul, Cebotari Vitalie și de

către partea vătămată XXXXX prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 16 martie 2017, în cauza penală privindu-i pe

Ceban Igor XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în r-nul XXXXX,

s. XXXXX, str. XXXXX;

Topal Ivan XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în r-nul XXXXX,

s. XXXXX, str. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.04.2013 – 31.03.2015;

Instanța de apel: 21.04.2015 – 12.11.2015;

Instanța de recurs: 12.03.2016 – 17.05.2016;

Instanța de apel: 22.06.2016 – 16.03.2017;

Instanța de recurs: 12.06.2017 – 29.11.2017.

A C O N S T A T AT :

fost condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal la 8 ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip închis, de la reținere.

Topal Ivan a fost condamnat în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal la 8

ani închisoare, cu executare în penitenciar pentru minori, de la reținere.

Acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul legal al părții vătămate,

XXXXX, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să hotărască instanța în ordinea procedurii civile.

I., la mijlocul lunii august 2012, aflându-se pe str. XXXXX, s. XXXXX, r-nul XXXXX,

știind cu certitudine că XXXXX nu a împlinit vârsta de 14 ani, prin constrângere

fizică, și-a satisfăcut cu ea pofta sexuală în formă perversă.

Tot el, la 25 octombrie 2012, aflându-se într-o cabină metalică, în

apropierea complexului distractiv ,,Ямайка”, aproximativ la 3 km nord-vest de s.

1

XXXXX, r-nul XXXXX, știind cu certitudine că XXXXX nu a împlinit vârsta de 14

ani, prin constrângere fizică, și-a satisfăcut cu ea pofta sexuală în formă

perversă.

Inculpatul Ceban I., la sfârșitul lunii iulie 2012, aproximativ ora 04:00,

aflându-se la intersecția străzilor XXXXX și XXXXX, s. XXXXX, r-nul XXXXX, știind

cu certitudine că XXXXX nu a împlinit vârsta de 14 ani, prin constrângere fizică,

și-a satisfăcut cu ea pofta sexuală în formă perversă.

Tot el, la 25 octombrie 2012, aflându-se într-o cabină metalică, în

apropierea complexului distractiv ,,Ямайка”, aproximativ la 3 km nord-vest de s.

XXXXX, r-nul XXXXX, știind cu certitudine că XXXXX nu a împlinit vârsta de 14

ani, prin constrângere fizică, și-a satisfăcut cu ea pofta sexuală în formă

perversă.

Inculpații Ceban I. și Topal I., la sfârșitul lunii octombrie 2012, știind cu

certitudine că XXXXX nu a împlinit vârsta de 14 ani, prin constrângere psihică și

fizică, și-au satisfăcut cu ea pofta sexuală în formă perversă.

numele părții vătămate, avocatul Carafizi N. și inculpatul Ceban Igor și de către

reprezentantul legal Topal L. cu inculpatul Topal I..

3.1. Avocatul Cimpoeș Vladimir în numele părții vătămate declarând apel a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpaților să le fie stabilită o pedeapsă mai aspră și să fie admisă integral

acțiunea civilă, invocând următoarele argumente:

- instanța nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, că inculpații

nu au recunoscut vina, nu s-au prezentat în ședința de judecată din 31 martie

2015;

- instanța neîntemeiat a admis în principiu acțiunea civilă, nefiind

impedimente pentru a stabili mărimea prejudiciului solicitat.

3.2. Avocatul Carafizi N. și inculpatul Ceban I., declarând apel au solicitat

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

ultimul să fie achitat, invocând următoarele argumente:

- martorul XXXXX nu putea să știe că partea vătămată nu a împlinit vârsta

de 14 ani, dat fiind că ultima învăța în clasa a 8-a, la fel ca și XXXXX, care avea

împliniți 14 ani din luna februarie;

- partea vătămată nu a declarat adevărul, depozițiile ei sunt divergente.

Martorii Gaidarji M. și Balaban N. au indicat că mama părții vătămate le-a rugat

să declare că inculpații au violat-o pe XXXXX, iar acestea au refuzat, deoarece nu

știau nimic;

- probele prezentate de acuzare nu dovedesc vina lui Ceban I. în comiterea

infracțiunii incriminate;

- nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare plângerea părții vătămate

XXXXX din 10 decembrie 2012, plângerea mamei părții vătămate, XXXXX, din 10

decembrie 2012, procesul-verbal de audiere a părții vătămate XXXXX din 11

decembrie 2012, procesul-verbal de audiere a reprezentantului legal al părții

vătămate, XXXXX, din 11 decembrie 2012, procesul-verbal de audiere a

martorului XXXXX din 11 decembrie 2012, procesul-verbal de audiere a

martorului Gaidarji M. din 12 decembrie 2012, procesul-verbal de audiere a

2

martorului Balaban N. din 12 decembrie 2012, deoarece acestea au avut loc

până la emiterea ordonanței de începere a urmăririi penale;

- Marinova N. ilegal a fost recunoscută ca reprezentant legal al părții

vătămate și nu putea să participe la acțiunile de urmărire penală;

- instanța incorect a apreciat probele administrate, s-a bazat doar pe

declarațiile părții vătămate Orman A. și neîntemeiat a respins declarațiile

martorilor necointeresați;

- potrivit art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, dacă, în cursul

urmăririi penale sau judecării cauzei, s-au constatat încălcări ale drepturilor

inculpatului, precum și s-a stabilit din vina cui au fost comise aceste încălcări,

instanța examinează posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept

recompensă pentru aceste încălcări;

- Ceban I. este celibatar, caracterizat pozitiv și anterior necondamnat.

3.3. Reprezentantul legal Topal L. și inculpatul Topa Ivan declarând apel, au

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să

fie achitat, invocând următoarele argumente:

- Topal I. o cunoștea pe XXXXX, ei frecventau aceeași școală, dar ea învăța în

altă clasă. Partea vătămată nu i-a spus ce vârstă avea, el nici nu a întrebat-o.

După înfățișare ea arăta de nu mai puțin de 14 ani. Ea a venit în școală lor din

or. XXXXX, respectiv el nu putea să cunoască data ei de naștere. El nu a aplicat

violență față de partea vătămată. Balaban și Gaidarji în instanța de judecată au

declarat că mama părții vătămate i-a influențat ca ele să dea depoziții în

favoarea acuzării;

- partea vătămată a fost învățată să dea declarațiile respective, pentru a

evita rușinea;

- Topal I. nu este vinovat, este minor, anterior nu a fost judecat și este

caracterizat pozitiv.

2015, toate apelurile au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Ceban I. și Topal I. au fost condamnați în baza art. 172 alin. (2) lit. b), 79

Cod penal la câte 4 ani închisoare fiecare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei le-a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

De la Ceban I. și reprezentantul legal al inculpatului, Topal L. s-a încasat, în

mod solidar, în beneficiul reprezentantului legal al părții vătămate, XXXXX,

prejudiciul moral în sumă de 60.000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul legal al părții vătămate,

XXXXX, privind încasarea prejudiciului material, a fost admisă în principiu,

urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța în ordinea

procedurii civile.

inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate este dovedită prin probele

administrate, și anume:

- declarațiile martorului Capsamun V., care a relatat că inculpații locuiesc

lângă el și într-o zi din iulie 2012 se întorceau de la discotecă;

3

- declarațiile martorului XXXXX, care a indicat că partea vătămată XXXXX

i-a povestit despre cele întâmplate;

- declarațiile martorului Uzun P., care la faza de urmărire penală a declarat

că a văzut când Ceban I. și XXXXX au intrat în cabina de lângă iaz și au stat acolo

aproximativ 5 minute, iar în acest timp lângă el stătea Topal I., care apoi a rămas

cu XXXXX după ce el cu Ceban I. au plecat împreună;

- raportul de expertiză psihologică nr. 321 din 20 februarie 2014, potrivit

căruia partea vătămată XXXXX nu este predispusă la fantezii, având o gândire

concretă;

- plângerea părții vătămate minore XXXXX din 10 decembrie 2012;

- plângerea reprezentantului legal al părții vătămate, XXXXX, din 10

decembrie 2012.

Astfel, instanța de apel a menționat că sunt neîntemeiate argumentele

apărării că inculpații urmează a fi achitați din motiv că ei nu au săvârșit

infracțiunea incriminată.

Totodată, prima instanță a dat o apreciere incorectă probelor administrate

și eronat a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpaților în comiterea

infracțiunii incriminate – art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal – satisfacerea poftei

sexuale în formă perversă, săvârșită prin constrângere fizică sau psihică, asupra

unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

Sunt întemeiate argumentele apărării că inculpații nu cunoșteau că partea

vătămată nu a împlinit 14 ani. Acest fapt este confirmat prin procesul-verbal de

audiere a martorului Cara C.

Faptul că inculpații nu știau despre vârsta părții vătămate este confirmat și

prin aceea că Topal I. învăța în clasa paralelă cu cea a părții vătămate, iar

martorul XXXXX avea împliniți 14 ani, fiind într-o clasă cu XXXXX, astfel

inculpații puteau presupune că partea vătămată la fel avea împliniți 14 ani.

Inculpații fiind minori, nu puteau aprecia vârsta reală a părții vătămate,

reieșind din dezvoltarea lor intelectuală, socială și psihologică.

Acuzarea urma să prezinte probe incontestabile că în această parte a

învinuirii, dat fiind că potrivit art. 8, 389 Cod de procedură penală, toate dubiile

în probarea învinuirii se interpretează în favoarea inculpatului.

Mai mult, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 17 din 07

februarie 2013, dezvoltarea fizică a părții vătămate corespunde vârstei indicate

în certificatul ei de naștere.

Astfel, din învinuirea incriminată inculpaților urmează să fie exclus semnul

calificativ ,,asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins

vârsta de 14 ani”, cu reîncadrarea acțiunilor ultimilor de la a art. 172 alin. (2) lit.

b) Cod penal, adică satisfacerea poftei sexuale în formă perversă, săvârșită prin

constrângere fizică sau psihică, cu bună-știință asupra unui minor.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că infracțiunile comise sunt

grave, inculpații nu au recunoscut vina, nu au împiedicat organul de urmărire

penală să stabilească adevărul, anterior nu au fost condamnați, sunt minori,

concluzionând că corectarea și reeducarea lor este posibilă fără izolare de

societate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

4

procurorul și partea vătămată XXXXX.

6.1. Procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva D. declarând

recurs ordinar, a solicitat casarea acestei decizii și menținerea sentinței,

invocând următoarele argumente:

- ambii inculpați cunoșteau ce vârstă avea partea vătămată, deoarece toți

învățau în aceeași școală, ce se confirmă prin materialele cauzei;

- instanța de apel nu a ținut cont că au avut loc două episoade la sfârșitul

lunii iulie 2012 și mijlocul lunii august 2012, inculpații fiind informați despre

vârsta părții vătămate;

- faptul că inculpații sunt caracterizați pozitiv nu este temei pentru

suspendarea condiționată a executării pedepsei. Inculpații nu au exprimat

căință pentru crimele sale, fiind anunțați în căutare;

- instanța a încălcat prevederile art. 383 alin. (1) Cod de procedură penală -

dacă în cursul deliberării instanța constată că o anumită circumstanță necesită

concretizare pentru justa soluționare a cauzei, instanța poate relua cercetarea

judecătorească prin încheiere motivată. Cerințele date nu au fost respectate de

către instanță, ce se confirmă prin procesul-verbal al ședinței de judecată;

- în afară de aceasta, nu au fost cercetate toate probele și consemnate în

procesul-verbal al ședinței de judecată. Au fost încălcate și prevederile art. 325

alin. (1) Cod de procedură penală;

- recalificând acțiunile inculpaților, instanța a încălcat dreptul lor la

apărarea, deoarece aceștia nu au avut posibilitatea de a se apăra pe învinuirea

în baza art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal, și nu este clar ce poziție ar fi ales ei în

cazul dat.

6.2. Partea vătămată XXXXX declarând recurs ordinar, a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpaților să le fie stabilită o pedeapsă mai aspră, și să fie admisă integral

acțiunea civilă, invocând următoarele argumente:

- pedeapsa stabilită inculpaților este prea blândă. Instanța nu a luat în

considerație gravitatea infracțiunii săvârșite, iar inculpații nici nu au exprimat

căință, nu s-au prezentat în ședința de judecată din 31 martie 2015 și s-au

ascuns. Ei nu s-au prezentat în ședințele de judecată a instanței de apel, astfel au

manifestat lipsă de respect față de judecată și participanții procesului;

- instanța de apel neîntemeiat a menționat că inculpații nu cunoșteau

despre vârsta ei, deoarece aceștia erau puși la curent, dat fiind că locuiau în

apropiere și învățau în aceeași școală, într-o localitate mică;

- martorul XXXXX a confirmat că inculpații cunoșteau că ea nu a împlinit 14

ani;

- astfel, acțiunile inculpaților urmează a fi încadrate în baza art. 172

alin. (3) lit. a) Cod penal;

- pe lângă aceasta, pe tot parcursul procesului penal, la adresa ei, sororii și

mamei, veneau amenințări din partea inculpaților și părinților lor, în legătură cu

ce au fost nevoite să plece din s. XXXXX;

- materialele prezentate, dădeau posibilitate instanței să stabilească

mărimea prejudiciului cauzat și solicitat, dar instanța a adoptat o soluție

neîntemeiată și în latura civilă.

5

17 mai 2016 au fost admise recursurile ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva D. și de către partea vătămată

XXXXX, casată total decizia Colegiul penal al Curții de Apel Comrat din 12

noiembrie 2015, în privința inculpaților Ceban Igor și Topal Ivan, si dispusă

rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Cahul.

casând total sentința și rejudecând cauza potrivit regulilor generale pentru

primă instanță, condamnând inculpații pe art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal,

adică în baza altei învinuiri decât cea formulată inițial, nu a constatat și descris

fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul, modul

săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii.

La fel, instanța de recurs a menționat că instanța de apel a statuat în mod

neclar și divergent mai întâi că vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii

incriminate (deci, art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal) este dovedită prin probele

administrate…, apoi că prima instanță a dat o apreciere incorectă probelor

administrate și eronat a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii incriminate – art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal….

Instanța de apel nu a apreciat fiecare probă separat din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, inclusiv cu

circumstanțele invocate în rechizitoriu, și motivele pentru care instanța a

respins alte probe.

Mai mult, a reținut în mod divergent mai întâi că sunt întemeiate

argumentele apărării că inculpații nu cunoșteau că partea vătămată nu a

împlinit 14 ani…, acest fapt este confirmat prin procesul-verbal de audiere a

martorului XXXXX...., apoi că potrivit raportului de expertiză medico-legală

nr. 17 din 07 februarie 2013, dezvoltarea fizică a părții vătămate corespunde

vârstei indicate în certificatul ei de naștere… Or, potrivit sentinței, din

declarațiile martorului XXXXX s-a stabilit că inculpații știau în ce clasă învăța

XXXXX și ce vârstă ea avea, astfel că ei frecventau aceeași școală.

Instanța de recurs a menționat că circumstanțele expuse atestă în mod

lucid că instanța de apel nu a judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece a

adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția,

și că recursurile de pe rol sunt întemeiate.

apelurile, casată sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care Ceban Igor și Topal Ivan au fost recunoscuți vinovați în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. 2 lit. b) Cod penal cu stabilirea

pedepsei – închisoare pe un termen de 5 ani fiecăruia.

În baza art. 90 Cod penal lui Ceban Igor și Topal Ivan a fost suspendată

condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 4 ani fiecăruia.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată XXXXX în

partea reparării daunei morale încasând de la Topal Ivan și Ceban Igor a câte

30000 lei de la fiecare în beneficiul părții vătămate XXXXX, dar care fiind

executată nu se supune spre executare silită.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată XXXXX privind repararea

prejudiciului material a fost respinsă ca neîntemeiată.

6

A fost încasat de la inculpații Ceban Igor și Topal Ivan în mod solidar, în

beneficiul părții vătămate XXXXX cheltuieli de judecată, în sumă de 3000 lei.

vinovăția inculpaților Ceban Igor și Topal Ivan în comiterea faptei incriminate

este dovedită prin următoarele probe:

- declarațiile părții vătămate XXXXX și a martorilor Marinov Nina, XXXXX,

XXXXX, Uzun Piotr, Capsamun Victor, Balaban Natalia, Gaidarji Mariana,

Adăscăliță Viorica.

Totodată, instanța de apel a menționat că vinovăția inculpaților în

comiterea faptei incriminate mai este dovedită și prin probele - înscrisurile

cauzei penale și anume:

- plângerea părții vătămate XXXXX din 10 decembrie 2012 (f. d. 3, vol. I)

potrivit căruia se solicită a fi atrași la răspundere Ceban Igor și Topal Ivan

întrucât la sfârșitul lunii octombrie au aplicat forță fizică și psihică și-au

satisfăcut pofta sexuală în mod pervers;

- plângerea mamei părții vătămate XXXXX din 10 decembrie 2012

(f. d. 4, vol. I) potrivit căruia se solicită a fi atrași la răspundere Ceban Igor și

Topal Ivan întrucât din cuvintele fiicei sale minore la sfârșitul lunii octombrie au

aplicat forță fizică și psihică și-au satisfăcut pofta sexuală în mod pervers cu fiica

sa;

- proces-verbal de cercetare la fața locului din 02 ianuarie 2013 (f. d. 14-

15, 16 – 17, vol. I) potrivit căruia s-au supus cercetării în intersecția str. XXXXX s.

XXXXX;

- proces-verbal de cercetare la fața locului din 15 martie 2013, cu tabel

foto (f. d. 18 - 21, vol. II) potrivit căruia s-a supus cercetării regiunea nord-vest a

s. Gaidar;

- raport de examinare medico-legală nr. 23 din 10 decembrie 2012

(f. d. 42 - 43, vol. I);

- concluziile psihologice a specialistului Adăscăliță V. nr. 64 din

19 februarie 2013 (f. d. 125 - 127, vol. I) potrivit căruia se constată că,

particularitățile psihologice depistate la partea vătămată sunt specifice

victimelor reale, care au suportat violența fizică;

- raport de expertiză medico-legal nr. 17 din 07 februarie 2013 (f. d. 136-

137, vol. I) potrivit căruia se constată în concluzii că XXXXX potrivit dezvoltării

sale fizice corespunde vârstei indicate în certificatul de naștere;

- raport de expertiză nr. 321 din 20 februarie 2014 (f. d. 14 - 17, vol. II) în

concluzia căruia se evidențiază faptul că, partea vătămată XXXXX nu are

predispoziție de a inventa și gândirea îi este una concretă.

Instanța de apel a reținut că analizând probele enunțate supra, prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, apreciindu-le din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblul - din punct de vedere a coroborării lor, instanța de apel a considerat

că, instanța de judecată greșit a ajuns la concluzia precum că în acțiunile

inculpaților Ceban Igor și Topal Ivan sunt prevăzute elementele infracțiunii

art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, deoarece nu s-a găsit confirmare faptul că

acțiunile inculpaților au fost săvârșite asupra unei persoane despre care se știa

cu certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani”.

7

În urma analizării declarațiilor părții vătămate, martorilor, înscrisurilor

anexate la materialele cauzei sus enunțate, instanța de apel a stabilit că instanța

de fond nu a luat în calcul, faptul că, prin circumstanțele cauzei nu s-a

demonstrat existența lit. a) al aliniatului 3) art. 172 Cod penal și anume, acțiuni

săvârșite asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a atins

vârsta de 14 ani.

În susținerea acestei concluzii, instanța de apel a constatat că, inculpații la

momentul (perioada: iulie - octombrie 2012) comiterii acțiunilor violente cu

caracter sexual față de minoră, singuri erau de vârsta minoră. Anume, inculpatul

Ceban Igor, născut la 17 octombrie 1996, nu a atins vârsta de 16 ani, iar

inculpatul Topal Ivan, născut la 13 februarie 1998, abia a atins vârsta de 14 ani.

Pe când partea vătămată XXXXX, născută la 25 octombrie 1998, în perioada

imputată (sfârșitul iulie - sfârșitul octombrie 2012) avea mai puțin de 4 luni

până la atingerea vârstei de 14 ani, iar la ultimul episod incriminat la

25 octombrie 2012, ea a atins, fără o zi, vârsta de 14 ani.

Totodată, este eronată indicarea în sentință de către prima instanță privind

comiterea de către inculpați la sfârșitul lunii octombrie 2012 față de partea

vătămată XXXXX a acțiunilor perverse cu caracter sexual, nu poate fi menținută,

și urmează a fi exclusă, nefiind înaintată la urmărire penală inculpaților această

acuzație.

Reieșind din considerentele sus-menționate, fapta inculpaților Topal Ivan și

Ceban Igor, instanța de apel a încadrat-o juridic în prevederile art. 172 alin. (2)

lit. b) Cod penal „satisfacerea poftei sexuale în formă perversă, săvârșită prin

constrângere fizică și psihică a persoanei, săvârșite cu bună-știință asupra unui

minor'”, și a constatat că:

Topal Ivan la mijlocul lunii august 2012, aflându-se pe str. XXXXX,

s. XXXXX, r-nul XXXXX, cu bună - știință asupra minorei XXXXX născută la 25

octombrie 1998, prin constrângere fizică și psihică, și-a satisfăcut cu ea pofta

sexuală în formă perversă.

Tot el, la data de 25 octombrie 2012, aflându-se într-o cabină metalică

părăsită, în apropierea complexului distractiv „Ямайка”, aproximativ la 3 km

nord-vest de s. XXXXX, r-nul XXXXX, cu bună - știință asupra minorei XXXXX, prin

constrângere fizică și psihică, și-a satisfăcut cu ea pofta sexuală în formă

perversă.

Ceban Igor la sfârșitul lunii iulie 2012, aproximativ ora 04:00, aflându-se la

intersecția străzilor XXXXX și XXXXX, s. XXXXX, r-nul XXXXX, cu bună - știință

asupra minorei XXXXX, prin constrângere fizică și psihică, și-a satisfăcut cu ea

pofta sexuală în formă perversă.

Tot el, la 25 octombrie 2012, aflându-se într-o cabină metalică, în

apropierea complexului distractiv „Ямайка”, aproximativ la 3 km nord-vest de

s. XXXXX, r-nul XXXXX, cu bună - știință asupra minorei XXXXX, prin

constrângere fizică și psihică, și-a satisfăcut cu ea pofta sexuală în formă

perversă.

Astfel, instanța de apel a concluzionat, că probatoriul administrat relevă

împrejurări de natură să justifice concluzia că, inculpații au comis infracțiunea

prevăzută de art. 172 alin. (2)lit. b) Cod penal și justifică argumentele apelului

inculpatului Ceban Igor și a apelului inculpatului Topal Ivan, precum că nu a

cunoscut cu certitudine vârsta părții vătămate (că aceasta nu a atins vârsta de 14

8

ani).

Instanța de apel a relevat că, răspunderea pentru acțiuni violente cu

caracter sexual, săvârșite cu bună-știință asupra unei persoane care se știa cu

certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani, poate surveni numai dacă făptuitorul

cunoștea cu certitudine vârsta victimei. Faptul dat atât în instanța de fond, cât și

în instanța de apel nu a fost demonstrat, în limitele certitudinii nu pot fi incluse

presupuneri de ordin, precum că inculpații cunoșteau vârsta părții vătămate,

deoarece Ceban Igor îi este vecin, iar cu Topal Ivan se află în clase paralele.

Instanța de apel a constatat că a avut loc eroarea de fapt cu privire la vârsta

victimei în care inculpații și-au format convingerea că XXXXX are vârsta de 14

ani, dar este minoră. De asemenea, este necesar a se ține cont de faptul că,

inculpații nu aveau posibilitatea obiectiv să estimeze vârsta reală a părții

vătămate datorită vârstei acestora minore și dezvoltarea socială mintală ce

corespunde vârstei minore. Astfel, sunt juste argumentele apelanților Ceban Igor

și a avocatului acestuia, inculpatului Topal Ivan și reprezentantul acestuia, aduse

la segmentul necunoașterii de către inculpați a vârstei părții vătămate.

Instanța de apel a indicată că nu au putut fi aduse în calitate de probă,

privind cunoașterea cu certitudine despre neatingerea victimei de vârsta de 14

ani, concluziile raporturilor de expertiză. Anume, raportul de expertiză medico-

legal nr. 17 din 07 februarie 2013 (f. d. 136 - 137, vol. I) potrivit căruia se

constată în concluzii că XXXXX potrivit dezvoltării sale fizice corespunde vârstei

indicate în certificatul de naștere; și Raportul de expertiză nr. 321 din 20

februarie 2014 (f. d. 14 - 17, vol. II) în concluzia căruia (pct. 7) se evidențiază

faptul că, nivelul de dezvoltare intelectuală și psihologică al părții vătămate

XXXXX corespunde vârstei biologice.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiate apelurile inculpaților

privind achitarea lor din lipsa probelor de vinovăție acestora, deoarece, probele

sus menționate confirmă faptul comiterii de către inculpații a acțiunilor violente

cu caracter sexual față de partea vătămată XXXXX.

Versiunea inculpaților precum și a avocaților acestora, că faptele

incriminate nu au fost săvârșite de dânșii, au fost apreciate critic, neavând

suport probatoriu, iar nerecunoașterea vinovăției nu constituie un temei de a

adopta o sentință de achitare, în condițiile în care probatoriul anexat la

materialele dosarului demonstrează cu certitudine vina inculpaților în comiterea

infracțiunilor imputate.

Cât privește argumentul inculpatului Ceban Igor și avocatului Carafizi

Nicolai referitor la faptul că, partea vătămată nu i-a comunicat mamei sale, care

era acasă precum că în privința sa au fost efectuate acțiuni perverse, instanța de

apel a notat că, potrivit declarațiilor părții vătămate, care a explicat că, „mama a

certat-o și a primit o palmă peste față, deoarece s-a întors târziu și îi era rușine

să-i povestească despre cele întâmplate” declarațiile date sunt confirmate prin

depozițiile mamei XXXXX care confirmă faptul că a lovit fiica peste față și a

certat-o pentru faptul că s-a întors târziu.

A mai menționat instanța de apel că sunt eronate argumentele apelanților

Ceban Igor și avocatului Carafizi Nicolai aduse la segmentul că, martorul XXXXX

a declarat că partea vătămată i-a comunicat că a întreținut în mod benevol relații

sexuale cu acesta, întrucât analizând conținutul declarațiilor martorului XXXXX,

instanța de apel a constatat că, în conținutul declarațiilor XXXXX nu este relatat

9

precum că Anna benevol a întreținut relații sexuale în formă perversă. XXXXX a

presupus că a avut loc raportul în mod benevol în urma constatării stării pe care

o avea partea vătămată-de liniște.

Instanța de apel a respins și un alt argument pentru care optau apelanții

Ceban Igor și avocatul Carafizi Nicolai, și anume declarațiile martorului Uzun

Piotr, care a relatat în ședința de judecată că XXXXX și Ceban Igor, Topal I. nu au

intrat în cabina metalică. Instanța de apel, a apreciat critic declarațiile

martorului dat, întrucât declarațiile făcute la urmărirea penală la confruntare,

unde martorul a declarat că XXXXX și Ceban Igor s-a dus spre cabina metalică, și

declarațiile în instanța de judecată sunt diferite. Prin urmare veridicitatea

declarațiilor martorului dat este pusă sub îndoială și respectiv nu pot fi

apreciate ca probă.

Au fost considerate de către instanța de apel eronate și concluziile apelului

declarat de Ceban Igori și avocatul Carafizi Nicolai precum că declarațiile părții

vătămate și mamei acesteia sunt neveridice întrucât nu sunt confirmate prin alte

declarații, mai mult ca atât, mama părții vătămate a solicitat martorilor Gaidarji

Mariana și Balaban Natalia să depună declarații neveridice, precum și că nu sunt

întemeiate argumentele acestor apelanți privind omiterea la urmărirea penală a

erorilor procesuale, ce au lezat drepturile inculpatului.

Instanța de apel a menționat că, veridicitatea declarațiilor părții vătămate

este confirmată prin consecutivitatea declarațiilor pe care le-a făcut atât la faza

de urmărire penală, în cadrul confruntărilor, precum și în cadrul instanței de

fond, fapt confirmat prin concluziile psihologice a specialistului Adăscăliță V.

nr. 64 din 19 februarie 2013 (f. d. 125 - 127, vol. II) potrivit căruia se constată că,

particularitățile psihologice depistate la partea vătămată sunt specifice

victimelor reale, care au suportat violența fizică, iar potrivit raportului de

expertiză nr. 321 din 20 februarie 2014 (f. d. 14 - 17, vol. II) în concluzia căruia

se evidențiază faptul că, partea vătămată XXXXX nu are predispoziție de a

inventa si gândirea îi este una concretă.

Nu au putut fi apreciate ca ilegale declarațiile atât a părții vătămate, cât și a

mamei acesteia, prin prisma solicitării mamei acesteia de la martorii Gaidarji

Mariana și Balaban Natalia de a depune declarații false, întrucât ultimii nu au

depus asemenea declarații.

Cât privește argumentele apelului inculpatului Topal Ivan și a

reprezentantului legal Topal L., precum că partea vătămată a inventat cele

declarate, deoarece sau răspândit zvonuri că practică raport sexual în formă

perversă, fiind influențată de mama sa, instanța de apel a considerat că sunt

lipsite de temei juridic, întrucât declarațiile părții vătămate sunt confirmate prin

materialul probatoriu acumulat precum și potrivit concluziei psihologice a

specialistului Adăscăliță V. nr.64 din 19 februarie 2013 se constată că,

particularitățile psihologice depistate la partea vătămată sunt specifice

victimelor reale, care au suportat violența fizică, iar potrivit raportului de

expertiză nr.321 din 20 februarie 2014 se evidențiază faptul că, partea vătămată

XXXXX nu are predispoziție de a inventa și gândirea îi este una concretă.

A mai reținut instanța de apel că sunt eronate argumentele apelantului

Topal Ivan și a reprezentantului său precum că, mama părții vătămate cunoaște

despre faptul că partea vătămată este bolnavă psihică și ușor cade sub părerea

persoanei, astfel fiind influențată de mama sa de a depune asemenea declarații,

10

întrucât din conținutul actelor cauzei penale supuse apelului nu se atestă faptul

că partea vătămată sferă de vre-o careva boală psihică, fapt confirmat și prin

raporturile de expertiză psihologică.

De asemenea, apelantul Topal Ivan și reprezentantul acestuia au comunicat

că despre existența discotecii până la 5 dimineața a fost inventat, fapt ce nu

corespunde realității, întrucât, martorul Capsamun Victor Ivan care a declarat că

„aproximativ cu doi ani în urmă el cu Ceban Igor și Ortman Artiom se întorceau

de la discotecă unde pe drum s-au întâlnit cu partea vătămată care era cu

prietenii săi”, confirmă declarațiile părții vătămate XXXXX.

Privind argumentele avocatului Carafizi Nicolai, care indică că la baza

sentinței au fost puse probe acumulate până la emiterea ordonanței de începere

a urmăririi penale, instanța de apel, analizând conținutul sentinței judecătorești

a remarcat că la crearea fundamentului de condamnare a inculpaților au fost

admise probele cercetate în instanța de fond ce și au servit la poziția adoptată,

fiind respectate prevederile art. 27 Cod de procedură penală judecătorul

apreciază probele în conformitate cu propria lor convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate.

Cât privește argumentul apelului precum că procurorul a emis ordonanță

de conexarea cauzelor penale într-o singură procedură: nr. 2012398020,

2012398021, 2012398022 și fără audierea martorilor, părții vătămate, în lipsa

expertizei medico-legale a lui XXXXX, fără a fi recunoscuți în calitate de învinuiți

și audiați, instanța de apel a relevat că, nu este temei de nulitate a actelor

procesuale, or, potrivit art. 52 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală în

atribuțiile procurorului se include și dispunerea conexării cauzelor penale, în

care exercită controlul. Astfel, pentru conexarea cauzelor penale nu este necesar

audierea martorilor, părții vătămate, este necesar ca conținutul ordonanței să

corespund prevederilor art. 255 alin. (2) Cod de procedură penal, ordonanța

trebuie să fie motivată și să cuprindă: data și locul întocmirii, numele, prenumele

și calitatea persoanei care o întocmește, cauza la care se referă, obiectul acțiunii

sau măsurii procesuale, temeiul legal al acesteia și semnătura celui care a

întocmit-o. Ordonanța nesemnată de persoana care a întocmit-o nu are putere

juridică și se consideră nulă. Dacă organul de urmărire penală consideră că este

cazul să fie luate anumite măsuri, face propuneri motivate în ordonanță.

Cât privește argumentul apelului suplimentar precum că Ceban Igor nu este

vinovat în comiterea infracțiunii imputate, întrucât potrivit raportului de

examinare medico-legală nr. 23, în concluzia căruia se indică că, nu s-a depistat

careva semne al raportului sexual în cavitatea bucală al părții vătămate XXXXX,

instanța de apel a notat că potrivit actului de învinuire fapta pe un episod a avut

loc în mijlocul lunii iulie, august 2012, iar pe al doilea episod la data de 25

octombrie 2012, iar raportul de examinare medico-legală a fost efectuată la data

de 10 decembrie 2012, peste două luni de la evenimentele petrecute, respectiv

careva semne obiective privind existența raportului sexual în cavitatea bucală

nu s-au păstrat. Or, potrivit probatoriului acumulat și enunțat de instanța de

apel, demonstrează existența faptelor încriminate inculpatului Ceban Igor (cu

excepția cunoașterii cu certitudine despere neatingerea părții vătămate a vârstei

de 14 ani).

Referitor la argumentul apelantului precum că urmărirea penală a fost

efectuată tendențios, preconceput, subiectiv cât și afirmațiile apelantului că

11

Ceban I., a fost lipsit de dreptul la un proces echitabil, instanța de apel a conchis,

că aceste afirmații nu au nici un suport probant, întrucât urmărirea penală a fost

efectuată în corespundere cu art. 252 Cod penal, cât și a fost respectat și dreptul

la apărare, inculpatul fiind asigurat de asistență juridică.

Instanța de apel a mai menționat că nu sunt relevante și constatările

apelantului că nu au fost apreciate în mod corespunzător depozițiile martorului

Uzun P.G., care a mărturisit, că nimeni nu a tras-o pe XXXXX de mână și că nimeni

nu a avut raporturi sexuale cu ea, întrucât instanța de judecată corect le-a

apreciat critic, deoarece în declarațiile martorului enunțat sunt divergențe și

sunt diferite cele făcute la urmărirea penală și cele făcute în cadrul instanței de

apel.

Aferent criticilor precum că, Marinova N. V. a fost ilegal recunoscută în

calitate de reprezentant legal și ilegal a participat la efectuarea unui șir de

acțiuni de anchetă și confruntare, întrucât XXXXX s-a aflat pe teritoriul Republicii

Moldova, instanța de apel a considerat că sunt nejustificate, deoarece potrivit

procurii (f. d. 73, vol. II) XXXXX a împuternicit pe Marinova Nina să exercite

calitate de reprezentări: legal în lipsa acesteia, astfel organul de urmărire penală

legal a emis ordonanța de recunoaștere în calitate de reprezentant legal a Ninei

Marinova cu respectarea prevederilor art. 75, 76, 77 Cod de procedură penală.

Potrivit declarațiilor părții vătămate, a mamei XXXXX și a Ninei Marinova, care

au declarat că XXXXX deseori se deplasa peste hotarele Republicii Moldova la

serviciu.

Reieșind din criteriile ce vizează individualizarea pedepsei penale, instanța

de apel a luat în calcul, caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor

săvârșite, și anume că infracțiunea a fost comisă intenționat ce se atribuie

categoriei celor grave, motivul și scopul comiterii infracțiunii, vârsta inculpaților

care au comis infracțiunea în vârsta minoră, ținându-se cont de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților, instanța de apel a

conchis, că aplicarea inculpaților Ceban Igori și Topal Ivan pedeapsa penală

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 172 alin. (2) lit. b) Cod sub formă

de închisoare pe un termen de 5 ani fiecăruia.

Totodată, instanța de apel a constatat că educarea și corectarea inculpaților

Ceban Igor și Topal Ivan este posibilă fără izolarea de societate, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 4 ani fiecăruia.

Cât privește apelul părții vătămate depus prin intermediul avocatului

Cimpoeș V., în partea admiterii acțiunii civile cu încasarea în mod solidar de la

inculpații Topal Ivan și Ceban Igor a prejudiciului moral și material pricinuit prin

acțiuni infracționale, cât și cheltuieli de judecată, instanța de apel a considerat

necesar de admis parțial acțiunea, din următoarele considerente.

Astfel, instanța de apel a admis, că prin săvârșirea infracțiunii de către

inculpații Topal Ivan și Ceban Igor, părții vătămate XXXXX i-au fost cauzate

suferințe psihice (stres, frustrare, disconfort, etc), însă a considerat că, suma de

400 000 lei solicitată cu titlu de prejudiciu moral este una exagerat de mare, iar

prejudiciul material în mărime de 6000 lei nu a fost confirmat prin probe și acte

ce justifică existența prejudiciului material. Deoarece, prezentarea de către

partea vătămată a contractului de chirie a spațiului locativ din 01 februarie 2013

(vol. 2, f. d. 140-141) nu rezultă și nu se află în legătură cauzală cu acțiunile

12

inculpaților, doar confirmă schimbarea domiciliului, iar, afirmațiile despre

incendierea imobilului de către inculpați, sunt declarative și neprobate.

Totodată, a fost admisă cererea părții vătămate privind încasarea

cheltuielilor de judecată pentru asistență juridică în sumă e 3000 lei, fiind

confirmată prin bonul de plată nr. ET 0114116 din 25 februarie 2013 (vol. 2,

f. d. 139), această sumă, reieșind din complexitatea cauzei, volumul de lucru real

efectuat, fiind reală, necesară și rezonabilă.

Instanța de apel la stabilirea cuantumului prejudiciului moral a considerat

că suma de 30000 lei de la fiecare inculpat, acordată cu titlu de prejudiciu moral

va fi în măsură să aducă o satisfacție echitabilă părții vătămate pentru

suferințele psihice și fizice suportate ca urmare a comiterii infracțiunii în

privința acesteia.

procurorul și partea vătămată XXXXX.

11.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Cebotari Vitali,

declarând recurs la 19 mai 2017, în termen, a solicitat casarea deciziei instanței

de apel cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului, invocând temei de drept pct. 6), 10), 12) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- ambii inculpații cunoșteau ce vârstă avea partea vătămată în momentul

comiterii infracțiunii, or, XXXXX, nu avea împlinită vârsta de 14 ani, deoarece se

cunoșteau din copilărie, învățau în aceeași școală și clasă, precum și s-au întâlnit

la alte ceremonii de serbare a zilelor de naștere și chiar au purtat discuții

referitor la vârsta părții vătămate și când este ziua acesteia de naștere. În

rețelele de socializare comunica cu Topal I. și ultimul putea vedea anul nașterii;

- prima instanță la stabilirea pedepsei inculpaților a luat în considerație

absolut toate circumstanțele cauzei și a persoanei inculpaților, iar motivarea

primei instanțe privind aplicarea pedepsei cu închisoare cu executare reală, este

una întemeiată, corectă, adoptată în scopul legii penale și a pedepsei penale;

- careva alte circumstanțe suplimentare, sau numai cumulul de

circumstanțe atenuante care ar permite instanței aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal nu s-au regăsit.

11.2. Partea vătămată XXXXX, declarând recurs la 26 mai 2017 prin

intermediul oficiului poștal, în termen, a solicitat casarea deciziei instanței de

apel cu emiterea unei noi hotărâri prin care inculpații Ceban Igor și Topal Ivan

să fie condamnați la câte 10 ani închisoare și admiterea integrală a acțiunii

civile.

În motivarea recursului, neinvocând niciun temei de drept prevăzut la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

- instanța de apel a aplicat față de inculpați o pedeapsă prea blândă,

neîntemeiat aplicând prevederile art. 90 Cod penal;

- inculpații cunoșteau cu certitudine despre vârsta pe care o avea la

momentul comiterii infracțiunilor;

- de nenumărate ori a fost amenințată cu răfuială fizică atât ea, cât și mama

sa, iar în timp cât nu se aflau acasă, casa lor a fost incendiată, iar suspecții sunt

Topal Ivan și Ceban Igor;

13

- prejudiciul moral apreciat de instanța de apel, este unul foarte minim în

comparație cu suferințele psihice reale pe care le-a suferit.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi

respinse din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Instanța de recurs ordinar verifică legalitatea hotărârilor atacate în limitele

motivelor invocate de recurent în baza temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Colegiul lărgit menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile

de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

12.1. Cu referire la recursurile procurorului și a părții vătămate XXXXX în

care se invocă drept temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, că „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței”, Colegiul lărgit constată că, de fapt, recurenții critică modalitatea de

apreciere a probelor de către instanța de apel.

În acest sens Colegiul lărgit menționează, că criticele formulate au format

obiect de examinare la judecarea cauzei în instanța de apel și cărora aceasta le-a

dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în pct. 10 al

prezentei decizii, referindu-se la toate motivele invocate în cererile de apel,

inclusiv de către partea apărării, motivare pe care instanța de recurs și-o

însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul

14

că hotărârea atacată a fost verificată și în raport cu prevederile art. 424 alin. (2)

Cod de procedură penală, în sensul că nu s-au identificat și alte motive care să

condiționeze casarea acesteia

Totodată, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, astfel, criticile formulate

de recurenții numiți nu pot fi considerate ca motiv sub aspectul casării hotărârii

contestate, ca fiind ilegală.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorii recursurilor, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie

asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii instanței de fond, apoi

verificate de instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei, astfel, constatându-se lipsa temeiurilor

de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Cât privește argumentul părții vătămate precum că prejudiciul moral

apreciat de instanța de apel, este unul foarte minim în comparație cu suferințele

psihice reale pe care le-a suferit, Colegiul lărgit îl consideră neîntemeiat.

În acest sens, Colegiul penal lărgit reiterează, că potrivit prevederilor

art. 1423 alin. (1) Cod civil coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură

penală, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către

instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al făptuitorului

prejudiciului și de măsura în care compensarea poate aduce satisfacerea

persoanei vătămate.

Din materialele cauzei, rezultă, că partea vătămată solicită încasarea din

contul inculpaților prejudiciul moral cauzat prin infracțiune, în sumă de 400000

lei.

Prin decizia instanței de apel, fiind casată sentința, și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, a fost admisă parțial

acțiunea civilă, și dispusă încasarea de la Topal Ivan și Ceban Igor în beneficiul

lui XXXXX, suma de câte 30000 lei, de la fiecare, cu titlu de prejudiciu moral. În

rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca fiind nefondată.

Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru

prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei

vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacție persoanei vătămate; alin. (2) Caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al

persoanei vătămate.

Potrivit prevederilor art. 225 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea

acțiunii civile în procesul penal, indiferent de valoarea acțiunii, se efectuează de

către instanța de competența căreia este cauza penală.

Colegiul lărgit constată, că instanța de apel la adoptarea hotărârii în latura

civilă s-a condus de prevederile art. 387 alin.(1) Cod de procedură penală care

prevede că ,,odată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind

dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite

15

acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge”, motivându-și soluția în modul

expus la pct. 10 al prezentei decizii și n-a comis careva erori de drept în această

parte.

Instanța de recurs reiterează, că, în termenii Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prejudiciul moral,

se exprimă prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie

stabilit astfel încât acesta să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie

nici sume excesive pentru autorii daunelor, și nici venituri nejustificate pentru

victimele daunelor.

Ținând cont de natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor

suportate de partea vătămată, Colegiul lărgit consideră că prin decizia instanței

de apel, fiind dispusă încasarea din contul inculpaților în beneficiul părții

vătămate o compensație morală în sumă de 30000 lei de la fiecare inculpat,

aceasta reprezentând o satisfacție echitabilă cum indică art. 41 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

În opinia Colegiului lărgit, instanța de apel nu a comis erori de drept,

dispunând încasarea prejudiciului moral în sumă de 30000 lei de la fiecare

inculpat, care reprezintă o compensare suficientă, echitabilă și nicidecum

diminuată a prejudiciului moral cauzat.

12.2. Cu referire la recursurile procurorului și a părții vătămate XXXXX în

care se invocă drept temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, că „s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale”, Colegiul lărgit remarcă că acest temei nu s-a regăsit în urma examinării

deciziei contestate.

Colegiul penal menționează că, potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la

aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea

penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie una echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Colegiul penal reiterează, că potrivit art. 90 alin. (1), (2) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile

săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca

acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

16

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

termenul de probă. Termenul de probă se stabilește de instanța de judecată în

limitele de la 1 an la 5 ani.

Reieșind din aceste prevederi legale, precum și din practica judiciară

constantă, Colegiul lărgit consideră că este întemeiată concluzia instanței de

apel, că nu este rațional ca Ceban Igor și Topal Ivan să execute real pedeapsa

stabilită de 5 ani închisoare, deoarece aceștia nu au antecedente penale, iar

infracțiunea a fost comisă în vârsta minoră.

Colegiul lărgit atestă, că instanța de apel a luat în considerație gradul de

pericol al infracțiunilor săvârșite, rolul inculpaților la comiterea lor, apreciind în

mod justificat, că ținând cont de principiul previzibilității pedepsei penale,

statuat prin jurisprudența CtEDO, este posibilă acordarea șansei de corectare a

inculpaților prin suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilirea

unui termen de probă.

Colegiul lărgit menționează că, instanța de apel corect a ajuns la concluzia,

că în privința inculpaților sunt întrunite condițiile de aplicare a prevederilor

art. 90 Cod penal, instanța de apel motivîndu-și soluția în acest sens.

Mai mult, Colegiul lărgit remarcă că pedeapsa este echitabilă când ea

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității

sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că

o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate,

jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blândă generează

dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici

pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Așa dar, Colegiul lărgit consideră, că la stabilirea pedepsei inculpaților, s-a

ținut cont în măsură deplină de principiile generale de individualizare a

pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite și de persoana inculpaților, care nu

au antecedente penale, iar infracțiunea a fost comisă în vârsta minoratului,

considerându-se posibilă corectarea lor fără a fi izolați de societate, astfel în

speță fiind aplicabile prevederile art. 90 Cod penal. În acest sens, Colegiul lărgit

constată lipsa temeiurilor de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, invocate de către recurenți.

12.3. Cu referire la recursul procurorului în care se invocă drept temei

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, că „faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită” Colegiul atestă că, o astfel de

eroare în speța dată la fel, nu se constată, deoarece, supunând verificării decizia

instanței de apel prin prisma erorii de drept invocată de recurent în baza pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul a statuat ca fiind legală și

întemeiată concluzia instanței de apel privind recunoașterea vinovăției

inculpaților Ceban Igor și Topal Ivan în săvârșirea infracțiunuii prevăzute de

17

art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal, și anume satisfacerea postei sexuale în formă

perversă, săvârșită prin constringere fizică și psihică a persoanei, săvârșită cu

bună-știiță asupra unui minor, or, instanța de apel corect a statuat că nici în

instanța de fond și nici în instanța de apel nu s-a demonstrat cu certitudine că

inculpații cunoșteau vîrsta părții vătămate, dat fiind faptul că ultimuii nu aveau

posibilitatea obiectiv să estimeze vârsta reală a părții vătămate datorită vârstei

minore a inculpaților și dezvoltarea socială mintală ce corespunde vârstei

fragede.

În concluzia celor expuse, Colegiul lărgit atestă, că temeiurile de drept

invocate de recurenți, prescrise la pct. 6), 10) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor. Astfel

de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărîrea

atacată este legală și întemeiată, iar la judecarea cauzei în ordine de apel

instanța a respectat prevederile legale relevante, motiv pentru care Colegiul

lărgit conchide, că asupra recursurilor în cauză urmează să pronunțe soluția

prevăzută de la art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală – respingerea

recursurilor ca inadmisibile, cu menținerea hotărîrii atacate.

procedură penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare, declarate de către

procurorul Procuraturii de circumscripție Cahul, Cebotari Vitalie și de către

partea vătămată XXXXX, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 16 martie 2017, în cauza penală privindu-i pe Ceban Igor XXXXX și

Topal Ivan XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 decembrie 2017.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Alerguș Constantin

Timofti Vladimir

Moraru Petru

18