1ra-1323/2015 — art. 264 al.1 CP

1ra-1323/2015 — art. 264 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1323/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 19 martie

2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2015,

declarat de inculpatul

Statnîi Alexandr Veaceslav, născut la

29 august 1988 în s. Beleavinți, r-nul Briceni, locuitor al

mun. Chișinău, str. Calea Orheiului 103, ap.118, cetățean al

R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 24 martie 2014 – 19 martie 2015,

în instanța de apel: 22 aprilie – 18 iunie 2015,

în instanța de recurs: 25 august – 25 noiembrie 2015.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 300

unități convenționale, ce constituie 6000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de SRL ,,Evridica-com” a fost lăsată fără soluționare,

partea vătămată având dreptul de a se adresa cu asemenea acțiune în ordinea

procedurii civile.

Alexandr, conducând automobilul de model ,,Volkswagen Golf”, n.î. C IZ 308, pe

traseul M 14 Odessa - Brest, din direcția mun. Chișinău, având ca pasageri pe Florea

Ruxanda, Tabureanu Veronica, Voicu Alina și Stamati Diana, ajungând la km 247 pe

același traseu, dorind să schimbe direcția de deplasare spre mun. Chișinău, ignorând

prevederile art. 39 pct. 1) al Regulamentului Circulației Rutiere potrivit cărui:

,,înaintea schimbării direcției de mers conducătorul de vehicul trebuie să se asigure

că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți

participanți la trafic”, a început efectuarea manevrei de întoarcere, timp în care

1

autocamionul de model „Mercedes 814”, n.î. BL CT 675, condus de Rîbac Denis pe

același traseu spre or. Bălți, deja efectua regulamentar manevra de depășire fiind ieșit

de pe banda de circulație inițială, pe partea carosabilului destinată circulației în sens

opus.

Tot atunci, Statnîi Alexandr, ignorând prevederile art. 53 pct. 1) al

Regulamentului Circulație Rutiere, potrivit cărui: „Conducătorului de vehicul ce

urmează a fi depășit îi este interzis să creeze obstacole depășirii prin mărirea vitezei

sau alte acțiuni”, precum și art. 39 pct. 3) că: ,,în cazul în care conducătorul are

intenția de a preselecta banda, el trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care circulă în

aceeași direcție pe această bandă”, fără a privi în oglinda retrovizorie stânga a

automobilului condus de el, fapt ce i-ar fi permis să vadă că autocamionul „Mercedes

814”, n.î. BL CT 675, deja era poziționat pe contrasens și efectua depășirea, a

continuat deplasarea efectuând brusc manevra de întoarcere spre stânga, plasând

astfel automobilul pe partea carosabilului destinată circulației în sens opus, banda de

deplasare pe care autocamionul „Mercedes 814”, n.î. BL CT 675, efectua

regulamentar manevra de depășire.

În rezultatul ignorării de către Statnîi Alexandr a prevederilor Regulamentului

Circulației Rutiere sus indicate, Rîbac Denis, conducând regulamentar autocamionul

„Mercedes 814”, n.î. BL CT 675, neavând posibilitate de a evita impactul, a

tamponat cu partea dreaptă din față automobilul ,,Volkswagen Golf”, n.î. C IZ 308.

În consecința tamponării, pasagerului Florea Ruxanda i-au fost cauzate leziuni

corporale sub formă de fractura coastei 7 pe stângă cu deplasare, care s-a format sub

acțiunea unui corp contondent ce duce la dereglarea sănătății mai mult de 21 zile și în

baza acestui criteriu conform raportului de expertiză medico-legală nr. 147 din

19.06.2013, se califică ca vătămări corporale medii, iar pasagerilor Voicu A. și

Tabureanu V. le-au fost cauzate vătămări corporale care potrivit rapoartelor de

expertiză medico-legale nr. 142 și respectiv nr. 143 din 19.08.2013 au dus la

dereglarea sănătății până la 21 zile și în baza acestui criteriu se califică ca vătămări

corporale ușoare.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că a pornit

semnalul de virare la stânga, după ce a privit în față și în oglinda din stângă, și a

început să vireze lent la stânga. În acel moment a fost lovit din spate după care a

ajuns în chiuvetă.

Totodată, vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate.

Astfel, partea vătămată Florea Ruxanda a comunicat că inculpatul a conectat

semnalul de virare și a început să vireze după care a fost o lovitură din partea stângă-

spate. În timpul deplasării, în urma automobilului lor se mai afla un automobil mai

mare și al treilea automobil care se afla în depășire și i-a lovit.

Martorul Tabureanu Veronica a indicat că în timp ce au început virarea a întors

capul și din spate a văzut două automobile, unul încetinea din viteză și un camion

care era în depășire, și la un moment dat a dispărut, iar peste câteva minute s-a

produs impactul.

Martorul Stamati Diana a indicat că a fost o lovitură din spate din partea

stângă, lovitura s-a produs în momentul virării, când automobilul era practic întors.

2

Martorul Rîbac Denis a comunicat că la se deplasa cu automobilul „Mercedes

814”. A făcut depășirea primului automobil, după care a observat că în fața acestuia

mai era un automobilul de model „Volkswagen Golf” și a început depășirea acestui

automobil. Când a început depășirea la al doilea automobil, fiind la 2-3 metri de

acesta, ultimul a început să vireze brusc la stânga și s-a produs impactul.

Martorul Voicu Alina a comunicat că se deplasau regulamentar, dar la un

moment dat a simțit o lovitură din spate și a observat un camion care mergea foarte

repede dorind să iasă la depășire, moment în care s-a produs lovitura.

Martorul Lapp Iurie a indicat că se deplasa dinspre Chișinău cu autovehiculul

de model „Mercedes Sprinter”. În apropierea unei intersecții cu un drum de virare la

stânga, în direcția Chișinău – Bălți, avea în față un automobil „Volkswagen Golf”. La

un moment dat, șoferul automobilului a semnalizat intenția de a vira spre stânga și s-

a mai deplasat cu semnalizatorul circa 30 metri, distanța care a fost suficientă pentru

el ca să înțeleagă intenția inculpatului de a vira la stânga, motiv pentru care el a

încetinit viteza dar totodată a observat prin oglinda retrovizorie că din spate se

deplasa un camion care a ieșit la depășirea sa. Anticipând producerea unui eventual

accident el a virat la dreapta, intenționând să-i creeze camionului care venea din spate

un „coridor” de trecere între el și automobilul „Volkswagen Golf’, însă, probabil din

considerentul că microbuzul său este lat de peste 2 metri și foarte lung, șoferul

autocamionului din spate a observat prea târziu autoturismul de model „Volkswagen

Golf”. În momentul când automobilul Golf a început virarea spre stânga, camionul

din spatele său era deja antrenat în depășire. Iar în momentul când el a tras spre

dreapta pentru a crea un coridor de trecere pentru camion, ambii șoferi aveau

posibilitatea de a se vedea și probabil șoferul de la „Volkswagen Golf” nu s-a uitat

înainte de a face manevra spre stânga, iar șoferul camionului era în imposibilitate de

a evita impactul.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, cu foto-tabelul anexă și

planul schemă, s-a stabilit locul comiterii infracțiuni, precum și faptul că

automobilului,,Mercedes 814”, n.î. BL CT 675, a tamponat automobilul de model

„Volkswagen Golf”, n.î. C IZ 308.

Conform raportului de expertiză autotehnică nr. 7810, 7811 și 7822 din

24.10.2013, până la producerea accidentului rutier, la autocamionul de model

,,Mercedes 814”, n.î. BL CT 675, și la automobilul ,,Volkswagen Golf”, n.î. C IZ

308, careva defecte în sistemul de frânare, ghidare, suspensii, anvelope nu au fost

stabilite.

Urma de derapare de 76 m. corespunde autocamionul ,,Mercedes 814”, n.î. BL

CT 675, care era antrenat în depășirea automobilului ,,Volkswagen Golf”, n.î. CIZ

308, cu o viteză de peste 84 km/h, fapt prin care se confirmă că conducătorul

automobilului ,,Volkswagen Golf” nu s-a asigurat în efectuarea manevrei de

schimbare a direcției de deplasare, astfel creându-i obstacol autocamionului

,,Mercedes 814”. Mai mult, condițiile rutiere pe tronsonul de drum până la

producerea accidentului nu prezenta factor ce ar impune aplicarea unor măsuri

extreme.

Deci, nu poate fi reținută și urmează a fi apreciată critic poziția și afirmațiile

inculpatului precum că el nu ar fi văzut camionul din spate condus de Rîbac Denis,

3

deoarece nu rezistă în fața probelor prezentate de partea acuzării, și se combat întru

totul prin probele administrate. Poziția inculpatului urmărește scopul evitării

răspunderii penale pentru fapta comisă.

Argumentele apărării că în expertiza autotehnică suplimentară nr. 1897 din

14.11.2014 este indicat că conducătorul automobilului „Mercedes 814” trebuia să se

ghideze de cerințele art. 45 alin. 2) din RCR - „în cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, nu poate fi reținut,

deoarece el nu este aplicabil în speța dată. Or, potrivit declarațiilor lui Rîbac Denis,

care sunt indirect susținute de declarațiile date de Lapp Iurii, s-a confirmat cu

certitudine că șoferul camionului se afla într-o situație în care el nu putea evita

impactul cu automobilul inculpatului.

La fel, nu poate fi reținut argumentul apărării că în realitate camionul condus

de Rîbac Denis ar fi încălcat art. 54 alin. 2) pct. b) și c) din RCR - depășirea cu

ieșirea pe banda de circulație în sens opus este interzisă: b) pe sectoarele de drum cu

câmpul vizual limitat; c) în locurile unde s-a creat un rând de vehicule ai căror

conducători sunt obligați să respecte un semnal de interzicere a trecerii sau în cazul în

care circulația se desfășoară lent. Or, în ședință de judecată s-a demonstrat cu

certitudine că pe tronsonul de drum unde a avut loc impactul, linia de demarcare a

benzilor era întreruptă ceea ce dă dovadă că câmpul vizual nu era limitat.

Totodată nu poate fi acceptată poziția apărării că circulația pe acest tronson se

desfășura lent, or, careva probe în acest sens nu au fost administrate, iar faptul că

microbusul condus de Lapp Iurii a început a frâna și a virat spre dreapta pe departe

nu înseamnă că traficul era unul lent, cu atât mai mult că potrivit rapoartelor de

expertiză, dar și declarațiilor lui Lapp Iurii, participanții la trafic aveau viteza de

deplasare 70-84 km/h.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul

de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale și a sănătății.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a săvârșit pentru

prima dată din imprudență o infracțiune mai puțin gravă, este caracterizat pozitiv,

concluzionând că corectarea lui este posibilă fără izolare de societate, cu aplicarea

pedepsei cu amendă.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 264

alin. (1), 90 Cod penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 3 ani, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

Apelantul a indicat că instanța nu a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal,

că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă, nu a recunoscut vina, nu s-a căit

de cele comise și nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune.

3.1 A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, din lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii.

4

Apelantul a invocat că sentința de condamnare a fost emisă în lipsa unui suport

juridic, cu aprecierea eronată a circumstanțelor de fapt.

Autovehicolul ,,Mercedes Sprinter” i-a îngrădit vizibilitatea din urmă și în

oglinda retrovizorie vedea numai acest autovehicul. Peste câteva secunde din

momentul când a început manevra de cotire la stânga a fost lovit din spate stânga de

autocamionul condus de Rîbac Denis.

Instanța de judecată și-a întemeiat sentința pe depozițiile date de martorul Lapp

Iurie, însă acestea confirmă integral cele expuse de el în timpul cercetării

judecătorești.

Conform raportului de expertiză autotehnică - urma de derapare de 76 m,

corespunde autocamionului ,,Mercedes 814”, care era antrenat în depășirea

automobilului ,,Volkswagen Golf”, cu o viteză de peste 84 km/h, fapt prin care se

confirmă că conducătorul automobilului ,,Volkswagen Golf” nu s-a asigurat în

efectuarea manevrei de schimbare a direcției de deplasare, astfel creându-i obstacol

autocamionului „ Mercedes 814,,. În această expertiză nu se pomenește de

autovehiculul ,,Mercedes Sprinter”, care evident îngrădea esențial vizibilitatea

șoferului Rîbac Denis, care se afla la volanul autocamionului ,,Mercedes 814” și a

început manevra de depășire a două unități de transport aflate la o distanță de 10-20

metri una fața de alta. În aceste condiții, conform expertizei suplimentare nr. 1897

din 14.11.2014, conducătorul autovehiculului ,,Mercedes 814” trebuia să se ghideze

de cerințele art. 45 alin. 2) din Regulamentul Circulației Rutiere.

În situația rutieră descrisă, s-a format un rând de vehicule în care circulația se

desfășura lent, iar în pofida interzicerii stabilite de art. 54 alin. 2) RCR, șoferul

autocamionului ,,Mercedes 814”, având un câmp vizual limitat, a ieșit pe banda de

circulație în sens opus.

Astfel, vinovăția lui în cele imputate nu este dovedită.

2015, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea

dispozițiilor procesual-penale privind administrarea probelor.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele administrate pe cauză, și

anume: declarațiile părții vătămate Florea R., martorilor Tabureanu V., Stamati D.,

Rîbac D., Statnîi D., Voicu A. și Lapp I.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, cu foto-tabelul anexă și

planul schemă, s-a stabilit locul comiterii infracțiuni, precum și faptul că

automobilului „Mercedes 814” a tamponat automobilul „Volkswagen Golf ”.

Urma de derapare de 76 m corespunde autocamionului „Mercedes 814”, care

era antrenat în depășirea automobilului „ Volkswagen Golf” cu o viteză de peste 84

km/h, astfel conducătorul automobilului „Volkswagen Golf” nu s-a asigurat în

efectuarea manevrei de schimbare a direcției de deplasare, creându-i obstacol

autocamionului „Mercedes 814”. Mai mult, condițiile rutiere pe tronsonul de drum

până la producerea accidentului nu prezenta factor ce ar impune aplicarea unor

măsuri extreme.

5

Prin urmare, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate este pe

deplin dovedită.

Este incontestabil că inculpatul, neasigurându-se, a efectuat manevra de

întoarcere spre stânga, plasând automobilul pe partea carosabilului destinată

circulației în sens opus, banda de deplasare pe care autocamionul „Mercedes 814”

efectua regulamentar manevra de depășire. În rezultatul acestui fapt, Rîbac Denis,

conducând regulamentar autocamionul „Mercedes 814”, neavând posibilitate de a

evita, a tamponat cu partea dreaptă din față automobilul „Volkswagen Golf”.

În rezultatul tamponării, pasagerului Florea R. i-au fost cauzate leziuni

corporale medii, iar pasagerilor Voicu A. și Tabureanu V. le-au fost cauzate vătămări

corporale ușoare.

Argumentele inculpatului prin care pledează nevinovat nu și-au găsit

confirmare, atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel. Fapta săvârșită de

inculpat a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate și a martorilor.

Totodată, vina inculpatului a fost dovedită și prin declarațiile martorului Lapp

I., care a declarat că camionul deja se afla în proces de depășire pe banda opusă în

momentul în care automobilul condus de inculpat a virat la stânga, iar ultimul dacă ar

fi privit în oglindă ar fi observat camionul și respectiv nu ar fi efectuat manevra de

virare. Șoferul camionului cel mai precis nu a văzut automobilul condus de inculpat

din cauza că microbuzul condus de el reprezenta un obstacol vizual cert pentru

șoferul camionului.

De asemenea și martorul Rîbac Denis a relatat că autoturismul condus de

inculpat a virat la stânga brusc, iar distanța dintre ambele mijloace de transport era

circa 2-3 metri, ceea ce a făcut imposibilă evitarea impactului.

La fel, martorul Voicu A. a declarat că a văzut camionul care făcea depășirea,

iar martorul Tabureanu V. a declarat că în timp ce au început virarea spre stânga, ea a

întors capul și din spate a văzut două automobile, unul încetinea din viteză, adică cel

condus de Lapp I., și un camion care era în depășire, și la un moment dat a dispărut și

peste câteva minute s-a produs impactul.

Pe lângă aceasta, partea vătămată Florea R. a relatat că în urma automobilului

lor se mai afla un automobil mai mare și al treilea automobil care i-a lovit și care se

afla în depășire.

Declarațiile martorilor nu trezesc dubii și coroborează între ele.

Declarațiile inculpatului precum că el nu a văzut camionul din spate care era

condus de Rîbac Denis, urmează a fi apreciate critic, deoarece argumentele acestuia

se combat întru totul prin probele administrate, iar poziția inculpatului referitor la

negarea săvârșirii infracțiunii incriminate urmărește scopul evitării răspunderii penale

pentru fapta comisă.

Argumentele aduse de către inculpat în apelul declarat au făcut obiectul

cercetării în instanța de fond și nu și-au găsit confirmarea în instanța de apel, sentința

fiind una legală, motivată și întemeiată.

Pedeapsa stabilită inculpatului este una legală, în limitele legii și corespunde

personalității inculpatului.

6

adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat,

pe motiv că infracțiunea nu a fost comisă de el.

Recurentul a invocat că în cadrul examinării apelului a fost înaintată cererea de

audiere suplimentară a martorului Lapp I., care a fost respinsă neîntemeiat.

Verificarea probelor din cauza penală a fost efectuată numai prin enumerarea

lor de către acuzatorul de stat.

Primordial este faptul că martorul Lapp I. în prima instanță nu a afirmat că în

momentul în care automobilul condus de inculpat a virat la stânga, camionul deja se

afla în proces de depășire pe banda opusă. Acest lucru se confirmă prin audierea

înregistrării audio a depozițiilor martorului Lapp I.

Martorul Rîbac D. a explicat imposibilitatea evitării impactului prin faptul că

autoturismul condus de inculpat a virat la stânga brusc, distanța dintre ambele

mijloace de transport fiind de 2-3 metri. Mai mult, Rîbac D. a declarat că a văzut

automobilul „Volkswagen Golf”, care a semnalizat intenția de a vira spre stânga,

considerând că șoferul acestuia l-a uitat aprins.

Depozițiile lui Rîbac D. contravin depozițiilor martorilor Stamati D., Voicu A.,

Florea R., Tabureanu V. și Lapp I.

Conform expertizei auto-tehnice suplimentare nr. 1897 din 14.11.2014,

conducătorul autovehiculului „Mercedes 814”, Rîbac D., - trebuia să se ghideze de

cerințele art. 45 alin. 2) din Regulamentul Circulației Rutiere, care prevede că în

cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător,

el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rând, conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest

sens. Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt

constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea

în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul inculpatului este fondat în drept pe art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care prevede următoarele temeiuri -

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția motivarea soluției

7

contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. (pct. 5 din decizie).

Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, asupra căror motive concrete invocate în apelul inculpatului nu s-ar fi

pronunțat instanța de apel și care ar fi esența circumstanțelor că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă

de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care a

afectat soluția instanței, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile

de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze

din oficiu recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comisă de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel legal și

întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind vinovăția

inculpatului și încadrarea corectă a acțiunilor infracționale ale ultimului în baza art.

264 alin. (1) Cod penal, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, inclusiv declarațiile declarațiile părții vătămate Florea R., martorilor

Tabureanu V., Stamati D., Rîbac D., Statnîi D., Voicu A., Lapp I., procesul-verbal de

cercetare la fața locului a accidentului, cu foto-tabelul anexă și planul schemă, fiecare

probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor,

instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul inculpatului.

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

8

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct.

apreciat circumstanțele cauzei și probele administrate.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl propune inculpatul este o

competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu este temei de drept

separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, este lipsită de orice suport legal.

Pe lângă aceasta, conform art. 414 alin. (2) și (3), 336 alin. (6) și (7) Cod de

procedură penală, instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale examinate

de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-

verbal. În cazul în care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță

se contestă de către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi

audiate în instanța de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță. În termen de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării procesului-

verbal, participanții la proces au dreptul să formuleze obiecții asupra lui, indicând

inexactitățile și motivele pentru care îl consideră incomplet. Obiecțiile la procesul-

verbal se examinează de către președintele ședinței de judecată

Totodată, cu referire la respectivele motive ale recurentului, se atestă că

potrivit procesului verbal al ședinței de judecată (v. 2 f.d. 107-110), instanța de apel a

verificat declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor

în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal, iar inculpatul și avocatul

nu a contestat în ședința instanței de apel declarațiile martorului Lapp I. date în prima

instanță și nu a solicitat audierea lui în instanța de apel, în conformitate cu

prevederile art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală (pct. 5 din decizie).

Asupra acestui proces-verbal, cât și a celui din instanța de fond, nu au fost

aduse obiecții, în conformitate cu prescripțiile din art. 336 alin. (6), (7) Cod de

procedură penală și, astfel, informațiile inserate în actul procedural vizat sunt

prezumate a fi veridice.

Este de observat că motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja

obiect de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens (pct. 2, 3.1, 4, 5 din decizie), iar o altă opinie asupra probelor

care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei.

9

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile atacate cuprind motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul inculpatului,

și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Statnîi Alexandr

Veaceslav, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 19 martie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 iunie 2015, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 decembrie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

10