1ra-1386/2015 — Art. 217/1 al.4; 27, 46, 248 al.5 CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 07 aprilie 2015, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 364/1 Cod de procedură penală, Țăranu Ilie a fost condamnat: - în baza art. 217/1 alin. (4) lit. b), d) Cod penal la 5 ani închisoare cu privarea de dreptul de a deține funcții legate de gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani; - în baza art. 27, 46, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal la 2 ani închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor numite, lui Țăranu Ilie i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a deține funcții legate de gestionarea substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani. Prin aceiași sentință a fost condamnat și Țulea Piotr, în privința căruia hotărîrile judecătorești nu se contestă.

Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat că inculpatul Țăranu Ilie, împreună cu alte persoane neidentificate de organul de urmărire penală, acționînd prin participare, sub forma grupului criminal organizat, cu distribuirea rolurilor fiecărui participant, urmărind scopul punerii în circulație ilegală și desfacerii în Federația Rusă a substanțelor narcotice în cantități deosebit de mari, în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a obținut 62 kg. 335 gr. de hașiș, pe care le-a păstrat pînă la 25.11.2014, din care 59 kg. 860 gr. într-un ascunziș special amenajat în rezervorul pentru combustibil al automobilului său de model „VW PASAT”, cu n/î CSAR 805, iar 2 kg. 1 475 gr. la domiciliul lui Țulea Piotr, situat pe str. Mitropolitul Varlaam, or. Căușeni. Tot el, la 25.11.2014, în jurul orei 05:00, realizîndu-și rolul distribuit în cadrul grupului criminal organizat, urmărind scopul trecerii prin contrabandă peste frontiera vamală a R. Moldova a substanțelor narcotice în cantități deosebit de mari, prin ascundere în locuri special adaptate în acest scop, tăinuindu-le de controlul vamal, cu automobilul de model „VW PASAT”, cu n/î CSAR 805, a încercat să transporte peste frontiera de stat a R. Moldova, prin punctul de control și trecere Palanca – Maiachi 59 kg. 860 gr. de hașiș, pentru a-l înstrăina în Federația Rusă, însă, nu și-a realizat intenția criminală, fiind reținut în flagrant. În cadrul percheziției mijlocului de transport, într-un ascunziș special amenajat în rezervorul pentru combustibil, fiind camuflate, au fost depistate și ridicate 56 butelii din masă plastică, cărora prin acțiune termică le-a fost modificată forma, în interiorul cărora erau camuflate 610 brichete presate, în formă de paralelipiped de culoare brună, care conform raportului de expertiză chimică nr. 9811 din 28.11.2014, reprezintă substanță narcotică - hașiș cu masa totală de 59 kg. 860 gr..

Procurorul a atacat cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Țăranu Ilie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 217/1 alin. (4) lit. b), d), 27, 46, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 15 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în domeniul comercializării substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor pe un termen de 5 ani. În motivarea apelului a indicat că, instanța la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație toate circumstanțele cauzei, caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvîrșite, faptul că infracțiunile au fost comise de un grup criminal organizat, care nu a participat sub nici o formă la descoperirea infracțiunii și nu a colaborat cu organul de urmărire penală. Mai indică, că instanța nu a luat în considerație personalitatea inculpatului, că acesta nu era încadrat în vreo activitate stabilă și utilă societății, că o infracțiune de care este învinuit face parte din categoria celor deosebit de grave, precum și faptul că traficul ilicit de substanțe narcotice și consumul abuziv de droguri este problemă majoră a societății, care menține tendințele de influență negativă atît asupra situației infracționale, cît și asupra sănătății publice. 3.1. De asemenea, sentința a fost atacată cu apel și de avocatul Renat Grigoraș în numele inculpatului Țăranu Il., care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, din motiv că inculpatul anterior nu a fost condamnat, și-a recunoscut vinovăția, fiind constatate circumstanțe atenuante în prezenta cauză instanța putea reduce pedeapsa, ținînd cont de art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2015, pronunțată integral la 16 iulie 2015, apelul procurorului a fost respins, ca nefondat și admis apelul avocatului, casată parțial sentința în privința lui Il. Țăranu și pronunțată o nouă hotărîre, în partea numirii pedepsei, prin care lui Țăranu Ilie i-a fost stabilită pedeapsa: - în baza art. 217/1 alin. (4) lit. b), d) Cod penal, cu aplicarea art. 364/1 Cod de procedură penală, – 4 ani și 8 luni închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau a exercita anumite activități legate de circulația substanțelor narcotice sau 2 analogelor lor pe termen de 5 ani; - în baza art. 27, 46, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal, cu aplicarea art. 364/1 Cod de procedură penală, – 2 ani închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor numite, lui Țăranu Ilie i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare cu executare în penitenciar de tip închis cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau a exercita anumite activități legate de circulația substanțelor narcotice sau analoagelor lor pe un termen de 5 ani. În rest, sentința a fost menținută. 4.1. Instanța și-a motivat soluția prin aceea că, prima instanță corect a stabilit starea de fapt și de drept, și a calificat acțiunile inculpatului pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 364/1 Cod de procedură penală, însă, la individualizarea pedepsei nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 76 Cod penal. Cu privire la apelul procurorului, Colegiul penal a menționat că pedeapsa definitivă stabilită inculpatului de 7 ani închisoare este una prea aspră pentru faptele comise și nu va asigura un efect de reeducare și corijare a inculpatului, ori în speță prevalează circumstanțele atenuante: inculpatul a recunoscut pe deplin vina, a colaborat cu organele de anchetă, a acceptat procedura simplificată care în esență echivalează cu o formă de mediere în procesul penal, s-a căit de fapta comisă, întreține de unul singur doi copii dintre care unul este minor, altul este student, este la prima abatere în fața legii. Concursul de împrejurări și circumstanțele menționate au permis instanței de a concluziona că inculpatul poate beneficia de reducere cu 1/3 a limitelor minimum a sancțiunilor art. 217/1 alin. (4) lit. b), d), art. 27, 46, 248 alin. (5) lit. d) Cod penal. Astfel, motivele invocate în apelul procurorului, privind necesitatea stabilirii inculpatului a unei pedepse cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal de 15 ani închisoare, nu sînt relevante, deoarece în speță nu se impune necesitatea aplicării unei pedepse atît de severe. Instanța de apel a menționat că argumentele avocatului sunt întemeiate, prin urmare soluționînd chestiunea cu privire la pedeapsă, a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. 7, 61, 75, 76 Cod penal, de prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, de gravitatea infracțiunilor comise, de personalitatea inculpatului, de circumstanțele atenuante: inculpatul la locul de domiciliu se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale, a recunoscut vina și s-a căit sincer de acțiunile comise, are doi copii la întreținere dintre care unul este minor, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, astfel a conchis stabilirea unei pedepse mai blînde sub formă de închisoare.

Decizia este atacată cu recurs ordinar de către procuror, la 21 iulie 2015, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care solicită casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel, din motivul blîndeței pedepsei. În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la individualizarea pedepsei inculpatului nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și i-a stabilit o pedeapsă care nu este proporțională și echitabilă cu scopul pedepsei penale.

Asupra recursului declarat nu a fost depusă referință.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot 3 fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Recurentul a invocat ca temei pentru recurs art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, însă, aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent. Potrivit textului recursului, recurentul critică decizia instanței de apel sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate. Conform art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recurs, în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concrete și clar definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii contestate, pct. 4.1. din decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa stabilită inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal și art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură penală, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, instanța de apel pronunțîndu-se argumentat asupra motivelor în latura pedepsei penale, invocate în apel. Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului a fost motivată, individualizată și aplicată în conformitate cu prevederile legale și decizia corespunde prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, soluție, care este susținută și de instanța de recurs, și a cărei reluare nu se mai impune. Totodată, conform art. 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl propune recurentul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice temei legal. 4 În consecință, reieșind din cele expuse, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului înaintat în prezenta cauză, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Dorina Tăut, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2015, în cauza penală în privința lui Țăranu Ilie Grigore, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 decembrie 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Ghenadie Nicolaev Petru Moraru 5