1ra-975/2015 — art. 186 alin. 1 CP

1ra-975/2015 — art. 186 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-975/2015

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

18 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău Călugăreanu

Vitalie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 24 aprilie 2015, în cauza penală în privința lui

Șendrea Dorel Lavrentie ,

născut la 30 mai 1949, originar din s. Cruzești, mun.

Chișinău, domiciliat în s. Tohatin, mun. Chișinău

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 13 iulie 2012 - pînă la 14 august 2013; (instanța de

fond);

august 2014 - pînă la 24 aprilie 2015 (instanța de apel);

2015 - pînă la 28 octombrie 2015 (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Șendrea Dorel a fost condamnat în baza art. 186 alin. (1) Cod penal, la 1 an

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, prin cumul parțial de

sentințe la pedeapsa numită s-a adăugat parțial pedeapsa stabilită prin sentința

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 09 iunie 2008, fiindu-i numită pedeapsa

definitivă de 5 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Macari Gheorghe, a fost

admisă în principiu.

Dorel, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în perioada 25 aprilie

2012 – 04 mai 2012, aflîndu-se pe lotul de teren situat pe str. Sf. Vineri, nr. 15

1

din com. Tohatin, mun. Chișinău, pe ascuns, a sustras 79 de ,,carcase pentru

sere”, confecționate din oțel zincat, cu lungimea de 9 m. și accesoriile pentru

completarea lor, cauzîndu-i părții vătămate Macari Gh., o daună materială.

Instanța a reîncadrat acțiunile inculpatului din prevederile art. 186

alin. (4) în cele ale art. 186 alin.(1) Cod penal.

inculpatului care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de

achitare, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea soluției solicitate s-a invocat că concluzia instanței

precum că Șendrea D., pe ascuns a sustras 70 de arcuri ce-i aparțin lui G. Macari

și că acțiunile acestuia întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (1) Cod penal, este pripită, or în speță s-a constatat că Șendrea D. la

rugămintea lui A. Crîșmari, care împreună cu rudele sale deținea o cotă valorică

mare a evacuat 52 de arcuri metalice pe care le-a depozitat pe terenul de pămînt

ce-i aparține situat lîngă satul vecin, cu scopul de a le procura ulterior de la

aceștia.

Cele menționate au fost confirmate și de martorii O. Ciupac, C. Șendrea,

A. Crîșmari și N. Miron, însă instanța a lăsat declarațiile acestor martori fără

careva apreciere.

Totodată, G. Macari, eronat a fost recunoscut parte vătămată, or proprietar

al carcaselor pentru sere cu suprafața de 6500 m.p., potrivit actelor de proprietate

este I. Macari.

2014, apelul declarat a fost respins ca nefondat și menținută sentința contestată.

probelor și circumstanțelor cauzei, a apreciat probele prezentate de părți din

punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia de

vinovăție a inculpatului în săvîrșirea infracțiunii de sustragere pe ascuns a

bunurilor altei persoane.

avocatul Golban Serghei în numele inculpatului le-a contestat cu recurs ordinar,

unde a solicitat casarea acestora și pronunțarea unei hotărîri de achitare pe motiv

că acțiunile lui Șendrea Dorel nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate.

În argumentarea cererii de recurs s-a invocat următoarele:

2

- la materialele cauzei nu există nici o probă care ar confirma că carcasele

depistate la Șendrea D. îi aparțin lui G. Macari și nu lui I. Crîșmari care l-a rugat

pe primul să-i ia carcasele sale și ale altor persoane, care dețineau cotă valorică

în aceste sere pentru a le depozita pe terenul inculpatului;

- nu au fost stabilite și audiate alte persoane care au mai luat carcase pentru

sere, or nu este exclus ca celelalte 126 de persoane care nu au vîndut cota valorică

pe care o dețineau în sere, au și luat bunul ce le aparținea;

- examinarea unilaterală și neobiectivă a cauzei a dus la condamnarea

ilegală a lui Șendrea D., iar sentința adoptată este contrară prevederilor art.389

alin.(l) Cod de procedură penală, fiind bazată pe presupuneri, or în speță nu s-a

stabilit cine este proprietarul și care este prețul acestor carcase.

iulie 2014, recursul declarat a fost admis, casată total decizia contestată și dispusă

rejudecarea cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a constatat că Curtea de apel examinînd cauza nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, adoptînd o hotărîre care nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Totodată, Colegiul lărgit a statuat că instanța care a examinat cauza în

ordine de apel nu a fost compusă potrivit legii, fiind încălcate prevederile art. 30

și 31 Cod de procedură penală.

2015, apelul avocatului Golban Serghei în numele inculpatului a fost admis,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care, Șendrea Dorel a fost achitat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

apreciere a acestora, a ajuns la concluzia că Șendrea Dorel învinuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(4) Cod penal, urmează a fi achitat din

motivul că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, s-a reținut, că din declarațiile părții vătămate și a martorilor nu a

fost posibil de stabilit care este prețul unei sere, precum și prețul real al unei

carcase, partea acuzării neprezentînd probe în confirmarea valorii bunurilor

sustrase, cantitatea acestora și dovada că acestea aparțin anume părții vătămate

Gh. Macari, or sarcina probațiunii revine acuzării, iar de situația îndoielnică

beneficiază cel acuzat.

3

În continuare Colegiul penal a statuat că potrivit procesului-verbal de

cercetare la fața locului rezultă, că pe terenul examinat sunt niște fragmente din

carcase de fier, iar conform contractului de vânzare-cumpărare neautentificat

notarial, proprietar al carcaselor pentru sere cu suprafața de 6500 m.p., este Ion

Macari și nu Gheorghe Macari, care a fost recunoscut parte vătămată. Totodată,

din certificatul de proprietate privată nr.514 (f.d.125-132 vol.II), rezultă, că

proprietari ai clădirilor, edificiilor și serelor sunt 344 de persoane, inclusiv și

inculpatul Șendrea Dorel, iar conform copiei dosarului cadastral și contractului

de vânzare-cumpărare, din 06.06.2011 (f.d.98-109 vol.II), proprietar al lotului

agricol, depozit, construcție agricolă, agroindustrială este Ciupac Oleg, care la

15 februarie 2012 a întocmit o declarație autentificată notarial precum că în baza

autorizației de demolare eliberate de Primăria com. Tohatin, serele urmează să

fie demolate și ridicate de către proprietari (f.d.122).

Așadar, instanța de apel a concluzionat, că acuzarea n-a prezentat probe

concludente și pertinente ce ar confirma că bunurile care se indică că au fost

sustrase de către inculpat aparțineau anume părții vătămate Macari Gheorghe,

la fel nu au fost prezentate probe ce ar confirma valoarea bunurilor sustrase, care

este un semn calificativ al componenței de infracțiune, care prevede răspunderea

pentru sustragere, ce se determină conform art. 126 Cod penal.

procurorul, care invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia și menținerea sentinței, argumentînd

următoarele:

- instanța de apel a dat o apreciere eronată unor probe, care nu corespund

circumstanțelor de fapt ale cauzei și nu a supus analizei toate probele cuprinse

în materialele dosarului;

- acuzarea a prezentat probe pertinente care confirmă cuantumul

prejudiciului cauzat lui Macari Gheorghe, precum și faptul că bunurile sustrase

aparțineau anume acestuia, fapt confirmat atît de partea vătămată cît și de

inculpat, or primul a explicat că la momentul procurării carcaselor dînsul

neavînd buletin de identitate a înregistrat contractul pe numele fratelui său

Macari Ion;

- dispozitivul deciziei contravine cu partea motivată, deoarece în descriptiv

instanța indică că Șendrea D. a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (1)

Cod penal, iar în dispozitiv conchide că inculpatul urmează a fi achitat în

comiterea infracțiunii prevăzute de alin. (4) al art. 186 Cod penal;

4

- din textul deciziei rezultă că instanța de apel totuși a conchis că Șendrea D.

a comis o faptă ilegală, însă l-a achitat pe motiv că acțiunile sale nu întrunesc

elementele infracțiunii.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, adică cazul cînd instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, temeiuri care nu și-au găsit confirmarea la examinarea

prezentului recurs.

Analizînd textul deciziei recurate în raport cu motivele invocate de

acuzatorul de stat Colegiul penal conchide că, Curtea de Apel a examinat cauza

sub toate aspectele, complet și obiectiv, corect apreciind probele administrate, și

constatînd că învinuirea n-a prezentat probe incontestabile de acuzare a lui

Șendrea Dorel în cele incriminate, just a concluzionat că acesta urmează a fi

achitat pe motiv că fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate.

Probele administrate de organul de urmărire penală și susținute de

acuzatorul de stat, puse la dispoziția instanțelor judecătorești ierarhic inferioare,

nu dau temei la o stabilire sigură a vinovăției lui Șendrea Dorel în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel corect a menționat, că ”acuzarea nu a prezentat

probe concludente și pertinente care ar confirma că bunurile care se indică că au fost

sustrase de către inculpat aparțineau anume părții vătămate Macari Gheorghe, la fel nu

au fost prezentate probe care ar confirma valoarea bunurilor sustrase, care este un semn

calificativ al componenței de infracțiune, care prevede răspunderea pentru sustragere.”

Mai mult, Curtea de Apel corect a conchis că instanța de fond în sentința

adoptată a cărei menținere se solicită de acuzatorul de stat, și-a combătut

concluzia că inculpatul a comis o faptă penală, menționînd în acest sens ”la

materialele cauzei nu există nici o probă care ar confirma că bunurile sustrase fiind

demolate, demontate și deteriorate în general au vre-o valoare.”

Astfel, instanța de apel just a reținut că învinuirea adusă lui Șendrea Dorel

nu este bazată pe probe directe ce ar confirma vinovăția acestuia, iar potrivit art.

8 alin. (3) în coroborare cu art. 389 Cod de procedură penală, sentința

5

de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată

prin ansamblul de probe exacte, cercetate de instanța de judecată, cînd toate

versiunile au fost verificate, iar divergențele au fost lichidate și apreciate

corespunzător.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se

interpretează în favoarea inculpatului. În acest aspect, Colegiul penal corect a

concluzionat, că fapta pentru care Șendrea Dorel a fost pus sub învinuire nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Instanța de recurs respinge argumentul procurorului referitor la faptul că

acuzarea a prezentat probe care confirmă cuantumul prejudiciului cauzat lui

Macari Gheorghe, precum și că bunurile aparțineau anume acestuia, or Curtea

de Apel corect a relevat la acest capitol că potrivit actelor cauzei și anume

contractului de vînzatre-cumpărare neautentificat notarial, proprietar al

carcaselor pentru sere cu suprafața de 6500 m.p. este Ion Macari, dar nu

Gheorghe Macari, care a fost recunoscut în calitate de parte vătămată.

Totodată Colegiul penal analizînd materialele cauzei constată următoarele:

Potrivit contractului de vînzare -cumpărare nr. 3926 din 31.07.2008 (f.d. 8-88,

vol. II ), proprietar al construcțiilor agricole cu nr. cadastral 0146119.190.01 cu

suprafața de 11239,7 m.p., situate în mun. mun. Chișinău, com. Tohatin, str. Sf.

Vinere, nr. 15, a devenit Dodon Alina.

Ulterior, prin contractul de vînzare–cumpărare nr. 1632 din 10.04.2009

(f.d.101-104, vol. II) contrucția agroindustrială cu nr. cadastral 0146119.190.01 cu

suprafața de 11239,7 m.p., a fost înstrăinată cet. Dobrojan M., iar acesta la rîndul

său, prin contractul nr. 3632 din 06.06.2011, autentificat de notarul public

Pancova N., a înstrăinat această construcție lui Ciupac Oleg (f.d.107-109, vol. II).

Așadar, reieșind din contractele de vînzare cumpărare autentificate notarial,

precum și din Extrasul din Registrul Bunurilor Imobile (221-250, vol. I) rezultă

că unicul proprietar al terenului agricol, precum și a construcțiilor

agroindustriale cu nr. cadastral 0146119.190.01, este Ciupac Oleg. Totodată,

potrivit Certificatului de proprietate privată nr. 514 (f.d.125-132, vol. II)

Șendrea D. deține cotă valorică din clădirile și edificiile sovhozului ”Valea

Trandafirului”, inclusiv și din sere.

Reieșind din cele menționate mai sus, Colegiul conchide că concluzia

instanței de apel precum că acuzatorul de stat nu a prezentat probe, care

6

confirmă că bunurile sustrase aparțineau anume lui Macari Gheorghe - care a

fost recunoscut parte vătămată în prezenta cauză penală, este întemeiată.

Cît privește afirmația acuzării precum că prejudiciul cauzat prin acțiunile lui

Șendrea D. a fost confirmat prin probe pertinente, Colegiul îl respinge ca

neîntemeiat, or, atît la urmărirea penală, cît și în cadrul cercetării judecătorești

nu s-a dispus efectuarea unei expertize în urma căreia s-ar fi putut stabili cu

exactitate prețul unei carcase, fapt care ar fi permis instanței să concluzioneze

care este prejudiciul cauzat prin acțiunile inculpatului și dacă în general a fost

cauzat un atare prejudiciu ținînd cont de faptul că serele au fost demolate și

dezasamblate.

Așadar, pornind de la cele menționate, instanța de recurs conchide că

acuzarea nu a prezentat probe care ar confirma cantitatea și prețul bunurilor

care se pretind a fi sustrase, or, din declarațiile lui Macari Gh. rezultă că o parte

din serele pe care le-a procurat le-a transportat într-un alt loc, iar o altă parte din

cauza timpului au rămas demontate în com. Tohatin (f.d.160, vol. I).

La fel, Colegiul penal conchide că acuzarea nu a prezentat probe pertinente

și concludente, care ar permite instanței să concluzioneze că carcasele depistate

pe terenul lui Șendrea Dorel nu aparțineau acestuia și lui Crîșmari Ion, or

inculpatul fiind deținător al cotei valorice conform Certificatului de proprietate

nr. 514 din 18.05.2000, era proprietar a unei părți din aceste sere. La acest capitol,

instanța mai reține și declarațiile martorului Crîșmari Ion, care a relatat că auzind

despre faptul că serele sunt dezasamblate și acestea sunt sustrase de careva

persoane, din motiv că nu avea posibilitate să-și ia partea din sere care îi aparține

conform cotei valorice l-a rugat pe Șendrea D. să ia carcasele pentru a le depozita

(f.d.218, vol. I).

Un alt argument invocat de recurent este acela că dispozitivul deciziei

contravine cu partea motivată, însă Colegiul analizînd textul deciziei contestate

nu a regăsit o atare concluzie la care face referire procurorul și anume –privind

vinovăția lui Șendrea D. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (1)

Cod penal, or instanța ierarhic inferioară în partea descriptivă expunîndu-și

argumentele care au servit la adoptarea hotărîrii de achitare a menționat că

acuzarea nu a prezentat probe care ar confirma vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate.

Reieșind din cele menționate Colegiul respinge ca neîntemeiat și argumentul

acuzării precum că instanța de apel totuși a conchis că Șendrea D. a comis o faptă

7

ilegală, însă l-a achitat pe motiv că acțiunile sale nu întrunesc elementele

infracțiunii.

Rezumînd cele relatate Colegiul penal ajunge la concluzia că argumentele

recurentului, precum că instanța de apel a apreciat incorect și unilateral probele

administrate în cauză nu au nici un suport legal, iar instanța de apel examinînd

apelul avocatului Golban Sergheri s-a pronunțat argumentat asupra motivelor

invocate de apelant în cererea de apel precum și a făcut o analiză amplă a

probelor acumulate pe cauză, a indicat pentru care motive s-au admis unele

probe și s-au respins altele. Toate probele administrate au primit o apreciere la

justa lor valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din

circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Dezacordul autorului recursului cu aprecierea probelor de către instanța

de apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427 Cod de

procedură penală.

Colegiul menționează că, critica referitor la procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care este de competența instanțelor de

fond și apel. La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu efectuează un

control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor de drept

material și de procedură față de faptele constatate de instanța de fond ori, după

caz, de instanța de apel, care se efectuează numai în limita temeiurilor formulate

în recurs și numai în acest aspect este competentă a se pronunța.

Prin urmare, Colegiul constată ca întemeiate concluziile instanței de apel

referitor la achitarea inculpatului, concluzii care, cum s-a menționat mai sus,

detaliat sînt motivate și se bazează pe aprecierea obiectivă și sub toate aspectele

a probelor administrate în cauză.

Astfel, Curtea de Apel corect a conchis că învinuirea adusă lui Șendrea

Dorel nu este bazată pe probe incontestabile directe și pertinente ce ar confirma

vinovăția acestuia, iar potrivit art. 8 alin. (3) în coroborare cu art. 389 Cod de

procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care,

în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

a fost confirmată prin ansamblul de probe exacte, cercetate de instanța de

judecată, cînd toate versiunile au fost verificate, iar divergențele au fost lichidate

și apreciate corespunzător. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului. În acest aspect, instanța de

apel corect a concluzionat, că fapta lui Șendrea Dorel nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal.

8

În această ordine de idei, Colegiul penal, enunță că temeiurile prevăzute la

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură, nu și-au găsit confirmarea în recursul

declarat de acuzatorul de stat și acesta urmează a fi declarat inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2015, în cauza penală

în privința lui Șendrea Dorel Lavrentie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 17 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9