2ra-2084/19 — cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

2ra-2084/19 — cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-2084/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu

ÎNCHEIERE

13 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Procuratura Generală,

Ministerul Justiției și Dorel Șendrea,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Dorel Șendrea

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire

la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată,

împotriva deciziei din data de 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au respins apelurile declarate de către Ministerul Justiției, Procuratura Generală și de

către Dorel Șendrea, s-a menținut hotărârea din data de 11 martie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana,

constată:

La 02 octombrie 2018 Dorel Șendrea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, prin care

a solicitat încasarea sumei de 3 000 000,00 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de

judecată prin tragere ilegală la răspundere penală și condamnare ilegală și a sumei de

66 700,00 lei cu titlu de prejudiciu material.

În motivarea cererii de chemare în judecată Dorel Șendrea a menționat că la 07

mai 2012 a fost inițiată urmărirea penală în baza art. 186, alin. (4) din Codul penal. La

08 mai 2012 a fost recunoscut în calitate de bănuit în comiterea infracțiunii imputate.

La 29 iunie 2012 i-a fost adusă la cunoștință ordonanța de punere sub învinuire în baza

art. 186, alin. (4) din Codul penal. Fiind audiat pe marginea cauzei respective, a declarat

că nu este vinovat în comiterea infracțiunii imputate.

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 14 august 2013 a fost

condamnat în baza art. 186, alin. (4) din Codul penal cu aplicarea art. 85 din Codul

1

penal și i s-a stabilit, prin cumul parțial de sentințe pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014 s-a menținut fără

modificări sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 14 august 2013.

La 15 iulie 2017 prin decizia Curții Supreme de Justiție s-a casat integral decizia

Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014 cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău la data de 24 aprilie 2015 s-a casat sentința

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 14 august 2013 și s-a pronunțat o nouă

hotărâre, prin care Dorel Șendrea a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 186, alin. (4) din Codul penal pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

La 18 noiembrie 2015 Curtea Supremă de Justiție a decis inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Chișinău, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2015 ca fiind vădit

neîntemeiat.

Reclamantul a menționat că în urma tragerii ilegale la răspundere penală pentru

comiterea infracțiunii menționate, pe care nu a săvârșit-o, a avut mult de suferit, atât el,

cât și copiii săi. În urma condamnării ilegale s-a aflat în detenție în perioada 23

septembrie 2013 - 24 aprilie 2015.

În opinia lui Dorel Șendrea prejudiciul cauzat drepturilor, libertăților și demnității

umane în cursul procesului penal se repară în modul stabilit de lege. Astfel, solicită

încasarea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată prin tragere ilegală la răspundere

penală și condamnare ilegală, în sumă de 1 000 000,00 lei pentru fiecare an de detenție.

Referitor la repararea prejudiciului material reclamantul a indicat că i s-a cauzat

în legătură cu pierderea venitului în perioada aflării în detenție, solicitând încasarea

acestuia conform Hotărârilor Guvernului privind aprobarea cuantumului salariului

mediu pe economie pentru anii 2013-2015, ce constituie suma de 66 700,00 lei, care

urmează a fi încasată din contul Ministerului Justiției.

Prin hotărârea din data de 11 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a încasat din contul bugetului de stat

prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Dorel Șendrea suma de 60 000,0

lei cu titlu de prejudiciu moral, în rest, cererea de chemare în judecată s-a respins ca

neîntemeiată. ( f.d. 82, 87-97)

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din data de 09 iulie 2019 a respins apelurile

declarate de către Ministerul Justiției, Procuratura Generală și de către Dorel Șendrea,

a menținut hotărârea din data de 11 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

( f.d. 142,143-157)

Pentru a ajunge la această concluzie instanțele de fond au reținut că prin prisma

Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești pretenția lui Dorel Șendrea cu privire la repararea prejudiciului

moral este pațial întemeiată, ori în speță au fost întrunite condițiile prevăzute de lege

2

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat lui Dorel Șendrea, care a fost achitat

prin hotărârea judecătorească irevocabilă, iar obligația de compensare a prejudiciului

este pusă în sarcina bugetului de stat.

Astfel, instanțele de judecată au conchis în baza principiului compensării

rezonabile și echitabile a prejudiciului moral cauzat prin starea de stres și frustrare,

durata urmăririi penale și arestul, acordarea satisfacției echitabile în mărime de 60 000

lei.

Referitor la repararea prejudiciului material instanțele de judecată au reținut că

Dorel Șendrea a pretins încasarea venitului ratat prin prisma salariului pe care putea

să-l obțină în cazul în care nu ar fi fost privat de posibilitatea de a munci. Pretenția a

fost considerată de instanțele de judecată ca fiind neîntemeiată, ori la momentul

derulării acțiunilor de urmărire penală și judecarea cauzei Dorel Șendrea nu era angajat

în câmpul muncii și nu a probat faptul că dispunea de venituri urmare a activității de

muncă, indemnizații sau pensie a căror plată a fost sistată în rezultatul arestului și

ținerea sub arest în accepțiunea art. 7 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 20 august 2019 a declarat recurs

Procuratura Generală, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond prin diminuarea sumei încasate cu titlu

de prejudiciu moral în limite rezonabile și probatorii. ( f.d 160-162)

În motivarea recursului Procuratura Generală a indicat că instanțele de judecată au

interpretat eronat prevederile Legii nr. 1545 din 25 decembrie 1998 ceea ce servește

temei pentru declararea recursului potrivit prevederilor art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul

de procedură civilă.

În opinia reprezentantului Procuraturii Generale suma dispusă spre încasare de

către instanțele de judecată cu titlu de prejudiciu moral excede cuantumul rezonabil de

acordare a prejudiciului moral pe asemenea cauze și contravine normelor de drept

material.

Instanțele de judecată nu au ținut cont de faptul că acțiunile de urmărire penală au

fost realizate în limitele normelor de drept procedural și material, iar pe parcursul

urmăririi penale și în cadrul examinării cauzei penale, Dorel Șendrea nu a prezentat

careva reclamații aferent acțiunilor organului de urmărire penală și a procuraturii

manifestate prin presiune psihologică sau fizică asupra sa în scopul obținerii de la acesta

a declarațiilor sau eventual a recunoașterii vinovăției.

Mai mult, Dorel Șendrea nu a prezentat careva probe care să ateste cauzarea

frustrărilor stresului și a neliniștii, ponegririi onoarei, demnității și reputației sale, astfel

încât să constituie temei, pentru despăgubire din partea statului.

Ministerul Justiție la 09 septembrie 2019 a depus recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare

în judecată. (f.d. 164-167)

În motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată au interpretat în mod

eronat legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept material. Atât instanța

de fond, cât și cea de apel corect și just au constatat că în privința lui Dorel Șendrea a

fost emisă sentință de achitare pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

3

Totuși, chiar dacă la caz există o sentință de achitare, Ministerul Justiției a susținut că

este eronată și neîntemeiată soluția instanțelor de judecată de a califica acțiunea ca fiind

întemeiată, ori prin prisma Legii nr. 1545 din 25 decembrie 1998 persoana

(fizică/juridică) are dreptul să solicite despăgubire în situația când aceasta o fost

condamnată, iar ulterior în privința sa a fost emisă sentință de achitare. La caz, în

privința lui Dorel Șendrea nu a fost emisă o sentință definitivă de condamnare.

Ministerul Justiției a mai menționat că pentru aplicabilitatea Legii nr. 1545 din 25

decembrie 1998 nu este suficient de a fi întrunite doar prevederile art.6 dar și

prevederile art.3, alin.(l) din aceiași Lege, norme care sunt indisolubile și nu pot fi

aplicate separat.

La 19 septembrie 2019 Dorel Șendrea a depus recurs, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței

de fond în partea respingerii pretențiilor cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri

privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată. ( f.d. 170-171)

În motivarea recursului Dorel Șendrea a menționat dezacordul cu soluția

instanțelor de judecată în partea respingerii pretenției cu privire la repararea

prejudiciului material și moral, indicând că instanțele de judecată urmau să mai rețină

că din 23 septembrie 2013 și până la 09 mai 2014 a fost deținut în penitenciar cu regim

închis și nu semiînchis, cum era stabilit în sentința ilegală de condamnare. Condițiile

de deținere pe toată perioada au fost inumane și degradante, fiind la o vârstă înaintată

și invalid de gradul 3, în acele condiții a avut de suferit enorm.

Referitor la prejudiciul material Dorel Șendrea a indicat că instanțele de judecată

în cazul în care acesta nu a putut prezenta probe, care ar demonstra venitul în rezultatul

activității de muncă urmau să stabilească o despăgubire egală cu suma brută a salariului

minim pe țară stabilit de Guvern.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

09 iulie 2019, a fost publicată pe portalul național al instanțelor de judecată și expediată

în adresa participanților la proces la 07 august 2019. Confirmare privind recepționarea

de către recurenți a copiei deciziei instanței de apel la materialele dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe, recursurile declarate de către Procuratura Generală la 20

august 2019, de către Ministerul Justiției la 09 septembrie 2019 și de către Dorel

Șendrea la 19 septembrie 2019, se consideră a fi depuse în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursurile declarate de către

Procuratura Generală, Ministerul Justiției și Dorel Șendrea, sunt inadmisibile din

următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recursuri, completul Colegiului atestă,

că Procuratura Generală, Ministerul Justiției și Dorel Șendrea au indicat argumente ce

țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au apreciat înscrisurile

probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de

4

admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil

în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recursuri nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursurile

declarate de către Procuratura Generală, Ministerul Justiției și Dorel Șendrea, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursurile în cauză conțin obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurenți nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă Procuratura Generală, Ministerul Justiției și Dorel Șendrea, și, respectiv, nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

5

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursurile declarate de către Procuratura Generală, Ministerul Justiției și Dorel

Șendrea, inadmisibile.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin.

(1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile, declarate de către Procuratura Generală, Ministerul Justiției și Dorel

Șendrea, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

6