1ra-1476/2015 — art. 145 alin.2 lit.j CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 145 alin.2 lit.j CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 10 CPP
1ra-1476/2015 — art. 145 alin.2 lit.j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-1476/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
25 noiembrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Petru Răileanu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea parțială
a sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 iunie 2015 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie 2015, în cauza penală
în privința lui
Chiriac Iurie Constantin, născut la 02
februarie 1979, originar și locuitor în mun.
Chișinău, str. N. Costin 62/1, ap. 90, cu viza
de domiciliu în mun. Chișinău, or. Durlești,
str. Junimii 46 A,
Termenul de examinare a cauzei:
- prima instanță: 31.03.2015 – 08.06.2015;
- instanța de apel: 23.06.2015- 08.09.2015;
- instanța de recurs: 27.10.2015- 25.11.2015;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 iunie 2015 Chiriac
Iurie a fost condamnat în baza art. 145 alin.(2) lit. j) Cod penal la 12 (doisprezece)
ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Acțiunea civilă intentată de Chiseliova Irina privind încasarea prejudiciului
material și moral, s-a admis în principiu, explicîndu-i-se părții civile că asupra
cuantumului despăgubirilor se va pronunța instanța în ordinea procedurii civile la
solicitarea sa.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a reținut că, inculpatul Chiriac Iurie
la 09.02.2015, în perioada de timp de la ora 19.30 pînă la 20.30, fiind în stare de
ebrietate alcoolică cu grad avansat, aflîndu-se la domiciliul cet. Dermenji Vitalii,
situat în mun. Chișinău, str. Nicolae Costin, 61/3, ap.51, în urma unui conflict
1
habitual iscat cu ultimul, acționînd cu intenție directă, urmărind scopul omorului cu
deosebită cruzime a cet. Dermenji Vitalii, din motive ostile, folosindu-se de faptul
că este mai tînăr și mai dezvoltat fizic decît victima, precum și de faptul că anterior
la victimă au fost fracturate 4 coaste din partea dreaptă a corpului, de faptul că
ultimul era bolnav de cardiopatie ischemică cronică și nu putea să opună rezistență
corespunzătoare, a aplicat un timp îndelungat (aproximativ o oră) lui Dermenji
Vitalii multiple lovituri cu picioarele precum și cu un obiect contondent dur peste
diferite părți ale corpului, în special în regiunea capului și gîtului și manifestînd o
cruzime deosebită, a continuat acțiunile respective chiar și după ce victima Dermenji
Vitalii, fiind dezorientat, se afla întins la podea și nu avea posibilitatea de a se apăra
și a opune rezistență. Mai mult, în vederea realizării intenției sale de omor a victimei
cu o cruzime deosebită, inculpatul Chiriac Iurie, l-a apucat pe Dermenji Vitalii, cu
mîinile de gît și prelungind durerile insuportabile ale acestuia, l-a sugrumat o
perioadă de timp, aplicînd în timpul acțiunii de sugrumare cu o forță suficientă să
determine fracturarea osului hioid, ulterior continuînd să lovească victima cu
picioarele peste diferite regiuni ale corpului. În rezultat, inculpatul a cauzat victimei
Dermenji Vitalii, intravital traumă craneo-cerebrală închisă cu plagă contuză pe cap;
edem traumatic, echimoze, excoriații și plăgi contuze superficiale pa față; hemoragii
în țesuturile moi pericraniene fronto-temporo-parieto-occipital stînga și fronto-
temporal dreapta, hemoragii în mușchii temporali bilateral; hemoragii
subarahnoidiene difuze pe emisfere cerebrale și cerebel; sînge în ventriculii cerebrali
laterali și ventricul IV; focare de contuzie hemoragică emisferelor cerebrale,
temporal bilateral; fractura oaselor nazale, traumă închisă a gîtului cu hemoragii în
țesuturile moi a gîtului, fractura osului hioid cu hemoragii în țesuturile adiacente,
traumă toracică închisă cu hemoragii în țesuturile moi la nivelul sternului, fracturi
complete, directe ale coastelor 8,9,10 pe linia axilară medie stîngă cu hemoragii în
țesuturile moi, echimoză și excoriație în regiunea umărului drept care în comun,
potrivit criteriului pericolului pentru viață, se califică ca vătămări corporale grave ce
a cauzat decesul lui Dermenji Vitalii.
Astfel Chiriac Iurie a comis infracțiunea prevăzută de art. 145 alin.(2) lit. j)
Cod penal după indicii calificativi „omorul intenționat al unei persoane, comis cu o
deosebită cruzime”.
La cererea inculpatului, cauza penală a fost examinată în procedură
simplificată în ordinea art. 3641 Cod procedură penală, în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul inculpatului, Răileanu Petru,
care a solicitat casarea parțială a sentinței și adoptarea unei noi hotărîri potrivit
2
căreia, inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, sub formă de închisoare
pe un termen de 10 ani, pe motiv că, instanța de fond la individualizarea pedepsei nu
a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, personalitatea
inculpatului, faptul că ultimul nu are antecedente penale precum și circumstanțele
atenuante: prezența unui copil minor la întreținerea inculpatului și recunoașterea
deplină de către el a vinovăției.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 septembrie
2015, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de avocatul Răileanu
Petru în numele inculpatului și menținerea fără modificări a sentinței atacate.
4.1 Colegiul penal audiind opiniile participanților la proces, cercetînd
materialele cauzei, a ajuns la concluzia că instanța de fond a analizat obiectiv
cumulul de probe prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere
al pertinenței, concludenței, veridicității si coroborării și just a adoptat o sentință de
condamnare în privința inculpatului în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal,
stabilind în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea
judecătorească efectuîndu-se cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind
administrarea probelor.
La stabilirea pedepsei Colegiul consideră că, instanța de fond corect, legal și
întemeiat a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă reală cu închisoarea, pedeapsă
pe care o consideră echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei. Astfel, argumentul
invocat de avocat precum că la adoptarea sentinței de către instanța de fond nu au
fost luate în considerație dispozițiile art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală nu
au fost reținute de către Colegiu, deoarece instanța de fond a ținut cont și a aplicat
corect reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 145 alin.(2) lit. j)
Cod penal care prevede închisoare de la 15 la 20 ani, sau detențiune pe viață, deci
reducerea cu 1/3 din limitele pedepsei stabilesc limita minimă 10 ani - și limita
maximă - 13 ani 4 luni închisoare, totodată corect fiind stabilit și tipul
penitenciarului, ținîndu-se cont de prevederile art. 72 alin. (4) Cod penal.
Mai mult ca atît, instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei prima
instanță a luat în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al faptei săvîrșite,
faptul că prin acțiunile sale inculpatul a atentat la viața și sănătatea persoanei, valori
supreme ocrotite de Constituția RM, legea penală și prevederile art. l par. l al CEDO.
Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar avocatul Răileanu Petru în
numele inculpatului, care fără a invoca un temei de casare prevăzut la art.427 Cod
de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și parțial a sentinței, rejudecarea
cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri prin care a aplica în privința inculpatului
pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 10 (zece) ani.
3
În susținerea recursului invocă aceleași motive declarate în apel la pct. 3 al
prezentei decizii.
5.1. Asupra recursului declarat a depus referință procurorul N.Suvac prin care
solicită respingerea acestuia ca inadmisibil pe motiv că pedeapsa stabilită
inculpatului este în dependență cu circumstanțele atenuante și agravante prevăzute
la art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea
acestuia din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel.
Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Raportînd aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal atestă că,
recurentul declarînd recursul ordinar, nu a invocat nici unul din temeiurile obligatorii
recursului ordinar stipulate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, deși solicită
o pedeapsă mai blîndă, cerință ce cade sub incidența pct. 10 al art. 427 alin.(1) Cod
de procedură penală, care stipulează că, deciziile instanței de apel pot fi supuse
recursului, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel
cînd, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Colegiul penal consideră că, temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu este
incident în prezenta cauză, iar instanțele ierarhic inferioare și-au motivat just soluția
adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61,75,76,78 Cod penal și art.
3641 Cod de procedură penală.
Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni
instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd
deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținînd seama
de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a
cuantumului pedepsei.
4
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea unei
pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza
căruia a fost condamnat inculpatul.
De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere
principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvîrșite care se măsoară după
cuantumul pedepsei prevăzute de textul încriminator, urmînd ca celelalte două
criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează
sau agravează răspunderea penală să fie luate în considerație după ce instanța și-a
format opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale
săvîrșite.
În speță, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost admisă
procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, instanțele ierarhic inferioare au luat în considerare atît prevederile alin. (8)
art. 3641 Cod de procedură penală, cît și prevederile art. 75,76 și 78 Cod penal care
reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.
La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei instanțele au ținut cont de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, lipsa
antecedentelor penale, precum și atingerea scopului pedepsei penale privind
restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea
săvîrșirii de noi infracțiuni.
Prin urmare, Colegiul reține că criticile formulate de recurent au format obiect
de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și cărora li s-a dat o
motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție
pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune,
avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport cu prevederile art.
424 alin.(2) Cod de procedură penală temeiuri de casare a hotărîrii nu s-au stabilit.
Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea
de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care se
face trimitere deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa
stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanțele ierarhic inferioare în limitele
legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea recursului ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
5
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Petru Răileanu în
numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 08 septembrie 2015, în cauza penală în privința lui Chiriac Iurie, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 16 decembrie 2015.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
6