1ra-351/2015 — Art. 42, 188 alin. 2 lit. b, e, f CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 02 octombrie 2014, Chiriac Tatiana Valentin a fost recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 42 alin. (5), art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani și 2 (două) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip semiînchis. A fost admisă integral acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Adam Artur cu dispunerea încasării în mod solidar de la Cioina Mihail și Chiriac Tatiana în beneficiul lui Adam Artur a sumei de 10 000 (zece mii) lei cu titlu de prejudiciu material. 1

Prin aceeași sentința a fost condamnat și Cioina Mihail, însă în privința acestuia hotărîrile nu au fost contestate cu recurs ordinar.

Cauza penală a fost examinată în procedura simplificată, cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, la data de 17.04.2014, ora 2230, inculpatul Cioina Mihail, acționînd de comun acord cu o persoană de gen masculin, neidentificată de organul de urmărire penală, fiind în complicitate cu inculpata Chiriac Tatiana, avînd scopul comiterii unui atac tîlhăresc în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, sub pretextul acordării unor servicii sexuale contra plată, aflîndu-se pe str. Pajurii 20/1, mun. Chișinău, l-au ademenit într-un loc dosit și întunecat pe Adam Artur, care în acel moment a fost atacat brusc de către Cioina Mihail și persoana de gen masculin, neidentificată de organul de urmărire penală, amenințîndu-l cu violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei și punîndu-i cuțitul la gît, în mod forțat i-au sustras din buzunarul stîng al pantalonilor telefonul mobil de model „iphone 5” la prețul de 2 500 lei, în care se aflau cartelele sim cu nr. 068186320 și 079206531, după care i-au smuls de la gît lănțișorul confecționat din aur cu masa de 13 gr la prețul de 10 000 lei, cauzîndu-i astfel părții vătămate Adam Artur o daună considerabilă în valoare totală de 12 500 lei.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia a declarat apel inculpata Chiriac Tatiana, care a solicitat casarea parțială a sentinței în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, art. 79 și 90 Cod penal. În vederea argumentării cerințelor înaintate, apelanta a indicat că pedeapsa stabilită de instanța de fond este mult prea aspră, deoarece nu s-a ținut cont de circumstanțele atenuante prezente la cauză: recunoașterea vinei, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, lipsa antecedentelor penale și caracteristica pozitivă la locul de trai. S-a făcut mențiune în cererea de apel și asupra faptului că inculpata a acceptat desfășurarea procesului penal pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar instanța de fond nu a ținut cont de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei de care trebuia să beneficieze apelanta.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2014, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

Pentru a motiva soluția adoptată instanța de apel a constatat că, judecarea cauzei în fond a avut loc în baza art. 3641 Cod de procedură penală, astfel, legalitatea sentinței contestate a fost verificată sub următoarele aspecte de drept: dacă există erori procesuale și dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele legii. Referindu-se la obiectul apelului, care îl constituie mărimea pedepsei și legalitatea stabilirii acesteia, instanța de apel a subliniat că instanța de fond, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, relevînd în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, persoana 2 inculpatei, care anterior a fost judecată pentru infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, just ajungînd la concluzia că corijarea inculpatei va fi posibilă doar prin izolarea acesteia de societate. De asemenea, instanța de apel a statuat asupra corectitudinii stabilirii noilor limite de pedeapsă potrivit reglementărilor art. 3641 Cod de procedură penală, dar și asupra lipsei circumstanțelor excepționale și a inoportunității aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în privința lui Chiriac Tatiana.

Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar inculpata Chiriac Tatiana, care fără a invoca vreun temei pentru recurs din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrilor judecătorești, pronunțarea unei noi hotărîri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate, invocînd aceleași argumente enunțate și în cererea de apel.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În primul rînd, reieșind din sancțiunea prevăzută la art. 188 alin. (2) Cod penal, instanța de recurs constată că ambele instanțe corect au stabilit mărimea pedepsei închisorii, cu calcularea noilor limite prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, care se cuprind între 5 ani și 4 luni – 6 ani și 8 luni. La caz, inculpatei i s-a stabilit o pedeapsă pe un termen de 6 ani și 2 luni închisoare, care se include în interiorul limitelor prescrise mai sus, motiv pentru care, instanța de recurs va respinge ca nefondată critica inculpatei privind desconsiderarea instanțelor de fond de a-i micșora pedeapsa cu o treime în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală. În al doilea rînd, atît instanța de fond, cît și instanța de apel nu a identificat careva circumstanțe excepționale privind oportunitatea aplicării prevederilor art. 79 Cod penal în privința inculpatei, iar circumstanțele invocate de către recurentă: recunoașterea vinovăției, întreținerea unui copil minor și contribuția activă la descoperirea infracțiunii nu constituie circumstanțe excepționale în sensul reglementat de art. 79 Cod penal, or potrivit potrivit Hotărîrii explicative a Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11.11.2013 cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, pct. 11), prin circumstanțe excepționale se are în vedere: „...datele privind personalitatea infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului. Împrejurările obișnuite sînt cele care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale. Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului (grad de invaliditate - I, II (persoana cu dizabilități 3 severe și accentuate), merite deosebite față de societate, alte circumstanțe de importanță majoră). În cazul stabilirii unor asemenea împrejurări, instanța de judecată este obligată să indice în sentință care anume circumstanțe ale cauzei sunt considerate excepționale și în corelație cu care date despre persoana vinovatului ele servesc drept temei pentru aplicarea art.79 CP. Instanțele de judecată trebuie să studieze multilateral, în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele care caracterizează atît negativ, cît și pozitiv persoana inculpatului și care au o importanță esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei”. Prin urmare, circumstanțele invocate de către recurentă au fost reținute drept circumstanțe atenuate, care au contribuit la diminuarea pedepsei din maximul calculat potrivit rigorilor art. 3641 Cod de procedură penală, nefiind neglijate în același timp și circumstanțele agravante reținute de către instanțele de fond, ce au determinat dozarea relativă a pedepsei peste minimul de 5 ani și 4 luni închisoare. În al treilea rînd, cerința recurentei referitoare la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal cu stabilirea unei pedepse nonprivative de libertate nu este întemeiată, aceasta deoarece, reieșind din constatările punctate mai sus în coroborare cu prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, o cerință indispensabilă a suspendării condiționate a executării pedepsei este stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile comise cu intenție. În acest context, Colegiul penal conchide că pedeapsa stabilită inculpatei Chiriac Tatiana este echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale, fiind în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal și cu respectarea limitelor fixate la art. 3641 Cod de procedură penală.

În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpata Chiriac Tatiana Valentin împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2014, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 aprilie 2015. Președinte Judecător Judecător Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Petru Moraru 4