1ra-1197/2015 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-1197/2015 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1197/2015

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

28 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători NICOLAEV Ghenadie

MORARU Petru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Guțan Pavel prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2015, în

cauza penală privindu-l pe

Găină Stepan Iacob, născut la 07 ianuarie

1966, originar din s. Budăi, r-nul Telenești și

domiciliat în s. Beriozchi, r-nul Anenii Noi.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.12.2013 – 13.06.2014;

Instanța de apel: 25.09.2014 – 02.06.2015;

Instanța de recurs: 06.08.2015 –28.10.2015.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepsei stabilite cu pedeapsa aplicată prin sentința Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 10 februarie 2014, a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de 7 ani 6 luni

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Prin aceiași sentință, Găină S. I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 287 alin. (3) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În baza art. 90 Codul penal executarea pedepsei stabilite inculpatului Găină S. I. a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Prin aceiași sentință, procesul penal în privința inculpaților Găină S.I. și Găină S.

S. învinuiți de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal a fost

încetat în legătură cu împăcarea părților.

1

Găină S. I. la 01 septembrie 2013, aproximativ la ora 20:00, împreună cu fiul său Găină

S. S., fără consimțămîntul proprietarului, ilegal au pătruns în domiciliul lui Samardac A.,

situat în s. Berezchi, r-ul Anenii Noi, și la solicitarea proprietarului de a părăsi domiciliu,

aceștia au refuzat.

Tot el, Găină S. I. la 01 septembrie 2013, aproximativ la ora 20:35, împreună cu

fiul său Găină S. S., după ce au pătruns în domiciliu lui Samardac A., situat în s.

Berezchi, r-ul Anenii Noi, acționînd cu intenție unică spre încălcarea în mod grosolan a

normelor morale de conviețuire în societate, care prin conținutul său se deosebesc printr-

o deosebită obrăznicie, aplicînd violență fizică nepericuloasă pentru viața și sănătatea

persoanei, l-a lovit cu pumnii pe Samardac A., iar fiul acestuia Găină S. S. luînd un hîrleț

de jos a început să-l lovească peste corp, provocîndu-i conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 159/D - leziuni corporale ușoare.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța

a reținut că, în drept, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute la art. 179 alin. (1) Cod penal, adică pătrunderea sau rămînerea

ilegală în domiciliul sau în reședința unei persoane fără consimțămîntul acesteia ori

refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum și perchezițiile și cercetările ilegale și la art.

287 alin. (3) Cod penal, huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie

deosebită, dacă au fost săvîrșite cu aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau a

altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.

Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către procuror și inculpatul Găină S. I..

3.1. Procurorul prin apelul declarat a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei,

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia, inculpatul Găină S. I. să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza:

- art. 179 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

- art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, a-i stabili pedeapsa definitivă pentru concurs

de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate stabilindu-i pedeapsa definitivă de

4 ani și 6 luni închisoare cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Inculpatul Găina S. S., să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin.

(3) Cod penal, la 4 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

Procesul penal în privința lui Găină S. S. învinuit de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal să fie încetat în legătură cu împăcarea părților.

2

Conform art. 84 alin (4) Cod Penal a include lui în termenul pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 10 februarie 2014, termenul pedepsei

stabilite pentru pedeapsa în cauză și prin cumul parțial a-i stabili lui Găină S. S.,

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 9 ani cu executarea acesteia

în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului declarat, procurorul a criticat sentința primei instanțe în

partea ce ține de stabilirea pedepsei inculpaților, menționînd că aceasta le-a stabilit o

pedeapsa prea blîndă.

În susținerea solicitărilor, apelantul a indicat că, prima instanță nu a apreciat

pedeapsa stabilită în coroborare cu fapta prejudiciabilă comisă și consecințele acesteia,

nu a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii comise.

Mai mult ca atît, inculpații au fost învinuiți de săvîrșirea unei infracțiuni grave, iar

inculpatul Găină S. S. a săvîrșit infracțiunea fiind în perioada în care acesta executa

condiționat o altă hotărîre.

Astfel, în urma celor menționate, apelantul a conchis că, prima instanță le-a stabilit

o pedeapsă neechitabilă cu infracțiunile comise, și nu se va atinge scopul pedepsei penale

prevăzut la art. 61 Cod penal, și anume nu va contribui restabilirea echității sociale,

precum și la prevenirea de comiterea altor infracțiuni, atît de către inculpat, cît și de către

alte persoane.

3.2. Prin apelul declarat, inculpatul a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei decizii de achitare în privința acestuia, motivînd că, cauza penală a

fost examinată în prima instanță superficial, iar instanța de judecată nu a apreciat în mod

obiectiv toate probele administrate la cauză.

Apelantul a remarcat că, prima instanță la aprecierea probelor trebuia să țină cont

de prevederile art. 101 Cod de procedură penală, care explică că, fiecare probă urmează

să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

De asemenea, a mai indicat că, părțile vătămate, atît la urmărirea penală, cît și în

intanța de judecată au declarat că, acțiunile prejudiciabile săvîrșite în privința lor nu au

fost efectuate nemijlocit de către Găină S.I., rolul cel mai activ îl avuse fiul său, Găină S.

S..

Drept urmare, a considerat că, vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii incriminate nu

a fost dovedită, din care motiv a solicitat achitarea, pe motiv că fapt prejudiciabilă nu a

fost săvîrșită de dînsul.

apelurile declarate de către procuror și inculpat au fost respinse, iar sentința contestată a

fost menținută fără modificări.

audiind participanții la proces raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd

argumentele invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns la

concluzia că apelurile declarate sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

3

Astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect a încadrat acțiunile

inculpaților conform art. 179 alin. (1) Cod penal și art. 287 alin. (3) Cod penal, și totodată

corect a stabilit pedeapsa inculpaților pentru săvîrșirea infracțiunilor incriminate.

A menționat că, vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunilor incriminate a fost

constatată cu certitudine prin totalitatea de probelor administrate și cercetate în cadrul

examinării cauzei atît în prima instanță, cît și în instanța de apel. Mai mult ca atît,

inculpații au recunoscut vinovăția pe episodul privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute la

art. 179 alin. (1) Cod penal și s-au împăcat cu părțile vătămate, în temeiul art. 109 Cod

penal.

În contextul dat, instanța de apel a reținut faptul că, prima instanță corect a dispus

încetarea procesului penal în privința inculpaților, pe capătul de învinuire adus în baza

art. 179 alin. (1) Cod penal, pe motivul împăcării părților. Totodată a menționat că, la caz

sunt aplicabile prevederile art. 109 Cod penal, adică legea penală permite împăcarea

părților.

Instanța de apel a considerat justă concluzia primei instanțe cu privire la stabilirea

pedepsei atît inculpatului Găină S.S., cît și inculpatului Găină S.I., menționînd că, aceasta

la stabilirea pedepsei inculpaților a luat în considerație circumstanțele cauzei,

consecințele survenite, gradul de pericol social al infracțiunii, atitudinea inculpaților, dar

și atitudinea părților vătămate, care au solicitat instanței ca inculpații să nu fie pedepsiți

aspru.

Referitor la argumentele inculpatului Găină S. I. invocate în cererea de apel,

instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, drept urmare a decis respingerea apelului ca

nefondat.

În susținerea acestei concluzii, instanța de apel a menționat că, starea de fapt

stabilită în cauza deferită judecății și încadrarea juridică reținută de prima instanță în

sarcina inculpatului Găină S. I. corespunde probatorului administrat și cercetat.

La fel, instanța de apel a fost solidară cu concluziile primei instanțe privind

stabilirea pedepsei inculpatului Găină S. I., considerînd că, pedeapsa stabilită este

echitabilă faptei prejudiciabile comise și consecințelor survenite, prin urmare aceasta va

atinge scopul pedepsei penale prevăzute de art. 61 Cod penal.

În concluzie, instanța de apel a conchis că, prima instanță a ținut cont de

prevederile legale și a emis o sentință legală și întemeiată, iar argumentele procurorului

aduse în acest sens au fost respinse de către instanța de apel ca fiind neîntemeiate.

atacat-o cu recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri în partea stabilirii pedepsei, potrivit căreia inculpatului Găină S. I. să-i

fie stabilită o pedeapsă mai aspră, cu excluderea prevederilor art. 90 Cod penal.

În argumentarea cererii de recurs, procurorul indică că, instanțele de judecată au

apreciat corect probele de drept și de fapt administrate de organul de urmărire penală,

însă nu au luat în considerație gravitatea fracțiunii incriminate, drept urmare nu a stabilit

o pedeapsă care ar duce la corectarea și reeducarea inculpatului Găină S. I.

4

Totodată menționează că, la stabilirea pedepsei inculpatului Găină S. I. instanța de

apel nu a apreciat obiectiv toate circumstanțele cauzei, gradul pericolului social al

infracțiunii comise, personalitatea acestui inculpat, numindu-i o pedeapsă prea blîndă și

neechitabilă faptei prejudiciabile comise.

De asemenea, invocă că, inculpatul vinovăția în cele comise nu o recunoaște, nu se

căiește sincer de cele comise și acțiunile lui s-au soldat cu consecințe nefaste pentru

partea vătămată Samardac A.. În pofida acestui fapt, instanțele de fond au stabilit o

pedeapsă prea blîndă inculpatului Găină S. I., care contravine prevederilor legii penale.

Recurentul solicită stabilirea pedepsei inculpatului Găină S. I. sub formă de

închisoare cu executare reală, adică cu excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 10) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Lecturînd textul recursului, Colegiul penal constată că, recurentul contestă decizia

instanței de apel în latura penală, și anume, își manifestă dezacordul cu pedeapsa stabilită

inculpatului Găină S. I., pe care o consideră prea blîndă.

Recurentul invocă drept temei pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod penal, care

statuează că, hotărîrea contestată nu conține motive pe care se întemeiază soluția și

instanțele au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Așadar, avînd în vedere că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de

către instanțele de fond și cu încadrarea juridică a faptei prejudiciabile săvîrșite de

inculpat, în continuare instanța de recurs se va expune doar asupra aspectului ce vizează

individualizarea pedepsei stabilite lui Găină S. I.

Astfel, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea penală pentru

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că, împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărîrilor contestate, relevă în mod concludent că, instanțele de fond corect au constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa stabilită inculpatului, fiind

5

în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, ținînd cont de prescripțiile din art. 61, 75, 90 Cod penal, conform cărora

persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii, iar la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Reieșind din faptul că, recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele de fond au dispus executarea pedepsei inculpatului Găină S.I., la acest

capitol instanța de recurs reamintește că, ulterior stabilirii pedepsei potrivit tuturor

criteriilor generale de individualizare a pedepsei (art. 75 Cod penal), ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune

neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului.

În contextul dat este necesar de menționat că, suspendarea condiționată (art. 90

Cod penal), ca mijloc de individualizare a pedepsei, conferă instanței de judecată

posibilitatea, ca pe lîngă stabilirea mărimii pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de

executare.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie concluzia

instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este

prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins chiar și

fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată ține cont

de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită

a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele

cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

De asemenea, instanța de recurs notează, că chiar și în cazul îndeplinirii

condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu se creează un drept

pentru inculpat, ci doar se întrunesc circumstanțele necesare care constituie temei de

drept pentru instanța de judecată de a decide, potrivit propriei convingeri, asupra

oportunității suspendării executării pedepsei închisorii.

La caz, Colegiul penal menționează că, instanța de apel just a remarcat faptul că

nerecunoașterea vinovăției este un drept al inculpatului Găină S.I. și nu poate fi reținut în

detrimentul acestuia, mai mult ca atît, inculpatul nu prezintă un pericol social pentru

societate.

Din considerentele enunțate, Colegiul, constată că, pedeapsa individualizată de

instanțele de fond, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut de

art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea inculpatului, cît și a altor persoane.

Privitor la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel la judecarea

apelului declarat nu și-a motivat soluția corespunzător, Colegiul penal menționează că

motivarea hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului,

care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atîta timp

cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a

procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca

6

urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a

concluzionat corect că aceasta se circumscrie încadrării juridice menționate în

rechizitoriu, potrivit căreia Găină S. I. a fost învinuit de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 179 alin. (1) Cod penal și art. 287 alin. (3) Cod penal, iar pedeapsa stabilită

corespunde circumstanțelor de fapt și de drept reținute în speța dată.

Din considerentele menționate se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis

erorile de drept, la care face referință recurentul, deci, nu persistă temeiul de casare a

soluției adoptate de instanța de apel, iar din aceste considerente se dispune

inadmisibilitatea recursului declarat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Guțan Pavel împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 02 iunie 2015, în cauza penală privindu-l pe Găină Stepan Iacob,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 11 decembrie 2015.

Președinte URSACHE Petru

Judecător NICOLAEV Ghenadie

Judecător MORARU Petru

7

8