1ra-1251/15 — art. 264 alin. 4 Cod penal

Dosarul 1ra-1251/2015

C U R T E A S U P R E M Ă DE J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

avocatul Dumitran Ignat în numele inculpatului Nedelcu Alexandru, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Vulcănești din 19 februarie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 07 mai 2015, în cauza penală în

privința lui

Nedelcu Alexandru Vasile, născut la

04.09.1994, originar și domiciliat pînă la

reținere, în s. Colibaș, r-nul Cahul.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.11.2014 - 19.02.2015;

Instanța de apel: 23.03.2015 - 07.05.2015;

Instanța de recurs: 14.08.2015 - 11.11.2015.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,

legal executată.

C O N S T A T Ă :

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Nedelcu Al-dru a fost

condamnat, în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 2 ani și 8 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, pe un termen de 4 ani.

orei 0300, Nedelcu Al-dru, fiind în stare de ebrietate alcoolică, neavînd permis de

conducere, conducînd cu viteză excesivă, automobilul model „OPEL ASCONA”,

cu n/î CH AT 980, pe drum de țară, din direcția or. Vulcănești spre s. Colibaș, r-

nul Cahul, încălcînd prevederile art. 18, 22 alin. (4) lit. b), 23 alin. (3) pct. a), 36

din Legea nr. 131 din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, precum și

prevederile pct. 10 alin. (1) lit. b), 11 lit. j), 14 lit. a) din Regulamentul Circulației

Rutiere, Anexa 1. aprobat prin HG nr. 357 din 13.05.2009, nu s-a isprăvit cu

conducerea automobilului, în rezultatul căruia a derapat de pe traseu, ieșind pe

contrasens și s-a tamponat într-un copac, în rezultatul cărui fapt pasagerul Roșca

1

Veniamin Nicolae, a primit leziuni corporale care, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 232 din 20.10.2014, se califică ca vătămări corporale

grave, periculoase pentru viață, în urma cărora a decedat.

avocatul acestuia Olaru Ed., care au solicitat casarea parțială a acesteia în latura

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în această

parte, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsa cu aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, invocînd că instanța de fond nu a luat în considerație, la

individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, faptul prezenței în acțiunile sale

doar a circumstanțelor atenuante.

fost respins apelul declarat, ca fiind neîntemeiat, și menținută sentința.

fond întemeiat a constatat că inculpatul a comis infracțiunea incriminată, iar la

individualizarea și numirea pedepsei s-a ținut cont de prevederile art. 75 Cod

penal.

Această concluzie instanța de apel a argumentat-o prin faptul că cauza a

fost examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul era la prima

abatere de la legea penală, a recunoscut integral vina, iar ținîndu-se cont de

scopul pedepsei penale, îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea

condamnatului, cît și a altor persoane, a concluzionat că instanța de fond just a

apreciat că corijarea și reeducarea inculpatului era posibilă doar prin stabilirea

unei pedepse sub formă de închisoare.

Instanța de apel a reținut că la pronunțarea sentinței, prima instanță a ținut

cont de circumstanțele cauzei, stabilind inculpatului o pedeapsă sub limita

prevăzută de sancțiunea art. 264 alin. (4) Cod penal, iar în cazul din speță nu era

posibilă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece prin aceasta nu putea

fi atins scopul prevăzut de lege.

Dumitran Ignat, în numele inculpatului Nedelcu Al-dru, care, invocînd temeiul

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

parțială a acestora, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care s-ar ameliora pedeapsa penală în

privința inculpatului.

În motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele

indicate anterior în apelul declarat în numele inculpatului, suplimentar

menționînd că instanța de apel nu și-a motivat soluția, privind stabilirea unei

pedepse aspre, și nu a ținut cont de circumstanțele atenuante pe cauză.

2

6.1. Pe marginea recursului, a prezentat referință procurorul, care a

solicitat inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, invocînd că

instanța de apel a stabilit o pedeapsă corectă și echitabilă.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Drept temeiuri pentru declararea recursului ordinar, avocatul invocă

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din care rezultă că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului, pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Totodată, recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa stabilită

inculpatului, solicitînd aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei,

conform art. 90 Cod penal, astfel se întrevede temeiul pentru recurs, prevăzut de

pct. 10) al normei nominalizate, și anume: hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

De asemenea, instanța de recurs atestă că autorul recursului nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste

aspecte, dar critică decizia instanței de apel sub aspectul ignorării

circumstanțelor atenuate la cauză.

Colegiul consideră că temeiul pentru recurs invocat de recurent nu este

incident în prezenta cauză, iar instanțele inferioare și-au motivat just soluțiile

adoptate, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului,

stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia.

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

alin. (1) art. 75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsa, luînd în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul și

scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținîndu-

se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, după ce a stabilit pedeapsa, potrivit tuturor criteriilor de

individualizare a pedepsei (art. 75 Cod penal), continuînd operațiunea de

3

individualizare cu privire la săvîrșirea infracțiunii, ținînd cont de circumstanțele

cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate dispune

neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului. Suspendarea condiționată (art. 90

Cod penal), ca mijloc de individualizare a executării pedepsei, conferă instanței

de judecată posibilitatea, ca pe lîngă stabilirea cuantumului pedepsei, să se

pronunțe și asupra modului de executare.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea

convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege, inclusiv, are în vedere întreaga conduită a condamnatului

înainte de săvîrșirea faptei, după săvîrșirea faptei, în timpul judecății, precum și

alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazîndu-se pe materialele

cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În acest context, instanța de recurs notează, că chiar și în cazul îndeplinirii

condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu se creează un

drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această măsură de

individualizare judiciară a pedepsei.

În prezenta speță, infracțiunea săvîrșită de inculpat este prevăzută de art.

264 alin. (4) Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 4 la 8 ani, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 4 la 5 ani, iar

conform art. 16 alin. (4) Cod penal, indiferent de faptul că este o infracțiune

săvîrșită din imprudență, aceasta se clasifică ca infracțiune gravă.

În opinia instanței de recurs, la stabilirea pedepsei inculpatului, a fost

reținută just prezența circumstanțelor atenuante - căința sinceră, recunoașterea

vinei, recuperarea benevolă a pagubei materiale, contribuirea activă în vederea

descoperirii și examinării cauzei, precum și personalitatea inculpatului, care se

caracterizează pozitiv, anterior nefiind condamnat. Însă, Colegiul consideră că

instanța de apel întemeiat a conchis că aceste împrejurări, în cauza dată, nu sînt

suficiente pentru a aplica prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, deoarece

inculpatul a săvîrșit o infracțiune gravă, fiind comisă prin varianta agravantă a

acesteia, ce s-a soldat cu urmări grave. Reieșind din circumstanțele cauzei se

constată că infracțiunea a fost săvîrșită de inculpat fiind în stare avansată de

ebrietate, cauzînd vătămări corporale grave care sunt incompatibile cu viața și

care s-au soldat cu decesul victimei.

Ținînd cont de circumstanțelor speței, Colegiul consideră, întemeiate

concluziile instanței de apel, că prima instanță la aplicarea pedepsei lui Nedelcu

Al-dru pentru infracțiunea săvîrșită, a acordat deplină eficiență prevederilor art.

61, 75 și 76 Cod penal, (în speță și a dreptului procesual penal - art. 3641 Cod de

procedură penală), iar corectarea ultimului este imposibilă fără izolarea de

4

societate, cu dispunerea executării pedepsei în penitenciar de tip deschis.

Mai mult, potrivit pct. 35 al Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție

nr. 13 din 16.12.2013 ,,Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de către

instanțele judecătorești”, recunoașterea vinovăției, care atrage incidența procedurii

simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută

de art. 76 alin. (1) lit. f) CP, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i

se acorde o dublă valență juridică.

Așadar, Colegiul penal relevă că, în speță instanța de fond ținînd cont de

toate circumstanțele cauzei precum și de persoana inculpatului Nedelcu Al-dru,

corect i-a stabilit acestuia o pedeapsă sub minimul prevăzută de sancțiunea de la

art. 264 alin. (4) Cod penal.

În continuare instanța de recurs reține și faptul că instanța de fond ținînd

cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, corect i-a stabilit

lui Nedelcu Al-dru pedeapsa sub formă de - 2 ani și 8 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, pe un termen de 4 ani.

În speța discutată, ambele instanțe de judecată corect au conchis că în

privința inculpatului nu este temei de aplicare a art. 90 Cod penal.

Rezumînd cele expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de

drept ce ar afecta hotărîrea atacată sub aspectele invocate, astfel ajunge la

concluzia că recursul este inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dumitran Ignat,

în numele inculpatului Nedelcu Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Comrat din 07 mai 2015, în cauza penală în privința lui Nedelcu

Alexandru Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 11 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

5