1re-122/15 — art. 264 alin. 3 lit. a.b Cod penal

1re-122/15 — art. 264 alin. 3 lit. a.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1re-122/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin,

examinînd, admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

succesorul părții vătămate Preida Raisa, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Ocnița din 22 mai 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 04 februarie 2015, în cauza penală privindu-l pe

Pleșco Ruslan Anton, născut la 28 martie 1982 în

Ucraina, regiunea Vinița, or. Mighileov-Podolsk,

domiciliat în raionul Ocnița, or. Otaci, str. Ceapaev,

13.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

acordul de recunoaștere a vinovăției, Pleșco Ruslan a fost condamnat în baza art.

264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privare de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare i-a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani, obligîndu-l ca în termenul

stabilit să nu-și schimbe domiciliul fără consimțămîntul organului competent.

S-a încasat de la Pleșco Ruslan în beneficiul lui Preida Raisa suma de 44680

grivne U.A. sau echivalentul în lei moldovenești potrivit cursului oficial al Băncii

Naționale a Moldovei la momentul executării prezentei hotărîri, cu titlu de

1

prejudiciu material, precum și suma de 150000 lei, cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin infracțiune.

Pleșco Ruslan la 23 septembrie 2013 deținînd legal permisul de conducere nr.

106600170, eliberat la 21 mai 2010 cu dreptul de a conduce autovehicule de

categoria „B”, conducea autovehiculul propriu de model ,,Volkswagen Passat”,

fără numere de înmatriculare, pe drumul local din or. Otaci, str. Prieteniei, avîndu-i

în autovehicul în calitate de pasageri pe Șarban Igor, Raducan Nicolai, Pleșco Igor

și Șcerban Iaroslav, în jurul orei 23:10 încălcînd grav prevederile Regulamentului

Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009 și

anume: pct. 9 care prevede, că pentru a fi admise în traficul rutier, vehiculele

trebuie să fie înmatriculate sau, după caz, înregistrate și să poarte plăcile cu

numărul de înmatriculare (înregistrare) corespunzător standardului, amplasate în

locurile stabilite, cu excepția vehiculelor cu tracțiune animală troleibuzelor și

tramvaielor, pe care se aplică numere de înregistrare atribuite de către autoritățile

competente; pct. 10. 1) lit. a) și b) care prevede, că persoana care conduce un

vehicul trebuie să fie aptă din punct de vedere psihofiziologic și medical, să posede

cunoștințe și să execute cerințele prezentului Regulament, precum și să posede

dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum; pct. 11. b) care

prevede, că conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în timpul deplasării, este

obligat să poarte centura de siguranță și să se asigure că și pasagerii au cuplat

centurile, dacă autovehiculul este echipat cu acestea; pct. 42. 1) care prevede, că

determinarea benzilor de circulație se efectuează prin marcaj sau indicatoarele

rutiere 5.37.1 - 5.41.3, iar în lipsa acestora - de către conducătorii vehiculelor,

ținînd cont de lățimea carosabilului, gabaritele vehiculelor și intervalele de

siguranță necesare; pct. 45. 1) lit. a), b), c), d) care prevede, că conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd

permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția,

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii, situația rutieră; pct. 47. 1) a)

care prevede, că limitele maxime de viteză a vehiculelor pe drumurile publice sînt:

în localități - 50 km/h, iar prin zonele rezidențiale și teritoriile adiacente drumului -

20 km/h, ca rezultat al încălcărilor normelor sus menționate, Pleșco Ruslan

deplasîndu-se cu viteză excesivă pe un traseu umed, a pierdut controlul asupra

automobilului, ieșind de pe banda sa de deplasare, ciocnindu-se violent în spatele

camionului de model ,,ZIL MMZ 554”, cu numerele de înmatriculare OC AE 711,

care aparține cet. Coneaga Grigorii și care se afla parcat regulamentar în fața

blocului de locuit nr. 65 de pe str. Prieteniei, or. Otaci.

2

În urma tamponării, conducătorul automobilului de model ,,Volkswagen

Passat”, Pleșco Ruslan din vina proprie s-a ales conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 276 ,,d” din 27 noiembrie 2013, cu vătămări corporale medii,

exprimate prin fractura coastelor 4 și 6 pe dreapta; pasagerul Șcerban Iaroslav, s-a

ales conform raportului de expertiză medico-legală nr. 278 „d” din 27 noiembrie

2013 cu vătămări corporale medii, exprimate prin fractura cotil pe stînga;

pasagerul Pleșco Igor s-a ales conform raportului de expertiză medico-legală nr.

277 „d” din 27 noiembrie 2013 cu vătămări corporale grave, exprimate prin

fractura osului femural pe stînga; iar pasagerul Șarban Igor s-a ales conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 142 „d” din 27 noiembrie 2013, cu

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, exprimate prin traumă craneo-

cerebrală deschisă gravă, fractura deschisă înfundată a osului fronto - parietal pe

dreapta, hemoragie subarahnoidiană, contuzia cerebrală, comă traumatică. Ulterior

la data de 30 noiembrie 2013, Șarban Igor fiind în spital a decedat. Conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 299 „d” din 26 noiembrie 2013, cauza

decesului lui Șarban Igor se găsește în legătură cauzală directă cu vătămările

cauzate în urma accidentului rutier.

În drept acțiunile inculpatului Pleșco Ruslan au fost încadrate în baza art. 264

alin. (3) lit. a), b) Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației și de

exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare care a cauzat din imprudență vătămări medii și grave a

integrității corporale și decesul unei persoane.

3.1. - inculpatul Pleșco Ruslan, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță și aplicarea unei pedepse mai blînde luînd în considerație starea sa

financiară extrem de grea invocînd, că cu sentința emisă nu este de acord,

considerînd-o prea aspră. El a recunoscut integral vina, a contribuit activ la

descoperirea infracțiunii, se căiește sincer de cele comise, a comis o infracțiune

prin imprudență pentru prima dată, a contribuit financiar la tratamentul

pătimașului, a împrumutat sume mari și a luat toate măsurile care au depins de el

pentru ca pătimașul să supraviețuiască. A mai invocat, că succesorul părții

vătămate Preida Raisa pe tot parcursul urmăririi penale și la examinarea cauzei în

judecată a avut pretenții, dar în ultima zi a examinării cauzei a declarat public în

sala de ședință că-1 iartă. Nici el, nici soția nu sunt încadrați în cîmpul muncii și au

la întreținere trei copii minori, iar veniturile familiei sunt neregulate, ocazionale și

pot fi dobîndite de el numai lucrînd în Federația Rusă ori Ucraina. Astfel, ispășirea

3

pedepsei aplicate ar pune în dificultate întreaga familie și în primul rînd copiii

minori;

3.2. – succesorul părții vătămate Preida Raisa, care a solicitat casarea sentinței

rejudecarea cauzei, cu emiterea unei hotărîri noi, prin care să fie calificate acțiunile

inculpatului în baza art. 264 alin. (4) Cod penal; aplicată față de Pleșco Ruslan

pedeapsa sub formă de privațiune de libertate; admisă integral acțiunea civilă

înaintată; repunerea în termenul de atac a recursului, pe motiv de boală, lipsa de

bani, primirea sentinței judecătorești în limba neînțeleasă de ea.

În motivarea recursului recurenta a invocat, că sentința adoptată pe cauza dată

nu corespunde gravității infracțiunii comise de învinuit și comportamentului său

după comiterea ei. Sentința pe dosar este nemotivat de blîndă, în lipsa

circumstanțelor atenuante ale vinovăției inculpatului, deoarece lipsa pretențiilor

față de acesta este rezultatul violenței și amenințărilor din partea lui cu solicitarea

de a renunța la calitatea de parte vătămată. Consideră, că sentința judecătorească

nu corespunde principiilor punctului 1, art. 6 al Convenției din 04 noiembrie 1950

- privind procesul echitabil. Deoarece a fost lăsată în libertate o persoană care

prezintă o amenințare reală asupra vieții sale și siguranței rudelor sale și din

motivul amenințărilor atacurilor și aplicării violenței ea nu poate locui în propria

casă.

La 11 noiembrie 2014 reprezentantul legal al părții vătămate Preida Raisa a

înaintat recurs suplimentar, invocînd aceleași cerințe. Indicînd, că instanța nefondat

a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe motivul căinței sincere a

acestuia, cu ce nu poate fi de acord, întrucît inculpatul își continuă amenințările în

privința vieții și securității ei. Acțiunile inculpatului îndreptate în privința ei cu

scopul influențării examinării normale a cauzei, indică asupra netemeiniciei

eliberării condiționate a inculpatului de la executarea reală a pedepsei. Totodată

consideră, că suma încasată a prejudiciului urmează a fi indexată în corespundere

cu inflația și căderea cursului grivnei U.A., din momentul procurării celor necesare

pentru ceremonia de înmormîntare. În baza celor expuse consideră, că sentința

emisă nu corespunde gravității infracțiunii comise de către inculpat și comportării

acestuia după comiterea infracțiunii și nu corespunde principiilor p. l art. 6 al

Convenției din 04 noiembrie 1950. Acțiunile inculpatului au dus la încălcarea

art.8; 2; 6 p.3, lit. c) a Convenției din 04 noiembrie 1950, iar lăsarea în libertate a

unei persoane care o șantajează, inițiază în privința ei cauze penale, o agresează,

prezintă o amenințare reală a vieții și securității ei, motiv pentru care nu poate locui

în propria casă, fiind nevoită să locuiască în altă parte și în fiecare zi nu cunoaște

unde va înnopta, ce este un act de nedreptate, fiindu-i încălcate grav drepturile și

libertățile fundamentale prevăzute de Convenție.

4

2015 a fost respins ca nefondat recursul succesorului părții vătămate Preida Raisa

și admis recursul inculpatului Pleșco Ruslan, casată parțial sentința, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează.

Pleșco Ruslan a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. a) și b) Cod penal și condamnat la 4 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În baza art. 90 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

sub formă de închisoare pe un termen de probă de 2 ani, în rest dispozițiile

sentinței s-au menținut fără modificări.

Instanța de recurs, în motivarea soluției adoptate a invocat, că consideră

întemeiate argumentele recurentului, care critică soluția primei instanțe care n-a

ținut cont de recunoașterea vinei, de faptul încheierii acordului de recunoaștere a

vinovăției și căința sinceră.

La stabilirea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele date

și a stabilit inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de patru

ani care nu este în limita minimă posibilă și tot instanța a aplicat pedeapsa

complimentară pe un termen de patru ani, care la fel este în limita maximă

prevăzută de legea penală.

Tot instanța de fond a aplicat și termenul de probă față de inculpat la fel la

limita termenului maxim prevăzut de legea penală.

Instanța de recurs a menționat, că inculpatul este la prima abatere, nu a fost

anterior judecat, infracțiunea face parte din categoria infracțiunilor din imprudență,

se căiește sincer în cele comise, a recunoscut vina integral, plus la aceasta are la

întreținere trei copii minori, se caracterizează pozitiv și a reparat benevol

prejudiciul apărut imediat după survenirea urmărilor accidentului.

Instanța de apel a menționat că, în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (1)

Cod penal, instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei sub

formă de închisoare pe un termen de la 1 an la 5 ani.

Astfel, instanța de recurs a concluzionat, că prima instanță corect a ajuns la

concluzia stabilirii lui Pleșco Ruslan a unei pedepse la limitele maxime prevăzute

de lege fiind o infracțiune soldată cu decesul persoanei, însă contrar

circumstanțelor și personalității inculpatului a aplicat un termen de probă de patru

ani, considerînd rațional de a fi micșorat pînă la doi ani. Instanța de recurs a

conchis, că stabilirea termenului de probă de patru ani creează o situație negativă

atît inculpatului, cît și membrilor familiei lui, cu atît mai mult succesorului legal al

5

părții vătămate, care este pus în situație de imposibilitate de a primi prejudiciul

încasat prin sentință o perioadă de patru ani, deoarece inculpatul este pus în

imposibilitate de a se angaja la lucru după hotarele țării și a achita prejudiciul

survenit în urma infracțiunii.

După cum s-a stabilit din materialele cauzei, sentința în cauză a fost

pronunțată la data de 22 mai 2014, tot din materialele cauzei s-a constatat primirea

sentinței de către succesorul legal al părții vătămate la data de 23 mai 2014.

Sentința pe caz a fost emisă de instanța de fond în limba de stat și respectiv

sentința a fost înmînată lui Preida Raisa în limba de stat.

Instanța de recurs a menționat că, pe parcursul examinării cauzei penale în

instanța de recurs Preida Raisa a menționat lipsa sentinței tradusă în limba vorbită.

Prin scrisoarea nr. 22050 din 28 octombrie 2014 sentința tradusă a fost expediată în

adresa ultimei. Reieșind din faptul, că sentința tradusă a fost expediată lui Preida

Raisa doar la data de 28 octombrie 2014, instanța de recurs a considerat cererea de

repunere în termen întemeiată și a admis-o.

Instanța de recurs a mai statuat, că nu pot fi admise argumentele recurentei

privind recalificarea acțiunilor comise de inculpat și de aplicare a unei pedepse

privative de libertate, deoarece aceste cerințe sunt contrare prevederilor normelor

imperative ale Codului de procedură penală, care prevede examinarea cauzei

penale în limitele învinuirii aduse, iar dezbaterile judiciare se referă la măsura de

pedeapsă și se compun din discursurile procurorului, apărătorului și inculpatului,

art. 508 Cod de procedură penală.

Referitor la motivul că examinarea cauzei în procedura acordului de

recunoaștere a vinovăției a avut scop de a înlătura succesorul legal din cauza

penală, instanța de recurs l-a menționat drept formal, deoarece este o procedură

specială prevăzută de normele imperative ale Codului de procedură penală, mai

mult ca atît, necătînd la admiterea acestei proceduri de examinare, succesorul legal

a fost prezent la ședințele de judecată și a asistat la toate acțiunile procesuale, ba

mai mult, în această procedură de examinare a solicitat aplicarea unei pedepse non

privative de libertate menționînd despre faptul, că ,,îl iartă pe inculpat” (f. d. 204,

vol. I).

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de recurs a considerat necesar de a

respinge argumentele recurentei ca neîntemeiate deoarece instanța de fond corect și

întemeiat a admis acțiunea civilă parțial, ținînd cont de probele prezentate în

susținerea acestei acțiuni și corect a determinat și mărimea prejudiciului moral în

suma de 150000 lei, ce este echitabil și va aduce o satisfacție succesorului legal a

părții vătămate, iar ce ține de apariția unor prejudicii suplimentare, suportate de

succesorul legal al părții vătămate, nu este un temei de casare a sentinței dar este

6

un drept de a înainta acțiune în instanța civilă care urmează să examineze și să

stabilească temeiurile noi apărute.

recurs în anulare împotriva hotărîrilor instanțelor ierarhic inferioare, considerîndu-

le ilegale și solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei, cu

remiterea cauzei penale la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată, invocînd că:

- instanța de fond nu a dat o apreciere corectă circumstanțelor cauzei;

- acțiunile inculpatului nu au fost corect calificate, aflîndu-se în stare de

ebrietate la volan;

- la baza sentinței au fost puse argumentele nemotivate referitor la străduința

inculpatului de a recupera dauna comisă prin infracțiune;

- inculpatul nu a prezentat careva dovezi ce ar confirma intenția acestuia de a

repara prejudiciul cauzat;

- instanța de fond nu a luat în considerație prevederile art. 77 alin. (1) pct. b)

Cod penal, odată cu decesul feciorului său au fost lipsiți de sursă de existență

3 membri de familie și 2 copii minori;

- au fost încălcate prevederile art. 2, 3, 6, 8, 13, 15, C.E.D.O., cauza Caiia vs

Turcia din 18 februarie 1998, cauza Ceahal vs Marea Britanie din 15

noiembrie 1996, art. 4 din Constituție R.M.;

- este sub influența inculpatului și a rudelor acestuia cu amenințări, certuri,

cuvinte necenzurate, batjocuri etc.;

- referitor la iertare și lipsa pretențiilor de către nora sa, aceasta nu poate să

citească și să scrie, limba de stat nu o posedă, iar declarațiile ei date în cadrul

ședinței de judecată au fost în lipsa translatorului și nu au fost semnate de o

persoană străină, astfel fiind încălcate prevederile art. 260, 261 alin. (3), 94

alin. (1) pct. 10 Cod de procedură penală;

- a depus o plîngere prin care a solicitat ca în privința inculpatului Pleșco

Ruslan să fie aplicată pedeapsă reală și maximă;

- caracteristica inculpatului nu corespunde cu comportamentul inculpatului în

cadrul urmăririi penale și în instanțele de judecată;

- acordul de recunoaștere a vinovăției nu are tangență cu căința în acțiunile

inculpatului, ci eschivarea de răspundere;

- inculpatul pe parcursul la un an și jumătate o terorizează pe ea și familia

acesteia pentru ca să se refuze de avocat, de prejudiciul material și moral

cauzat;

- a fost anexat extrasul din spital care confirmă cauzarea comoției cerebrale,

atacului și aplicarea violenței în privința sa și a familiei sale;

7

- decesul feciorului a cauzat prejudiciu moral cu consecințe de sănătate

psihice și fizice;

- nu este de acord cu cuantumul prejudiciului moral și material stabilit de

instanța de judecată;

- cheltuielile suportate pentru ritualul de înmormîntare nu au fost calculate

corect în raport cu cursul valutar a grivnei, cu inflația, deoarece grivna de

cîteva ori este mai joasă de cît leul;

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- au fost încălcate normele procedurale și materiale (în instanța de recurs nu a

fost asistată de translator, translatorul șoptea doar inculpatului traducerea, nu

înțelegea ce se petrece în instanța de judecată, examinarea cauzei a avut loc în

lipsa ei, de către președintele ședinței avocatul a fost întrerupt fără a i se

permite să continue discursul).

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 454 Cod de procedură penală, recursul în anulare se

declară în termen de 6 luni de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs în anulare la 29 iunie 2015, împotriva deciziei instanței de recurs

din 04 februarie 2015, pronunțată la 04 februarie 2015, în termen.

Drept temei pentru recurs în anulare succesorul părții vătămate Preida Raisa a

invocat prevederile art. 453 al. 1 Cod de procedură penală și încălcarea

prevederilor art. 2, 3, 6, 8, 13, 15 C.E.D.O.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în cauza dată.

Starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța de recurs

concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate

în cuprinsul hotărîrii atacate.

Instanța de recurs a examinat cauza în procedura specială sub toate aspectele

complet și obiectiv.

Motivul invocat de recurent precum, că la judecarea cauzei nu a participat

interpret, se apreciază ca fiind neîntemeiat, deoarece din materialele cauzei

(angajament în scris, f. d. 110, vol. II) rezultă că la ședința de judecată a participat

interpretul Rotaru Victor.

La fel, se apreciază ca neîntemeiat și motivul că a fost încălcat art. 509 Cod

de procedură penală, sub aspectul stabilirii pedepsei, adică că instanța de judecată a

8

aplicat o pedeapsă mai blîndă decît cea prevăzută de lege, neluînd în considerație

prevederile art. 509 alin. (4) Cod de procedură penală.

În speță, rezultă că Pleșco Ruslan a fost condamnat de instanța de recurs în

baza art. 264 alin. (3) lit. a), b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, iar în baza art. 90

Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoarea pe un

termen de probă de 2 ani.

Astfel, rezultă că condamnatului Pleșco Ruslan i-a fost aplicată pedeapsa în

limitele sancțiunii articolului incriminat cu respectarea prevederilor art. 80 Cod

penal și nu i-a fost stabilită o pedeapsă mai blîndă decît cea prevăzută de lege, cum

invocă recurentul. Se mai constată că în prima instanță reprezentantul legal al

succesorului părții vătămate avocatul Nenița Svetlana a declarat „dar acum îl iartă”

(f. d. 204 vol. 1).

Din textul hotărîrii judecătorești rezultă că soluția privind aplicarea pedepsei

a fost motivată de instanța de recurs ordinar, ținîndu-se seama de criteriile generale

de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de toate

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de personalitatea inculpatului,

precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia.

Astfel, instanța de judecată a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75

Cod penal, aplicîndu-i condamnatului Pleșco Ruslan o pedeapsă în limitele legii.

Nu acceptă Colegiul penal motivele din recursul în anulare cu privire la

încălcarea prevederilor art. 2, 3, 6, 8, 13, 15 C.E.D.O, referirea la două hotărîri

C.E.D.O., existența a erorilor grave de fapt și de drept care au afectat soluția,

considerîndu-le declarative, instanța de recurs a examinat recursurile respectînd

normele de procedură penală, adoptînd o soluție legală și întemeiată.

Colegiul penal mai menționează, că motivele invocate privind critica aplicării

pedepsei prea blînde, neîncasarea sumelor de daune solicitate de recurentă, nu pot

fi satisfăcute la etapa recursului în anulare, deoarece în speța dată deja există

hotărîre judecătorească irevocabilă.

Totodată, Colegiul penal mai invocă că potrivit jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului

este principiul securității raporturilor juridice, care cere, “inter alia”, ca, atunci cînd

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu

mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cazul Brumărescu vs România,

Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că

nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărîri

judecătorești definitive și executorii doar în scopul reluării procesului de judecată

și al unei noi soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor supreme

9

trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și nu

pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs

deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi

drept temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată

doar în cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor

fundamentale și obligatorii (a se vedea cazul Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16

ianuarie 2007).

Colegiul penal nu a statuat în speța dată temeiurile prevăzute de art. 453 Cod

de procedură penală, art. 2, 3, 6, 8, 13, 15, C.E.D.O. care să afecteze hotărîrile

judecătorești, în concluzie, conchide că recursul în anulare urmează a fi declarat ca

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de succesorul părții vătămate

Preida Raisa, împotriva sentinței Judecătoriei Ocnița din 22 mai 2014 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 februarie 2015, în cauza penală

privindu-l pe Pleșco Ruslan Anton, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 noiembrie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

10