1ra-1161/2015 — 326 al. 1 CP

1ra-1161/2015 — 326 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1161/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Ghenadie Nicolaev, Petru Moraru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Aurelia Mîrzîncu în interesele inculpatului Ion Goncearuc și de inculpat prin

care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Bălți din 30 noiembrie 2010 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2015, în cauza penală în

privința lui,

Goncearuc Ion Nicolae, născut la 15 aprilie 1949, originar

din s. Nadrecinoe, r-nul Tarutino regiunea Odesa și

domiciliat în mun. Bălți, bul. Larisa, nr. 8, ap. 45,

Datele referitoare la termenul de examinare al cauzei:

2.23.12.2010-21.03.2011; 26.03.2012-23.04.2015 (instanța

de apel);

de recurs).

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 (doi) ani în

baza art. 90 Cod penal.

Conform art. 65 alin. (3) Cod penal, lui Goncearuc Ion i-a fost stabilită

pedeapsa complementară sub formă de privarea de dreptul de a exercita profesia de

avocat pe un termen de 5 ani.

al Biroului Asociat de Avocați Bălți, în baza licenței pentru exercitarea profesiei de

avocat seria A nr. 0171, eliberată la 12.11.2001 de către Ministerul Justiției al RM, în

procesul apărării intereselor cet. Stanco V. pe cauza penală ce se afla în proces de

examinare la Judecătoria mun. Bălți, folosind intenționat situația de serviciu, în interes

material și prin extorcare, începând cu luna ianuarie 2009 susținând că are influență

asupra unui judecător și procuror din mun. Bălți implicați la examinarea cazului, în

scopul de a-i determina pe ultimii la stabilirea prin sentință a unei pedepse non-

privative de libertate în privința inculpatului Stanco V., a pretins de la ultimul bani în

sumă de 1.000 Euro, sumă pe care a primit-o personal pentru sine de la cet. Stanco V.

la 10.03.2009, aproximativ la ora 08:45 pe str. Moscovei, mun. Bălți, nemijlocit în

apropierea Școlii de Meserie nr.7 și Camerei Înregistrării de Stat Bălți, care, conform

cursului valutar oficial stabilit de BNM, constituia suma de 13.515,5 lei, fiind imediat

1

reținut de către colaboratorii Direcției Generale Teritoriale Nord a Centrului pentru

Combaterea Crimelor Economice și Corupție a Republicii Moldova.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare din motiv că

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale inculpatul a indicat că:

- instanța de fond ilegal a aplicat în privința lui prevederile art. 65 Cod penal,

fără a ține cont că dînsul este participant la război, invalid de gradul I, astfel indicînd

că în cauză erau prezente circumstanțe atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal;

- instanța de fond urma să țină cont și de acțiunile imorale ale lui Stanco V. și

să-i admită demersul referitor la audierea repetată a acestuia;

- ordonanța de pornire a urmăririi penale era ilegală, însă n-a avut posibilitatea

de a o contesta deoarece nu i s-a înmânat actul respectiv;

- lipseau probe ce ar confirma precum că bancnotele de euro constituiau

mijloace bănești, adică lipsește concluzia unui specialist în domeniu, or specialistul

DGT CCCEC Lupu V. nu are cunoștințe speciale pentru aplicarea mijloacelor tehnice;

- ordonanța de punere sub învinuire din 12.03.2009 i s-a adus la cunoștință în

lipsa apărătorului, astfel indicînd că pe tot parcursul urmăririi penale i-au fost

încălcate drepturile prevăzute de art. 66 Cod de procedură penală, precum și

prevederile art. art. 25, 26 din Constituția RM.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, fiind menținută sentința.

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar tuturor în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în fapta

incriminată.

La fel, instanța de apel a concluzionat că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat nu echivala cu achitarea lui, deoarece probele prezentate în sprijinul învinuirii

au probat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii reținute în sarcina lui.

Instanța de fond corect a apreciat declarațiile martorului Stanco V. ca fiind

veridice și care coroborau cu restul probelor, ultimul descriind cu lux de amănunte

circumstanțele în care a avut loc extorcarea de bani. Aceste circumstanțe, care detaliat

au fost expuse în sentință, indicau la faptul că cele relatate de martorul Stanco V. au

fost adevărate, iar temeiuri de a pune la îndoială declarațiile acestui martor nu s-au

stabilit, ele fiind dobîndite cu respectarea normelor procesual-penale de interogare

prevăzute de art. art. 105, 109, 111, 369-370 Cod de procedură penală, martorul fiind

interogat sub jurământ și fiind avertizat pentru răspunderea penală conform

prevederilor art. 312-313 Cod penal.

Declarațiile martorului Stanco V. s-au confirmat și prin denunțul lui din

27.02.2009, care în comun cu conținutul înregistrărilor audio, recunoscute ca corp

delict, au și servit drept temei pentru pornirea urmăririi penale la 28.02.2009

împotriva lui Goncearuc I., iar înregistrările audio au fost autorizate prin încheierea

judecătorului de instrucție al Judecătoriei mun. Bălți din 28.02.2011.

2

La baza sentinței de condamnare întemeiat au fost puse și probele scrise

administrate pe caz, care au fost amplu analizate de instanța de fond și care în

ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului.

Astfel, careva temeiuri de a pune la îndoială legalitatea probelor prezentate de

organul de urmărire penală și administrate de către instanța de fond nu s-au constatat

și fiind ca elemente de fapt dobândite în modul stabilit și cu respectarea prevederilor

Codului de procedură penală, just au fost admise în calitate de probe.

S-a apreciat ca neîntemeiată afirmația apelantului, precum că lipsesc probe care

ar confirma faptul că bancnotele de Euro sunt mijloace bănești.

În acest aspect s-a indicat că potrivit procesului-verbal din 05.03.2009 cele 10

bancnote de Euro au fost marcate în scopul documentării faptului extorcării,

examinate, recunoscute și atașate la dosar ca fiind drept mijloace de probă.

Expertiza judiciară fizico-chimică din 17.03.2009 a constatat că, pe bancnotele

ridicate și prezentate spre examinare este inscripția specială cu conținutul "MITA

CCCEC", pe bancnotele prezentate spre examinare, pe fragmentele de vată cu care au

fost prelucrate mâinile inculpatului erau depuneri de substanță specială, precum și

substanța specială cu care au fost prelucrate bancnotele este identică cu substanța

specială de pe fragmentele de vată cu care au fost prelucrate mâinile inculpatului.

A fost apreciată ca neîntemeiată și afirmația invocată de apelant referitor la

faptul că specialistul DGT CCCEC Lupu V. nu avea cunoștințe speciale pentru

aplicarea mijloacelor speciale.

Astfel s-a indicat că asigurarea tehnică a interceptării și înregistrării

comunicărilor în cauza penală respectivă a fost efectuată de către specialistul DGT

Nord a CCCEC Lupu V., care a fost avertizat de răspunderea penală conform art. 178,

315 Cod de procedură penală, totodată specialistului i-au fost explicate prevederile art.

87 Cod de procedură penală.

Ulterior înregistrările audio au fost ridicate și examinate de către procuror,

ofițerul de urmărire penală și specialist, cu respectarea normelor procesual-penale,

unde suplimentar, cunoscând răspunderea penală, s-a confirmat veridicitatea

conținutului înscris, inclusiv locul unde s-au desfășurat dialogurile și individualizarea

vocilor persoanelor care au participat la dialoguri. Astfel veridicitatea conținutului

înregistrărilor a fost confirmată și această probă legal administrată, care corobora cu

restul probelor prezente pe cauză și administrate de către instanța de fond, ca fiind

veridice, just a fost pusă la baza sentinței de condamnare.

Instanța de apel, a mai indicat că nu putea fi reținut și argumentul invocat în

apel referitor la faptul, că inculpatului i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art.

66 Cod de procedură penală, în special dreptul la apărare, deoarece la reținerea lui,

acesta a fost asistat de apărătorul Maxim L., fapt ce se confirmă prin mandatul din

10.03.2009 (f.d. 106 vol. l) și, în prezența apărătorului i s-au adus la cunoștință

drepturile și obligațiunile lui, a fost audiat în calitate de bănuit, i s-a comunicat despre

dispunerea expertizei fizico-chimice și rezultatele expertizei, precum și ordonanța de

punere sub învinuire din 12.03.2009 i s-a adus la cunoștință la 17.03.2009 în prezența

apărătorului Revenco E., iar careva obiecții în acest aspect n-au parvenit de la inculpat

atît în cadrul urmăririi penale, cît și în instanța de fond, unde acesta a refuzat de

serviciile apărătorului și s-a apărat personal.

3

care, întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin (1) pct. 2) și 6) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea încheierilor Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

23.02.2011 privind aplicarea în privința lui a amenzii judiciare în valoare de 25 unități

convenționale ce constituie 500 lei și din 04.03.2011 privind dispunerea aducerii silite

a inculpatului, precum și casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

21 martie 2011 cu rejudecarea cauzei.

În susținerea recursului declarat, inculpatul a invocat următoarele motive:

- hotărîrile instanțelor de fond și apel nu corespundeau prevederilor art. 389

alin. (2) Cod de procedură penală, deoarece au fost bazate pe presupuneri și în mod

exclusiv numai pe declarațiile martorului V. Stanco din 02.03.2009, 05.03.2009,

10.03.2009 făcute pe parcursul urmăririi penale și a declarațiilor acestuia din

30.06.2010 date în ședința de judecată, care erau contradictorii;

- în instanța de apel i-a fost încălcat dreptul la apărare consfințit de art. 25, 26 al

Constituției RM și art. 5, 6 din Convenția Europeană;

- imediat după reținere la 10.03.2009 de la ora 845 până la ora 1140 au fost

efectuate acțiuni de procedură penală fără participarea apărătorului;

- instanțele de fond și apel i-au respins neîntemeiat demersurile privind

audierea specialistului criminalist al DGT CCCEC „Nord" Bălți V. Lupu și efectuarea

expertizei pentru a constata dacă vocile înregistrată cu mijloace tehnice de înregistrare

audio efectuate de ultimul la 05.03.2009 și 10.03.2009 în convorbirile cu denunțătorul

V. Stanco îi aparține inculpatului și ultimului;

- instanța de apel a emis la 04.03.2011 o încheiere privind aducerea silită a

inculpatului pentru 21.03.2011 ora 09.00 min., care era contrară prevederilor art. 321

alin.(5) Cod de procedură penală;

- instanța de apel a pronunțat în lipsa inculpatului și apărătorului său, încheierea

din 23.02.2011, prin care a fost respinsă cererea primului de recuzare repetată a

completului de judecată, fiindu-i aplicată o amendă judiciară în sumă de 500 lei;

- instanța de apel n-a judecat apelul în fond conform cerințelor art. 413 Cod de

procedură penală cu examinarea probelor prezentate de inculpat și, contrar cerințelor

art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, a respins apelul declarat.

februarie 2012, recursul declarat a fost admis, fiind casată decizia și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecată.

Prin aceeași decizie a fost casată încheierea Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 23 februarie 2011 cu privire la sancționarea inculpatului cu amendă în

mărime de 25 unități convenționale.

de apel, contrar cerințelor art. 413 alin. (3) Cod de procedură penală, n-a pus în

discuție părților și, respectiv n-a verificat dacă sunt probe suplimentare și dacă este

necesar de a cerceta suplimentar probele administrate în prima instanță.

Astfel, din actele cauzei, rezulta că inculpatul a mai declarat un supliment la

cererea de apel pe 26 file și a formulat mai multe cereri și demersuri cu privire la

cercetarea suplimentară a probelor verificate în ședința de judecată a primei instanțe

4

și, totodată a solicitat și administrarea probelor noi, - care în viziunea lui, ar demonstra

că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În acest context, inculpatul, susținînd poziția sa de apărare, a solicitat audierea

denunțătorului Stanco V., martorilor Lupu V., Vlas Iu., Vieru V. și Sandu A. - ofițerii

CCCEC (vol.2, f.d. 208-209, 212 verso, 217, 219). La fel a solicitat, în sensul art. 95

Cod de procedură penală, excluderea din calitate de probă a denunțului lui Stanco V.

din 27.02.2009, care a servit temei pentru pornirea urmăririi penale.

Însă, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel (vol.2,

f.d. 304-307), cererile și demersurile formulate de inculpat n-au fost examinate, nu s-

au dat citirii probele scrise și, nici inculpatul n-a fost audiat.

Astfel s-a constatat că în procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de

apel, era fixat în mod cronologic că, procesul penal s-a desfășurat, doar cu respectarea

cerințelor alin. (1), (2), (4), (5) art. 413 Cod de procedură penală. Deci, instanța de

apel a omis o fază de judecare a apelului prevăzută de alin. (3) art. 413 Cod de

procedură penală.

La fel, inculpatul a mai depus personal o cerere de interogare în calitate de

martor a lui Goncearuc Tamara (vol. 2, f.d. 263), însă instanța de apel a respins

demersul pe motiv că, cererea formulată personal de un martor pentru a fi audiat în

calitate de martor nu poate fi acceptată (vol.2, f.d. 305 verso).

Prin urmare, circumstanțele enunțate supra, au ridicat suspiciuni serioase în

privința respectării principiului egalității armelor și a dreptului la un proces echitabil

în sensul art. 6 CEDO.

S-a mai indicat că instanța de apel, n-a audiat inculpatul în raport cu faptele

incriminate, dar s-a limitat cu luarea de cuvânt. În acest sens s-a făcut referire la

jurisprudența CtEDO, care în cauza Mihaiu c. României, hotărârea din 4 noiembrie

2008, Curtea Europeană, a statuat că, “... totuși, în cazul în care instanța de control

reanalizează o cauză în fapt și în drept și studiază în ansamblu problema vinovăției sau

nevinovăției, procedura nu are un caracter echitabil în lipsa aprecierii directe a

declarației persoanei acuzate care susține că nu a comis acte calificate ca infracțiuni (a

se vedea Ekbatani c. Suediei)”.

La fel, instanța de recurs a considerat că la judecarea cauzei în apel a fost

încălcat dreptul la apărare a inculpatului, care, după cum a constatat instanța în partea

introductivă a deciziei, este invalid de gr. I și participant la război.

În acest aspect, au fost considerate relevante prevederile art. 69 alin. (2) Cod de

procedură penală, odată ce din actele cauzei rezulta că potrivit încheierii Judecătoriei

mun. Bălți din 27 ianuarie 2010 (vol.1, f.d.202), inculpatul a fost internat în Spitalul

Clinic de Psihiatrie mun. Chișinău pe termen de 30 zile pentru efectuarea expertizei

psihiatrico-psihologice legale staționare.

Potrivit raportului de expertiză psihiatrică-psihologică legală staționară din 02

aprilie 2010, s-a constatat că pe parcursul anchetei inculpatul a suportat o maladie

somatică gravă în cadrul căreia a manifestat dereglări psihice tranzitorii.

Respectînd prevederile art. 69 Cod de procedură penală, procurorul a respins

cererea lui Ion Goncearuc privind refuzul de la avocat, asigurându-i din oficiu

asistență juridică garantată de stat, astfel, ancheta penală a fost finalizată cu

participarea avocatului Gaina Rodica (vol.1, f.d.230-233).

5

Însă, din conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel

(vol. 2, f.d. 259), rezulta că în ședința de judecată din 02 februarie 2011, inculpatul a

declarat că refuză de apărătorul E. Sofronii, deoarece dorește singur să-și apere

interesele sale, iar instanța de apel, a admis această cerere fără a o motiva, cu toate că

potrivit art. 71 Cod de procedură penală, admiterea sau neadmiterea renunțării la

apărător se decide de către procuror sau de instanță prin hotărâre motivată.

Procurorul sau instanța este în drept să nu accepte renunțarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului la apărător în cazurile prevăzute în art. 69 alin. (1) pct. 2)-12) Cod de

procedură penală, precum și în alte cazuri în care interesele justiției o cer.

Situație similară s-a constatat și în ședința de judecată în prima instanță, la care

a participat o singură dată avocatul Gaina Rodica, participarea căreia a fost

considerată de procuror obligatorie la faza urmăririi penale, iar instanța n-a adoptat, în

sensul expres prevăzut de lege, o hotărâre motivată privitor la admiterea renunțului de

la apărător, limitându-se la fraza „.. pe loc dispune: admite demersul declarat de

inculpat” (vol.2., f.d.15).

Mai mult, la etapa dezbaterilor judiciare în prima instanță, inculpatului, contrar

prevederilor art. 377 alin. (2) Cod de procedură penală, nu i s-a oferit cuvânt în

apărarea intereselor sale, în situația când apărătorul n-a participat în cauza dată, dar i

s-a oferit numai ultimul cuvânt (vol.2, f.d.106-107).

La fel, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel

(vol.2, f.d.305), în ședința de judecată din 21 martie 2011, când s-a examinat apelul

declarat de inculpat, n-a fost prezent nici un avocat, iar inculpatul a ridicat problema

participării apărătorului, însă instanța a adoptat o soluție contrară cerințelor art. 69, 71

Cod de procedură penală, - „...legea de procedură penală exclude participarea

persoanei învinuite în două calități – inculpat și apărător”. În atare circumstanțe,

instanța de apel trebuia să procedeze în conformitate cu prevederile art. 69 Cod de

procedură penală, la fel ca și procurorul la faza urmăririi penale, asigurându-i

inculpatului din oficiu asistență juridică garantată de stat.

Instanța de recurs a relevat și faptul că examinarea chestiunii de imparțialitate a

completului de judecată invocată de inculpat este o circumstanță esențială în sensul

art. 6 din Convenția Europeană, astfel, singurul fapt că cererea de recuzare a

judecătorilor a fost examinată în lipsa inculpatului și apărătorului, contrar

cerințelor art. art. 35, 321 și 314 Cod de procedură penală, fiind auzite doar

argumentele procurorului, constituia o încălcare fundamentală a dreptului

inculpatului la un proces echitabil.

Altfel spus, dreptul inculpatului de a participa la examinarea cauzei penale în

ședințele de judecată, nu are excepții în sensul de a-i limita participarea acestuia la

exercitarea unor acțiuni procesuale, adică a-i îngrădi accesul la justiție, în speță

participarea acestuia la examinarea cererii de recuzare a judecătorilor.

Luând în considerație încălcările legii procesual penale în sensul că, instanța de

apel a judecat și a pronunțat în lipsa inculpatului Ion Goncearuc și a apărătorului,

încheierea din 23.02.2011, prin care a fost respinsă cererea lui Ion Goncearuc de

recuzare repetată a completului de judecată, fiindu-i aplicată o amendă judiciară în

sumă de 500 lei, - încheierea a fost recunoscută ilegală.

6

care a fost pronunțată integral la 03 iunie 2015, a fost admis din alte motive apelul

declarat, fiind casată inculsiv din oficiu sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal în

legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

declarațiilor inculpatului calificîndu-le drept o metodă de apărare aleasă în scop de a

se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă, datorită faptului că această

versiune nu corobora cu celelalte probe administrate și cercetate de prima instanță și

verificate în instanța de apel, cît și cele acumulate suplimentar în instanța de apel.

Concluzia instanței s-a bazat pe faptul că, versiunea apărării a fost infirmată de

cumulul de probe acumulate și anume, depozițiile martorului Stanco V. care au fost

apreciate ca fiind veridice și care coroborau cu restul probelor, care cu lux de

amănunte a descris circumstanțele în care a avut loc comiterea faptei.

Declarațiile martorului indicat s-au confirmat și prin denunțul lui din

27.02.2009, după care i-a fost propus să transmită banii sub control, fiind pornită

urmărirea penală la 28.02.2009 în temeiul unei bănuieli rezonabile că a fost comisă o

infracțiune prevăzută de art. 326 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Totodată, declarațiile martorului Tărîță Ion, interogat în instanța de apel, au fost

considerate irelevante.

Instanța de apel nu a reținut argumentul invocat de inculpat referitor la faptul,

că ordonanța de pornire a urmăririi penale în cauza penală respectivă era ilegală, însă

el nu a contestat-o deoarece nu i-a fost adusă la cunoștință. Astfel, dat fiind că,

organul competent a fost sesizat conform art. 262 alin. (1) Cod procedură penală

despre comiterea unei infracțiuni, de către OUP, în conformitate cu art. 274 alin. (1)

Cod de procedură penală a fost emisă ordonanța de pornire a urmăririi penale din

28.02.2009 care a fost apreciată ca fiind legală, motivată și care conținea mențiunile

necesare.

A fost apreciată critic și afirmația invocată de apelant, precum că lipsesc probe

care ar confirma faptul că bancnotele de euro sunt mijloace bănești.

În acest aspect s-a indicat, că potrivit procesului-verbal din 05.03.2009 cele 10

bancnote de euro au fost marcate în scopul documentării faptului extorcării,

examinate, recunoscute și anexate la dosar în calitate de mijloace de probă.

Expertiza judiciară fizico-chimică nr. 663, 667 din 17.03.2009 a constatat în

cadrul cercetării, că pe bancnotele ridicate și prezentate spre examinare este inscripția

specială cu conținutul „MITA CCCEC”; pe bacnotele prezentate spre examinare, pe

fragmentele de vată cu care au fost prelucrate mîinile lui Goncearuc Ion sunt depuneri

de substanță specială, precum și că substanța specială cu care au fost prelucrate

bancnotele este identică cu substanța specială de pe fragmentele de vată cu care au

fost prelucrate mîinile lui Goncearuc Ion.

La demersul inculpatului, în instanța de apel a fost dispusă efectuarea unei

expertize judiciare pentru a stabili dacă bancnotele în cauză au fost sau nu

confecționate la o întreprindere specializată în fabricarea banilor și hârtiilor de

valoare. Prin concluziile raportului de expertiză nr. 1924 din 19.11.2014 s-a

concluzionat că bancnotele prezentate spre expertizare (cu indicarea nominalului,

7

seriei și numărului, acestea fiind bancnotele ridicate de la Goncearuc Ion în cadrul

percheziției corporale din 10.03.2009, conform nominalului, seriei și numărului), au

fost confecționate la întreprindere specializată în confecționarea banilor și hîrtiilor de

valoare.

Instanța de apel a respins și argumentul inculpatului precum că bancnotele

menționate nu pot fi recunoscute ca cele marcate de către OUP și transmise sub

control lui Goncearuc Ion și care ulterior au fost ridicate de la el, deoarece atît în

procesul- verbal de marcare a banilor din 10.03.2009 (f.d. 40 vol. 1), cît și în procesul-

verbal de percheziție corporală din 10.03.2009 prin care de la Goncearuc Ion au fost

ridicate mijloace bănești în sumă de 1000 euro, nu este indicat anul de emisie al

bancnotelor, acesta fiind indicat doar de către experți în raportul cu nr. 1924 din

19.11.2014. Dat fiind faptul că coincid toate celelalte semne, instanța de apel a

apreciat că neindicarea anului de emisie al bancnotelor era o omisiune a OUP, motiv

pentru care a respins cererea inculpatului de a exclude probele menționate din

probatoriul pe cauză.

Ca fiind lipsită de temei instanța de apel a apreciat și afirmația invocată de

apelant referitor la faptul că specialistul DGT CCCEC Lupu V. nu are cunoștințe

speciale pentru aplicarea mijloacelor speciale. Această concluzie s-a fundamentat pe

faptul că asigurarea tehnică a interceptării și înregistrării comunicărilor în cauza

penală respectivă a fost efectuată de către specialistul DGT Nord a CCCEC Lupu

Veaceslav, care a fost avertizat de răspunderea penală conform art. 178, 315 Cod

procedură penală, totodată specialistului i-au fost explicate prevederile art. 87 Cod

procedură penală.

Totodată, instanța de apel a apreciat netemeinicia argumentului invocat în apel

referitor la faptul că inculpatului i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 66 Cod

procedură penală, în special dreptul la apărare. Aceasta din motiv că la reținerea lui

Goncearuc Ion, acestuia i s-a acordat apărătorul Maxim L., fapt ce se confirmă prin

mandatul din 10.03.2009 (f.d. 106 vol. 1), în prezența apărătorului i s-au adus la

cunoștință drepturile și obligațiunile lui, a fost audiat în calitate de bănuit, i s-a

comunicat despre dispunerea expertizei fizico-chimice și rezultatele expertizei;

precum și ordonanța de punere sub învinuire din 12.03.2009 i s-a adus la cunoștință la

17.03.2009 în prezența apărătorului Revenco E., iar careva obiecții în acest aspect nu

au parvenit de la inculpat atît în cadrul urmăririi penale, cît și în instanța de fond, unde

dînsul a refuzat de serviciile apărătorului și s-a apărat de sine stătător.

S-a mai indicat că concluzia invocată de inculpat în apel, referitor la lipsa

probelor ce ar confirma vinovăția lui în comiterea infracțiunii incriminate, este o

părere subiectivă a autorului apelului și rămîne a fi o părere declarativă, dat fiind că

probele administrate de către instanța de fond confirmau comiterea faptei incriminate

inculpatului.

Astfel, s-a indicat că instanța de judecată just a apreciat că pe cauza dată sunt

suficiente probe directe, utile și veridice, care în ansamblu coroborau între ele și care

confirmau pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

326 alin. (1) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a indicat că instanța de fond corect a exclus din

învinuirea înaintată inculpatului semnul calificativ de extorcare a banilor, deoarece

8

această noțiune presupune că pretinderea acestora de către făptuitor trebuie să fie

însoțită de amenințarea săvîrșirii acțiunilor care vor putea cauza prejudicii intereselor

persoanei sau crearea intenționată a unor condiții care îl impun să transmită banii

pretinși în scopul prevenirii consecințelor nefaste pentru interesele sale. Mai mult

decît atît, acest semn calificativ a fost exclus din dispoziția art. 326 alin. (1) Cod

penal, prin legea nr. 78 din 03.12.2011 care, potrivit art. 10 Cod penal, urmează a fi

aplicată cu efect retroactiv fiind una mai favorabilă pentru inculpat.

Astfel, în opinia instanței de apel, instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și încadrarea juridică a faptei, fiind constatată existența

temeiurilor de încetare a procesului penal din motivul expirării termenului de

prescripție de atragere la răspundere penală.

avocat în numele inculpatului, care a fost depus la 08 iunie 2015 și care, întemeindu-

se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

acestora cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a

inculpatului din motiv că nu există faptul infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale avocatul invocă următoarele:

a) instanța de apel nu s-a expus motivat asupra argumentelor inculpatului și nu

a respectat principiile generale ce reglementează desfășurarea procesului penal la

capitolul administrării și prezentării probelor de către părți;

b) hotărîrile instanțelor de fond și apel sunt bazate pe aprecierea eronată a

tuturor probelor anexate la dosar, cauza fiind examinată unilateral;

c) la baza hotărîrilor de condamnare au fost puse declarațiile martorului Stanco

V., care împreună cu colaboratorii organelor de drept au organizat transmiterea

banilor inculpatului, circumstanțe care urmează a fi apreciate critic deoarece

persoanele în cauză sunt interesate;

d) înregistrările audio ale convorbirilor inculpatului și ale lui Stanco V. nu pot fi

considerate drept mijloc de probă din motiv că potrivit concluziilor raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 2207 din 25.11.2013, acestea au fost transcrise

(copiate) de pe un alt purtător;

e) înaintarea acuzării inculpatului a fost efectuată în lipsa apărătorului, fiind

încălcate prevederile art. 66 Cod de procedură penală. Prin urmare, potrivit art. 279

alin. (1) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală efectuează acțiunile de

urmărire penală în strictă conformitate cu prevederile prezentului cod și numai după

pornirea urmăririi penale. Cele relatate, consideră recurentul, indică la bănuiala că

măsurile speciale de investigații efectuate de colaboratorii organelor de drept erau

ilegale și au constituit o provocare cu scopul de a înscena transmiterea inculpatului a

sumei de 1000 euro.

11.1. Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar și de către inculpat,

care a fost depus la 23 iunie 2015 și care solicită casarea totală a acesteia cu

dispunerea achitării lui.

a) În motivarea cerințelor formulate inculpatul indică asupra faptului că era

necesară anularea unui șir de probe administrate în cauză și anume:

- înregistrările audio ale convorbirilor între inculpat și martorul Stanco V.,

precum și procesul-verbal de examinare al acestora, din motiv că potrivit concluziilor

9

raportului de constatare tehnico-științifică din 25.11.2013, înregistrările audio în cauză

au fost transcrise (copiate) de pe un alt purtător de informație, nu a fost posibil de

stabilit apartenența vocilor și prevederile art. 1329 Cod de procedură penală, interzic

stenografierea comunicărilor dintre avocat și client;

- procesele-verbale de percheziție corporală a inculpatului și de marcare a

banilor din 10.03.2009, și raportul de expertiză nr. 663 și 667 din 17.03.2009

deoarece în acestea n-a fost indicat anul producerii bancnotelor;

- denunțul din 27.02.2009 și ordonanța de pornire a urmăririi penale, deoarece

denunțul contravine prevederilor art. 14 Cod penal, iar odată ce cauza penală a fost

pornită în baza unui denunț contrar legii urmează a fi recunoscută ilegală și ordonanța

de pornire a urmăririi penale.

b) Se mai indică și asupra următoarelor circumstanțe:

- nu au fost examinate mai multe cereri înaintate de apărare după cum urmează:

cererea privind declararea nulității procesului-verbal de percheziție corporală din

10.03.2009; cererea privind citirea și audierea convorbirilor între inculpat și Stanco

V.; cererea privind dispunerea efectuării unei expertize tehnice repetate, deoarece în

actul de dispunere a efectuării expertizei anterioare nu era indicat anul emisiei

bancnotelor; cererea de examinare a răspunsului Institutului de chimie a Academiei de

Științe a RM; cererea de citare a martorilor Cozlan Carp și Vasilachi Nicolae, care

puteau confirma că OUP CP Bălți sistematic extorca bani de la Cozlan Carp pentru

încetarea urmăririi penale împotriva fiului Cozlan Alexandru pentru comiterea

tîlhăriei; cererea privind faptul că plicul unde s-au păstrat bancnotele ridicate a fost

desfăcut de mai multe ori, fapt ce indică că bancnotele ridicate de la inculpat și cele

relatate în concluziile raportului de expertiză nr. 1924 din 19.11.2014 sunt diferite;

c) nu au fost citați și audiați martorii Goncearuc Tamara, Vlas Iurie, Cebotari

Gheorghe, V. Vieru, A. Sandu și V. Lupu;

d) nu s-a luat în considerație asupra contradicțiilor apărute în declarațiile

martorului Stanco V. care la faza urmăririi penale a declarat că inculpatul a extorcat

bani de la el, însă în faza judecății a indicat că inculpatul nu a extorcat bani de la el;

e) a solicitat citarea în ședința instanței de apel a reprezentantului DGT CCCEC

Nord sau personal Sandu A. și prezentarea bancnotelor ridicate de la el;

f) nu i-a fost adusă la cunoștință ordonanța de punere sub învinuire decît peste

mai mult de un an de zile și nu a fost asistat de un apărător la faza de urmărire penală

și în instanțele de fond și apel.

11.2. Pe cauză este depusă referință de către procuror, care se pronunță pentru

inadmisibilitatea recursurilor declarate din motiv că recurenții solicită reaprecierea

probelor, temei care nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură penală.

penal ajunge la concluzia că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

10

Drept temei pentru recurs inculpatul și avocatul său au invocat prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, fără ca avocatul să indice vreun temei

concret din norma dată, iar inculpatul a indicat temeiul – instanța a admis o eroare

gravă de fapt care a afectat soluția instanței.

Temeiul invocat de către partea apărării însă, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursurilor declarate.

Astfel, Colegiul penal concluzionează că din argumentele invocate în pct. 11 lit.

a), b) și c) din prezenta decizie se evidențiază că avocatul critică, în principal,

modalitatea de apreciere a probelor și a concluziilor de vinovăție a inculpatului. În

acest sens se reține, că motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, astfel, criticile formulate de

recurent nu puteau fi considerate ca motive sub aspectul casării hotărîrii instanței de

apel, ca fiind ilegală.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra

probelor care au fost puse la baza sentinței de condamnare, apoi verificate de instanța

de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, instanță, care la fel a conchis că

probatoriul administrat cu participarea părților confirma vinovăția inculpatului în fapta

incriminată, nu putea servi temei pentru reexaminarea cauzei.

Totodată, instanța de apel a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor

cauzei penale, expunîndu-se asupra tuturor argumentelor invocate în apel, examinînd

probele administrate din punct de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate

aspectele, complet și în mod obiectiv și just a tras concluzia despre vinovăția

inculpatului în fapta incriminată.

Colegiul penal, respinge și criticile formulate în pct. pct. 11 d) și 11.1 a),

deoarece în acest sens instanța de apel corect a menționat că din conținutul raportului

de expertiză din 25.11.2013 rezulta că înregistrările contestate erau originale.

Sunt considerate lipsite de temei și argumentele din pct. 11 e) și 11.1 f), odată

ce instanța de apel corect a indicat că ordonanța de punere sub învinuire din

12.03.2009 i s-a adus la cunoștință inculpatului la 17.03.2009 în prezența apărătorului

Revenco E., iar careva obiecții în acest sens nu au parvenit de la inculpat atît în cadrul

urmăririi penale, cît și în instanța de fond, unde dînsul a refuzat de serviciile

apărătorului și s-a apărat de sine stătător.

Ca neîntemeiate sunt apreciate și celelalte argumente din pct. 11.1 a) din

prezenta decizie, Colegiul penal reținînd temeinicia concluziilor instanței de apel care

a statuat că neindicarea în actele procesuale criticate a anului emisiei bancnotelor

ridicate de la inculpat era o omisiune a organului de urmărire penală, care însă nu

ducea la nulitatea acestor acte procesuale, deoarece toate celelalte semne ale

bancnotelor coincid între ele, fiind în acest fel posibilă aprecierea faptului că

bancnotele marcate sunt aceleași bancnote care au fost ridicate de la inculpat.

Cît privește argumentul cu privire la necesitatea declarării nulității denunțului

din 27.02.2009 și ordonanței de pornire a urmăririi penale, Colegiul penal îl consideră

la fel lipsit de temei, în acest sens preluînd argumentele instanței de apel, care a

menționat că organul competent a fost sesizat conform art. 262 alin. (1) Cod de

procedură penală, despre comiterea infracțiunii, iar de către OUP, în conformitate cu

11

prevederile art. 274 alin. (1) Cod de procedură penală, a fost emisă ordonanța de

pornire a urmăririi penale din 28.02.2009, care este legală, motivată și conține

mențiunile necesare.

Colegiul penal consideră neîntemeiată și referirea inculpatului la faptul

omisiunii instanței de apel de a se expune asupra unui șir de cereri înaintate de către

inculpat, odată ce se constată că asupra acestora instanța de apel s-a expus în

conținutul părții descriptive a deciziei.

Cu referire la argumentele expuse în pct. 11.1 c), d) și e) din prezenta decizie,

Colegiul penal apreciază că instanța de apel întemeiat a respins cererile de audiere a

unui șir de martori solicitați de inculpat, odată ce ultimul nu a putut motiva pertinența,

concludența și utilitatea acestor probe. Iar în partea ce ține de pretinsa omitere de a se

lua în considerație declarațiile martorului Stanco V. cu referire la aspectul de

extorcare a banilor de către inculpat, Colegiul penal apreciază netemeinicia

argumentului în cauză, deoarece ultimului nici nu i-a fost incriminat semnul de

extorcare.

Astfel, reieșind din cele expuse, Colegiul penal consideră că instanța de apel a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor respectînd prevederile art. 101 Cod de

procedură penală și corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului în

fapta incriminată, ceea ce denotă faptul că decizia instanței de apel nu este afectată de

erori de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, motiv pentru care

recursurile înaintate se vor declara inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Aurelia Mîrzîncu

în interesele inculpatului Ion Goncearuc și de inculpat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2015, în cauza penală în privința lui

Goncearuc Ion Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

12