1ra-1515/2016 — Art. 326 alin.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 12 martie 2014, a fost încetat procesul penal de învinuire a lui Goncear Ion pe art. 326 alin. (1) Cod penal, cu eliberarea de la răspunderea penală. În baza art. 55 alin. (1) Cod penal, i-a fost aplicat lui Goncear Ion, sancțiune administrativă sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale. Corpurile delicte - 65000 lei, s-a dispus trecerea lor în folosul statului. A fost dispusă încasarea de la Goncear Ior a sumei de 24 500 lei în folosul statului, 1 bani care au fost transmiși lui Goncear Ion, în cadrul acțiunii speciale de investigație transmiterea controlată a banilor.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că Goncear Ion, la data de 29 iunie 2012, cunoscând despre faptul că procurorul r-lui Călărași, Goncear Taisia, are în gestiune cauza penală pornită pe faptul furtului comis de către Verega Grigore, i-a comunicat ultimului că are influență asupra acesteia și în schimbul sumei de 45000 lei, o poate determina să îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiunile sale de serviciu și anume să înceteze urmărirea penală în privința lui Verega Grigore. La 02 iulie 2012, în continuarea intențiilor sale, urmărind scopul primirii banilor ce nu i se cuvin, Goncear Ion, în jurul orei 17:00, aflându-se în incinta barului „Diana”, amplasat în mun. Chișinău, str. Calea Ieșilor, 11, a primit personal de la Verega Grigore, bani în sumă totală de 25000 lei, ceea ce constituie o parte din suma anterior pretinsă, afirmând că are influență asupra procurorului care exercită urmărirea penală. Ulterior, la 27 iulie 2012, în jurul orei 14:15, Goncear Ion, acționând cu intenție și având scopul obținerii restului banilor ce nu i se cuvin, aflându-se în preajma imobilului amplasat în or. Călărași, str. Mihai Eminescu, 33, a primit de la Verega Grigore, banii rămași din cei anterior negociați, moment în care a fost reținut de către angajații CCCEC. Aceste acțiuni ale inculpatului Goncear Ion de către prima instanță au fost încadrate în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative – trafic de influență, adică primirea de bani în sumă de 45000 lei, personal, pentru sine, de către o persoană care are influență sau care susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să îndeplinească acțiuni contrare obligațiunilor sale de serviciu.

Sentința menționată a fost atacată cu apel de către: - procuror, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul Goncear Ion, să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii imputate, prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu stabilirea pedepsei de 3 ani închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal cu termen de probațiune de 2 ani. În motivarea cerințelor sale procurorul a invocat următoarele aspecte: - argumentarea instanței de fond în sentință este una cel puțin eronată, or, reieșind din materialele cauzei penale nu se constată suma de 45000 lei, instanța la determinarea sumei a reieșit, doar din declarațiile inculpatului date în cadrul ședinței de judecată. Instanța apreciază ca fiind veridice afirmațiile inculpatului, cum că ultimul nu a cunoscut despre suma mijloacelor financiare aflate în pachet; 2 - instanța a considerat că martorul Verega Grigore, este martor protejat și precum că organul de urmărire penală nu a examinat acțiunile lui Verega Grigore prin prisma art. 274 Cod de procedură penală, pe faptul existenței în acțiunile sale a componenței de infracțiune prevăzută de art. 325 Cod penal; - Verega Grigore, benevol a depus o plângere la organul de urmărire penală a CCCEC pentru faptul pretinderii de mijloace financiare de către Goncear Ion și în aceste condiții nu poate fi vorba de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 325 Cod penal, de către Verega Grigore; - ce ține de faptul că Goncear Ion nu este învinuit de extorcare și inițiatorul traficării este Verega Grigore și este protejat, aceste argumente, sunt nefondate pe motiv că legislatorul nu a prevăzut acțiunea de extorcare ca o formă alternativă de comitere a infracțiunii în cadrul laturii obiective în dispoziția articolului 325 Cod penal și nici agravantă în aliniatele acestui articol; - cu referire la efectuarea unor acțiuni în afara termenului de urmărire penală - nu duce la nulitatea acțiunii, dacă aceasta este efectuată în cadrul urmăririi penale, adică la începerea urmăririi penale și până la terminarea urmăririi penale. 3.1. În apelul suplimentar al acuzatorului de stat, a fost solicitată restituirea motoretei de marcă ,,Yamaha” lui Goncear Ion, motivând că în cadrul urmăririi penale, prin procesul-verbal de cercetare la fața locului, a fost ridicată motoreta de model „Yamaha”, fiind recunoscută ca corp delict și având în vedere că în legătură cu acest corp delict s-au întreprins toate acțiunile de urmărire penală necesare în prezenta cauză, motoreta urmează a fi restituită proprietarului.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2015, a fost admis parțial apelul procurorului, casată sentința în partea aplicării pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, după cum urmează: - Goncear Ion, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale. În rest, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. 4.1. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, au atacat-o cu recursuri ordinare: - procurorul, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, de către un alt complet; - avocatul Negru Cristina în numele inculpatului Goncear Ion, fără a face trimitere la prevederile art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe. 3

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 15 decembrie 2015 au fost admise recursurile ordinare declarate de procurorul din Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sîli Radu și de avocatul Negru Cristina în numele inculpatului Goncear Ion, casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2015, în cauza penală în privința lui Goncear Ion și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 a fost admis apelul și apelul suplimentar, declarat de către procurorul în Procuratura Anticorupție, Negru Ion, împotriva sentinței Judecătoriei Strășeni din 12 martie 2014, casată sentința atacată, pronunțată o nouă hotărâre potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță prin care: A fost recunoscut culpabil Goncear Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, în baza căruia i-a fost aplicată pedeapsa penală sub formă de amendă în mărime de 1000 unități convenționale sau 20000 lei în contul statului. Corpurile delicte – 65500 lei au fost trecute în folosul statului; CD-ul de model „Esperanza” prezentat de Verega Grigore, CD-ul înregistrarea comunicărilor și caseta video mini-divi cu imaginile cercetării la fața locului, de păstrat anexat la dosarul cauzei penale; tampoanele de vată cu care s-au prelucrat palmele lui Goncear Ion de nimicit, motoreta de model „Yamaha”, vin cod JYS061000020205, aflată la păstrare în boxul din curtea sediului CCCEC, de restituit proprietarului Goncear Ion. A fost încasat de la Goncear Ion suma de 24500 lei în folosul statului. Astfel, în ședința instanței de apel s-a constatat că la 29 iunie 2012, Goncear Ion, cunoscând despre faptul că procurorul r-lui Călărași, Goncear Taisia, are în gestiune cauza penală pornită pe faptul furtului comis de către Verega Grigore, i-a comunicat ultimului că are influență asupra acesteia și în schimbul sumei de 75000 lei, o poate determina să îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiunile sale de serviciu și anume să înceteze urmărirea penală în privința lui Verega Grigore. La 02 iulie 2012, în continuarea intențiilor sale, urmărind scopul primirii banilor ce nu i se cuvin, Goncear Ion, în jurul orei 17:00, aflându-se în incinta barului „Diana”, amplasat în mun. Chișinău, str. Calea Ieșilor, 11, a primit personal de la Verega Grigore, bani în sumă totală de 25000 lei, ceea ce constituie o parte din suma anterior pretinsă, afirmând că are influență asupra procurorului care exercită urmărirea penală. Ulterior, în intervalul zilelor de 03 iulie 2012 – 27 iulie 2012, Goncear Ion, purtând mai multe discuții cu Verega Grigore, atât personal, cât și prin intermediul telefonului, continuându-și acțiunile sale criminale, a majorat suma de bani pretinși inițial, până la 90000 lei, susținând că restul banilor în sumă de 65000 lei sunt necesari pentru a determina procurorul în Procuratura raionului Călărași, Goncear Taisia să înceteze 4 urmărirea penală în privința lui Verega Grigore, pe cauza în care ultima exercită urmărirea penală. Ulterior, la 27 iulie 2012, în jurul orei 14:15, Goncear Ion, acționând cu intenție și având scopul obținerii restului banilor ce nu i se cuvin, aflându-se în preajma imobilului amplasat în or. Călărași, str. Mihai Eminescu, 33, a primit personal de la Verega Grigore, banii rămași din cei anterior negociați în sumă de 65000 lei, moment în care a fost reținut de către angajații CCCEC. Astfel, instanța de apel a constatat că acțiunile inculpatului Goncear Ion au fost corect încadrate juridic de către acuzatorul de stat în baza art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal după semnele calificative: traficul de influență, adică primirea personală de bani în proporții mari, de către o persoană care susține că are influență asupra unei persoane cu funcție de demnitate publică, pentru a-l face să îndeplinească sau nu acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite. Aceste acțiuni ulterior greșit au fost recalificate de către prima instanță în baza art. 326 alin. (1) Cod penal. 6.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că instanța de fond la adoptarea sentinței contestate incorect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și astfel, eronat a recalificat acțiunile inculpaților, dând faptei săvârșite încadrarea juridică necorespunzătoare materialului probator administrat, ajungând la concluzia că, acțiunile inculpatului Goncear Ion urmează a fi recalificate. A menționat instanța de apel că prima instanță neîntemeiat a reținut că Goncear Ion, a primit personal de la Verega Grigore, bani în sumă de 45000 lei, pentru a influența persoane cu funcție de demnitate publică și anume procurorul în Procuratura raionului Călărași, Goncear Taisia, în scopul de a o face să îndeplinească acțiuni ce intră în obligațiile acesteia de serviciu, totodată, apreciind veridice declarațiile inculpatului precum că ultimul nu a cunoscut despre suma mijloacelor financiare aflate în pachet în momentul transmiterii banilor în a doua tranșă. Luând în considerare că în prima tranșă Verega Grigore, i-a transmis inculpatului suma de 25000 lei, iar pentru a doua tranșă, atât inculpatul cât și prima instanță nu au putut determina suma concretă aflată în pachetul transmis de către Verega Grigore la data de 27 iulie 2012, suma de 45000 lei reținută de către prima instanță ca sumă primită de inculpat nu-și găsește suport probatoriu, nu a fost confirmată prin alte probe în afară de declarațiile inculpatului Goncear Ion, care nu coroborează cu celelalte probe analizate anterior și pe care instanța de apel le apreciază critic, fiind oferite ca o modalitate de apărare în vederea eschivării de la tragerea la răspundere penală. Mai specifică instanța de apel că concluzia primei instanțe cu privire la acțiunile lui Verega Grigore, manifestate printr-un comportament imoral, provocându-1 pe Goncear Ion, la trafic de influență, aflând din timp de la terțe persoane că, procurorul responsabil 5 de urmărirea penală în dosarul său penal, este mama lui Goncear Ion, fiind eronată și neîntemeiată, ținând cont de declarațiile inculpatului, care însuși a declarat că, vina o recunoaște parțial și a explicat că la 29 iunie 2012, cunoscând despre faptul că procurorul r-lui Călărași, Goncear Taisia, care este mama lui, are în gestiune cauza penală pornită pe faptul furtului comis de către Verega Grigore, i-a comunicat ultimului, că în schimbul sumei de 45000 lei o poate determina pe ultima, să înceteze urmărirea penală în privința lui Verega Grigore. Potrivit declarațiilor inculpatului se combate în totalitate versiunea de provocare din partea lui Verega Grigore, care în instanța de fond a declarat că la sfârșitul lunii iunie 2012 în privința lui a fost intentat un dosar penal pentru furturi, care se afla în gestiunea procurorului din Procuratura r-lui Călărași, Goncear Taisia, în acea perioadă el a fost contactat de avocatul Goncear Ion, cu care au intrat în biroul de serviciu al ultimului, unde Goncear s-a prezentat că este fiul cet. Goncear Taisia și i-a comunicat că poate rezolva toate problemele lui însă pentru aceasta trebuie să achite 5000 Euro. Instanța de apel statuează că în acțiunile lui Goncear Ion, lipsesc circumstanțe agravante în temeiul art. 77 Cod penal, iar ca circumstanță atenuantă în temeiul art. 76 Cod penal, instanța a reținut căința sinceră, totodată, luând în considerație toate circumstanțele cauzei și anume, opinia participanților la proces, inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, pentru prima dată, a recunoscut vina parțial, instanța de apel considerând că corectarea și reeducarea inculpatului Goncear Ion, este posibilă fără izolarea acestuia de societate, stabilindu-i pedeapsă sub formă de amendă penală. Astfel, instanța de apel a specificat că restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului Goncear Ion, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cât și din partea altor persoane, poate avea loc doar prin aplicarea unei pedepse penale sub formă de amendă, în limitele sancțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul Goncear Ion, prin care a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, cu menținerea sentinței. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat următoarele motive: - a fost provocat pentru a comite infracțiunea; - instanța de apel nu a apreciat critic încălcările comise de către Organul de urmărire penală prevăzute de art. 6 § 1 al Convenției (cauza Vanyan vs Rusia), și anume: faptul că Verega Grigore a fost instigatorul provocator, ce se confirmă prin materialele cauzei penale și însăși cu declarațiile ultimului date sub jurământ în instanța de judecată, care a declarat că la data de 02 iulie 2012 fără careva invitație, fiind deja instrumentat de către ofițerii CCCEC, având asupra s-a un dictafon, s-a prezentat în biroul său de serviciu și a solicitat să fie apărate interesele sale contra unei sume de bani, concomitent indicând că mama recurentului conduce cu urmărirea penală într-o cauză unde dânsul este învinuit. 6 La refuzul de a-i apăra interesele, Verega Grigore insista în continuare de a rezolva problema contra unei sume de bani pentru apărarea intereselor pe un dosar penal care era bănuit de către Procuratura raionului Ungheni, apoi, singur, fără a fi invitat s-a prezentat de nenumărate ori la birou, având asupra lui un dictafon, pentru a înregistra discuția, a înregistrat toată discuția pe care le prezenta la CCCEC; - de mai multe ori a refuzat să primească careva sume de bani de la Verega Grigore, însă până la urmă a acceptat, acest fapt demonstrând că a fost supus provocării de a comite infracțiunea; - faptul că Verega Grigore este un provocator și intenționat a provocat infracțiunea dată se denotă prin aceia că el la 22 august 2012, aflându-se în automobilul condus de către Zaharia și nedorind să achite pentru serviciile prestate a declarat că este colaborator a CCCEC în calitate de agent sub acoperire, cu salariu de 6000 1ei și are la prelucrare cauza penală pe faptul luării de mită și menționa că a instrumentat cazul dat ca să se răzbune pe părinți; - discuția între el și Verega Grigore, a fost înregistrată pe un dictafon, care conform prevederilor art. 158 din Codul de procedură penală (în redacția Legii din 2003), după examinare necesita a fi recunoscut ca corp delict, cu toate acestea așa corp delict la materialele dosarului nu este anexat; - reieșind din faptul că tehnica specială înregistrează convorbirile audio și video pe un suport electronic de tip MicroFlaschCard SD, anume aceste suporturi electronice necesitau a fi anexate ca corp delict la cauza penală, ci nu CD-uri, proveniența cărora nu este cunoscută și dubioasă și care de facto nu pot servi drept corp delict și probă; - organul de urmărire penală nu a numit expertiza vocii, prin care ar fi demonstrat veridicitatea discuțiilor purtate anume de el, ci nu de către o altă persoană; - organul de urmărire penală a anexat la materialele cauzei o scrisoare din 16 martie 2013, prin care a solicitat păstrarea la judecătorul de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău a materialelor care conțin înregistrările convorbirilor telefonice, altor convorbiri, precum și a copiilor de pe procesele-verbale ale acțiunilor respective, pe când urmărirea penală a fost finisată la 22 februarie 2013; - în instanță de către partea acuzării nu a fost prezentat vre-un suport electronic și caseta video pe care se deține originalul discuțiilor; - prin ordonanța procurorului anticorupție Morari V. din 29 iunie 2012 a fost creat grupul de ofițeri pentru efectuarea urmăririi penale, printre care și ofițerul Morozan Roman. La data de 27 iulie 2013 a fost efectuată percheziție în biroul de serviciu, situat în or. Călărași, str. Alexandru cel Bun, de către OUP a CCCEC Morozan Roman, care este fiul judecătorului Morozan Ion, ceia ce contravine art. 33 Cod de procedură penală; - în procesul-verbal de percheziție este indicată ora începerii „14.30”, cu toate acestea în înregistrările video efectuate la data și ora respectivă este înregistrată discuția în stradă efectuată între el și Verega, ceia ce pune la îndoială veridicitatea procesului 7 verbal în cauză, deoarece nu este posibil la aceiași dată și oră să fie efectuate două acțiuni de urmărire penală; - instanța de apel nu s-a expus asupra sumei de 100 dolari SUA ridicate în cadrul percheziției; - la data de 29 iunie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale în temeiul art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, termenul de urmărire penală fiind fixat de procuror până la data de 15 februarie 2012. Necătând la faptul că termenul de urmărire penală a expirat, organul de urmărire penală grav a încălcat Legislația în vigoare, efectuând acțiuni de urmărire penală în afara termenului stabilit, aducând la cunoștință despre finisarea urmăririi penale tocmai la 22 februarie 2013; - reținerea a fost efectuată cu grave încălcări a legislației naționale și anume a prevederilor art. 167 Cod de procedură penală și articolului 5 § 1 și § 5 al Convenției pentru Drepturile Omului, deoarece în procesul-verbal de reținere este indicat locul întocmirii procesului-verbal mun. Chișinău, cu toate că procesul-verbal în cauză a fost întocmit în or. Călărași; - la efectuarea reținerii nu a participat avocatul Timofei Sorin, iar la materialele dosarului lipsește mandatul acestuia indicat în procesul-verbal de reținere cu nr. 0152515 din 27 iulie 2012, în procesul-verbal de reținere este aplicată o altă semnătură de o persoană necunoscută;

La recursul ordinar declarat de inculpatul Goncear Ion, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11 Cod de procedură penală, a depus referință procurorul Ghervas Iurie, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului, din motiv că recurentul, potrivit art. 430 Cod de procedură penală, este obligat să indice temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală și în ce constă problema de drept, de importanță generală abordată în cauză, care este eroarea de drept comisă de instanță, ce duce la casarea hotărârii. La fel, procurorul a indicat că judecând cauza, instanța de apel, în strictă conformitate cu prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, a înlăturat omisiunile reținute de instanța de recurs și just a constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și, corespunzător, corect a încadrat acțiunile făptuitorului.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, ținând seama de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă 8 inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz, se reține că deși recurentul nu indică niciun temei prevăzut de art. 427 Cod de procedură penală, potrivit textului recursului declarat de recurent, se deduce că acesta contestă decizia instanței de apel, sub aspectul prezenței temeiurilor prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, art. 6 CEDO și anume că „hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, încălcarea dreptului la un proces echitabil”. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, invocând în acest context următoarele. Astfel, Colegiul penal constată că instanța de apel la adoptarea soluției de admitere a apelului și apelului suplimentar declarat de procuror, și recunoscându-l culpabil pe Goncear Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea pedepsei penale sub formă de amendă în mărime de 1000 unități convenționale, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Totodată, instanța de recurs apreciază că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO. Totodată, reieșind din conținutul recursului, Colegiul penal atestă că recurentul critică decizia instanței și din motiv că aceasta nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, or, că la această etapă a procedurilor, instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, întrucât aceasta este atributul exclusiv al instanțelor de fond. Deci, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea soluției de condamnare adoptate în privința lui Goncear Ion, de către instanța de apel. Totodată, în același context, urmează a se remarca că, în cadrul procesului penal aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente, deoarece întregul volum 9 de muncă depus de către organul de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe soluția ce este dată în urma acestei activități. Însă, cu toate acestea, instanța de recurs reiterează, că chestiunea de apreciere a probelor și temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa judecării recursului. Deci, pentru a constitui temei de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține. În cauza deferită judecății, după verificarea actelor cauzei, o atare eroare nu a fost constatată de către instanța de recurs. Astfel, instanța de recurs susține, că soluția instanței de apel este argumentată și corespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit verificate în ședințele de judecată în condițiile art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și, totodată, care au fost just apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce. De asemenea, cu referire la critica inculpatului precum că a fost provocat pentru a comite infracțiunea, iar Verega Grigore a fost instigatorul provocator, cât și faptul că de mai multe ori a refuzat să primească careva sume de bani, Colegiul penal le respinge ca fiind neîntemeiate, or, provocarea (provokacija) unei infracțiuni este similară dar nu si echivalentă cu instigarea (kurstymas). Provocarea este o formă a instigării ce constă în încurajarea unei persane să comită o infracțiune, pentru ca ulterior să poată fi trasă la răspundere penală. Din punct de vedere juridic, provocarea nu întotdeauna constituie motiv de înlăturare a răspunderii penale. Or, conform stenogramei discuțiilor (f. d. 13 – 16, vol. I) însăși inculpatul Goncear Ion, a fost acela care i-a propus modul de ajutor fraudulos lui Verega Grigore, comunicându-i că problema o poate rezolva în cel mai bun mod, comunicându-i că la Chișinău, astfel de probleme se soluționează contra sumei de 5000 euro. Prin urmare, presupunând că chiar dacă Goncear Ion a fost instigat de Verega Grigore să accepte mijloacele bănești și să influențeze careva persoane cu demnitate publică, trebuie subliniat faptul că instigarea a îmbrăcat forma unei simple oferte și nu cea a amenințării ori șantajului. Acesta era în măsură să refuze (și trebuia să refuze) oferta ilicită. Din declarația lui Goncear Ion rezultă că acesta înțelese-se natura conduitei ce i se cerea a o urma și a acceptat să comită infracțiunea neconstrâns de nimeni, mai mult ca atât că însăși inculpatul i-a sugerat lui Verega Grigore o astfel de modalitate de soluționare a problemei. La acest capitol, urmează a fi reținut drept neîntemeiat argumentul recurentului referitor la faptul că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 CEDO deoarece ipoteza de „provocare a inculpatului” trebuie să fie posibilă și credibilă, 10 nu doar o afirmație, o pretinsă provocare ce pare irealizabilă sau este absurdă, imposibil de a exista și de a avea efect. Colegiul penal constată, că motivul provocării infracțiunii nu și-a găsit confirmarea, fiindcă la baza deciziei de condamnare pe art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, care este o infracțiune contra bunei desfășurări a activității în sfera publică, au fost puse ca probe decisive declarațiile martorului Verega Grigore din cadrul procesului penal (f. d. 20 – 27, vol. I); stenogramele discuțiilor dintre Goncear Ion și Verega Grigore (f. d. 13 – 16, vol. I; 38 – 41, vol. I; 56, vol. I; 61 – 62, vol. I), unde inculpatul a menționat că poate s-o influențeze pe mama sa Goncear Taisia, care este procuror în Procuratura Călărași, contra unei sume de bani, pentru a clasa dosarul în care figura Verega Grigore, cât și primirea mijloacelor bănești de către inculpat, ceea ce nu poate fi neglijat, căci anume aceste acțiuni sunt cuprinse de dispoziția art. 326 Cod penal. Totodată, Colegiul penal statuează că la materialele dosarului lipsesc careva probe ce ar confirma invocarea recurentului precum că de mai multe ori a refuzat să primească careva sume de bani de la Verega Grigore, or, ultimul nu a atacat cu apel sentința de condamnare în baza art. 326 alin. (1) Cod penal, mai mult ca atât, chiar a solicitat menținerea acesteia, prin care a fost eliberat de răspunderea penală cu tragerea la răspundere contravențională, astfel, fiind de acord cu constatarea dată precum că a săvârșit o faptă ce conține semnele componenței de infracțiune numai că în sumă de 45000 lei. Mai mult ca atât, că nici din conținutul stenogramelor discuțiilor dintre Goncear Ion și Verega Grigore (f. d. 13 – 16, vol. I; 38 – 41, vol. I; 56, vol. I; 61 – 62, vol. I) nu se reliefează o astfel de împotrivire, ba din contra anume Goncear Ion, a fost acela care l-a încurajat pe Verega Grigore să facă rost de suma potrivită întru evitarea unei eventuale pedepse cu închisoare. La fel, ca pur declarative Colegiul penal apreciază și invocările recurentului precum că însuși dictafonul pe care s-a înregistrat discuția sa cu Verega Grigore urma a fi recunoscut ca corp delict, cât și faptul că tehnica specială înregistrează convorbirile audio și video pe un suport de tip MicroFlaschCard SD, și anume acest suport necesita a fi anexat ca corp delict la cauza penală, ci nu CD-uri, or, convorbirile duse între inculpatul Goncear Ion și martorul Verega Grigore, sunt transcrise pe suport de hârtie „stenograme”, pe care recurentul nu le-a contestat, sau nu a invocat careva obiecții asupra corectitudinii întocmirii acestora, mai mult ca atât, veridicitatea acestor probe se confirmă și prin declarațiile martorului Verega Grigore, care a fost avertizat pentru răspunderea ce o poartă pentru darea declarațiilor mincinoase cu bună știință conform art. 312 Cod penal. La fel, nu a constituit o necesitate ca organul de urmărire penală să numească expertiza vocii, or, atât martorul Verega Grigore, cât și inculpatul Goncear Ion, nu au negat faptul că au purtat careva discuții între ei, referitor la săvârșirea infracțiunii ce îi este încriminată ultimului. Totodată, urmează de reținut că CD-ul potrivit dicționarului explicativ român constituie tip de disc optic, capabil să stocheze cantități mari de date, or, potrivit art. 164 11 Cod de procedură penală, înregistrările audio sau video, fotografiile, mijloacele de control tehnic, electronic, magnetic, optic și alți purtători de informație tehnico- electronică, dobândite în condițiile prezentului cod, constituie mijloace de probă dacă ele conțin date sau indici temeinici privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni și dacă conținutul lor contribuie la aflarea adevărului în cauza respectivă. Astfel, legislația în vigoare nu prevede careva restricții întru modalitatea de stocare a informației pe CD sau pe MicroFlaschCard SD, într-un final acestea având menirea de a stoca informația cu ulterioara lor vizualizare sau audiere pentru a confirma sau infirma o anumită acțiune sau inacțiune. Colegiul penal apreciază ca o modalitate de eschivare de la răspunderea penală și invocarea recurentului precum că organul de urmărire penală abia la 16 martie 2013 a solicitat păstrarea la judecătorul de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău a materialelor care conțin înregistrările convorbirilor telefonice, altor convorbiri, precum și a copiilor de pe procesele-verbale ale acțiunilor respective, pe când urmărirea penală a fost finisată la 22 februarie 2013, urmează de reținut că o astfel de eroare comisă de către organul de urmărire penală nu constituie o încălcare esențială ce poate influența soluția adoptată în speța dată, or, informația ce se conținea pe aceste materiale nu a suportat careva modificări sau deteriorări în detrimentul inculpatului. Nu poate fi reținut nici argumentul precum că partea acuzării în instanță nu a prezentat vre-un suport electronic și casetă video pe care se deține originalul discuțiilor, astfel, Colegiul penal specifică că la materialele dosarului sunt atașate și alte probe decisive care confirmă vinovăția inculpatului și modalitatea de comitere a acestei infracțiuni, cum ar fi recunoașterea vinovăției ca învinuit (f. d. 181 – 182, vol. I), conținutul stenogramelor discuțiilor dintre Goncear Ion și Verega Grigore (f. d. 13 – 16, vol. I; 38 – 41, vol. I; 56, vol. I; 61 – 62, vol. I), cât și declarațiile martorului Verega Grigore din cadrul procesului penal (f. d. 20 – 27, vol. I), neatacarea sentinței de condamnare. Ca pur declarativă, Colegiul penal apreciază și invocarea precum că la data de 27 iulie 2013 a fost efectuată percheziție în biroul său de serviciu, situat în or. Călărași, str. Alexandru cel Bun, de către OUP a CCCEC Morozan Roman, care este fiul judecătorului Morozan Ion, ceia ce contravine art. 33 Cod de procedură penală,or, recurentul nu a indicat ce acte procesuale a întocmit ofițerul de urmărire penală a CCCEC Morozan Roman, care ulterior au fost confirmate de către tatăl acestuia Morozan Ion în calitate de judecător de instrucție. Mai mult ca atât, inculpatul a indicat în procesul-verbal de percheziție din 27 iulie 2012 precum că nu are obiecții, astfel fiind de acord cu cele constatate în procesul-verbal și cu persoana celui care l-a întocmit (f. d. 116, vol. I). Totodată, Colegiul penal statuează că potrivit art. 427 alin. (2) temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, prin urmare nu pot fi reținute 12 argumentele recurentului precum că în procesul-verbal de percheziție este indicată ora începerii „14.30”, cu toate acestea în înregistrările video efectuate la data și ora respectivă este înregistrată discuția în stradă efectuată între el și Verega, ceia ce pune la îndoială veridicitatea procesului verbal în cauză, deoarece nu este posibil la aceiași dată și oră să fie efectuate două acțiuni de urmărire penală; instanța de apel nu s-a expus asupra sumei de 100 dolari SUA ridicate în cadrul percheziției; la data de 29 iunie 2012 s-a dispus începerea urmăririi penale în temeiul art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, termenul de urmărire penală fiind fixat de procuror până la data de 15 februarie 2012. Necătând la faptul că termenul de urmărire penală a expirat, organul de urmărire penală grav a încălcat Legislația în vigoare, efectuând acțiuni de urmărire penală în afara termenului stabilit, aducând la cunoștință despre finisarea urmăririi penale tocmai la 22 februarie 2013; reținerea a fost efectuată cu grave încălcări a legislației naționale și anume a prevederilor art. 167 Cod de procedură penală și articolului 5 § 1 și § 5 al Convenției pentru Drepturile Omului, deoarece în procesul-verbal de reținere este indicat locul întocmirii procesului-verbal mun. Chișinău, cu toate că procesul-verbal în cauză a fost întocmit în or. Călărași; la efectuarea reținerii nu a participat avocatul Timofei Sorin, iar la materialele dosarului lipsește mandatul acestuia indicat în procesul-verbal de reținere cu nr. 0152515 din 27 iulie 2012, în procesul-verbal de reținere este aplicată o altă semnătură de o persoană necunoscută, dat fiind faptul că inculpatul nu s-a folosit de dreptul său de a ataca cu apel sentința, fiind de acord cu cele constatate de prima instanță deci, nu poate invoca în recurs motive neinvocate în apel. La acest capitol, Colegiul penal mai conchide netemeinicia acestora, or, potrivit procesului-verbal de percheziție din 27 iulie 2012 în care este indicată ora începerii percheziției și examinării corporale 14:30 și finisării acesteia la 15:02, recurentul Goncear Ion nu a invocat careva obiecții asupra modalității întocmirii și conținutului acestuia (f. d. 91 – 92), chiar și dacă s-ar admite și faptul că a fost indicată ora greșită, aceasta fiind o eroare materială ce nu poate influența soluția instanței de apel. La fel, Colegiul penal indică că Goncear Ion, urmează să se adreseze organelor competente pentru a stabili soarta bancnotei de 100 dolari SUA, or, inculpatul nu a contestat cu apel sentința întru invocarea acestei cerințe. Colegiul penal mai invocă că corupția are un caracter universal, manifestându-se în forme diverse la nivel politic, administrativ, economic, social etc., astfel că abordarea științifică a acestui fenomen nu este acceptată, decât în context interdisciplinar, dar din totdeauna fiind important de a evidenția în primul rând acele manifestări care cad sub incidența legii pentru a le sancționa. Infracțiunile de corupție posedă o individualitate proprie bine marcată nu numai sub aspectul juridico-penal, dar și prin existența multiplelor particularități, în ceea ce privește tactica și metodica descoperirii lor. Totodată, corupția este strâns legată cu alte delicte infracționale - delapidări, evaziuni fiscale, spălarea banilor, crima organizată etc., - cu toate care în ansamblu 13 amenință serios statul, valorile democratice, fapt care impune autoritățile să ia măsuri prompte și efective în vederea prevenirii și combaterii acestor fenomene.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat decizia sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Goncear Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, în cauza penală privindu-l pe Goncear Ion Ion, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 22 decembrie 2016. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Toma Nadejda 14