1ra-1151/2015 — art.27, 145 alin.1, 201-1 alin.1 CP

1ra-1151/2015 — art.27, 145 alin.1, 201-1 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-1151/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

04 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de inculpatul Razlovan Mihail și avocatul acestuia Burduja Sergiu, prin care

se solicită casarea sentinței Judecătoriei Criuleni din 23 martie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2015, în cauza penală

în privința lui

Razlovan Mihail Gheorghi,

născut la 25 noiembrie 1982, originar și domiciliat pînă

la reținere în or. Criuleni, str. 31 August 129.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

Mihail a fost condamnat:

- în baza art. 201 1 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare,

- în baza art. 27, 151 alin.(1) Cod penal la 5 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de

5 ani 1 lună închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Mihail se învinuiește de faptul că, la 27 decembrie 2013, aproximativ la ora

0130, fiind la domiciliul lui Malai Aelita, din s. Slobozia Dușca, r-nul Criuleni,

în urma unui conflict, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în regiunea feței soției

1

sale Razlovan Tatiana, după care, cu un cuțit de bucătărie i-a aplicat o lovitură

în regiunea capului, cauzîndu-i leziuni corporale sub formă de excoriație pe

cap, antebrațul drept, care se califică ca vătămări neînsemnate și suferințe

psihice.

Tot el, la data de 04 martie 2014, aflîndu-se în stradă, în s. Slobozia-

Dușca, r-nul Criuleni, avînd intenția omorului unei persoane, i-a aplicat

multiple lovituri cu un cuțit în regiunea feții lui Razlovan Tatiana, cauzîndu-i

vătămări ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, însă, din motive

independente de voința sa, nu și-a putut duce intențiile sale criminale pînă la

capăt, fiind oprit de către Purcel Inga.

în numele inculpatului, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, de condamnare în baza art. 27, 145

alin. (1) Cod penal la 10 ani închisoare, în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la 1

an închisoare. În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, definitiv să-i fie stabilită pedeapsa de

10 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

În argumentarea apelului a menționat că, instanța de fond greșit a

recalificat acțiunile inculpatului în baza art. 27, 151 alin. (1) Cod penal

invocînd lipsa laturii subiective a infracțiunii, motivînd prin faptul că

acuzarea nu a prezentat suficiente probe ce ar dovedi intenția inculpatului la

lipsirea de viață a părții vătămate.

La fel, instanța nu a ținut cont de prevederile pct. 4 al Hotărîrii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 24.12.2012 „Cu privire la practica

judiciară în cauzele penale referitoare la infracțiunile săvîrșite prin omor”,

potrivit căreia, tentativa de omor poate fi o tentativă întreruptă (neterminată),

dacă subiectul nu a putut să-și continue fapta, intervenind anumiți factori care

l-au împiedicat să-și desfășoare mai departe activitatea infracțională. În alte

cazuri, tentativa de omor poate fi o tentativă perfectă (terminată), atunci cînd

făptuitorul depune toate eforturile pe care le consideră necesare pentru

lipsirea de viață a victimei și care în realitate au fost necesare pentru aceasta,

fără ca fapta să-și fi produs efectul.

Astfel, nu s-a luat în considerație faptul, că acțiunile criminale ale

inculpatului au fost întrerupte de către Purcel I., precum și faptul, că chiar

2

după curmarea acțiunilor sale, inculpatul o perioadă îndelungată de timp

amenința victima că va finaliza intenția sa și oricum o va omorî pe Razlovan

T.

- avocatul Burduja S., casarea sentinței în partea condamnării în baza art

27, 151 alin. (1) Cod penal și pronunțarea unei hotărîri de încetare a

procesului penal, pe motivul încălcării prevederilor art. 6 CEDO și art. 230,

251 Cod de procedură penală.

Consideră că din momentul în care ordonanțele privind începerea

urmăririi penale au fost pornite împotriva unei persoane concrete – Razlovan

M., respectiv această persoană deține calitatea de bănuit indiferent dacă a fost

sau nu emisă ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit. Astfel, potrivit

art. 63 alin. (2) pct. 3) CPP, organul de urmărire penală nu este în drept să

mențină în calitate de bănuit persoana, în privința căreia a fost data o

ordonanță de recunoaștere în această calitate mai mult de 3 luni.

Prin urmare, organul de urmărire penală a încălcat prevederile art. 63

Cod de procedură penală.

2015, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocatul Burduja S. în

numele inculpatului, admis apelul procurorului, casată total sentința

contestată și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță.

- Razlovan Mihail a fost condamnat în baza art. 2011 alin.(1) Cod penal

la 1 an închisoare, în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal la 10 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedeapselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

de 10 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

comiterii de către Razlovan M. a infracțiunilor prevăzute de art. 201 1 alin. (1)

și 27, 145 alin. (1) Cod penal, violența în familie, adică acțiunea intenționată,

manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt

membru al familiei, care a provocat suferință fizică și suferință psihică, și

tentativa de omor a unei persoane.

Instanța a conchis că sentința nu cuprinde descrierea faptei criminale

prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, considerată ca fiind dovedită, ceea

3

ce este incorect și contravine prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală, încălcare care a dus la casarea sentinței în partea respectivă

Cu referire la episodul din 04 martie 2014 privind infracțiunea tentativei

de omor, instanța de apel a menționat că luînd în considerație împrejurările în

care a fost comisă fapta, Razlovan M., prin agresare vădită a aplicat victimei

cu un cuțit, multiple lovituri, în regiunea feții, cauzîndu-i plagă tăiată a feței

de la baza urechii drepte marginea ei de sus pînă în regiunea orbiculară din

dreapta cu lungimea de 12 cm, cu hemoragie activă, arterială din artera

temporară și ramificațiile ei, și o plagă tăiată cu lungimea de 6 cm, constituie

dovada incontestabilă, că acesta a prevăzut și a urmărit omorul persoanei.

Chiar dacă între decizia de a lovi cu cuțitul victima și punerea ei în

executare a existat un interval de timp scurt, în conștiința inculpatului a avut

loc procese psihice, ce caracterizează vinovăția de omor sub forma tentativei,

întrucît, din punct de vedere subiectiv, forma acestei vinovății pentru

existența infracțiunii date este intenția, în ambele sale modalități, directă sau

indirectă, după cum inculpatul a prevăzut rezultatul faptei săvîrșite,

urmărind producerea lui sau, deși nu-l urmărea a acceptat posibilitatea

producerii morții victimei agresate, ca rezultat al acțiunii sale.

Astfel, sub aspectul laturii subiective, ca element constitutiv al

componenței de infracțiune, s-a constatat cu certitudine, că inculpatul, în

împrejurările stabilite, a acționat cu intenția de a omorî victima, însă, din

cauze independente de voința primului, aceasta nu și-a produs efectul.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, nu echivalează cu

recalificarea faptei săvîrșite, de vreme ce probele prezentate în sprijinul

învinuirii, cercetate și verificate în ședința instanței de apel, dovedesc cu

certitudine săvîrșirea infracțiunii constatate.

Referitor la motivele invocate în apelul avocatului Burduja S. în numele

inculpatului, privind încălcarea prevederilor art. 6 CEDO și art. 63, 230 și 251

Cod de procedură penală, instanța le-a apreciat ca fiind nefondate, deoarece

urmărirea penală a fost desfășurată cu respectarea legii, respectiv nu s-au

constatat încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale efectuate, iar

acțiunile organului de urmărire penală au fost efectuate în termenile

procedurale legale.

Inculpatului, pe parcursul urmăririi penale, i-au fost respectate

drepturile prevăzute la art. 63 alin.(2) Cod de procedură penală în faza aflării

4

sale în calitate de bănuit, iar pe parcursul procesului de judecată, au fost

respectate drepturile prevăzute la art. 66 alin.(2) CPP, partea apărării și-a ales

poziția, modul și mijloacele de apărare de sine stătător, fiind independentă și

avînd posibilitate să administreze probele necesare.

Ordonanța de punere sub învinuire din 12 iunie 2014 i-a fost adusă la

cunoștință lui Razlovan M., la 04 septembrie 2014, în prezența apărătorului

Onea V., după care a fost reținut la 03.09.2014.

Prin raportul din 09.06.2014, organul de urmărire penală a propus

punerea sub învinuire în contumacie a lui Razlovan M. în săvîrșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (1) și 27, 145 alin. (1) Cod penal, cu

anunțarea în căutare și dispunerea investigațiilor de căutare, deoarece ultimul

se ascundea.

La 12.06.2014 cînd a fost emisă ordonanța de punere sub învinuire,

avocatul Burduja S. nu dispunea de împuterniciri de a-l asista pe Razlovan

M., deoarece contractul respectiv a fost încheiat la 09.09.2014.

Potrivit procesului-verbal de informare despre terminarea urmăririi

penale din 16.09.2014, rezultă că învinuitul Razlovan M., fiind asistat de

apărătorul Burduja S., a declarat că nu are careva cereri sau obiecții, iar

avocatul Burduja S. a înaintat cerere indicînd că, demersul referitor la

încadrarea acțiunilor învinuitului va fi depus în Procuratura Criuleni la data

de 19.09.2014, ora 10.00.

Astfel, în timpul terminării urmăririi penale, atît învinuitul, cît și

apărătorul ales Burduja S. nu au contestat procedura privind punerea sub

învinuire din 12.06.2014. Prin urmare, motivele invocate de apărător sînt

declarative și nu au suport probatoriu.

inculpatul și avocatul acestuia Burduja S., care au solicitat:

- inculpatul, casarea deciziei în partea condamnării în baza art. 27,145

alin. (1) Cod penal și reîncadrarea acțiunilor sale în cele ale art. 155 Cod penal,

din motiv că nu a comis infracțiunea imputată.

- avocatul, casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri de încetare a procesului penal.

În motivarea recursului a invocat următoarele:

alin. (1) Cod penal, iar apariția cuțitului în mîinele inculpatului nu este decît o

5

versiune neverificată de către organul de urmărire penală. În cadrul ședinței

instanței de apel partea vătămată a declarat că, cuțitul la fața locului nu a fost

depistat, iar alte obiecte în mîinile inculpatului nu a observat.

că probele administrate demonstrează vina inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, fără a specifica în ce

constau elementele calificative a tentativei de omor, învinuirea fiind

subiectivă. Astfel, instanțele judecătorești nu au constatat în acțiunile

inculpatului intenția de a o lipsi de viață pe Razlovan T.

Mai mult, cauzarea leziunilor corporale, care potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr. 105 D din 07.03.2014, au fost calificate vătămări

ușoare, nici de cum nu poate fi încadrată ca tentativă de omor.

Din probele administrate rezultă că inculpatul a fost reținut la 03 septembrie

2014, unde Razlovan M. a fost asistat de apărătorul din oficiu Onea V.

Ulterior, rudele inculpatului, cunoscînd că ultimul este reținut, la data de

09.09.2014, au încheiat contract de asistență juridică cu avocatul Burduja S.,

care a prezentat mandatul de împuterniciri.

Potrivit art. 66 alin. (2) pct. 5) CPP, învinuitul, inculpatul, are dreptul,

din momentul punerii sub învinuire, să aibă asistența unui apărător ales de el,

prevederi stipulate și în art. 6 alin. (2) CEDO.

Prin urmare, prevederile normelor date, denotă că, dacă inculpatul și-a

ales apărător, serviciile apărătorului din oficiu decad din momentul

prezentării de către apărătorul ales de inculpat a împuternicirilor, iar

investigarea acțiunilor procedurale ulterioare, vor fi înfăptuite nemijlocit cu

avocatul ales de către inculpat.

Necătînd la faptul că apărătorul ales de inculpat, avocatul Burduja S. la

09.09.2014 a prezentat mandatul cu împuterniciri, procurorul la 12.09.2014 a

emis ordonanța de punere sub învinuire și efectuiază acțiuni procedurale cu

inculpatul, prin audierea lui Razlovan M. în calitate de învinuit în prezența

avocatului Onea V., împuternicirile căruia au decăzut la data de 09.09.2014.

Astfel, prin efectuarea acestor acțiuni, procurorul a violat dreptul

inculpatului la apărare, iar potrivit prevederilor art. 66 CPP, art. 6 CEDO în

coroborare cu art. 251 CPP, atrag după sine nulitatea actelor procedurale.

Totodată a fost încălcat prevederile art. 63 alin. (2) pct. 3) CPP, astfel

6

odată ce ordonanța de punere a persoanei sub învinuire se consideră nulă,

devin nule și toate celelalte acte procesuale.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului, solicitînd

inadmisibilitatea recursului declarat, pe motiv că recurentul solicită

reaprecierea probelor, temei ce nu se regăsește în prevederile normei art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală. Acțiunile procesuale în cadrul cauzei

penale au fost efectuate legal, nefiind admise încălcarea anumitor prevederi

ale legii procesual-penale, ce ar condiționa comiterea unor erori de drept.

Instanța de apel corect a reținut starea de fapt și de drept, just încadrînd

acțiunile inculpatului în baza art. 2011 alin. (1) și 27, 145 alin. (1) Cod penal.

declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal

dispune inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres în art. 427 CPP, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnatului. Or, art. 427 alin.(1) CPP, prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit textului recursurilor declarate de inculpatul Razlovan M. și

avocatul acestuia Burduja S., autorii invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel pct. 8), 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că:

- hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd nu au

fost întrunite elementele infracțiunii;

- norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de

aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

7

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurenți nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursurilor menționate, nefiind stabilite

presupusele erori de drept invocate de autori.

Avocatul Burduja S. în numele inculpatului a făcut referire la pct. 8)

alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă în recurs critică încadrarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, invocînd că nu

s-a constatat în acțiunile inculpatului intenția de a o lipsi de viață pe partea

vătămată. Mai mult ca atît, inculpatul consideră că acțiunile sale se cuprind în

dispoziția art. 155 Cod penal - amenințarea cu omor.

Din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că instanța de apel a

motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la

respingerea apelului declarat de avocat în numele inculpatului și admiterea

apelului acuzatorul de stat, or, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Mai mult ca atît, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la

examinarea cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 -

101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele

administrate, le-a verificat minuțios, dîndu-le o apreciere justă prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, care coroborate în

ansamblu au confirmat vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor

prevăzute în art. 201 1 alin.(1) și 27, 145 alin. (1) Cod penal.

Astfel, sub aspectul situației de “neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, instanța de apel, judecînd apelurile, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, celor cercetate

în cadrul ședinței instanței de apel, a audiat partea vătămată Razlovan T.,

inculpatul Razlovan M., și verificînd actele cauzei: - declarațiile martorilor Purcel

I., Malai M., Malai A., Moroșanu N., - proces-verbal de sesizare despre săvîrșirea sau

pregătirea pentru săvîrșirea infracțiunii, - procesele-verbale de cercetare la fața locului

din 04.03.2014, - actul de evaluare a condițiilor de trai a familiei Razlovan, conform

căruia problema de bază este comportamentul violent a lui Razlovan M., -

raportul de examinare psihologică, potrivit căreia Razlovan T. este victimă a

8

violenței în familie, cu consecințe negative asupra ei și copilului minor

Razlovan E., - rapoartele de expertiză medico-legale nr. 79 D din 19.02.2014 și nr.

105 D din 07.03.2014, potrivit căreia părții vătămate Razlovan T. i-au fost

cauzate vătămări neînsemnate, iar pe episodul din 04.03.2014, victimei i-au

cauzat vătămări ușoare, probe, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au

confirmat vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor incriminate.

După cum rezultă din conținutul recursurilor, autorii nu sunt de acord

cu condamnarea lui Razlovan M. în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal,

deoarece nu s-a dovedit intenția acestuia de a lipsi de viață victima, iar

inculpatul consideră că acțiunile lui corect urmau a fi încadrate în baza art.

155 Cod penal.

Argumentele recurenților în acest sens nu pot fi reținute, deoarece

acțiunile inculpatului corect au fost calificate ca tentativa de omor a unei

persoane.

Instanța de recurs consideră neîntemeiat argumentul inculpatului și

avocatului acestuia, precum că acțiunile lui Razlovan M. nu întrunesc

elementele infracțiunii tentativei de omor, deoarece situația de fapt a fost

stabilită de instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu

probator administrat și, ca urmare, a fost stabilită o corectă determinare și

constatare juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvîrșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute de art.

27, 145 alin. (1) Cod penal.

Prin urmare, instanța de apel corect a constatat că acțiunile lui Razlovan

M. au fost îndreptate spre lipsirea de viață a lui Razlovan T., care nu și-au

produs efectul din cauza că a intervenit Purcel I., iar intenția inculpatului de a

curma viața victimei este dovedită prin caracterul, localizarea leziunilor

cauzate părții vătămate, mecanismul producerii acestora, obiectul cu care au

fost produse, precum și prin declarațiile părții vătămate, a martorului Purcel

Inga, raportul de expertiză medico-legală nr. 105 D din 07.03.2014, potrivit

căreia la Razlovan T. au fost depistate leziuni corporale sub formă de plăgi tăiate

a feții (de la baza urechii drepte marginea ei de sus pînă în regiunea orbiculară

din dreapta cu lungimea de 12 cm, cu hemoragie activă, arterială din artera

temporală și ramificațiile ei, și o plagă tăiată cu lungimea de 6 cm) care au fost

produse cu un corp tăietor, care duc la dereglarea sănătății de scurtă durată și se

califică ca vătămări ușoare.

9

Tentativa de omor poate fi o tentativă întreruptă, dacă subiectul nu a

putut să-și continuie fapta, intervenind anumiți factori care l-au împiedicat

să-și desfășoare mai departe activitatea infracțională.

Astfel, inculpatul a conștientizat nu doar acțiunile pe care le-a

întreprins, dar și rezultatul final al acestora, neducîndu-și intenția pînă la

capăt numai din cauză că pînă la urmă a intervenit cet. Purcel I.

Instanța de apel corect a apreciat declarațiile părții vătămate Razlovan

T. și a martorului Purcel I., care au descris amănunțit acțiunile inculpatului.

Prin declarațiile respective este combătută versiunea recurenților precum că

în acțiunile inculpatului lipsește intenția de omor.

Cît privește motivul invocat de inculpat în recurs, care critică aprecierea

juridică a acțiunilor sale (art. 27, 145 alin. (1) CP), solicitînd calificarea acestora

în baza art. 155 Cod penal – amenințarea cu omor, instanța de recurs îl

consideră ca neîntemeiat, menționînd că, la delimitarea infracțiunilor

prevăzute la art. 27, 145 alin. (1) și 155 Cod penal, trebuie luate în calcul

elementul subiectiv al componenței infracțiunii și toate circumstanțele de fapt

ale cauzei (modalitatea consumării infracțiunii, comportamentul post-

infracțional al inculpatului etc.).

Sub acest aspect, Colegiul penal conchide ca fiind juste și corecte

concluziile instanței de apel că inculpatul a întreprins acțiuni materiale

concrete direcționate spre intenția de a lipsi de viață partea vătămată, și

anume aplicarea multiplelor lovituri cu cuțitul, în regiunea feței, dar nu

posibilitatea reală să-și realizeze amenințarea, care pentru determinarea unui

asemenea pericol este necesar ca amenințarea să-i provoace victimei temere,

neliniște sau panică.

Nerecunoașterea de către inculpat că el a acționat cu intenția de a omorî

victima, nu generează reîncadrarea acțiunilor acestuia în componența altei

norme penale solicitate, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost

prezentate probe care înlătură dubiul judiciar și dovedesc incontestabil

legătura cauzală între fapta comisă, acțiunile inculpatului și intenția acestuia.

Afirmația recurenților, precum că instanța de apel incorect a apreciat

probele cauzei, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursurilor, deoarece

ca probe, acestea au fost administrate cu respectarea procedurii penale,

verificate și apreciate de către instanță la modul cuvenit.

Mai mult că, aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de

10

către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu

excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis

încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat

comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea

probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărîri de condamnare sau de achitare.

Cît privește argumentul avocatului nominalizat la pct. 6.3 din decizie,

Colegiul penal conchide că nu pot fi reținute, deoarece după cum rezultă din

actele cauzei, ordonanța de punere sub învinuire a fost emisă la 12 iunie 2014

(f.d.93, vol.I), care la 04 septembrie 2014 a fost adusă la cunoștință lui

Razlovan M. în prezența apărătorului acestuia Onea V., contra semnătură

(f.d.118-119), după ce Razlovan M. a fost reținut la 03.09.2014.

Instanța ține să menționeze, că prin raportul din 09.06.2014, organul de

urmărire penală a propus punerea sub învinuire în contumacie a lui Razlovan

M. în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 201 1 alin. (1) și 27, 145 alin. (1)

Cod penal, cu anunțarea în căutare și dispunerea investigațiilor de căutare,

deoarece ultimul se ascundea.

Astfel, la 04 septembrie 2014 cînd lui Razlovan M. i-a fost adusă la

cunoștință ordonanța de punere sub învinuire, avocatul Burduja S. nu

dispunea de împuterniciri privind acordarea asistenței juridice lui Razlovan

M., deoarece contractul de asistență juridică a fost încheiat la 09.09.2014

(f.d.123, vol. I).

Mai mult ca atît, potrivit art. 63 alin. (1) CPP, bănuitul este persoana

fizică față de care există anumite probe că a săvîrșit o infracțiune pînă la

punerea ei sub învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit

prin unul din următoarele acte procedurale, după caz:

1) procesul-verbal de reținere;

2) ordonanța sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive

neprivative de libertate;

3) ordonanța de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit.

Razlovan M. a fost reținut în baza procesului-verbal de reținere din 03

septembrie 2014 (f.d.115, vol.I), iar prin ordonanța procurorului în

Procuratura r-lui Criuleni, A. Salcuțan din 12 iunie 2014, care i-a fost adusă la

cunoștință lui Razlovan M. la 04.09.2014, acesta a fost pus sub învinuire

(f.d.118-119, vol.I).

11

În acest caz, Razlovan M., constatînd că prin aceasta i-au fost încălcate

drepturile și libertățile constituționale, nu a fost lipsit de dreptul de a contesta

acțiunile și hotărîrile organului de urmărire penală judecătorului de instrucție

în conformitate cu prevederile art. 313 Cod de procedură penală și în termenii

stabiliți de această normă procesual-penală.

Potrivit art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, cu

excepția prevederilor alin.(2), atrage nulitatea actului dacă au fost invocate în

cursul efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi

penale – cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de

judecată – cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în

cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Totodată, la 16.09.2014 învinuitului Razlovan M. în prezența

apărătorului Burduja S. le-au fost prezentate materialele cauzei, iar după ce

aceștia au luat cunoștință cu ele, apărătorul învinuitului a înaintat cerere,

indicînd că, demersul referitor la încadrarea acțiunilor învinuitului va fi

depus în procuratura Criuleni la data de 19.09.2014, ora 1000, însă referitor la

încălcarea prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,

careva cereri sau demersuri nu au declarat, ceea ce prezumă că au fost de

acord cu legalitatea actelor procedurale (f.d. 128-129, vol.I).

În sensul art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Cele menționate denotă, că a fost respectat dreptul inculpatului la

apărare.

Referitor la eroarea invocată prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod

de procedură penală, Colegiul penal reține următoarele.

Pct. 16) alin. (1) art. 427 CPP poate fi invocat atunci cînd norma de drept

aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași

norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție în cauze similare.

Acest temei este îndreptat spre unificarea practicii judiciare.

Or, se menționează că la invocarea temeiului respectiv de drept, sarcina

probațiunii îi revine recurentului, care prin exemple elocvente cu referire la

cauze concrete, trebuie să demonstreze faptul că instanța de recurs în cauze

12

similare a adoptat soluții contradictorii cu cele reținute în speță.

Mai mult, se mai reține și faptul că, în spețe care pun problema

divergenței de jurisprudență, rolul Curții nu este acela de a constata din

oficiu asupra căror cauze s-a aplicat diferit normele de drept, ci acestea

trebuie să fie indicate expres în textul recursului, pentru a fi supuse verificării.

Totodată, în această ordine de idei este necesar de menționat că Curtea

Europeană a Drepturilor Omului a statuat deja în jurisprudența sa, că simpla

existență a unei abordări jurisprudențiale diferite, la nivelul instanțelor

naționale, asupra unor spețe similare, nu implică în mod automat o violare a

dreptului la un proces echitabil. De asemenea, Curtea a admis că o unificare a

jurisprudenței naționale necesită o anumită perioadă de timp, astfel încât un

interval rezonabil în care coexistă mai multe soluții jurisprudențiale asupra

unor situații similare, este compatibil cu dreptul la un proces echitabil.

Prin urmare, Colegiul conchide că avocatul formal a făcut referire la

pct. 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, astfel se consideră

necorespunzătoare potrivit cerințelor avute în vedere de legislator la stabilirea

acestui temei de recurs.

Reieșind din circumstanțele menționate, Colegiul penal conchide,

asupra inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Razlovan

Mihail și avocatul acestuia Burduja Sergiu, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2015, în cauza penală în privința

lui Razlovan Mihail Gheorghi, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 03 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

13