1ra-1174/2015 — art. 186 al.2 lit.b,c,d CP

Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 03 februarie 2015, Scripcari Dmitri a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal la 3 luni închisoare. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat, pe un termen de probă de 1 an. Prin aceeași sentință, a fost condamnată și Leahu Ana, dar în privința ei hotărârile judecătorești nu se contestă.

Instanța de fond a constatat că la 23 mai 2014, aproximativ ora 18.00, Scripcari Dmitri și Leahu Ana au pătruns în vila lui Musteața Adrian, situată pe teritoriul Î.P. „Crângul Priveghetorilor”, s. Izbiște, r-nul Criuleni, de unde au sustras pe ascuns o masă din lemn la prețul de 9000 lei, un scaun-fotoliu la prețul de 2500 lei, un cămin electric la prețul de 2000 lei, 50 de tricouri cu logotipul „artera” la prețul total de 1500 lei, 10 chipiuri cu logotipul „artera” la prețul de 300 lei, o masă 1 de cusut la prețul de 800 lei, un stativ - triped la prețul de 2500 lei, o masă și două scaune din lemn la prețul de 2000 lei, o ladă veche din lemn pentru haine la prețul de 800 lei, o statuetă din bronz la prețul de 2000 lei, un aparat foto de model „FED” la prețul de 2000 lei, un aparat foto de model „AGFA” la prețul de 1800 lei, 7 penale din lemn la prețul de 700 lei, cauzându-i părții vătămate o daună considerabilă, în valoare de 29.100 lei. Instanța a reținut că inculpatul s-a eschivat de la prezentarea în ședințele de judecată, fiind anunțat în căutare, dispunând examinarea cauzei în lipsa lui. Totodată, în cadrul urmăririi penale inculpatul a recunoscut vina integral, declarând că ei au sărit gardul, apoi Leahu Ana a intrat prin geam în casă, iar el a rămas în ogradă. Aflându-se în casă ea îi transmitea peste fereastră bunuri materiale. Pe urmă, împreună au dus lucrurile la automobil. Colaboratorii poliției au efectuat percheziția în gospodăria lui de unde au ridicat bunurile sustrase din vilă. Se căiește de fapta comisă. Instanța a indicat că vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate și i-a încadrat acțiunile în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, ca furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, de două persoane, prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea daunei în proporții considerabile. La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod penal, că inculpatul este caracterizat satisfăcător, nu are antecedente penale, concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Procurorul a declarat apel, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal la 1 an închisoare, cu executare. Apelantul a invocat că inculpatul până în prezent nu a restituit părții vătămate prejudiciul cauzat prin infracțiune, că instanța a încălcat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, nu a ținut cont că inculpatul s-a ascuns de la prezentarea în ședința de judecată, a aplicat iluzoriu prevederile art. 90 Cod penal, bazându-se pe circumstanțe care nu au fost constatate în cadrul examinării cauzei. Mai mult, există riscul comiterii de noi infracțiuni de către inculpat. Pedeapsa, fiind prea blândă, nu va fi realizat scopul legii penale.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015, apelul a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre. Scripcari Dmitri a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal la 1 an închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere. Instanța de apel a reținut că inculpatul nu s-a prezentat la examinarea cauzei, fiind anunțat în căutare, a dat depoziții în calitate de învinuit, fiind familiarizat cu acuzația adusă și copia de pe ordonanța privind aplicarea măsurii preventive. La examinarea cauzei în instanța de fond, inculpatul nu s-a prezentat, necătând că a fost citat. Partea vătămată a relatat că inculpații nu i-au restituit prejudiciul. 2 Totodată, instanța de fond nu a avut temei pentru a aplica prevederile art. 90 Cod penal în privința inculpatului și a-i stabili un termen atât de mic de închisoare, ținând cont de comportamentul antisocial al acestuia, care nu a reparat în întregime prejudiciul material, a încălcat ordonanța de nepărăsire a localității, nu a dat dovadă de reeducare și de căință sinceră în cele comise. Astfel, inculpatul poate fi reeducat numai prin izolarea de societate.

Avocatul Olga Stoianova a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței. Recurentul a indicat că pedeapsa aplicată de instanța de apel este prea aspră, inculpatul a recunoscut vinovăția, s-a căit sincer, nu are antecedente penale, nu prezintă pericol social, are la întreținere un copil minor, este caracterizat satisfăcător. Instanța de fond a aplicat întemeiat prevederile art. 90 Cod penal. Nu poate fi reținut argumentul invocat de instanța de apel că inculpatul s-a eschivat de la prezentarea în ședințele de judecată, plecând peste hotarele țării or, informația sau alte probe privind plecarea peste hotarele țării lipsește la materialele cauzei. Mai mult, nu poate fi invocată nerespectarea obligației de prezentare în ședințele de judecată, deoarece lipsesc probe că asemenea obligație ar fi fost adusă la cunoștința inculpatului. Nu sunt anexate probe că inculpatul a părăsit localitatea, sau țara. În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 - 430 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii atacate în acest sens. Însă, în recursul inițial, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5 din decizie). Circumstanțele enunțate denotă că recursul dat nu întrunește condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica. Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept 3 comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recurs, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a deciziei contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, denotă că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținând cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale. Mai mult, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, recursul este întemeiat doar pe critica modului în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal. Pe lângă aceasta, concluzia instanței de apel coroborează și cu faptul că conform prescripțiilor art. 90 Cod penal, dacă instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, instanța de apel pronunțându- se argumentat asupra motivelor în latura pedepsei penale. Însă, potrivit descriptivului sentinței, asemenea circumstanțe instanța de fond nu a constatat (pct. 2. din decizie) Circumstanțele enunțate denotă că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că i-a aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat. 4 Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Astfel, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Olga Stoianova, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2015, în privința inculpatului Scripcari Dmitri Dmitri, deoarece este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 decembrie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 5