1ra-1013/2016 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-1013/2016 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1013/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Criuleni din 25 septembrie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, declarat

de avocatul Victor Pavlov, în numele inculpatei

Dabija Elena Grigori, născută la

11 martie 1984 în mun. Chișinău, locuitoare a s.

Măgdăcești, r-nul Criuleni, cetățeancă a R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 28.11.2013 – 25.09.2014,

instanța de apel: 14.10.2014 – 21.04.2015,

instanța de recurs: 02.07.2015 – 17.11.2015

instanța de apel: 14.12.2015 – 17.02.2016,

instanța de recurs: 15.04.2016 – 05.07.2016.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă :

fost condamnată în baza art. 186 al. 2 lit. с), d) Cod penal la 1 ani și 6 luni

închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 1 an.

în timpul zilei, cu scopul de a sustrage bunurile altei persoane, a pătruns în salonul

autoturismului de modelul ”Mazda 323”, parcat în apropierea casei ei din s.

Măgdăcești, r-nul Criuleni, de unde pe ascuns, din torpedou, a sustras 12.000 lei

MD și 1.200 euro, care conform ratei oficiale de schimb stabilită de Banca

Națională a Moldovei la data comiterii infracțiunii constituiau 20.317,32 lei și care

îi aparțineau lui Gheorghiță A., cauzându-i un prejudiciu considerabil, în cuantum

de 32.317,32 lei.

1

Instanța a reținut că inculpata nu a recunoscut vina și a declarat că partea

vătămată, plecând la muncă peste hotare împreună cu concubinul ei Vrancean A., a

rugat-o să-i găsească cumpărători pentru tractorul pe care intenționa să-l vândă.

Aceștia, revenind acasă la 03 septembrie 2013, au dus tractorul la Nisporeni,

lăsând mașinile lor de model BMW-7 la poarta casei ei. Nu a sustras careva bani

din aceste mașini, iar automobil de model „Мazda-323”, în acea zi, nici nu s-a aflat

la poarta casei ei.

Partea vătămată Gheorghiță A., în cadrul urmăririi penale, a relatat că banii

obținuți din vânzarea tractorului, în sumă de 1.200 euro și suma de 16.500 lei i-a

pus în torpedoul automobilului de model „Мazda-323”, pe care l-a parcat lângă

casa inculpatei. Cheile le-a lăsat lui Vrancean A. Ulterior, amintind-și că nu a luat

banii, l-a contactat pe acesta la telefon. Ultimul, verificând automobilul, i-a spus că

în torpedou sunt doar 4.500 lei. Discutând cu inculpata la telefon, a aflat că banii

sunt la ea, iar a doua zi aceasta i-a restituit 12.000 lei și doar 200 euro, declarându-i

că suma de 1.000 euro îi va fi restituită de către Vrancean A.

Martorul Vrancean A. a solicitat să fie date citirii declarațiile depuse în

cadrul urmăririi penale, din motiv că le-a uitat. La urmărirea penală, el a indicat că

Gheorghiță A. i-a povestit că inculpata a recunoscut că a luat din mașină bani în

sumă de 1.200 euro și 12.000 lei, a doua zi restituindu-i doar 200 euro și 12.000

lei, i-a spus că 1000 euro urmează să-i restituie el, deoarece nu participă la

întreținerea copilului minor comun.

Instanța a reținut că depozițiile inculpatei nu corespund adevărului,

circumstanțelor cauzei și sunt date cu scop de apărare, fiind combătute prin

declarațiile părții vătămate Gheorghiță A., martorului Vrancean A. și probele

administrate de acuzare.

Potrivit procesului-verbal din 16 septembrie 2013, de la partea vătămată au

fost ridicate cele 12.000 lei și 200 euro, care i-au fost sustrași din torpedoul mașinii

lui, „Мazda 323”, și ulterior restituiți de Dabija E.

Conform procesului-verbal de cercetare a bancnotelor ridicate de la partea

vătămată, cu fototabelul anexat la el, suma de 12.000 lei se compune din bancnote

cu nominalul de 50 lei, iar suma de 200 euro se compune din 9 bancnote cu

nominalul de 20 euro, și 2 bancnote cu nominalul de 10 euro.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatei în baza art. 186 al. 2 lit. с), d) Cod

penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit

prin pătrundere în alt loc pentru depozitare, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 4, 5, 6, 7, 75

Cod penal, că inculpata anterior a fost condamnată, având antecedente penale

stinse, că se caracterizează pozitiv și are la întreținere un copil minor,

concluzionând că corectarea și reeducarea ei este posibilă fără izolare de societate.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpata să fie achitată.

Apelantul a invocat că instanța și-a fondat concluziile pe declarațiile părții

vătămate, ale martorului Vrancean A. și pe procesul-verbal de ridicare a banilor.

2

Dar, declarațiile părții vătămate de la urmărirea penală au fost date citirii în

cadrul procesului de judecată cu încălcarea prevederilor art. 371 Cod de procedură

penală, deoarece inculpata nu a participat la confruntări cu această persoană, drept

urmare, fiind privată de posibilitatea de a-i formula întrebări, de a înainta cereri și

de a face obiecții.

Mai mult, legea prevede o condiție specială pentru darea citirii declarațiilor

în ședința de judecată – imposibilitatea absolută de a se prezenta în instanță. Or,

din materialele cauzei se constată că această condiție lipsește, deoarece cauza

penală a fost transmisă în judecată la 28.11.2013, sentința fiind pronunțată pe

25.09.2014, iar potrivit informației prezentate de procuror, partea vătămată a

părăsit țara abia la 17.07.2014, dată până la care au avut loc mai multe ședințe de

judecată, la care nu este clar din ce motive a lipsit partea vătămată.

Prin urmare, declarațiile părții vătămate nu puteau fi citite în ședința de

judecată, deci proba dată a fost administrată cu încălcări grave de procedură, fapt

ce face dubioasă pertinența ei și exclude posibilitatea punerii ei la baza unei

sentințe.

În ședința de judecată din 25 septembrie 2014, la solicitarea procurorului, s-

au dat citirii declarațiile martorului Vrancean A., depuse în cadrul urmăririi penale,

din motiv că martorul nu ține minte ce declarații a făcut.

Art. 371 Cod de procedură penală prevede expres cazurile când pot fi date

citire declarațiilor, or, faptul că martorul nu ține minte declarațiile făcute anterior

nu se regăsește în norma citată. Mai mult, în cazul dacă se va constata că martorul

face declarații false, el poate fi tras la răspundere penală. În ședința de judecată

Vrancean A. a încercat să se folosească de dreptul său de a nu face declarații, fiind

concubinul inculpatei, dar lui i s-a respins această cerere, fiind obligat să facă

declarații (v.2 f.d. 39, 41). Circumstanțele expuse impun necesitatea excluderii și

acestei probe din lista celor care pot fi puse la baza sentinței.

Totodată, declarațiile acestui martor urmează a fi apreciate critic, acesta fiind

în relații ostile cu inculpata, fiind în litigiu privind stabilirea domiciliului copilului

lor minor și a încasării pensiei de întreținere.

Potrivit procesului-verbal de ridicare din 16 septembrie 2013, de la

Gheorghiță A. au fost ridicați numai 12.000 lei, în bancnote a câte 50 lei, altceva

nu a fost ridicat nimic. În lista participanților, este indicat la cifra 2 - Vrancean A.,

iar semnătura lui lipsește. Nu este clar de ce a fost inclus dacă nu a participat, sau

de ce lipsește menținea că a refuzat să semneze și din ce motiv.

Necătând la faptul descris, la aceeași dată, ofițerul de urmărire penală E.

Bătrîncea, în prezența specialiștilor Gheorghiță A. și Vrancean A., fără a indica

numărul cauzei penale, a examinat 12.000 lei în bancnote cu valoarea nominală de

50 lei în număr de 240, 19 bancnote cu valoarea de 20 euro și 2 bancnote cu

valoarea de 10 euro, nefiind clar de ce persoanele date au fost incluse în calitate de

specialiști și de unde s-au luat bancnotele de euro, or, potrivit procesului-verbal de

ridicare din 16.09.2013, de la Gheorghiță A. au fost ridicate doar bancnote de lei.

Pe lângă aceasta, procesul-verbal de ridicare a banilor este datat cu 16.09.2013, iar

procesul-verbal de restituire a acestor bani este datat cu 13.09.2013, nefiind clar

cum au ajuns banii restituiți deja la 13.09.2013 să fie examinați de ofițer pe

3

16.09.2013. Deci, și această probă, administrată cu încălcarea procedurii, nu poate

fi admisă drept argument în sensul condamnării inculpatei.

La materialele cauzei lipsesc cu desăvârșire careva înscrisuri care să

confirme că automobilul de model „Мazda-323” aparține părții vătămate, că

inculpata a pătruns în acest automobil, sau că banii ridicați de la partea vătămată au

fost în posesia inculpatei.

3.1. A declarat apel și inculpata, solicitând casarea sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care să fie achitată.

Apelanta a indicat că instanța de fond nu s-a expus asupra tuturor

circumstanțelor cauzei, și anume că ea, găsind un cumpărător, a primit până la 01

septembrie 2013 avansul pentru tractorul pe care îl procurase anterior cu Vrancean

A. Ulterior, acesta împreună cu Gheorghiță A. au transportat tractorul

cumpărătorului și au primit restul prețului tractorului, în mărime de 1.200 euro,

aceștia fiind de fapt bani comuni, ai săi și a lui Vrancean A. Ultimul a abordat

asemenea strategie pentru a dobândi banii în sumă de 1.000 euro, pe care ea i-a

primit în calitate de avans înainte de întoarcerea lui Vrancean A. de peste hotare.

Banii ridicați de către organul de urmărire penală nu-și găsesc încadrarea în

speța respectivă, nefiind ridicate amprentele de pe bancnote, de pe ușa

automobilului și torpedou.

Instanța a emis o hotărâre ilegală, fără suport juridic, fiind neglijat faptul că

partea vătămată s-a adresat la poliție abia la 10 septembrie 2013, în instanța de

fond nu s-a prezentat, nu a înaintat acțiune civilă, adică prin comportamentul său

demonstrează că nu a avut nicio pierdere, sprijinindu-l pe Vrancean A. să obțină

banii pe care ea îi primise în calitate de avans.

Conflictul a apărut din motiv că ea nu a fost de acord ca Vrancean A. să-i

împrumute acești bani lui Gheorghiță A.

2015, apelurile au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Dabija Elena a fost achitată pe art. 186 al. 2 lit. с), d) Cod penal, din motiv că

nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Instanța de apel a conchis, că învinuirea este bazată pe presupuneri, care nu

pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, nefiind prezentate dovezi care să

demonstreze incontestabil vinovăția inculpatei.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și menținerea sentinței.

Recurentul a indicat că vina inculpatei în comiterea infracțiunii imputate este

confirmată prin cumulul de probe administrate, descrise în sentință, instanța de

apel dându-le o apreciere incorectă.

Soluția instanței de apel contravine prevederilor art. 419 Cod de procedură

penală, iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

noiembrie 2015, recursul a fost admis, casată total decizia atacată și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

4

probelor examinate în instanța de fond, și anume:

depozițiile părții vătămate Gheorghiță A. de la urmărirea penală, ale

martorului Vrancean A., plângerea părții vătămate Gheorghiță A. din 10

septembrie 2013, adresată inspectorului-șef de poliție al r-nului Criuleni, procesul-

verbal din 16 septembrie 2013, de ridicare de la Gheorghiță A. a bancnotelor în lei,

în suma de 12.000 lei și 200 euro care au fost sustrași din torpedoul mașinii

„Mazda 323”, și care ulterior i-au fost restituiți de Dabija E., procesul-verbal de

cercetare a bancnotelor ridicate.

februarie 2016, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a constatat, că vinovăția inculpatei este dovedită pe deplin

prin probele administrate, cercetate și verificate în instanța de apel, și anume:

declarațiile părții vătămate Gheorghiță A., date în cadrul urmăririi penale,

depozițiile martorului Vrancean A., prin care a explicat că nu-și amintește ce s-a

întâmplat, solicitând să se dea citire depozițiilor date de către el în cadrul urmăririi

penale, plângerea părții vătămate Gheorghiță A., adresată la 10 septembrie 2013

inspectorului-șef de poliție al r-nului Criuleni, procesul-verbal de ridicare din 16

septembrie 2013, în procesul căruia de la Gheorghiță A. au fost ridicate bancnote

în lei, în suma de 12.000 lei și 200 euro, procesul-verbal de cercetare a bancnotelor

ridicate de la Gheorghiță A., cu foto-tabela anexată la el, prin care s-a stabilit că

suma de 12.000 lei se compunea din bancnote cu nominalul de 50 lei, iar suma de

200 euro se compunea din 9 bancnote cu nominalul de 20 euro și 2 bancnote cu

nominalul de 10 euro.

Declarațiile părții vătămate Gheorghiță A. și ale martorului Vrancean A.,

coroborează între ele, sunt veridice, coerente și consecvente, care relatează într-o

modalitate precisă și fără careva divergențe acțiunile infracționale ale inculpatei,

coroborează și cu materialele administrate la faza urmăririi penale, și anume, cu

procesul-verbal de ridicare din 16 septembrie 2013.

Martorul Vrancean A. a dat aceste declarații sub jurământ, însă dat fiind că,

nu-și amintește declarațiile făcute anterior, ele au fost aduse la cunoștință și

confirmate în ședința de judecata. Mai mult, la audierea martorului în instanța de

fond a fost prezentă inculpata și apărătorul său, fiind în drept sa pună întrebări

martorului pentru elucidarea circumstanțelor cauzei.

Martorul Vrancean A. nu a menționat că ar fi în relații ostile cu inculpata, iar

alte probe care să indice asupra faptului invocat de către apărare nu au fost

administrate. Totodată, inculpata nu a demonstrat prin probe că Vrancean A., care

este concubinul ei, are careva obligații patrimoniale față de ea.

Totodată, partea vătămata Gheorghiță A., la 10 septembrie 2013 a depus

plângere prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a Dabija E., care la 03

septembrie 2013, din torpedoul automobilului de model „Mazda 323” i-а sustras

banii în sumă de 12.000 lei si 1.200 euro, cauzându-i astfel un prejudiciu material

considerabil, în cuantum de 33.000 lei.

Declarațiile părții vătămate Gheorghiță A., conform căror inculpata i-а întors

suma de 12.000 lei si 200 euro, coroborează cu procesul-verbal de ridicare din 16

septembrie 2013 și cu procesul-verbal de cercetare a bancnotelor ridicate de la

5

Gheorghiță A., prin care a fost stabilit că, suma de 12.000 lei se compunea din

bancnote cu nominalul de 50 lei, iar suma de 200 euro se compunea din 9 bancnote

cu nominalul de 20 euro si 2 bancnote cu nominalul de 10 euro.

Prin recipisa din 13 septembrie 2013, Gheorghiță A. a confirmat că a primit

de la ofițerul de urmărire penală suma de 12.000 lei și suma de 200 euro.

Argumentele apărării precum că, unele acțiuni procesuale (procesul-verbal de

ridicare din 16 septembrie 2013, procesul-verbal de cercetare din 16 septembrie

2013 a bancnotelor ridicate de la pătimitul Gheorghiță A.) au fost efectuate în afara

declanșării urmăririi penale, sunt neîntemeiate, or, fiindu-i prezentate atât

inculpatei, cât și apărătorului acesteia materialele cauzei penale, la terminarea

urmăririi penale, careva obiecții la subiectele abordate în instanța de apel de către

avocatul Victor Pavlov nu au fost formulate conform prevederilor art. 251 Cod

procedură penală.

Nu pot fi reținute declarațiile inculpatei că, a luat avansul pentru tractorul pe

care anterior îl procurase cu Vrancean A., acestea nefiind confirmate prin careva

probe pertinente și concludente, venind în contradicție cu declarațiile părții

vătămate Gheorghiță A. și ale martorului Vrancean A., precum și cu materialele

administrate la faza urmăririi penale.

Mențiunea apărării precum că, partea vătămata Gheorghiță A. s-a adresat cu

о plângere la poliție la data de 10 septembrie 2013 (peste 7 zile) nu indică că

partea vătămata nu a avut nici о pierdere, dovedind că acesta s-a adresat la poliție

după ce inculpata i-а întors la data de 04 septembrie 2013 suma de 12.000 lei și

200 euro, și a refuzat să-i restituie suma de 1.000 euro.

casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpata să fie achitată.

Apelantul a invocat că concluziile instanței de apel sunt eronate și arbitrare.

Astfel, potrivit ordonanței privind începerea urmăririi penale din 16

septembrie 2013, a fost pornită urmărirea penală în baza materialului nr 635 REI-1

din 11 septembrie 2013, cauzei penale fiindu-i atribuit numărul 2013210445.

Prin prisma art. 1 alin. (1) Cod de procedură penală, procesul penal se

consideră început în momentul sesizării organului competent, adică la 11

septembrie 2013, și nu la 10 septembrie 2013 după cum invocă instanța de apel,

nefiind clară existența la materialele cauzei a proceselor-verbale din 10 septembrie

2013.

Conform ordonanței de recunoaștere în calitate de parte vătămată,

Gheorghiță A. a primit acest statut la 12 septembrie 2013, în ordonanță fiind

indicat numărul cauzei penale 2013210445, cauza fiind pornită la 16 septembrie

2013.

Tot la 12 septembrie 2013 a fost întocmit procesul-verbal de audiere al părții

vătămate.

În circumstanțele date, concluzia instanței de apel este absolut eronată, or,

potrivit Recomandării nr. 38 a Curții Supreme de Justiție Cu privire la acțiunile

procesuale care pot fi efectuate din momentul sesizării sau autosesizării organului

competent până la declanșarea urmăririi penale ”La modul concret, din momentul

6

înregistrării sesizării cu privire la infracțiune și până la momentul înregistrării

sesizării cu privire la infracțiune și până la darea soluției de începere a urmăririi

penale, pot fi efectuate: a) audierea martorilor, b) cercetarea la fața locului, c)

prezentarea spre recunoaștere, d) experimentul, e) examinarea corporală, f)

examinarea cadavrului, g) constatarea tehnico-științifică și medico-legală.

Acțiunile respective se pot desfășura fără antrenarea făptuitorului. Efectuarea altor

acțiuni procesuale, cu excepția celor enumerate mai sus, până la începerea

urmăririi penale nu se admite, sub riscul excluderii probelor (datelor) în baza art.

94 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.”.

Recunoașterea persoanei în calitate de parte vătămată și audierea acesteia nu

se regăsesc în lista de acțiuni permise.

Mai mult, solicitările apărării de audiere a părții vătămate în instanțele de

fond și de apel au fost respinse, cu acesta nefiind efectuate confruntări, iar

imposibilitatea absolută de a se prezenta în instanța de judecată, prevăzută expres

de art. 371 Cod de procedură penală, nu a fost probată.

Astfel, declarațiile părții vătămate nu pot servi ca mijloc de probă și nu pot fi

puse la baza unei sentințe de condamnare, citarea legală a părții vătămate nefiind

efectuată, or simpla prezentare a informației de traversare a frontierei nu servește

ca citare.

Totodată, prin apelul declarat, a fost invocată ilegalitatea administrării

probelor, și anume modalitatea de audiere a martorului în instanța de fond.

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 25 septembrie 2014, la

demersul procurorului, s-au dat citire declarațiilor martorului, din motiv că nu-și

amintește cele declarate.

Art. 371 Cod de procedură penală prevede expres cazurile când pot fi date

citire declarațiilor, or faptul că martorul nu ține minte declarațiile făcute anterior nu

se regăsesc în norma citată, iar în cazul când se constată că martorul face declarații

false, legea prevede și răspundere penală pentru aceasta.

Astfel, citirea declarațiilor în condițiile descrise impun necesitatea excluderii

acestei dovezi din lista probelor ce pot fi puse la baza unei sentințe.

Instanța de apel incorect a interpretat declarația privind relațiile ostile între

martorul Vrancean A. și inculpată, or, aceștia fiind anterior concubini, relațiile

ostile între ei sunt prezumate, martorul confirmând în instanța de fond că refuză să

participe la întreținerea copilului minor comun.

Prin ordonanța de ridicare din 16 septembrie 2013 s-a dispus ”efectuarea

ridicării de la Gheorghiță A. a 240 bancnote de lei cu valoarea nominală de 50 lei”.

Potrivit procesului-verbal de ridicare din 16 septembrie 2013 de la

Gheorghiță A. au fost ridicate 240 bancnote de lei cu valoarea nominală de 50 lei,

iar potrivit procesului-verbal de examinare a obiectului din 16 septembrie 2013

”prin examinare s-a constatat: bancnotele ridicate prin procesul-verbal de ridicare

din ?? septembrie 2013 reprezintă niște bancnote de lei MD cu valoarea nominală

”50” în număr de 240 lei care au diferite serii și bancnote de euro dintre care 9

bancnote de euro cu valoarea nominală ”20” și 2 bancnote cu valoarea nominală

”10” cu diferite serii”.

7

Bancnotele de euro nu puteau fi examinate, atât timp cât nu au fost ridicate,

nefiind clară apariția lor în procesul-verbal de examinare, iar actele procesuale nu

pot fi admise în calitate de probe și puse la baza unei sentințe.

Conform cererii din 16 septembrie 2013, Gheorghiță A. ”solicită să-i fie

eliberați banii care au fost recunoscuți în calitate de corp delict pe procesul penal

nr. 635 din 11 septembrie 2013”, iar potrivit recipisei din 13 septembrie 2013,

acesta declară ”am primit de la ofițerul de urmărire penală E. Bătrîncea suma de 12

mii lei moldovenești și 2 sute euro”.

Astfel, banii nu puteau fi examinați la 16 septembrie 2013, când acești bani

au fost restituiți la 13 septembrie 2013, nefiind clar ce bani au fost ridicați și

examinați la 16 septembrie 2013, dacă partea vătămată a primit la 13 septembrie

2013 - 12.000 lei și 200 euro și a predat la 16 septembrie 2013 - 12.000 lei.

Acuzarea nu a dovedit prin probe semnul calificativ al infracțiunii

incriminate – pătrunderea.

Potrivit declarațiilor martorului Vrancean A., acesta a lăsat cheile pe care i

le-a dat Gheorghiță A. pe masă.

Organul de urmărire penală nu a efectuat cercetarea la fața locului, nu a

ridicat careva amprente digitale sau alte urme de pe automobil sau din interiorul

automobilului.

Nu a fost demonstrat că inculpata a pătruns în interiorul automobilului sau a

intrat în posesia cheilor care, fiind lăsate de Vrancean A. pe masă, puteau fi luate și

de alte persoane.

Instanța nu a argumentat pe deplin sentința de condamnare, nu a scos această

sentință în afara oricărei bănuieli și nu a dovedit cert și incontestabil vinovăția

persoanei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),

10) și 12) Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

8

Potrivit art. 414 alin. (1) și (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

cât și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile

de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date. Conform art. 369 alin. (1), 371 alin. (1) Cod de procedură penală,

citirea în ședința de judecată a declarațiilor părții vătămate și a martorului depuse

în cursul urmăririi penale, pot avea loc, la cererea părților, în cazurile cînd există

contradicții esențiale între declarațiile depuse în ședința de judecată și cele depuse

în cursul urmăririi penale, când martorul lipsește în ședință și absența lui este

justificată fie prin imposibilitatea absolută de a se prezenta în instanță, fie prin

motive de imposibilitate de a asigura securitatea lui, cu condiția că audierea

martorului a fost efectuată cu confruntarea dintre acest martor și bănuit, învinuit

sau martorul a fost audiat în conformitate cu art.109 și 110. Potrivit art. 389 alin.

(3) Cod de procedură penală, declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi

penale pot fi puse la baza sentinței de condamnare numai în ansamblu cu alte probe

suficiente de învinuire și cu condiția că, la urmărirea penală, a avut loc

confruntarea cu bănuitul, învinuitul sau că martorul a fost audiat în condițiile art.

109 și 110, în cazul în care inculpatul nu a participat la confruntare cu acest martor

în cadrul ședinței de judecată. Conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în

hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu

rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 Cod de procedură penală, întrucât

o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs (Hotărârea

Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel, pct. 14.7).

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, potrivit descriptivului deciziei (pct. 8. din decizie):

a) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile apărării,

inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 3.1 și 8. din decizie, în special că:

„declarațiile părții vătămate de la urmărirea penală au fost date citirii în

cadrul procesului de judecată cu încălcarea prevederilor art. 371 Cod de

procedură penală, deoarece inculpata nu a participat la confruntări cu această

persoană, drept urmare fiind privată de posibilitatea de a-i formula întrebări, de a

înainta cereri și de a face obiecții. Legea prevede o condiție specială pentru darea

citirii declarațiilor în ședința de judecată – imposibilitatea absolută de a se

prezenta în instanță, iar din materialele cauzei se constată că această condiție

lipsește, deoarece cauza penală a fost transmisă în judecată la 28.11.2013,

sentința fiind pronunțată pe 25.09.2014, iar potrivit informației prezentate de

procuror, partea vătămată a părăsit țara abia la 17.07.2014, dată până la care au

9

avut loc mai multe ședințe de judecată, la care nu este clar din ce motive a lipsit

partea vătămată.

Prin urmare, declarațiile părții vătămate nu puteau fi citite în ședința de

judecată, deci proba dată a fost administrată cu încălcări grave de procedură, fapt

ce face dubioasă pertinența ei și exclude posibilitatea punerii ei la baza unei

sentințe.

În ședința de judecată din 25 septembrie 2014, la solicitarea procurorului,

s-a dat citire declarațiilor martorului Vrancean A., depuse în cadrul urmăririi

penale, din motiv că martorul nu ține minte ce declarații a făcut.

Art. 371 Cod de procedură penală prevede expres cazurile când pot fi date

citire declarațiilor, or, faptul că martorul nu ține minte declarațiile făcute anterior

nu se regăsesc în norma citată. Mai mult, în cazul dacă se va constata că martorul

face declarații false, el poate fi tras la răspundere penală. În ședința de judecată

Vrancean A. a încercat să se folosească de dreptul său de a nu face declarații,

fiind concubinul inculpatei, dar lui i s-a respins această cerere, fiind obligat să

facă declarații. Circumstanțele expuse impun necesitatea excluderii și acestei

probe din lista celor care pot fi puse la baza sentinței.

Potrivit procesului-verbal de ridicare din 16 septembrie 2013, de la

Gheorghiță A. au fost ridicați numai 12.000 lei, în bancnote a câte 50 lei, altceva

nu a fost ridicat nimic. În lista participanților, este indicat la cifra 2 - Vrancean A.,

iar semnătura lui lipsește. Nu este clar de ce a fost inclus dacă nu a participat, sau

de ce lipsește menținea că a refuzat să semneze și din ce motiv.

Necătând la faptul descris, la aceeași dată, ofițerul de urmărire penală E.

Bătrîncea, în prezența specialiștilor Gheorghiță A. și Vrancean A., fără a indica

numărul cauzei penale, a examinat 12.000 lei în bancnote cu valoarea nominală

de 50 lei în număr de 240, 19 bancnote cu valoarea de 20 euro și 2 bancnote cu

valoarea de 10 euro, nefiind clar de ce persoanele date au fost incluse în calitate

de specialiști și de unde s-au luat bancnotele de euro, or, potrivit procesului-

verbal de ridicare din 16.09.2013, de la Gheorghiță A. au fost ridicate doar

bancnote de lei. Pe lângă aceasta, procesul-verbal de ridicare a banilor este datat

cu 16.09.2013, iar procesul-verbal de restituire a acestor bani este datat cu

13.09.2013, nefiind clar cum au ajuns banii restituiți deja la 13.09.2013 să fie

examinați de ofițer pe 16.09.2013. Deci, și această probă, administrată cu

încălcarea procedurii, nu poate fi admisă drept argument în sensul condamnării

inculpatei”.

Or, doar argumentul instanței că: „...declarațiile părții vătămate Gheorghiță

A. și ale martorului Vrancean A., sunt date sub jurământ, coroborează între ele,

sunt veridice, coerente și consecvente, care relatează într-o modalitate precisă și

fără careva divergențe acțiunile infracționale ale inculpatei, coroborează și cu

materialele administrate la faza urmăririi penale, și anume, cu procesul-verbal de

ridicare din 16 septembrie 2013..., careva obiecții la subiectele abordate în

instanța de apel de către avocatul Victor Pavlov nu au fost formulate conform

prevederilor art. 251 Cod procedură penală”, nu corespunde exigențelor stipulate

în art. 101 alin. (1) și (4), 369 alin. (1), 371 alin. (1) și 389 alin. (3) Cod de

10

procedură penală, reproduse supra, lipsind aprecierea instanței în raport cu aceste

concrete și clare prescripții de drept;

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv cu circumstanțele de fapt și de drept indicate

în rechizitoriu, și în limitele invocate în acest act de învinuire, neindicând motivele

pentru care a respins respectivele probe și versiuni ale apărării.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelurile declarate și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se

impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată..

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Victor Pavlov, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2016, în

privința inculpatei Dabija Elena Grigori, și dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 26 iulie

2016.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

11