1ra-1025/15 — art. 164 alin 2 lit e CP

Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 19 februarie 2015, Ion Catană a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt, că Catană Ion la 10 noiembrie 2013, aproximativ la ora 1930, împreună și după o înțelegere prealabilă cu alte trei persoane neidentificate de organul de urmărire penală, în privința cărora materialele au fost disjungate într-o procedură separată, urmărind scopul răpirii persoanei, la intersecția str. M. Drăgan, mun. Chișinău cu str. Ciocana, mun. Chișinău, în mod forțat a scos-o din automobilul de model „Dacia Logan” pe cet. Olga Rîpa și contrar voinței acesteia, a urcat-o în automobilul de model „Dacia Duster” la volanul căruia se afla inculpatul, Ion Catană și a transportat-o în or. Cimișlia, sub pretextul că ar fi dorit să se căsătorească cu aceasta.

Avocatul Pavalatii Alexandru în interesele inculpatului, a contestat sentința cu apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare. În motivarea cererii de apel, apărarea a invocat, că prima instanță greșit a apreciat probele, trecînd cu vederea declarațiile inculpatului care a susținut că nu a avut intenția de a răpi partea vătămată, iar ultima nu a perceput situația creată drept o răpire, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate O. Rîpa în cadrul primei instanțe. 1 Totodată, apărarea a specificat, că nici partea vătămată, nici martorii audiați în ședințele de judecată a primei instanțe, nu au putut descrie acele persoane care, chipurile au contribuit la răpirea părții vătămate, O. Rîpa, respectiv calificativul săvîrșirii infracțiunii prin participație în cazul dat, este lipsit de suport probant. 4.Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, a fost respins ca nefondat apelul apărării, cu menținerea sentinței fără modificări. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat, că prima instanță în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la condamnarea inculpatului Ion Catană în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal și în baza acestei legi, fiindu-i stabilită pedeapsa 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. În acest sens, instanța de apel a conchis, că vinovăția inculpatului Ion Catană în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, întru-totul s-a confirmat prin următoarele probe: declarațiile inculpatului din cadrul ședinței primei instanțe (f.d. 214, vol. I); părții vătămate O. Rîpa; martorilor A. Baractari, A. Busuioc, A. Coltuc; ordonanța privind începerea urmăririi penale din 17.12.2013 (f.d. 1, vol. I); procesul-verbal de sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din 28.11.2013 (f.d. 19, vol. I); informația „902” nr. 12761 (f.d. 29, vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 10.04.2014 (f.d. 54-64, vol. I); procesu-verbal de confruntare între inculpatul I. Catană și martorul A. Baractari din 16.07.2014, procesul-verbal de confruntare între inculpatul I. Catană și partea vătămată O. Rîpa din 16.07.2014 (f.d. 106-107, vol.I).

Inculpatul, fără a invoca careva temei concret din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare. În susținerea cerințelor, recurentul a invocat că, instanțele de fond la adoptarea hotărîrilor de condamnare au lăsat fără apreciere declarațiile inculpatului din care rezultă că acesta nu a avut intenția de a răpi partea vătămată O. Rîpa, dar a organizat pentru aceasta o surpriză în urma căreia să o ceară în căsătorie, mai mult, acuzarea a fost fondată doar pe presupuneri, iar partea partea vătămată O. Rîpa avea posibilitatea să fugă, deoarece mașina avea ușile descuiate.

Asupra recursului ordinar declarat de apărare, procurorul a depus referință solicitînd inadmisibilitatea acestuia, deoarece motivele invocate de recurent sunt lipsite de suport probant.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. 2 Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5 din decizie). Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica. Mai mult, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Catană Ion Ion împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 noiembrie 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Petru Moraru Ghenadie Nicolaev 3