1ra-1025/15 — art. 164 alin 2 lit e CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 164 alin 2 lit e CP
- Temei legal
- art. 432 alin 2 pct. 1 CPP
1ra-1025/15 — art. 164 alin 2 lit e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr.1ra-1025/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
28 octombrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache,
judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 19 februarie 2015 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, declarat de inculpatul
Catană Ion Ion, născut la 07 martie 1989,
originar și domiciliat or. Cimișlia, str. Cogîlnic, 83.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 18.11.2014 - 19.02.2015;
Instanța de apel: 18.03. - 30.04.2015;
Instanța de recurs: 09.07. - 28.10.2015.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 19 februarie 2015,
Ion Catană a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod
penal, la 6 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt, că Catană Ion la 10
noiembrie 2013, aproximativ la ora 1930, împreună și după o înțelegere prealabilă cu
alte trei persoane neidentificate de organul de urmărire penală, în privința cărora
materialele au fost disjungate într-o procedură separată, urmărind scopul răpirii
persoanei, la intersecția str. M. Drăgan, mun. Chișinău cu str. Ciocana, mun. Chișinău,
în mod forțat a scos-o din automobilul de model „Dacia Logan” pe cet. Olga Rîpa și
contrar voinței acesteia, a urcat-o în automobilul de model „Dacia Duster” la volanul
căruia se afla inculpatul, Ion Catană și a transportat-o în or. Cimișlia, sub pretextul că
ar fi dorit să se căsătorească cu aceasta.
Avocatul Pavalatii Alexandru în interesele inculpatului, a contestat sentința
cu apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de
achitare.
În motivarea cererii de apel, apărarea a invocat, că prima instanță greșit a
apreciat probele, trecînd cu vederea declarațiile inculpatului care a susținut că nu a
avut intenția de a răpi partea vătămată, iar ultima nu a perceput situația creată drept o
răpire, fapt confirmat prin declarațiile părții vătămate O. Rîpa în cadrul primei
instanțe.
1
Totodată, apărarea a specificat, că nici partea vătămată, nici martorii audiați în
ședințele de judecată a primei instanțe, nu au putut descrie acele persoane care,
chipurile au contribuit la răpirea părții vătămate, O. Rîpa, respectiv calificativul
săvîrșirii infracțiunii prin participație în cazul dat, este lipsit de suport probant.
4.Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, a
fost respins ca nefondat apelul apărării, cu menținerea sentinței fără modificări.
La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat, că prima instanță în baza
probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința
de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală,
le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce,
stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia
corectă cu privire la condamnarea inculpatului Ion Catană în baza art. 164 alin. (2)
lit. e) Cod penal și în baza acestei legi, fiindu-i stabilită pedeapsa 6 ani închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În acest sens, instanța de apel a conchis, că vinovăția inculpatului Ion Catană în
baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, întru-totul s-a confirmat prin următoarele
probe: declarațiile inculpatului din cadrul ședinței primei instanțe (f.d. 214, vol. I);
părții vătămate O. Rîpa; martorilor A. Baractari, A. Busuioc, A. Coltuc; ordonanța
privind începerea urmăririi penale din 17.12.2013 (f.d. 1, vol. I); procesul-verbal de
sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din 28.11.2013 (f.d. 19, vol. I); informația „902”
nr. 12761 (f.d. 29, vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 10.04.2014
(f.d. 54-64, vol. I); procesu-verbal de confruntare între inculpatul I. Catană și martorul
A. Baractari din 16.07.2014, procesul-verbal de confruntare între inculpatul I. Catană
și partea vătămată O. Rîpa din 16.07.2014 (f.d. 106-107, vol.I).
Inculpatul, fără a invoca careva temei concret din cele 16 prevăzute la
art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar împotriva deciziei
instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
hotărîri de achitare.
În susținerea cerințelor, recurentul a invocat că, instanțele de fond la adoptarea
hotărîrilor de condamnare au lăsat fără apreciere declarațiile inculpatului din care
rezultă că acesta nu a avut intenția de a răpi partea vătămată O. Rîpa, dar a organizat
pentru aceasta o surpriză în urma căreia să o ceară în căsătorie, mai mult, acuzarea a
fost fondată doar pe presupuneri, iar partea partea vătămată O. Rîpa avea posibilitatea
să fugă, deoarece mașina avea ușile descuiate.
Asupra recursului ordinar declarat de apărare, procurorul a depus referință
solicitînd inadmisibilitatea acestuia, deoarece motivele invocate de recurent sunt lipsite
de suport probant.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că
acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, dar
doar în temeiurile prevăzute de lege.
2
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se
pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs.
Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie
motivat.
În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs
trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea
ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.
Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat niciun
temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă
totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității
deciziei contestate în acest sens (pct. 5 din decizie).
Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile
de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul
ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.
Mai mult, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea
acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu
îndeplinește cerințele de conținut.
Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de
conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Catană Ion Ion
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie 2015, în
propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 noiembrie 2015.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Petru Moraru
Ghenadie Nicolaev
3