1ra-545/15 — art. 264 alin 3 lit b CP

1ra-545/15 — art. 264 alin 3 lit b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-545/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

decembrie 2014, declarate de avocatul Igor Coban în numele părții vătămate Oxana

Romeus și de avocatul Valeri Astafiev în numele inculpatului

Pogoni Adrian Vladimir, născut la 14 aprilie

1977, originar și domiciliat mun. Chișinău, str. Călărași

67, ap. 9.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.05.2013 - 20.03.2014;

Instanța de apel: 15.05. - 02.12.2014;

Instanța de recurs: 01.04. - 27.05.2015.

A C O N S T A T A T :

Pogoni Adrian a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 5 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate Iu. Rusu, A. Șumleanschi,

N. Slova, au fost admise în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor

să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Prima instanță, a constatat în fapt că, Adrian Pogoni la 29 mai 2012,

aproximativ la ora 0750, conducînd automobilul model „Honda Acord” n/î C MS

449 , se deplasa pe str. M. Kogâlniceanu, mun. Chișinău, din direcția str. V. Pîrcălab

și, ajungînd la intersecție cu str. M. Eminescu, nu a manifestat atenție sporită la

circulație, nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează

condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a traficului rutier de care

trebuia să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei necesare deplasării în

siguranță, nu a apreciat corect situația rutieră în care se afla autovehiculul la

momentul respectiv, nu a luat în considerație starea de lucruri în traficul rutier ce

reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva accidentelor și

consecințelor acestora, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului și nu a cedat

trecerea vehiculului care se apropia regulamentar de intersecție, la culoarea verde a

semaforului și, ignorînd cerințele art. 20 alin 2) Regulamentului circulației rutiere și

1

intrînd în intersecție la culoarea roșie a semaforului, fără să se asigure a comis

tamponarea automobilului model Mercedes Sprinter, n/î C MK 884, condus de

șoferul D. Rusu, care se deplasa regulamentar, la culoarea verde a semaforului pe

str. M. Eminescu, mun. Chișinău din direcția str. Bernardazzi spre str. 31 August,

1989, mun. Chișinău.

În rezultatul accidentului rutier pasagerului O. Romeus, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 2114/D din 15.08.2012 i-au fost cauzate vătămări

corporale medii; pasagerului A. Șumleanschi, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 2109/D din 15.08.2012 i-au fost cauzate vătămări corporale grave;

pasagerului L. Vieru, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2110/D din

15.08.2012 i-au fost cauzate vătămări corporale care nu se supun aprecierii medico-

legale; pasagerului N. Slova, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

2103/D din 15.08.2012 i-au fost cauzate vătămări corporale care nu se supun aprec

ierii medico-legale; pasagerului A. Chiriac, conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 2112/D din 15.08.2012 i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare;

pasagerului A. Iosip, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2113/D din

15.08.2012 i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare; pasagerului A. Ceban,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2107/D din 15.08.2012 i-au fost

cauzate vătămări corporale neînsemnate; pasagerului Vl. Dolgoruc, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 2103/D din 15.08.2012 i-au fost cauzate

vătămări corporale care nu se supun aprecierii medico-legale; pasagerului

A. Kolenkovscaia, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2104/D din

15.08.2012 i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare; pasagerului C. Pogoni,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2105/D din 15.08.2012 i-au fost

cauzate vătămări corporale ușoare; pasagerului G. Andonieva, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 2111/D din 15.08.2012 i-au fost cauzate vătămări

corporale medii; șoferului automobilului model Mercedes Benz Sprinter, D. Rusu,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2283 din 28.02.2012, i-au fost

cauzate vătămări corporale grave, în urma cărora acesta a decedat.

latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care A. Pogoni să fie condamnat

în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu executarea în

penitenciar de tip deschis.

În susținerea cerințelor sale, procurorul a invocat că, prima instanță nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, și neîntemeiat a

suspendat condiționat executarea pedepsei pe termen de probă inculpatului

A. Pogoni, deoarece acesta nu a conștientizat faptul că, prin acțiunile sale a comis o

infracțiune gravă soldată cu decesul unei persoane și cu aplicarea vătămărilor

grave, medii și ușoare părților vătămate, mai mult, nu s-a căit sincer în cele comise

și nu a recuperat prejudiciul material și moral, cauzat în rezultatul accidentului

rutier.

3.1. Părțile vătămate L. Rusu și O. Romeus, la fel au contestat cu apel

sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri prin care inculpatului A. Pogoni să-i fie aplicată pedeapsa închisorii cu

admiterea acțiunilor civile.

2

3.2. Avocatul Valeri Astafiev în numele inculpatului, a contestat cu apel

sentința solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri prin care inculpatul Pogoni Adrian să fie achitat în temeiul pct. 3) alin.(l)

art. 390 Cod de procedură penală, din motivul că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

În motivarea apelului avocatul a indicat, că în procesul-verbal de cercetare a

locului accidentului din 29.05.2012 este indicat că cercetarea s-a efectuat în prezența

conducătorului auto A. Pogoni, însă semnătura ultimului lipsește, fapt care atrage

nulitatea acestui act procedural. Totodată, conform conținutului procesului-verbal,

examinarea a fost făcută superficial, procesul-verbal este incomplect, deoarece nu

conține date referitor la urmele accidentului, în special cum ar fi caracterul urmelor,

amplasarea lor pe carosabil, acostament, caracteristica acestora, urmele de mișcare

și semnele de îndreptare a mișcării mijloacelor de transport implicate în accident.

Astfel vina inculpatului A. Pogoni a fost stabilită de către prima instanță doar

în temeiul unor depoziții contradictorii ale martorilor, deoarece reieșind din

circumstanțele producerii accidentului nici o parte vătămată nu a declarat despre

careva circumstanțe, care ar demonstra vina inculpatului A. Pogoni în comiterea

accidentului.

Apelantul a indicat că, urmează a fi apreciate critic declarațiile martorului

R. Crudu, care a declarat că a fost martor ocular, deoarece descrierea

circumstanțelor producerii accidentului și pozițiile unităților de transport înaintea

producerii accidentului, diferă de starea reală și nu coincid nici cu schița

accidentului rutier, astfel martorul a declarat, că rutiera a tamponat în partea din

spate autoturismul „HONDA” nu corespund realității, deoarece partea din spate a

automobilului nu este deteriorată, iar referitor la culoare semaforului ultima la fel nu

a fost încrezută, era galben sau roșu.

La fel, în viziunea apelantului urmau a fi apreciate critic declarațiile

martorului O. Lupașcu, care la fel, sunt în contradicție cu declarațiile altor martori și

schița accidentului rutier. De asemenea, fiind în rîndul din față la semaforul de la

intersecția străzilor M. Eminescu și M. Kogălniceanu, ultimul urma să vadă cu

siguranță pe care bandă se deplasa automobilul „Honda” (acesta a declarat că pe

banda din stînga), mai mult, O. Lupașcu a declarat, că din urmă, în mașină, nu a

văzut pe nimeni, deoarece sticlele erau umbrite, papt ce nu corespunde realității,

deoarece sticlele din spate erau sparte în urma accidentului și persoana a treia aflată

în mașină era dificil de a nu o vedea. De asemenea a declarat, că în urmă pe strada

M. Eminescu nu erau mașini, fapt care este infirmat de martorii, Gh. Dîru și

Gh. Talpă. Referitor și la culoarea semaforului martorul a menționat că nu era nici

roșu nici galben, doar culoarea verde clipind și din aceste considerente urmează de a

respinge aceste declarații, ca neîntemeiate.

Depozițiile martorilor R. Crudu și O. Lupașcu sunt combătute și prin

depozițiile martorului Gh. Dîru prin faptul, că ultimul a declarat că înaintea

producerii accidentului el se deplasa la o distanță de 20 m de microbuzul implicat în

accident, care la rîndul său neajungînd aproximativ 20 m pînă la intersecție, a

început a clipi culoarea verde a semaforului.

Apelantul a menționat, că doar la semnalul de culoare verde se permite

trecerea. La semnalul verde intermitent se permite trecerea doar în timpul rezervat

pînă la aprinderea culorii galbene. Fiind la o distanță de 20 m de intersecție șoferul

3

microbuzului implicat în accident era obligat să se oprească la semafor, deoarece

unitatea de transport, care se deplasa în spatele său la o distanță de 20 m, era la o

distanță suficientă pentru a evita frînarea bruscă sau alte situații de urgență.

Totodată apelantul a supus criticii și declarațiile părții vătămate O. Romeus,

care inițial a dat declarații că nu a văzut culoarea semaforului la care a traversat

intersecția rutiera în care se deplasa, însă peste un timp a solicitat neîntemeiat o

expertiză medico-1egală suplimentară, solicitînd o recompensă de 500000 lei și a

declarat deja, că vinovat de producerea accidentului se face șoferul automobilului

„Honda”, iar rutiera în care se deplasa ea a mers la culoare verde-clipitoare în

intersecție. Iar, în instanța de judecată a declarat că rutiera a mers la culoarea verde.

Astfel, declarațiile părții vătămate O. Romeus, din care rezultă, că a văzut

apariția din partea stîngă de pe M. Kogălniceanu a unui automobil sur cu care s-a

accidentat rutiera, și în acest moment ea a dovedit să-și apeleze cunoștința sa, urma

să fie apreciat critic. Reieșind din faptul, că la intersecția unde s-a produs accidentul,

vizibilitatea este redusă din cauza clădirilor și copacilor amplasați în apropierea

intersecției, fizic era imposibil, adică în timp 1-2 secunde de a vedea automobilul și

a efectua un apel telefonic.

Apelantul a remarcat faptul, că la solicitarea procurorului a fost audiat în

calitate de martor concubinul părții vătămate O. Romeus, S. Smirnov, care a

declarat că a primit un apel telefonic de la O. Romeus prin care dînsa i-a spus, că a

nimerit posibil în accident. Aceste declarații demonstrează faptul, că O. Romeus

ignorînd orice logică și bunul simț a încercat să inducă în eroare instanța de

judecată. Din aceste considerente declarațiile date urmau a fi respinse, ca

neîntemeiate.

Apelantul a indicat, că prima instanță urma să dea o apreciere cuvenită

declaraților martorului Gh. Talpă, deoarece anume acest martor a redat cel mai exact

circumstanțele producerii accidentului rutier, adică deplasarea automobilelor

implicate în accident înainte de impact, locul tamponării în intersecție, mecanismul

producerii impactului și urmările acestuia. Inițial organul de urmărire penală refuza

audierea martorului Gh. Talpă, facînd presiuni asupra lui de a se refuza de depoziții,

menționînd că martorul R. Crudu a fost martor la producerea accidentului și vor fi

luate în considerație depozițiile ei.

Așadar, martorul Gh, Talpă inițial a vorbit în fața televiziunii referitor la

producerea accidentului. Apărarea a solicitat prin demersul său de a fi ridicate

filmările complete efectuate de mass-media, însă organul de urmărire penală s-a

limitat doar la unele secvențe, și acelea din urmă fiind transmise de partea apărării

La fel, instanța urma să i-a în considerație depozițiile părților vătămate

C. Pogoni și A. Kolenkovscaia care au confirmat cele relatate de martorul

Gh. Talpă. Atît la organul de urmărire penală, cît și în instanța de judecată părțile au

declarat, că automobilul în care se deplasau ele a intrat în intersecție unde

s-a tamponat cu microbuzul de pe ruta 110 la culoarea verde a semaforului.

Martorul Racilă Elena, care se afla în apropierea locului accidentului a

declarat, că rutiera implicată în accident se deplasa cu viteză mare și a tamponat

automobilul model „Honda” în partea dreaptă dinainte. Culoarea semaforului nu a

văzut.

Părțile vătămate Slova Nadejda, Ceban Ala, Dolgoruc au declarat că viteza cu

care se deplasa rutiera 110, era mare și cu schimbare bruscă a direcției.

4

Apărarea a mai indicat, că prima instanță la adoptarea soluției de condamnare,

urma să i-a în considerație depozițiile martorului A. Pleșcan - inginer la

SRL „Semafor-Service”, din care rezultă referitor la funcționarea semafoarelor în

ziua accidentului din 29.05.2012, la intersecția str. str. M. Eminescu-

M. Kogălniceanu, rezultă că, culoarea verde-clipitoare arde pe parcursul a 3

secunde, tot atît, adică 3 secunde arde și culoarea galbenă a semaforului.

Reieșind din depozițiile date de Gh. Dîru, rutiera implicată în accident se afla

la aproximativ 20 metri de intersecție, cînd a văzut culoarea semaforului clipind.

Doar la semnalul de culoare verde se permite trecerea, la semnalul verde

intermitent se permite trecerea doar în timpul rezervat pînă la aprinderea culorii

galbene.

Apărarea a considerat, că la faza urmăririi penale și cercetărilor judecătorești

nu s-a stabilit cu certitudine circumstanțele producerii accidentului rutier și care din

șoferii implicați în accident se face vinovat de comiterea lui.

2014, au fost respinse ca nefondat apelul avocatului Valeri Astafiev în numele

inculpatului și ca inadmisibil apelul părții vătămate Oxana Romeus, în latura civilă.

Au fost admise parțial apelurile procurorului, părților vătămate Liubovi Rusu

și Oxana Romeus, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre

prin care, Adrian Pogoni a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal,

la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis și cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată L. Rusu privind încasarea

prejudiciului moral a fost admisă parțial, fiind încasat de la inculpatul A. Pogoni în

beneficiul ultimei suma de 50000 lei.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a reținut, că prima instanță

examinînd probele administrate legal de către organul de urmărire penală și

verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția și încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului Adrian Pogoni în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

În acest sens, necătînd la faptul că inculpatul nu a recunoscut vina în cele

incriminate iar partea vătămată C. Pogoni în cadrul ședinței de judecată a instanței

de apel a refuzat în temeiul art. 90 Cod de procedură penală de a face declarații

împotriva fiului, instanța de apel a conchis, că vinovăția inculpatului Adrian Pogoni

în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, întru-totul s-a confirmat prin declarațiile

succesorului părții vătămate L. Rusu; părților vătămate O. Romeus (f.d. 140-143,

vol. II), L. Vieru (f.d. 161-162, vol. II), N. Slova (f.d. 140-150, vol. II), A. Iosip

(f.d. 153, vol. II), A. Ceban (f.d. 164-165, vol. II), A. Șumleanschi (f.d. 166-167,

vol. II), G. Andonieva (f.d. 168-170, vol. II), V. Dolgoruc (f.d. 181-182, vol. II),

O. Nicolaev (f.d. 171-173, vol. II), Gh. Dîru (f.d. 174-176, vol. II), R. Crudu

(f.d. 183-185, vol. II), S. Smirnov (f.d. 186-187, vol. II), Gh. Talpa (f.d. 191-196,

vol. II), I. Răcilă (f.d. 205-207, vol. II), O. Lupașcu (f.d. 208-211, vol. II),

A. Pleșcan (f.d. 212-213, vol. II), I. Valuța (f.d. 35, vol. II); procesul-verbal de

5

cercetare a locului accidentului rutier din 29.05.2012 (f.d. 8-10, vol. I); planșa

fotografică (f.d. 11-13, vol. I); procesul-verbal nr. 7636 din 29.05.2012 (f.d. 15,

vol. I); raportul de constatare medico-legală nr. 1129 din 11.06.2012 (f.d. 46-49,

vol. I); procesele-verbale de reținere a transportului auto la parcarea specială din

29.05.2012 (f.d. 54-55, vol. I); interpelarea SRL „Semafor Service” din 13.06.2012

(f.d. 60-61, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 2104/D din 13.08.2012

(f.d. 136-137, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 2113/D din 13.08.2012

(f.d. 145, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 2105/D din 13.08.2012

(f.d. 153, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 2112/D din 13.08.2012

(f.d. 162-163, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 2111/D din 13.08.2012

(f.d. 171, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 2114/D din 13.08.2012

(f.d. 180, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 2109/D din 13.08.2012

(f.d. 188-189, vol. I); procesul-verbal de ridicare din 27.09.2012 (f.d. 207, vol. I);

procesele-verbale de verificare a declarațiilor (f.d. 9-19, vol. II); raportul de

expertiză medico-legală nr. 219/D din 01.02.2013 (f.d. 40-41, vol. II);

procesele-verbale de confruntare din 26.01.2013, 12.02.2013, 13.02.2013 (f.d. 67-

69, 70-72, 73-75 vol. II); raportul de expertiză judiciară nr. 2008 din 27.11.2014.

În continuare, instanța de apel a respins, ca nefondate și irelevante,

argumentele apelantului în interesele inculpatului, precum că vina inculpatului

Adrian Pogoni a fost stabilită de către prima instanță doar în temeiul unor depoziții

contradictorii ale martorilor, considerând că urmează a fi apreciate critic declarațiile

martorilor R. Crudu, O. Lupașcu, care referitor la culoarea semaforului au menționat

că nu era nici roșu nici galben, doar culoarea verde clipind

După cum s-a stabilit, din declarațiile părții vătămate Romeus Oxana și

martorilor R. Crudu, Gh. Dîru și O. Lupașcu, rezultă cu certitudine, că rutiera

nr. 110 a ieșit în intersecția la culoarea verde a semaforului, iar tamponarea a avut

loc în mijlocul intersecție, când ardea culoarea verde clipind.

Declarațiile nominalizate, instanța de apel le-a considerat veridice,

concludente și pertinente, care în cumul cu alte probe dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului de cele comise.

Astfel, partea vătămată Romeus Oxana a declarat cu certitudine, că rutiera se

deplasa regulamentar și a traversat intersecția la culoarea verde a semaforului.

Declarațiile martorului R. Crudu, la fel sunt veridice si în cumul cu alte probe

confirmă vinovăția inculpatului, iar solicitarea apărării de a le aprecia critic este

lipsită de temei, mai mult, din declarațiile martorului menționat rezultă, „cînd se

deplasa rutiera nu era culoarea roșie a semaforului, din momentul cînd rutiera era

deja răsturnată, era culoarea roșie, observase doar rutiera cînd se deplasa, nu erau

alte automobile. Automobilul îl observase, doar la ciocnire. Din automobilele care

erau în staționare pe str. Kogălniceanu automobilul implicat în accident, era ieșit în

intersecție, fiind unicul ieșit, celelalte erau în staționare”.

Declarațiile date se confirmă și prin declarațiile martorului I. Răcilă care a

declarat, „Cînd automobilul accidentat se deplasa, automobilul din dreapta sa

stătea”.

Astfel, din declarațiile date instanța de apel a concluzionat, că automobilul

condus de inculpat a ieșit la culoarea roșie a semaforului în intersecție, în timp ce

alte automobile staționau, circumstanțe, ce au fost direct confirmate de către partea

vătămată O. Romeus.

6

La fel, instanța de apel a respins argumentele apărării precum că din

declarațiile martorului Gh. Dîru rezultă, că rutiera a ieșit în intersecție la culoarea

verde intermitent, fapt ce constituie o încălcare, deoarece doar la semnalul de

culoare verde se permite trecerea. La semnalul verde intermitent se permite

trecerea doar în timpul rezervat pînă la aprinderea culorii galbene.

Fiind la o distanță de 20 m de intersecție șoferul microbuzului implicat în

accident era obligat să se oprească la semafor, deoarece unitatea de transport, care

se deplasa în spatele său la o distanță de 20 m, era la o distanță suficientă pentru a

evita frânarea bruscă sau alte situații de urgență.

Instanța de apel a considerat veridice, ce corespund circumstanțelor cauzei,

declarațiile martorului Gh. Dîru, din care la fel rezultă, că rutiera a ieșit în intersecție

la culoarea verde a semaforului. Acesta a declarat, „…cînd semaforul începuse să

clipească culoarea verde în acel timp îl solicitase un pasager care se afla în

microbuz, la ce el fiind sustras de către pasager, a auzit lovitura și uităndu-se,a

văzut că rutiera ce se deplasa înaintea lui era răsturnată pe o mașină de model

străină, semaforul având culoarea galbenă.

Rutiera nr. 110 nu avea viteză, aproximativ 40km/oră, deplasîndu-se

regulamentar”.

Celelalte părți vătămate și martori nu au declarat contrariul, ci au relatat, că

nu au atras atenția la culoarea semaforului în momentul ieșirii rutierei la intersecție,

fapt ce nu dezvinovățește inculpatul de producerea accidentului.

La fel, instanța de apel a respins argumentele apelantului precum că n-au fost

apreciate cuvenit, declarațiile martorului Gh. Talpă, care inițial a vorbit în fața

televiziunii referitor la producerea accidentului, deoarece acestea în cumul cu alte

probe confirmă vinovăția inculpatului. Deci, din declarațiile martorului enunțat

rezultă, „…în momentul cînd se afla în rutiera 155, i-a oferit locul unei doamne și în

acel timp a și auzit o bubuitură, lovindu-se automobilele și cînd se aplecase să

vadă, a observat că, rutiera nr.110 a lovit automobilul model „Honda”, iar

semaforul deja fiind roșu și rutiera în care se afla, staționa.

Faptul indicat de martor „cînd clipea culoarea galbenă, șoferul rutei nr.155

încetinise și s-a oprit la culoarea roșie a semaforului, iar rutiera nr.110 i-a depășit”

în opinia instanței de apel nu poate fi considerat drept probă pentru achitarea

inculpatului deoarece, aceste declarații, în cumul cu alte probe dovedesc vinovăția

inculpatului, mai mult, acel fapt, că rutiera nr. 110 a întrecut-o pe cea cu nr.155 nu

dovedește, că în intersecție rutiera nr. 110 a intrat la culoarea roșie a semaforului,

deoarece din probele enunțate rezultă contrariul.

Instanța de apel, a respins argumentele apărării precum că prima instanță

urma să i-a în considerație depozițiile părților vătămate C. Pogoni și

A. Kolenkovscaia, care confirmă cele relatate de martorul Gh. Talpă, precum că,

automobilul în care se deplasau ele, a intrat în intersecție unde s-au tamponat cu

microbuzul de pe ruta nr. 110 la culoarea verde a semaforului, deoarece acestea sunt

rude, mama și prietena inculpatului, evident având drept scop de apărare a

inculpatului.

Argumentele apărării referitor la declarațiile martorilor I. Răcilă și părțile

vătămate N. Slova, A. Ceban, V. Dolgoruc, instanța de apel, la fel le-a găsit

nejustificate, deoarece aceștia au menționat, că nu au văzut culoarea semaforului la

care a ieșit în intersecție rutiera, iar mențiunea, că viteza cu care se deplasa rutiera

7

nr. 110 era mare și cu schimbare bruscă a direcției, din lipsa de alte probe, nu poate

fi luată în considerație, acesta fiind o percepere a situației de către persoanele

nominalizate (viteza mare - fără indicarea limitei și indicațiile dispozitivului

respectiv), mai mult, aceștia au relatat, că pînă la ciocnire erau sustrași de la drum și

nu urmăreau întru tot circulația automobilului model „Mercedes”, indicatoarele, iar

acestea se completează prin declarațiile altor martori și părții vătămate O. Romeus,

care au confirmat cu certitudine, cele stabilite.

Afirmațiile apărării, precum că, instanța de judecată la emiterea deciziei urma

să i-a în considerație depozițiile date de martorul A. Pleșcan - inginer la

SRL „Semafor-Service”, referitor la funcționarea semafoarelor în ziua accidentului

din 29.05.2012 la intersecția str. str. M. Eminescu, M. Kogălniceanu, mun.

Chișinău, din care rezultă că, culoarea verde-clipitoare arde pe parcursul a 3

secunde, tot atît, adică 3 secunde arde și culoarea galbenă a semaforului.

Reieșind din depozițiile date de Gh. Dîru, rutiera implicată în accident se afla

la aproximativ 20 metri de intersecție cînd el a văzut culoarea semaforului clipind.

Astfel, instanța de apel a menționat, că doar la semnalul de culoare verde se

permite trecerea, iar la semnalul verde intermitent se permite trecerea doar în timpul

rezervat pînă la aprinderea culorii galbene.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a considerat

fondate criticile procurorului referitor la blândețea pedepsei în privința inculpatului

A. Pogoni și aplicarea în privința acestuia a unei pedepse echitabile.

Astfel, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de

apel, cu referire la prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, a conchis, că prin

criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de

judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei

persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii.

În cazul supus judecării, instanța de apel la stabilirea pedepsei, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, comiterea infracțiunii din imprudență, consecințele

infracțiunii, soldată cu decesul unei persoane și cu aplicarea vătămărilor grave,

medii și ușoare a părților vătămate, comportamentul inculpatului după comiterea

infracțiunii, care nu s-a căit în cele comise, nu a recuperat prejudiciul cauzat în

rezultatul accidentului rutier, nu a acordat nici un fel de ajutor părților vătămate care

au suferit în rezultatul accidentului rutier, de lipsa circumstanțelor atenuante și

agravante.

Apreciind aceste împrejurări, instanța de apel a conchis, că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă numai prin aplicarea pedepsei închisorii în

limita sancțiunii articolului incriminat cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de trei ani cu executarea în penitenciar de tip deschis.

Totodată, instanța de apel a concluzionat, că pedeapsa stabilită inculpatului

A. Pogoni va corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut

în art. 61 alin.(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului, cît și a

altor persoane.

4.3. În ce privește acțiunea civilă înaintată de partea vătămată O. Romeus,

instanța de apel a reținut, că pe parcursul urmăririi penale și a judecării cauzei în

prima instanță O. Remeus nu a înaintat în condițiile legii acțiune civilă cu privire la

repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, mai mult, depunerea acțiunii civile

8

de către aceasta în instanța de apel contravine prevederilor art. 221 Cod de

procedură penală, care expres prevede, că acțiunea civilă se înaintează în orice

moment de la pornirea procesului penal pînă la terminarea cercetării judecătorești.

Conform art. 372 alin. (3) Cod de procedură civilă, în apel nu se poate

schimba calitatea procedurală a părților, temeiul sau obiectul acțiunii și nici nu pot fi

înaintate noi pretenții.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a respins, ca inadmisibil apelul

părții civile O. Romeus în latura civilă, însă aceasta nu a fost lipsită de dreptul de a

înainta acțiune civilă în ordine generală în instanța de drept comun.

Totodată, cerințele părții vătămate L. Rusu privind încasarea prejudiciului

moral au fost admise în parte, cu încasarea de la A. Pogoni cu titlu de prejudiciu

moral în beneficiul lui L. Rusu, suma de 50000 lei.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând

casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărîri de achitare.

În susținerea cerințelor, recurentul a exprimat dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor invocînd următoarele argumente:

- instanța de apel la adoptarea soluției de condamnare nu a luat în considerație

declarațiile părților vătămate N. Slova, A. Ceban, V. Dolgoruc precum și a

martorilor I. Răcilă cu Gh. Talpă din care rezultă că viteza cu care se deplasa rutiera

era mare și cu schimbarea bruscă a direcției;

- nici una din părțile vătămate nu au văzut de ce culoare era semaforul în

timpul impactului;

- declarațiile părții vătămate O. Romeus, instanța de apel urma să le aprecieze

critic, deoarece acestea sunt contradictorii la diferite etape a procesului penal;

- conform raportului de expertiză judiciară nr. 2008 din 27.11.2014, efectuat

în baza încheierii instanței de apel, nu este posibil de stabilit deplin dinamica

accidentului rutier, inclusiv semnalele semaforului, viteza mijloacelor de transport la

momentul intrării participanților în intersecție, din motivul lipsei metodei expertiză

corespunzătoare și lipsa depistării și fixării urmelor pe partea carosabilă ale

mijloacelor de transport ale automobilelor model „Honda” și „Mercedes”, mai mult,

la expertiza dată, în fața expertului a fost pus la dispoziție doar automobilul model

„Honda” și respectiv din acest considerent nu a fost posibil de a reflecta toate

întrebările puse în fața expertului;

- raportul de expertiză judiciară nr. 2008 din 27.11.2014 (f.d. 160-166, vol.

III), contrar prevederilor art. art. 16 alin. (4), 66 alin. (2) pct. 31), 151 alin. (5) Cod

de procedură penală, a fost pus la dispoziția inculpatului în ziua ședinței din

02.12.2014 fără a fi tradus în limba rusă, fapt care a făcut imposibilă expunerea

asupra acestuia, iar referitor la neposedarea limbii de stat de către inculpat, instanța

de apel a fost informată.

- prin faptul, că la dispoziția expertului nu a fost prezentat automobilul model

„Mercedes” pentru a da posibilitate expertului să răspundă la toate întrebările

indicate în încheierea instanței de apel din 02.09.2014 (f.d. 154-158, vol. III), au fost

încălcate prevederile art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, iar sarcina prezentării

probelor învinuirii îi revine procurorului, prin urmare fiind încălcat principiul

egalității armelor în procesul penal;

9

- instanța de apel nu s-a expus în decizia adoptată referitor la concluziile din

raportul de expertiză judiciară nr. 2008 din 27.11.2014;

- declarațiile martorului R. Crudu, care pretinde că ar fi fost martor ocular al

accidentului rutier, sunt în contradicție cu concluziile raportului de expertiză

judiciară nr. 2008 din 27.11.2014, referitor la dinamica producerii accidentului

rutier și direcția de deplasare a automobilelor înainte de accident, mai mult, ultima a

dat depoziții dubioase și în privința culorii semaforului, la care a trecut automobilul

model „Mercedes”, iar prin urmare rezultă că acest martor nu este ocular și

depozițiile acestuia urmau a fi respinse ca neîntemeiate;

- declarațiile martorului O. Lupașcu la fel urmau a fi apreciate critic de către

instanța de apel, deoarece acestea contravin constatărilor organului de urmărire

penală, concluziilor din raportul de expertiză judiciară nr. 2008 din 27.11.2014 și

martorilor Gh. Dîru, Gh. Talpă, referitor la poziția automobilului model „Honda”

(pe care bandă se deplasa acesta), la numărul persoanelor aflate în acest automobil,

culoarea semaforului în momentul impactului și la existența altor automobile în

afara celor accidentate pe str. M. Eminescu, mun. Chișinău;

- martorul Gh. Dîru, fiind sustras de un pasager aflat în rutieră și care urma să

coboare, nu a văzut cu siguranță care era culoarea semaforului la intrarea în

intersecție a automobilului model „Mercedes”;

- instanța de apel neîntemeiat a făcut concluzii în defavoarea inculpatului prin

faptul că a ales din declarațiile martorului Gh. Talpă, care nu este nici rudă nici

prieten al inculpatului, doar acele declarații prin care se susține că culoarea roșie a

semaforului ardea după tamponarea vehiculelor implicate în accidentul rutier în

timp ce din declarațiile acestuia date în cadrul urmăririi penale și cercetării

judecătorești rezultă că automobilul model „Mercedes” a intrat în intersecție la

culoarea roșie a semaforului;

- contrar prevederilor art. art. 260 alin.(5), 261 alin. (1) Cod de procedură

penală, în procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 29.05.2012,

lipsește semnătura inculpatului, sau careva mențiuni despre imposibilitatea semnării

de către inculpat a acestui proces-verbal, fapt care potrivit prevederilor art. art. 94,

101, 163, 251 alin. (1) Cod de procedură penală, atrage nulitatea acestui act

procedural, mai mult, acest proces-verbal contrar prevederilor art. 118 Cod de

procedură penală, este incomplet, din motiv că în acesta lipsesc date referitoare la

urmele accidentului rutier, în situația în care suprafața carosabilului era umedă, prin

urmare instanța de apel nu a dat apreciere juridică obiecțiilor expuse în cererea de

apel asupra procesului-verbal menționat;

- conform cazierelor contravenționale anexate la materialele cauzei inculpatul

în trecut nu a admis încălcări ale regulilor de circulație ceia ce nu se referă și la

victima accidentului rutier D. Rusu, șoferul automobilului model „Mercedes”;

- în privința inculpatului urmează să fie aplicate prevederile art. 8 Cod de

procedură penală, deoarece vina acestuia nu a fost dovedită prin probe pertinente și

concludente.

5.1. Avocatul Igor Coban în numele părții vătămate Oxana Romeus, în

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia în latura civilă,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea civilă să fie

10

admisă în principiu urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

În cererea înaintată, recurentul a invocat că instanța de apel respingînd ca

inadmisibilă cererea părții vătămate O. Romeus, în latura civilă, a trecut cu vederea

faptul, că atît în cadrul urmăririi penale cît și cercetării judecătorești, partea

vătămată nu a beneficiat de asistență juridică din partea unui apărător ales din cauza

stări materiale precare (la întreținere 4 copii minori, invalid de gradul II în urma

accidentului rutier).

La fel, recurentul a menționat, că nici organul de urmărire penală, nici

instanța de judecată, nu i-a explicat acesteia dreptul și modalitatea de a beneficia

efectiv de asistență juridică garantată de stat în condițiile art. 17 alin. (1), (2) Cod de

procedură penală, iar prin urmare O. Romeus a fost în imposibilitate de a-și exercita

drepturile procesuale de care dispune în calitate de parte vătămată și anume

înaintarea acțiunii civile printr-o cerere scrisă în instanța de judecată.

Totodată, recurentul a menționat, că partea vătămată O. Romeus a solicitat să

fie recunoscută ca parte civilă, cu recuperarea prejudiciului material și moral în

sumă de 500000 lei, fapt constatat în procesul-verbal de audiere a părții vătămate

din 29.01.2013, fiind emisă și ordonanța organului de urmărire penală din

29.01.2013 de recunoaștere a cet. O. Romeus în calitate de parte civilă (f.d. 51, vol.

II).

inculpatului au depus referințe, procurorul, avocatul I. Coban în numele părții

vătămate O. Romeus și partea vătămată O. Romeus, solicitînd inadmisibilitatea

acestuia deoarece argumentele recurentului sunt neîntemeiate, precum și părțile

vătămate A. Kolenkovscaia și C. Pogoni care au solicitat admiterea recursului

înaintat, deoarece motivele recurentului se încadrează în cele prevăzute la art. 427

alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală.

6.1. Pe marginea recursului declarat de avocatul I. Coban în numele părții

vătămate O. Romeus au depus referințe, procurorul, avocatul V. Astafiev în numele

inculpatului și inculpatul A. Pogoni, precum și partea vătămată A. Kolenkovscaia

care au solicitat inadmisibilitatea acestuia deoarece reieșind din circumstanțele

stabilite, în speță lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii recurate.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestora, reieșind din

următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit recursurilor ordinare declarate, se relevă că recurenții contestă decizia

instanței de apel sub aspectul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit căruia hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Totodată, din recursul avocatului V. Astafiev se mai subînțelege, că acesta

critică decizia instanței de apel și sub aspectul pct. 8) al normei enunțate supra, care

11

prevede, că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile cînd nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Însă, toate aceste temeiuri pentru declararea recursurilor ordinare nu și-au

găsit confirmare la examinarea recursurilor înaintate, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de recurenți.

În pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.9 din 30.X.2009 „Cu privire la

judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că instanța de recurs

controlează dacă s-a aplicat corect dreptul față de faptele constatate de către instanța

de apel și dacă faptele au fost constatate respectîndu-se normele de drept material

sau procesual.

Sub acest aspect Colegiul penal, atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei

în ordine de apel nu a comis careva erori de drept.

Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul V. Astafiev.

Instanța de recurs, menționează, că temeiul invocat de recurent - „nu sînt

întrunite elementele infracțiunii” este prezent atunci, cînd instanța ce a judecat

cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în

hotărîrea judecătorească s-a făcut referire la săvîrșirea infracțiunii, dar nu au fost

stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale

infracțiunii respective. Prin urmare, temeiul, la care se face trimitere în recurs, nu

este aplicabil în speța examinată din punctul de vedere al prezenței erorii de drept,

care ar determina necesitatea casării deciziei instanței de apel.

Or, temeiul invocat include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul căror s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Din conținutul deciziei instanței de apel rezultă, că instanța de apel corect a

constatat fapta și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii de către inculpatul

A. Pogoni, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior, motivîndu-se concluzia de

vinovăție a acestuia.

Colegiul penal, reține că, instanța de apel, examinînd probele administrate

legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de judecată, cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu

privire la vinovăția inculpatului A. Pogoni în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. b) Cod penal, și în baza acestei legi fiind stabilită pedeapsa de 5 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Astfel, pentru a ajunge la concluzia dată, instanța de apel corect a statuat pe

următoarele probe: declarațiile succesorului părții vătămate L. Rusu; părților

vătămate O. Romeus (f.d. 140-143, vol. II), L. Vieru (f.d. 161-162, vol. II), N. Slova

(f.d. 140-150, vol. II), A. Iosip (f.d. 153, vol. II), A. Ceban (f.d. 164-165, vol. II),

A. Șumleanschi (f.d. 166-167, vol. II), G. Andonieva (f.d. 168-170, vol. II), V.

Dolgoruc (f.d. 181-182, vol. II), O. Nicolaev (f.d. 171-173, vol. II), Gh. Dîru (f.d.

174-176, vol. II), R. Crudu (f.d. 183-185, vol. II), S. Smirnov (f.d. 186-187, vol. II),

12

Gh. Talpa (f.d. 191-196, vol. II), I. Răcilă (f.d. 205-207, vol. II), O. Lupașcu (f.d.

208-211, vol. II), A. Pleșcan (f.d. 212-213, vol. II), I. Valuța (f.d. 35, vol. II);

procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 29.05.2012 (f.d. 8-10,

vol. I); planșa fotografică (f.d. 11-13, vol. I); procesul-verbal nr. 7636 din

29.05.2012 (f.d. 15, vol. I); raportul de constatare medico-legală nr. 1129 din

11.06.2012 (f.d. 46-49, vol. I); procesele-verbale de reținere a transportului auto la

parcarea specială din 29.05.2012 (f.d. 54-55, vol. I); interpelarea SRL „Semafor

Service” din 13.06.2012 (f.d. 60-61, vol. I); raportul de expertiză medico-legală

nr. 2104/D din 13.08.2012 (f.d. 136-137, vol. I); raportul de expertiză medico-legală

nr. 2113/D din 13.08.2012 (f.d. 145, vol. I); raportul de expertiză medico-legală

nr. 2105/D din 13.08.2012 (f.d. 153, vol. I); raportul de expertiză medico-legală

nr. 2112/D din 13.08.2012 (f.d. 162-163, vol. I); raportul de expertiză medico-legală

nr. 2111/D din 13.08.2012 (f.d. 171, vol. I); raportul de expertiză medico-legală

nr. 2114/D din 13.08.2012 (f.d. 180, vol. I); raportul de expertiză medico-legală

nr. 2109/D din 13.08.2012 (f.d. 188-189, vol. I); procesul-verbal de ridicare din

27.09.2012 (f.d. 207, vol. I); procesele-verbale de verificare a declarațiilor (f.d. 9-

19, vol. II); raportul de expertiză medico-legală nr. 219/D din 01.02.2013 (f.d. 40-

41, vol. II); procesele-verbale de confruntare din 26.01.2013, 12.02.2013,

13.02.2013 (f.d. 67-69, 70-72, 73-75 vol. II); raportul de expertiză judiciară nr. 2008

din 27.11.2014.

În ce privesc criticele formulate de recurent, enunțate la pct. 5 al prezentei

decizii, prin care susține că A. Pogoni nu se face vinovat de săvîrșirea infracțiunii

incriminate, acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei în apel și

cărora instanța de apel le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie la pct. 4.1., soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește pe deplin și, a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că

verificînd decizia atacată în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de

apărare este vădit neîntemeiat.

La fel, Colegiul penal, menționează că din textul recursului, se evidențiază că

recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, or, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute

la art. 427 Cod de procedură penală, astfel, criticele formulate de apărare nu sunt

motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate ca fiind ilegală.

Totodată, verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel

(f. d. 199-204, vol. III) și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că

instanța de apel la judecarea apelului declarat de avocatul V. Astafiev în numele

inculpatului, a respectat întocmai prevederile art. art. 415, 417 Cod de procedură

penală, astfel întemeindu-și concluziile sale pe probele legal administrate și

verificate în ședința de judecată a instanței de apel, acestea fiind reflectate în

procesul-verbal al ședinței de judecată.

Subsidiar, instanța de recurs referitor la argumentele avocatului care își

focusează apărarea nemijlocit pe raportul de expertiză judiciară nr. 2008 din

27.11.2014 (pct. 5, al prezentei decizii), enunță, că prin încheierea Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 septembrie 2014 a fost admis demersul avocatului

V. Astafiev, care a înaintat demers privind numirea expertizei traseologice pentru

13

elucidarea circumstanțelor în care s-a produs accidentul rutier și altor date care pot

avea importanță probatorie pentru cauza penală, altfel, spus pentru confirmarea

nevinovăției inculpatului A. Pogoni, astfel prescripțiile art. 26 alin. (3) Cod de

procedură penală, la care face referire recurentul, sunt irelevante în speța dată.

În același context, Colegiul penal menționează, că chiar dacă în viziunea

recurentului acest raport de expertiză judiciară a fost incomplet, prin faptul că la

dispoziția expertului a fost prezentat doar automobilul model „Honda”, lipsind

automobilul model „Mercedes”, totuși, acest fapt, nu a fost contestat de către

apărare la etapa judecării apelului, nemijlocit după ce părțile au făcut cunoștință cu

concluziile raportului de expertiză nominalizat, la fel, cum nu a fost contestat și

faptul că raportul de expertiză a fost adus la cunoștință inculpatului în limba de stat,

pe care inculpatul nu o cunoaște, mai mult, în ședințele de judecată a instanței de

apel, inculpatul A. Pogoni a fost asistat de interpretul D. Guzun, care în baza art. art.

311, 312 Cod de procedură penală, a fost avertizată de răspundere ce o poartă pentru

traducere intenționat falsă (f.d. 199-205, vol. III).

Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul I. Coban.

Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt

constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea

în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

În recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat care ar

fi esența circumstanței, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la

exigențile art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care a afectat soluția instanței,

omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în acest sens, cu

indicarea unor concrete erori în aspectul vizat

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul avocatului

(pct.5.1. din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concret definite,

se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 4.3. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind acțiunea civilă înaintată de partea vătămată O. Romeus în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, ținînd cont de

prevederile art. 221 Cod de procedură penală, art. 372 alin. (3) Cod de procedură

civilă, conform cărora acțiunea civilă se înaintează în orice moment de la pornirea

procesului penal pînă la terminarea cercetării judecătorești, și, în apel nu se poate

schimba calitatea procedurală a părților, temeiul sau obiectul acțiunii și nici nu pot fi

înaintate noi pretenții.

Astfel, instanța de apel corect a respins, ca inadmisibil apelul părții civile

O. Romeus în latura civilă, iar argumentul apărării prin care se susține că părții

vătămate O. Romeus, nu i-au fost explicate dreptul și modalitatea de a beneficia

efectiv de asistență juridică garantată de stat, instanța de recurs îl apreciază critic,

deoarece potrivit ordonanței din 29.01.2013 (f.d. 302, vol. II) prin care O. Romeus a

fost recunoscută în calitate de parte civilă, conform art. 62 Cod de procedură penală,

organul de urmărire penală i-a explicat drepturile și obligațiile părții civile în cadrul

14

urmăririi penale, iar prescripțiile art. 17 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, în

speța dată au fost respectate.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile

art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de

casare a deciziei instanței de apel în prezenta cauză penală și, prin urmare, se

impune soluția inadmisibilității recursurilor declarate de avocatul V. Astafiev în

numele inculpatului și de avocatul I. Coban în numele părții vătămate O. Romeus,

ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de avocatul Igor Coban în

numele părții vătămate Oxana Romeus și de avocatul Valeri Astafiev în numele

inculpatului Pogoni Adrian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 02 decembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe Pogoni Adrian

Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 iunie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

15