1ra-835/17 — art. 151 alin 2 lit d, 287 alin 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 151 alin 2 lit d, 287 alin 1 CP
- Temei legal
- art. 432 alin 2 pct 1 CPP
1ra-835/17 — art. 151 alin 2 lit d, 287 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 1ra-835/2017
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
31 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Ghenadie Nicolaev,
judecătorii – Petru Moraru și Nadejda Toma,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2012, declarat
de condamnatul
Botnari Ivan Anton, născut la 11 septembrie
1959, originar și domiciliat, r-nul Anenii Noi,
s. Telița, str. Tinereței, 1.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 02.10.2008 - 23.03.2010;
Instanța de apel: 29.04.- 27.05.2010;
Instanța de recurs: 14.09. - 16.11.2010;
Instanța de apel: 29.12.2010- 14.03.2011;
Instanța de recurs: 09.08. - 13.12.2011;
Instanța de apel: 09.02.- 08.05.2012;
Instanța de recurs: 08.10. - 31.10.2012.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 23 martie 2010, Botnari Ivan a fost
condamnat:
- în baza art. 264 alin. (2) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul
de a conduce mijloace de transport pe termen de 3 ani;
- în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 an 6 luni închisoare.
Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin absorbirea
pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai gravă, i s-a stabilit pedeapsa definitivă 4 ani
închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3
ani.
Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată
condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.
A fost admisă acțiunea civilă, fiind dispusă încasarea de la Botnari Ivan în
beneficiul părții vătămate Dugan Anatolie a prejudiciului material și cheltuielilor de
judecată în sumă de 31893, 46 lei și a prejudiciului moral în sumă de 5000 lei.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt, că Botnari Ivan la
12 iunie 2008, aproximativ la ora 21:30, fiind în stare de ebrietate alcoolică,
aflându-se în barul „Geatel” amplasat pe adresa s. Telița, r-nul Anenii Noi,
exprimând o vădită lipsă de respect față de societate și încălcând ordinea publică,
manifestând o obrăznicie deosebită, a inițiat un conflict cu Dugan Anatolie,
aplicându-i lovituri cu pumnii în cap.
Tot el, la 12 iunie 2008, aproximativ la ora 24:00, deplasându-se pe traseul
central din s. Telița, r-nul Anenii Noi, la volanul autocamionului model „GAZ 5312”,
n/î ANAH 714, încălcând prevederile art. 45 al Regulamentului circulației rutiere, l-a
1
tamponat din spate pe Dugan Anatolie, care se deplasa la volanul motocicletei model
„Minsk”, n/î 3378 MDP, doborându-l la pământ.
Motocicleta, agățându-se de autocamion, a fost târâtă pe asfalt câțiva metri,
cauzându-i părții vătămate leziuni corporale medii.
Împotriva sentinței au declarat apeluri:
- procurorul și partea vătămată Dugan Anatolie, care au invocat netemeinicia
acesteia în partea reîncadrării juridice a acțiunilor inculpatului de la art. 151 alin. (2)
lit. d), h) Cod penal la art. 264 alin. (2) Cod penal din următoarele motive.
Expertiza medico-legală care indica că leziunile corporale au fost provocate de
un obiect tare, se exclud de la căderea liberă, deci, Botnari Ivan prin provocarea
leziunilor grave lui Dugan Anatolie, prin tamponarea din spate cu autocamionul
model „GAZ 5312”, n/î AN AH 714 pe ultimul, care se deplasa la volanul
motocicletei model „Minsk”, n/î 3378 MDP, după care l-a maltratat, și astfel s-au
constatat acțiunile premeditate ale inculpatului în scopul provocării leziunilor
corporale lui Dugan Anatolie, de aceea încadrarea acțiunilor lui în baza art. 264
alin. (2) Cod penal era ilegală. Astfel, dispoziția art. 264 Cod penal prevede că
încălcarea regulilor de securitate a circulației produce din imprudență consecințe,
adică cauzarea de leziuni corporale, însă în cazul dat, Botnari Ivan a acționat cu
intenție.
În apeluri s-a solicitat încadrarea acțiunilor inculpatului conform art. 151
alin. (2) Cod penal, astfel, deși conform raportului de expertiză medico-legală nr. 367
efectuat în comisie s-au infirmat concluziile raportului de expertiză din 27 iulie 2008
(f.d. 82, vol. I,), constatând că leziunile depistate pe corpul lui Dugan Anatolie au fost
calificate ca medii, totuși, prin raportul de expertiză nr. 346 din 13 octombrie 2009
(expertiză medico-legală în comisie suplimentară) s-a constatat, că cicatricile rămase
pe fața ultimului erau ireparabile și, prin urmare, au reprezentat o desfigurare
iremediabilă a feței, fapt ce constituie calificarea potrivit prevederilor art. 151 Cod
penal.
Acuzatorul de stat și partea vătămată au considerat că aplicarea prevederilor
art. 90 Cod penal, este neîntemeiată, deoarece Botnari Ivan nu numai că nu a
recuperat paguba, dar nici odată nu s-a interesat de sănătatea părții vătămate, nu și-a
cerut scuze, opunea rezistență la urmărirea penală, prin diferite metode încerca să
influențeze și să împiedice desfășurarea normală a urmăririi penale cu scopul de a se
eschiva de la răspunderea penală, amenința martorii pentru ca să-și schimbe
depozițiile, se caracterizează negativ;
- inculpatul Botnari Ivan, care a contestat sentința doar în partea condamnării
lui în baza art. 264 alin. (2) Cod penal și a solicitat încetarea procesului penal în
această parte, deoarece încălcarea regulilor circulației rutiere care au dus la aceea că a
deteriorat motocicleta pătimitului s-au datorat faptului că în acea porțiune de drum
recent a fost săpat un canal fără a fi instalat semn de avertizare, el nu a observat
motocicleta. Era de acord să repare motocicleta dar nu era de acord cu suma 31893
lei, cerută de partea vătămată. În rest, era de acord cu sentința.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 27 mai 2010,
apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără
modificări.
2
La adoptarea soluției sale, instanța de apel, a statuat că prima instanță, în baza
probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința
de judecată, le-a dat apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din
punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității, iar toate în
ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, stabilind cu certitudine toate
aspectele de fapt și de drept și, astfel, ajungând la concluzia corectă cu privire la
vinovăția inculpatului Botnari Ivan în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art.
287 alin. (1), 264 alin. (2) Cod penal, iar pedeapsa i-a fost stabilită în conformitate cu
prevederile art. art. 7, 61, 75, 90 Cod penal.
Ceea ce ține de acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, instanța de apel a
relevat că prima instanță corect a dispus încasarea despăgubirii materiale din contul
inculpatului, evaluat și probat la suma de 31893,46 lei, iar suma de 5000 lei, încasată
cu titlu de prejudiciu moral, a considerat-o rezonabilă.
Decizia instanței de apel a fost contestată cu recursuri ordinare de către:
- procuror, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de
procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la
rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece inculpatul a
săvârșit infracțiunile prevăzute de art. art. 287 alin. (1), 151 alin. (2) Cod penal.
Prima instanță a examinat cauza complet și vinovăția lui Botnari Ivan a fost
confirmată pe deplin, însă aceste acțiuni au fost recalificate în mod ilegal, iar
pedeapsa stabilită în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, este prea blândă.
Astfel, conform dispoziției art. 264 Cod penal, încălcarea regulilor de
securitate a circulației urmau să se producă din imprudență, însă în speță, s-au
determinat acțiunile premeditate ale inculpatului în scopul provocării leziunilor
corporale lui Dugan Anatolie;
- partea vătămată Dugan Anatolie, care a solicitat casarea sentinței și deciziei
instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
Botnari Ivan să fie condamnat în baza art. art. 287 alin. (1), 151 alin. (2) Cod penal,
cu stabilirea unei pedepse mai aspre.
În motivarea recursului, a indicat că, deși urmărirea penală a fost efectuată
complet și obiectiv, iar vinovăția inculpatului a fost pe deplin confirmată în ședința
de judecată, acțiunile ultimului greșit au fost recalificate din prevederile art. 151
alin. (2) Cod penal în cele ale art. 264 alin. (2) Cod penal.
La fel, recurentul a considerat că instanța de apel, la individualizarea pedepsei,
nu a ținut cont de faptul că inculpatul a săvârșit două infracțiuni grave, a fost anterior
judecat, se caracterizează negativ, a săvârșit infracțiunile în stare de ebrietate, vina nu
a recunoscut-o, nu a recuperat paguba materială;
- avocatul Burlacu Silviu în numele inculpatului, care a solicitat casarea
deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt
complet de judecată.
În motivarea recursului, a indicat că instanțele de fond au examinat cauza
unilateral, fără a ține cont de declarațiile inculpatului și ale martorilor apărării,
apreciind doar poziția acuzatorului de stat și fără a se expune asupra tuturor motivelor
invocate în apelul apărătorului.
Recurentul a considerat că prejudiciul material nu a fost confirmat prin
documente veridice ce ar fi demonstrat cu certitudine suma solicitată, care a fost
3
dispusă de a fi încasată de la inculpat, iar pedeapsa stabilită inculpatului era una prea
aspră, deoarece fiind de profesie șofer, transportarea mărfurilor și a pasagerilor, este
unica sursă de existență.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
16 noiembrie 2010, a fost respins ca inadmisibil recursul avocatului Burlacu Silviu în
numele inculpatului Botnari Ivan și admise recursurile declarate de procuror și partea
vătămată, casată decizia instanței de apel în latura penală, cu dispunerea rejudecării
cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată, din motiv că instanța de
apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în aceste apeluri, limitându-se
la o motivație insuficientă și contrară probelor expuse în apeluri.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 14 martie 2011,
au fost respinse apelurile procurorului și a părții vătămate Dugan Anatolie ca
nefondate.
Apelul inculpatului Botnari Ivan a fost admis, casată sentința, rejudecată cauza
și pronunțată o nouă hotărâre după cum urmează:
Botnari Ivan a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, la 1 an
închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost
suspendată condiționat pe perioada de probațiune 1 an.
Botnari Ivan a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de către
inculpat.
Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului
despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
La adoptarea soluției sale, instanța de apel a constatat că prima instanță corect
a determinat circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că inculpatul a
săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal.
Totodată, instanța de apel a concluzionat că inculpatul nu i-a cauzat părții
vătămate vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății,
periculoase pentru viață și sănătate, astfel, prima instanță neîntemeiat a încadrat
acțiunile ultimului în baza art. 264 alin. (2) Cod penal, deoarece nu au fost prezentate
probe care ar confirma cu certitudine faptul cauzării leziunilor corporale lui Dugan
Anatolie, anume în urma trecerii acestuia cu autocamionul peste motocicleta părții
vătămate și tragerea ultimului pe asfalt.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către:
- procuror și avocatul Pelin Valeriu în numele părții vătămate, în care s-a
solicitat casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către
aceeași instanță, pe motiv că aceasta nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate
în apeluri, iar hotărârea pronunțată nu cuprindea motivele pe care s-a întemeiat
soluția.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
13 decembrie 2011, au fost admise recursurile ordinare declarate de către procuror și
avocatul Pelin Valeriu în numele părții vătămate, casată decizia instanței de apel, cu
dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău.
În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat, că instanța de apel urma
să țină cont de argumentele și de indicațiile din decizia Colegiului penal lărgit al
Curții Supreme de Justiție din 16 noiembrie 2010.
4
Totodată, s-a pronunțat o încheiere interlocutorie în privința încălcărilor
legislației la judecarea cauzei de către Curtea de Apel Bender. De asemenea, s-a
menționat că instanța de apel era obligată să se conducă de prevederile art. 436 Cod
procedură penală, care expres reglementează procedura de rejudecare și limitele
acesteia și că indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii.
Prin decizia Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2012, a
fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului Botnari Ivan, iar apelurile procurorului
și a părții vătămate Dugan Anatolie au fost admise, casată parțial sentința, rejudecată
cauza și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
conform căreia Botnari Ivan a fost condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. h) Cod
penal la 5 ani închisoare.
În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul
parțial al pedepsei numite prin această decizie și celei aplicate pentru infracțiunea
prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă 5 ani 6
luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.
Cu referire la încadrarea acțiunilor inculpatului în prevederile art. 151 alin. (2)
lit. h) Cod penal, instanța de apel a menționat că aprecierea vătămărilor corporale ca
grave după criteriul „care au condus la o desfigurare iremediabilă a feței și/sau a
regiunilor adiacente”, nu este de competența expertului, ci era un criteriu juridic,
conform pct. 61 al Regulamentului aprecierii vătămărilor corporale în vigoare la
moment. Prin urmare, reieșind din faptul că în urma leziunilor suferite de către Dugan
Anatolie, cicatricea din regiunea spinei nazale și deformația nasului, care nu se vor
modifica pe parcursul timpului și pot fi corectate numai prin intervenție chirurgicală,
se consideră ireparabilă, instanța de judecată a apreciat-o ca o desfigurare
iremediabilă a feței din moment ce deformează forma feței (nasul).
Din aceste considerente, a fost determinată corectă încadrarea juridică a
acțiunilor inculpatului conform art. 151 alin. (2) lit. h) Cod penal, adică vătămarea
corporală gravă, săvârșită de două sau mai multe persoane.
Concomitent, s-a relevat că anterior, prin decizia Colegiului penal lărgit al
Curții Supreme de Justiție din 16 noiembrie 2010, a fost respins ca inadmisibil
recursul ordinar declarat de avocatul Burlacu Silviu în numele inculpatului Botnari
Ivan. Astfel, instanța de apel urma să examineze doar apelurile părții vătămate și a
procurorului în latura penală, deoarece atât inculpatul Botnari Ivan, cât și avocatul
acestuia, au folosit căile ordinare de atac întru contestarea hotărârilor judecătorești,
iar instanța de recurs, prin decizia sa din 16 noiembrie 2010 a respins ca inadmisibil
recursul ordinar declarat de avocatul Burlacu Silviu.
În decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 14 martie
2011 a fost indicat expres că instanța de apel urma să respecte întocmai prevederile
art. 436 Cod procedură penală, care stabileau procedura de rejudecare și limitele ei.
Din aceste motive, instanța de apel era dependentă de hotărârea adoptată prin
decizia Curții de Apel Bender din 27 mai 2010, prin care s-a respins apelul declarat
de inculpatul Botnari Ivan. Tot din aceste considerente, instanța de apel a respins
demersul apărării privind cercetarea martorilor suplimentari în favoarea apărării.
La stabilirea pedepsei în baza art. 151 alin. (2) lit. h) Cod penal, instanța de
apel a reținut că, deși inculpatul era fără antecedente penale, el anterior a mai săvârșit
5
infracțiuni și a fost condamnat, se caracterizează negativ, era agresiv, se comporta
arogant, față de faptele sale nu avea nici o critică.
Din aceste motive s-a considerat că pentru corectarea și reeducarea acestuia
este necesară pedeapsa închisorii în limitele sancțiunii.
Referitor la acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată, prima instanță a
admis-o parțial și a dispus încasarea despăgubirii materiale din contul inculpatului,
evaluat și probat la suma de 31893 lei, precum și suma de 5000 lei cu titlu de
despăgubire morală și de către instanța de recurs aceste dispoziții au fost menținute,
deoarece decizia instanței de apel a fost casată doar în latura penală.
În fapt, instanța de apel, în baza probelor administrate a constatat că, Botnari
Ivan, împreună cu o persoană neidentificată de organul de urmărire penală, care
acționa în rol de complice, peste puțin timp după incidentul apărut între el și Dugan
Anatolie, deplasându-se pe traseul central din s. Telița, r-nul Anenii Noi, la volanul
autocamionului personal model „GAZ 5312”, n/î AN AH 714, acționând din aceleași
intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de
respect față de societate, intenționat l-a tamponat din spate pe ultimul, care se deplasa
la volanul motocicletei model „Minsk”, n/î 3378 MDP, doborându-l la pământ, după
care au coborât din autocamion și l-a maltratat cu picioarele și pumnii pe toată
suprafața corpului, cauzându-i leziuni corporale grave, ce în comun prezintă pericol
pentru viață, după care Botnari Ivan, împreună cu persoana neidentificată de către
organul de urmărire penală l-au aruncat peste gardul gospodăriei ce se afla în preajmă
și au părăsit locul săvârșirii infracțiunii.
Avocatul Burlacu Silviu în numele inculpatului, în temeiul art. 427
alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia
instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în
aceeași instanță în alt complet de judecată.
În susținerea cerințelor apărarea a invocat, că instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apelul depus anume de către inculpat și
motivarea soluției cazului în decizia din 08 mai 2012 nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază. În ce privește concluzia instanței care a ajuns să stabilească o pedeapsă
atât de aspră inculpatului și motivarea soluției de ce au fost reîncadrate acțiunile
inculpatului Botnari Ivan.
În motivarea recursului, avocatul a mai indicat că instanța de apel a apreciat
critic declarațiile depuse de către însuși Botnari Ivan și declarațiile depuse de către
martorii apărării în favoarea inculpatului, dintre care nici un martor nu este prieten
sau rudă cu inculpatul, care au combătut cu certitudine cele declarate de către
martorii acuzării. Totodată, instanța de apel nu a apreciat critic declarațiile martorului
acuzării Dugan Anton, care este tatăl părții vătămate și era direct cointeresat de a
confirma poziția fiului său și care, la rândul său, a declarat despre cele întâmplate
numai din spusele fiului său și le pune la baza unei condamnări cu pedeapsă de
închisoare. Mai mult ca atât, prin decizia sa, instanța de apel nu a expus clar și
motivat din ce considerente a ajuns la concluzia de a stabili o așa pedeapsă aspră
inculpatului Botnari Ivan, argumentul că ultimul nu și-a recunoscut vina, nu putea fi
pus la baza unei decizii întemeiate și legale cu aplicarea unei pedepse atât de aspre.
La fel, în decizia contestată nu a fost expus din ce considerente și pe care prevederi
6
legale s-a bazat instanța de apel care a dispus recalificarea acțiunilor inculpatului de
la un articol la altul.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 31 octombrie
2012, s-a decis inadmisibilitatea recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.
În motivarea soluției sale, instanța de recurs a menționat, că instanța de apel a
cercetat toate probele prezentate de părți și le-a verificat din punct de vedere al
pertinenței, concludenței și utilității acestora și care în ansamblul lor au confirmat
vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii incriminate.
La administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile
constituționale ale participanților la proces și probele puse la baza hotărârilor nu
conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor.
Concluzia de vinovăție a lui Botnari Ivan în săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 151 alin. (2) lit. h) Cod penal, corespunde tuturor circumstanțelor cauzei stabilite
de instanța de apel, iar faptelor săvârșite li s-a dat o încadrare juridică corectă.
Avocatul Colțov Vadim în numele condamnatului, a contestat cu recurs în
anulare decizia instanței de recurs solicitând casarea acesteia, cu dispunerea
rejudecării cauzei de către instanța de apel.
Potrivit legii penale în vigoare la 08 mai 2012 s-a constatat, că art. 151 alin. (2)
lit. h) Cod penal nu mai exista, acesta fiind exclus prin Legea nr. 277-XVI din 18
decembrie 2008, în vigoare la 24 mai 2009.
Recurentul consideră necesar repararea erorilor de drept comise la judecarea
cauzei, deoarece un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente afectează
hotărârile atacate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 13 martie
2014, s-a dispus inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de apărare, deoarece a
fost declarat peste termen.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs în anulare a constatat,
că hotărârea a cărei anulare se cere, a devenit irevocabilă la 31 octombrie 2012, iar
recurentul a introdus recursul în anulare la 23 decembrie 2013, adică peste termenul
de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.
Potrivit dispozițiilor art. 230 Cod de procedură penală, în cazul în care pentru
exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea
acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste
termen.
Astfel, instanța de recurs în anulare a constatat, că recurentul a formulat
recursul în anulare cu depășirea termenului de 6 luni de la data pronunțării hotărârii
irevocabile a cărei anulare se cere, încălcând astfel prevederile art. 454 Cod de
procedură penală.
Condamnatul Botnari Ivan, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței
de apel solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași
instanță de apel în alt complet de judecată.
În susținerea cerințelor, condamnatul a menționat, că la 22 februarie 2017 a
fost reținut, iar la 23 februarie 2017 a fost prezentat la Judecătoria Anenii Noi, unde
în ședința de judecată, în lipsa apărătorului ales, i-a fost comunicat dispozitivul
deciziei și decizia integrală a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 mai
2012.
7
Totodată, condamnatul a specificat, că în ședința instanței de apel din 08 mai
2012 acesta a lipsit și nu a primit anterior copia deciziei instanței de apel.
La fel, condamnatul a reiterat, că în privința lui există diferite hotărâri
judecătorești, o parte din care îl condamnă în baza art. 151 alin. (1) lit. h) Cod penal,
iar alta în baza art. 151 alin. (1) lit. d) Cod penal, iar în ce privește învinuirea în baza
art. 287 alin. (1) Cod penal, Botnari Ivan a recunoscut vina pe acest capăt de acuzare.
Printre altele condamnatul a invocat dezacordul cu modalitatea de apreciere a
probelor, și anume consideră că instanța de apel greșit a apreciat critic declarațiile
martorilor Chiperi Gheorghe, Sîrbu Dumitru și Costețchi Alexandru precum că partea
vătămată a fost în stare de ebrietate, în cazul în care însuși instanța de judecată a
reținut un raport de examinare primară unde a fost constatat faptul stării de ebrietate a
părții vătămate în momentul săvârșirii infracțiunii.
Mai mult, instanța de apel fără o motivare corespunzătoare a respins cererea
inculpatului privind audierea martorilor Negruba Cristina, Chiperi Alexandru și
Fricațel Valeri, care nu au fost audiați anterior de către instanțele de fond.
În același context condamnatul a adăugat, că odată ce instanța de apel a respins
apelul său, aceasta neîntemeiat a respins cerința ultimului de a fi audiați martorii noi,
or, motivul instanței de apel prin care a fost respinsă cerința citată supra și anume
Curtea de Apel Bender deja a respins acest demers, în opinia condamnatului este
neîntemeiat.
În final, condamnatul a opinat pentru faptul, că termenul de declarare a
recursului ordinar pentru acesta, în situația în care a lipsit la pronunțarea deciziei,
chiar dacă a fost reprezentat de avocat, curge din momentul înmânării copiei de pe
hotărârea judecătorească, adică din 23 februarie 2017.
Asupra recursului declarat de inculpat au depus referințe procurorul și
partea vătămată Dugan Anatolie, solicitând dispunerea inadmisibilității acestuia,
deoarece inculpatul a utilizat calea de atac apelul, respectiv recursul ordinar de pe rol
nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut prevăzute la art. art. 429, 430 Cod de
procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
Raționamentele instanței privind inadmisibilitatea recursului ordinar deferit
judecății se întemeiază în drept pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de
procedură penală, potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a
recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în
camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.
Verificând materialele dosarului, în raport cu criticele punctate de recurent,
Colegiul penal enunță, că condamnatul Botnari Ivan, prin intermediul avocatului ales,
Burlacu Silviu, conform mandatului seria MA, nr. 0242343, eliberat în baza
contractului de asistență juridică nr. 419 din 06 iulie 2012 (f.d. 99, vol. III), a utilizat
calea de atac - recursul ordinar.
Or, prin decizia irevocabilă a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din
31 octombrie 2012, instanța de recurs a dispus inadmisibilitatea recursului ordinar
8
declarat de avocatul Burlacu Silviu în numele inculpatului Botnari Ivan, care ulterior
a utilizat și calea extraordinară de atac - recurs în anulare.
Alegațiile recurentului precum că judecarea apelurilor a avut loc în lipsa
inculpatului, nu pot fi reținute de către Colegiul penal, deoarece potrivit
procesului-verbal al ședinței instanței de apel din 02 mai 2012 (f.d. 80-83, vol. III),
inculpatul Botnari Ivan a fost prezent expunându-se asupra apelurilor judecate,
inclusiv în cel din urmă cuvânt, fiind înștiințat despre întreruperea ședinței de
judecată pentru 08 mai 2012, adică data pronunțării dispozitivului deciziei.
Relevante în speță sunt dispozițiilor art. 319 alin. (2) Cod de procedură penală,
din care rezultă, că partea prezentă la un termen de judecată nu mai este citată pentru
termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la vreunul din aceste termene.
Mai mult, potrivit practicii judiciare constante, Colegiul penal reține, că nu se
consideră judecată în lipsa persoanei condamnate, care și-a desemnat un apărător
ales, dacă aceasta s-a prezentat oricând în cursul procesului penal.
Astfel, Colegiul penal relevă, că condamnatul Botnari Ivan a participat la
ședințele de judecată din instanța de apel, fiind reprezentat de către avocatul ales,
Burlacu Silviu, or, careva obiecții din partea inculpatului referitor la calitatea
serviciilor prestate de către avocatul enunțat supra nu au fost înregistrate și nu rezultă
din procesul-verbal din cadrul ședinței instanței de apel (f.d. 80-83, vol. III).
Prin urmare, odată ce condamnatul Botnari Ivan a folosit calea de atac recursul
ordinar prin intermediul apărării și în privința acestuia există deja o decizie a instanței
de recurs ordinar irevocabilă, Colegiul penal ajunge la concluzia că recursul declarat
de condamnat nu întrunește condițiile de formă și conținut și urmează a fi declarat
inadmisibil.
În corespundere cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de condamnatul Botnari Ivan
Anton, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 mai
2012, în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de
conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 iunie 2017.
Președinte Ghenadie Nicolaev
Judecătorii Petru Moraru
Nadejda Toma
9