1ra-1027-2013 — art.264 alin.3 CP

Dosarul nr.1ra-1027/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 noiembrie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Elena Covalenco, Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2013 de către avocatul

Medeleanu Roman în numele inculpatului

Donică Andrei Andrei, născut la 19 august 1993, originar

și domiciliat în mun.Chișinău, str.Lomonosov 49/1, ap.59.

Termenul examinării cauzei în:

prima instanță de la 01.11.2012 pînă la 27.12.2012,

instanța de apel de la 18.02.2013 pînă la 14.05.2013,

instanța de recurs de la 10.09.2013 pînă la 13.11.2013.

C O N S T A T Ă :

Andrei a fost condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 4 ani și 6 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5

ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea pe un termen de probă de 5 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la Donică Andrei

în beneficiul succesorului victimei Sandu Petru a prejudiciului material în sumă de 103000

lei și a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă.

conducînd automobilul de model „Volkswaghen Golf”, cu n/î C JI 030, și deplasîndu-se

pe traseul șos.Hîncești în direcția str.Miorița, mun.Chișinău, ajungînd în regiunea blocului

nr.4, încălcînd cerințele pct.3, 4, 39 sub.1, 44, 45 alin.(l) lit.a), b), c), d); alin.(2) și pct.47

alin.(1) lit.a) din Regulamentul Circulației Rutiere și cerințele art.22 alin.(4) din Legea

nr.131-XVI din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier, și ca urmare pierzînd

controlul asupra mijlocului de transport, a ieșit pe carosabil și, deplasîndu-se pe trotuarul

din partea dreaptă a carosabilului, relativ deplasării sale, a comis tamponarea

automobilului de model „Mercedes”, cu n/î C NZ 452, care era parcat pe trotuar. În

rezultatul cărui fapt, pasagerilor automobilului „Volkswaghen Golf”, cu n/î C JI 030, le-au

fost cauzate leziuni corporale, și anume: lui Tanas Cristina, conform raportului de

expertiză medico-legală nr.1746/D din 04.07.2012 - vătămări corporale grave, lui Mazur

Eugen, conform raportului de expertiză medico-legală nr.2197/D din 03.09.2012 -

vătămări corporale care nu se supun aprecierii medico-legale, iar lui Sandu Natalia,

conform raportului de expertiză medico-legală nr.991 din 05.10.2012 - vătămări corporale

grave, în rezultatul cărora ultima a decedat la fața locului.

1

P.Sandu, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care A.Donică să fie condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 4 ani și 6

luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

4 ani, invocînd blîndețea pedepsei, deoarece instanța încălcînd criteriile generale de

individualizare a pedepsei, incorect, fără a-și motiva soluția, a aplicat în privința acestuia

prevederile art.90 Cod penal, neținînd seama de gradul prejudiciabil al faptei săvîrșite, în

urma căreia au avut de suferit trei persoane, dintre care una a decedat, și neîntemeiat i-a

stabilit pedeapsa complementară mai mare decît limitele acesteia;

- succesorul victimei, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care A.Donică să fie condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal fără

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal și admisă integral acțiunea civilă, încasarea în

folosul său de la inculpat a prejudiciului moral în sumă de 2000000 lei, a cheltuielilor

pentru asistența juridică în sumă de 5080 lei, invocînd că prima instanță nu a ținut seama

de principiul individualizării pedepsei, din care motiv nejustificat a dispus ca pedeapsa

stabilită inculpatului să fie suspendată condiționat, considerînd că corijarea și reeducarea

acestuia poate avea loc doar în cazul privării lui de libertate, deoarece în urma

accidentului rutier a decedat unica sa fiică și au mai avut de suferit încă două persoane, iar

inculpatul nu a recuperat cheltuielile suportate în legătură cu decesul acesteia.

admise apelurile acuzatorului de stat și a succesorului victimei P.Sandu, casată sentința și

pronunțată o nouă hotărîre, prin care lui A.Donică, recunoscut vinovat în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 4

ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani, cu executarea ei în penitenciar de tip deschis.

S-a dispus încasarea de la A.Donică în beneficiul succesorului victimei P.Sandu a

cheltuielilor de judecată în sumă de 5080 lei. În rest sentința a fost menținută.

4.1. Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la

concluzia privind vinovăția inculpatului A.Donică în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, care se confirmă prin probele acumulate pe dosar și

cercetate în ședințele de judecată.

Totodată, instanța de apel a conchis că prima instanță a aplicat o pedeapsă prea

blîndă inculpatului, care nu este echitabilă faptei comise, nu corespunde împrejurărilor

cauzei și normelor legale și nu va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

Nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.61, 75 Cod penal, nu a argumentat

convingător care sînt motivele cauzei, ce ar permite aplicarea în privința acestuia a

prevederilor art.90 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, reieșind din gravitatea infracțiunii

săvîrșite, care face parte din categoria celor grave, de persoana inculpatului, că în urma

faptei săvîrșite de către acesta s-a atentat la viața persoanei, că pînă la moment inculpatul

nu a restituit integral prejudiciul cauzat prin infracțiune și ținînd cont de prevederile art.61

Cod penal, corectarea inculpatului A.Donică este posibilă doar prin izolarea lui de

societate, cu stabilirea unei pedepse în limita sancțiunii prevăzute de legea pentru art.264

2

alin.(3) Cod penal, ținîndu-se seama de prevederile art.364/1 Cod penal, care prevede că

în caz de aplicarea a pedepsei cu închisoarea inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

La fel, instanța de apel a reținut că și pedeapsa complementară stabilită de prima

instanță de 5 ani, este una incorectă, deoarece sancțiunea art.264 alin.(3) Cod penal,

prevede privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport doar pe un termen de pînă

la 4 ani.

Cît privește apelul succesorului victimei P.Sandu, instanța a considerat că acesta

este parțial întemeiat, doar în partea încasării cheltuielilor de judecată în mărime de 5080

lei. În rest, instanța a conchis că soluția primei instanțe în partea stabilirii cuantumului

prejudiciului material și moral este una legală și întemeiată, la care s-a ținut seama de

prevederile art.219 alin.(1-4) Cod de procedură penală, că cerința succesorului victimei

privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 2000000 lei este exagerată, deoarece

inculpatul este student, în urma accidentului rutier și dînsul a fost accidentat, iar nefiind

încadrat în cîmpul muncii și neavînd mijloace financiare nu o va putea plăti, ce va fi o

osîndă pentru el primind-o ca o răzbunare.

Totodată, instanța de apel constatînd probate cheltuielile de asistență juridică în

mărime 5000 lei, confirmate prin bonul de plată s.382799 din 20.11.2012 și

contravaloarea procurii eliberate de către P.Sandu reprezentantului său în sumă de 80 lei, a

conchis de a admite în partea dată cerința succesorului victimei, P.Sandu.

R.Medeleanu în numele inculpatului care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea

sentinței, pe motiv că instanța de apel, admițînd apelul procurorului nu și-a motivat soluția

în partea excluderii prevederilor art.90 Cod penal și l-a stabilirea pedepsei acestuia nu s-a

ținut cont de circumstanțele atenuante prezente în cauză - recunoașterea vinei, căița

sinceră, recuperarea parțială a prejudiciului cauzat, și de faptul că cauza a fost examinată

în procedură simplificată, conform prevederilor art.364/1 Cod de procedură penală, astfel

că pedeapsa stabilită de prima instanță este una echitabilă.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui

A.Donică și, critică hotărîrea dată numai în latura stabilirii pedepsei, nefiind de acord cu

excluderea în privința inculpatului a prevederilor art.90 Cod penal.

Instanța de recurs consideră că instanța de apel just a admis apelurile declarate,

concluzionînd că la soluționarea chestiunii cu privire la stabilirea pedepsei, prima instanță

nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal.

Astfel, conform prevederilor art.61, 75 Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa penală este o

măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a inculpatului și are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea vinovatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea acestuia, cît și a altor persoane.

3

Colegiul menționează că instanța de apel întemeiat a constatat că, prima instanță, la

numirea pedepsei, nu a ținut cont de persoana inculpatului, de caracterul social periculos

al infracțiunii comise, de circumstanțele cauzei, cît și de faptul că în rezultatul infracțiunii

au fost vătămate trei persoane, dintre care una s-a ales cu vătămări corporale grave

periculoase pentru viață, iar alta a decedat, însă inculpatul pînă în prezent nu a întreprins

măsuri în vederea recuperării prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune. Ori,

instanța de fond urma să țină cont de scopul pedepsei penale care este restabilirea echității

sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea de săvîrșire a noilor infracțiuni, atît

din partea acestuia, cît și a altor persoane.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul consideră legală concluzia instanței

de apel referitor la faptul că aplicarea art.90 Cod penal nu este proporțională faptei comise

de către inculpat, motiv din care s-a dispus aplicarea pedepsei închisorii cu executarea ei

reală.

Astfel, Colegiul remarcă că argumentul recurentului cu privire la menținerea

sentinței, prin care inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa închisorii cu suspendarea

executării ei pe termen de probă, nu este incident în speța dată, deoarece toate motivele

invocate de recurent în susținerea acestui argument (inculpatul a recunoscut vina, s-a căit

de cele comise, a recuperat parțial prejudiciul material), deja au fost luate în considerație

de instanța de apel la aplicarea pedepsei închisorii cu executarea ei reală.

Instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a

circumstanțelor reale privind săvîrșirea acesteia și a celor personale ale inculpatului,

pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare cu executare ei reală, este aptă să conducă la

realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la corijarea și reeducarea inculpatului, la

formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de fapta comisă.

Colegiul penal conchide că la stabilirea pedepsei cu închisoarea instanța de apel,

după cum rezultă din partea descriptivă a deciziei, și-a motivat soluția adoptată indicînd

din care motive a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului A.Donică

pentru fapta comisă este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale, astfel că

temeiul invocat de recurent, precum că instanța nu și-a motivat soluția referitor la

iraționalitatea numirii pedepsei inculpatului cu suspendarea executării ei pe termen de

probă, este neîntemeiat.

La acest capitol, Colegiul menționează că legiuitorul acordă dreptul instanței, ținînd

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, de a decide de la caz la caz,

posibilitatea aplicării pedepsei vinovatului cu suspendarea condiționată a executării ei și

nicidecum nu o obligă în acest sens. În speța dată, rezultă că instanța de apel, reieșind din

circumstanțele sus-menționate, a considerat rațional ca inculpatul să execute real pedeapsa

stabilită.

La numirea pedepsei inculpatului instanța de apel a ținut cont de prevederile

art.3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limita

de pedeapsă prevăzută de lege, adică din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea

normei penale în baza căreia a fost condamnat.

Temeiul recurentului, precum că la stabilirea pedepsei instanța de apel nu a ținut

cont de circumstanțele atenuante prezente în cauză, nu poate fi reținut, deoarece

recunoașterea vinei (sau comportamentul sincer) care atrage incidența procedurii

simplificate, nu poate valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară, deoarece ar

însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică.

Prin urmare, Colegiul conchide că pedeapsa aplicată lui A.Donica este în limitele

prevăzute de lege.

4

Concluzionînd cele menționate, instanța de recurs consideră că în prezenta cauză nu

se constată erori de drept prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală

și, ca urmare, Colegiul constată că hotărîrea atacată este legală și întemeiată, deoarece

faptelor comise de inculpat li s-a dat o încadrare juridică corectă, motivarea soluției fiind

bazată pe probele administrate în cadrul procesului penal, pedeapsa fiind stabilită de

instanța de apel argumentat, luîndu-se în considerare prevederile legale ce reglementează

acest aspect.

În acest context, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de către

avocatul R.Medeleanu în recurs sînt neîntemeiate, fapt ce determină instanța de a decide

asupra inadmisibilității recursului declarat în numele inculpatului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Medeleanu Roman în

numele inculpatului Donică Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 14 mai 2013, în cauza penală în privința lui Donică Andrei, fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 decembrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Nicolae Gordilă

5