1ra-842-2013 — 264 alin.3 lit.b Cod penal

Dosarul nr.1ra-842/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 septembrie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Elena Covalenco, Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2013 de către avocatul Marandici

Nicolae în numele succesorului părții vătămate, Antoci Ana, în cauza penală privindu-l pe

inculpatul

Chisnenco Ion Andrei, născut la 29 octombrie 1949,

originar și domiciliat în s.Dubăsarii-Vechi, r-nul Criuleni.

Termenul examinării cauzei în:

prima instanță de la 06.04.2011 pînă la 29.06.2012,

instanța de apel de la 26.07.2012 pînă la 27.03.2013,

instanța de recurs de la 17.07.2013 pînă la 25.09.2013.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

cu închisoarea pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la Chisnenco Ion în

beneficiul lui Antoci Ana a prejudiciului material în sumă de 74400 lei, a prejudiciului moral

în sumă de 10000 lei și a cheltuielilor suportate pentru acordarea asistenței juridice în sumă

de 5000 lei. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă.

conducînd camionul de model „Gaz-53”, cu n/î CR AJ 776, și deplasîndu-se pe traseul din

direcția s.Dubăsarii-Vechi, r-nul Criuleni, încălcînd cerințele pct.45 alin.(l) lit.a), b), c), d);

alin.(2) și pct.47 alin.(1) lit.a) din Regulamentul Circulației Rutiere, unde este prevăzut că

conducătorul mijlocului de transport trebuie să conducă automobilul cu prudență sporită, în

caz de necesitate, să reducă viteza sau să oprească în cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului,

conducînd automobilul fără a ține permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția de dexteritate în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase,

de starea tehnică a vehiculului și de condițiile și situația rutieră, în rezultatul cărui fapt a

tamponat pietonul Antoci Rodica cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală

nr.12/D din 14.12.2010, vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora

ultima a decedat (f.d.80).

succesorului părții vătămate, A.Antoci, și avocatul C.Goncear în numele inculpatului

I.Chisnenco, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care I.Chisnenco să fie condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 3 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, invocînd

blîndețea pedepsei, deoarece instanța nu a dat apreciere juridică tuturor probelor și

circumstanțelor cauzei, încălcînd criteriile generale de individualizare a pedepsei, incorect

aplicînd în privința inculpatului prevederile art.90 Cod penal, nu a ținut seama de gradul

prejudiciabil al faptei săvîrșite, de persoana inculpatului, care nu a reparat prejudiciul cauzat

și nu regretă fapta comisă;

- avocatul în numele succesorului părții vătămate, casarea parțială a acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care I.Chisnenco să fie condamnat în

baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani, invocînd că prima instanță a ignorat principiul

individualizării pedepsei, solicitînd admiterea integrală a acțiunii civile și dispunerea încasării

prejudiciului moral în sumă de 100000 lei;

- avocatul în numele inculpatului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea

unei hotărîri de achitare, invocînd ilegalitatea și netemeinicia sentinței, aprecierea greșită a

probelor, deoarece probele prezentate de acuzare nu confirmă vinovăția lui I.Chisnenco în

cele incriminate; consideră că inculpatul nu este vinovat în comiterea accidentului rutier,

deoarece el nu putea și nici nu avea posibilitatea să evite accidentul, dat fiind faptul că

victima fiind în stare de ebrietate, din neatenție, s-a lovit de colțul din spate a caroseriei;

acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate în partea încasării prejudiciului

moral este una nejustificată și neîntemeiată.

respins, ca nefondat, apelul avocatului în numele inculpatului și admise parțial apelurile

procurorului și avocatului în numele succesorului părții vătămate, casată sentința în partea

stabilirii pedepsei și încasării prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi hotărîri în partea

dată, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui I.Chisnenco, recunoscut

vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

cu închisoarea pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la I.Chisnenco în

beneficiul succesorului părții vătămate A.Antoci a prejudiciului moral în sumă de 30000 lei.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile

art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia privind

vinovăția inculpatului I.Chisnenco în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.b)

Cod penal, care se confirmă prin probele acumulate pe dosar și cercetate în ședințele de

judecată, și anume declarațiile succesorului părții vătămate A.Antoci, a martorilor S.Ciorba,

V.Mafteuța, D.Lazăr, N.Jalba, Ș.Vornicescu, cît și materialele dosarului - procesele-verbale

de cercetare a locului comiterii accidentului rutier din 14.12.2010; raportul de expertiză

medico-legală nr.12/D din 14.12.2010, prin care s-a constatat survenirea morții lui R.Antoci

în rezultatul traumei cranio-cerebrale deschise apărute în urma tamponării; procesul-verbal de

examinare a camionul de model GAZ-53, cu n/î CR AJ 776, din 16.12.2010.

La fel, instanța de apel a indicat că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului

I.Chisnenco a ținut cont de caracterul și gradul pericolului social al infracțiunii săvîrșite, de

persoana acestuia, care pentru prima dată a comis o infracțiune din imprudență, că este

pensionar, se caracterizează pozitiv la locul de muncă, nu se află la evidența medicului

narcolog sau psihiatru, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală și just a concluzionat că corectarea și reeducarea lui, este posibilă fără izolare de

societate, în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei, nefiind stabilite careva

impedimente pentru aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

Totodată, instanța a conchis că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei acestuia,

prima instanță nu a ținut seama în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, nu a luat în considerație urmările grave - decesul victimei, comportamentul

inculpatului după comiterea infracțiunii și i-a aplicat o pedeapsă prea blîndă în raport cu fapta

comisă și consecințele survenite, ceea ce nu va restabili echitatea socială, corectarea

inculpatului, prevenirea din partea acestuia, precum și a altor persoane comiterea a unor noi

infracțiuni, ajungînd astfel la concluzia necesității înăspririi pedepsei non-privative de

libertate cu suspendarea condiționată a executării ei. Reieșind din circumstanțele sus

menționate, instanța de apel a concluzionat că lipsesc temeiuri de a-l condamna pe inculpat cu

închisoare reală, deoarece ultimul este pensionar, se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost

judecat și la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află.

Cît privește apelul declarat de avocatul N.Marandici în numele succesorului părții

vătămate, instanța a considerat că acesta este parțial întemeiat, doar în partea încasării

prejudiciului moral, deoarece acesteia i-au fost cauzate suferințe psihice, prin fapte ce

atentează și la drepturile ei personale nepatrimoniale, totodată la calcularea cuantumului

acestuia luîndu-se în considerație concluzia raportului de expertiză medico-legală nr.12/D din

20.12.2010, prin care s-a constatat că în momentul accidentului victima se afla în stare de

ebrietate.

numele succesorului părții vătămate A.Antoci care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu

dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că instanța de apel a dat o apreciere corectă probelor

prezentate de acuzare și just a concluzionat despre vinovăția inculpatului I.Chisnenco, însă,

ignorînd prevederile art.61, 75-77 Cod penal, pripit și neîntemeiat a ajuns la concluzia

aplicării în privința acestuia a prevederilor art.90 Cod penal, neținînd cont de gravitatea

infracțiunii, de urmările grave - decesul victimei și pedeapsa fixată cu suspendarea executării

ei nu va atinge scopul pedepsei penale, restabilirea echității sociale, corectarea și corijarea

inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni; instanța neîntemeiat a admis

doar parțial acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 30000 lei, pe

cînd aceasta trebuia admisă integral, deoarece succesorul părții vătămate a prezentat

suficiente probe în confirmarea cuantumului suferințelor sufletești și psihice survenite.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, sau acesta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărîrii, sau acesta este expus neclar, ori s-au aplicat pedepse în

alte limite decît cele prevăzute de lege.

Colegiul constată că temeiurile la care se referă recurentul, nu sînt aplicabile din punct

de vedere al prezenței erori de drept care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel.

După cum rezultă din textul recursului ordinar, recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică hotărîrea instanței de apel numai referitor la suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea aplicată lui I.Chisnenco pe termen de probă și în latura

civilă.

Motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa și

greșit a aplicat prevederile art.90 Cod penal, Colegiul penal î-l consideră neîntemeiat.

Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a prezentului Cod.

Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. În

același rînd, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții Generale a Codului

penal, în special, a prevederilor art.90 Cod penal.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, în baza căruia I.Chisnenco a fost declarat

vinovat, prevede o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de la 3 la 7 ani.

Prin decizia instanței de apel, lui I.Chisnenco i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani

închisoare, deci rezultă că pedeapsa s-a aplicat în limitele normei penale sus menționate și,

prin urmare, au fost respectate prevederile legii.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel mult 5 ani

pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din

imprudență, ținînd seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de

judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Colegiul penal constată că instanța de apel la aplicarea pedepsei a ținut seama de

gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului, care pentru prima

dată a comis o infracțiune din imprudență, este pensionar, se caracterizează pozitiv la locul de

muncă, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru și, reieșind din scopul pedepsei

penale, a considerat posibilă corijarea și reeducarea inculpatului fără izolarea lui de societate,

dispunînd suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite acestuia pe un termen de

probă de trei ani.

Prin urmare, instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului a respectat prevederile

legii, iar în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a executării pedepsei

de 5 ani stabilite acestuia, legea nu prevede, deoarece suspendarea executării condiționate a

pedepsei, conform art.90 Cod penal alin.(4) Cod penal, poate avea loc și în cazul săvîrșirii

unei infracțiuni de categorie gravă.

Astfel, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor

cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii.

Nu poate fi reținut nici temeiul invocat de recurent, precum că instanța neîntemeiat a

admis doar parțial acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 30000 lei,

pe cînd aceasta trebuia admisă integral sumă de 100000 lei.

La acest capitol, Colegiul penal reține că instanța de apel, la soluționarea acțiunii civile a

reieșit din circumstanțele cauzei, suferințele morale ale succesorului victimei, totodată a ținut

cont și de faptul că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este

criteriul echității, care exprimă că îndemnizația trebuie să prezinte o justă despăgubire, iar

cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încît acesta să aibă efect compensatoriu, și nu

trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor, și nici venituri nejustificate

pentru victimele daunelor. Prin urmare, instanța corect a conchis că cuantumul despăgubirii

prejudiciului moral solicitat de la condamnat este excesiv de mare, reieșind din starea lui

familiară și materială, și nu rezultă din actele cauzei.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrea instanței de apel atacată, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești

contestate.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76, 90 Cod

penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținîndu-se

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al

infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori

atenuează răspunderea, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de avocatul N.Marandici în numele succesorului părții vătămate

A.Antoci și, potrivit legii, se decide respingerea recursului ca inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Marandici Nicolae în

numele succesorului părții vătămate Antoci Ana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 27 martie 2013, în cauza penală în privința lui Chisnenco Ion, fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la data de 16 octombrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Nicolae Gordilă