1ra-842-2013 — 264 alin.3 lit.b Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 264 alin.3 lit.b Cod penal
- Temei legal
- 264 alin.3 lit.b Cod penal
1ra-842-2013 — 264 alin.3 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr.1ra-842/13
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
25 septembrie 2013 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Petru Ursache,
Judecătorii - Elena Covalenco, Nicolae Gordilă,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2013 de către avocatul Marandici
Nicolae în numele succesorului părții vătămate, Antoci Ana, în cauza penală privindu-l pe
inculpatul
Chisnenco Ion Andrei, născut la 29 octombrie 1949,
originar și domiciliat în s.Dubăsarii-Vechi, r-nul Criuleni.
Termenul examinării cauzei în:
prima instanță de la 06.04.2011 pînă la 29.06.2012,
instanța de apel de la 26.07.2012 pînă la 27.03.2013,
instanța de recurs de la 17.07.2013 pînă la 25.09.2013.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 29 iunie 2012, Chisnenco Ion a fost
condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul
de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.
În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei
cu închisoarea pe un termen de probă de 3 ani.
Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la Chisnenco Ion în
beneficiul lui Antoci Ana a prejudiciului material în sumă de 74400 lei, a prejudiciului moral
în sumă de 10000 lei și a cheltuielilor suportate pentru acordarea asistenței juridice în sumă
de 5000 lei. În rest, acțiunea civilă a fost respinsă.
Potrivit sentinței s-a stabilit că Chisnenco Ion, la 14 decembrie 2010, ora 18.30,
conducînd camionul de model „Gaz-53”, cu n/î CR AJ 776, și deplasîndu-se pe traseul din
direcția s.Dubăsarii-Vechi, r-nul Criuleni, încălcînd cerințele pct.45 alin.(l) lit.a), b), c), d);
alin.(2) și pct.47 alin.(1) lit.a) din Regulamentul Circulației Rutiere, unde este prevăzut că
conducătorul mijlocului de transport trebuie să conducă automobilul cu prudență sporită, în
caz de necesitate, să reducă viteza sau să oprească în cazul în care în limita vizibilității apar
obstacole care pot fi observate de conducător, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului,
conducînd automobilul fără a ține permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează
atenția și reacția de dexteritate în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase,
de starea tehnică a vehiculului și de condițiile și situația rutieră, în rezultatul cărui fapt a
tamponat pietonul Antoci Rodica cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală
nr.12/D din 14.12.2010, vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora
ultima a decedat (f.d.80).
Sentința a fost atacată cu apeluri de către procuror, avocatul N.Marandici în numele
succesorului părții vătămate, A.Antoci, și avocatul C.Goncear în numele inculpatului
I.Chisnenco, care au solicitat:
- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin
care I.Chisnenco să fie condamnat în baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 3 ani închisoare,
cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, invocînd
blîndețea pedepsei, deoarece instanța nu a dat apreciere juridică tuturor probelor și
circumstanțelor cauzei, încălcînd criteriile generale de individualizare a pedepsei, incorect
aplicînd în privința inculpatului prevederile art.90 Cod penal, nu a ținut seama de gradul
prejudiciabil al faptei săvîrșite, de persoana inculpatului, care nu a reparat prejudiciul cauzat
și nu regretă fapta comisă;
- avocatul în numele succesorului părții vătămate, casarea parțială a acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care I.Chisnenco să fie condamnat în
baza art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal la 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 4 ani, invocînd că prima instanță a ignorat principiul
individualizării pedepsei, solicitînd admiterea integrală a acțiunii civile și dispunerea încasării
prejudiciului moral în sumă de 100000 lei;
- avocatul în numele inculpatului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea
unei hotărîri de achitare, invocînd ilegalitatea și netemeinicia sentinței, aprecierea greșită a
probelor, deoarece probele prezentate de acuzare nu confirmă vinovăția lui I.Chisnenco în
cele incriminate; consideră că inculpatul nu este vinovat în comiterea accidentului rutier,
deoarece el nu putea și nici nu avea posibilitatea să evite accidentul, dat fiind faptul că
victima fiind în stare de ebrietate, din neatenție, s-a lovit de colțul din spate a caroseriei;
acțiunea civilă înaintată de către succesorul părții vătămate în partea încasării prejudiciului
moral este una nejustificată și neîntemeiată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 martie 2013, a fost
respins, ca nefondat, apelul avocatului în numele inculpatului și admise parțial apelurile
procurorului și avocatului în numele succesorului părții vătămate, casată sentința în partea
stabilirii pedepsei și încasării prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi hotărîri în partea
dată, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui I.Chisnenco, recunoscut
vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, i-a fost stabilită
pedeapsa de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de 3ani.
În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei
cu închisoarea pe un termen de probă de 3 ani.
Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la I.Chisnenco în
beneficiul succesorului părții vătămate A.Antoci a prejudiciului moral în sumă de 30000 lei.
În rest sentința a fost menținută.
4.1. Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu prevederile
art.101 Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv
circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al
pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia privind
vinovăția inculpatului I.Chisnenco în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.b)
Cod penal, care se confirmă prin probele acumulate pe dosar și cercetate în ședințele de
judecată, și anume declarațiile succesorului părții vătămate A.Antoci, a martorilor S.Ciorba,
V.Mafteuța, D.Lazăr, N.Jalba, Ș.Vornicescu, cît și materialele dosarului - procesele-verbale
de cercetare a locului comiterii accidentului rutier din 14.12.2010; raportul de expertiză
medico-legală nr.12/D din 14.12.2010, prin care s-a constatat survenirea morții lui R.Antoci
în rezultatul traumei cranio-cerebrale deschise apărute în urma tamponării; procesul-verbal de
examinare a camionul de model GAZ-53, cu n/î CR AJ 776, din 16.12.2010.
La fel, instanța de apel a indicat că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului
I.Chisnenco a ținut cont de caracterul și gradul pericolului social al infracțiunii săvîrșite, de
persoana acestuia, care pentru prima dată a comis o infracțiune din imprudență, că este
pensionar, se caracterizează pozitiv la locul de muncă, nu se află la evidența medicului
narcolog sau psihiatru, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea
penală și just a concluzionat că corectarea și reeducarea lui, este posibilă fără izolare de
societate, în condițiile suspendării condiționate a executării pedepsei, nefiind stabilite careva
impedimente pentru aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.
Totodată, instanța a conchis că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei acestuia,
prima instanță nu a ținut seama în deplină măsură de criteriile generale de individualizare a
pedepsei, nu a luat în considerație urmările grave - decesul victimei, comportamentul
inculpatului după comiterea infracțiunii și i-a aplicat o pedeapsă prea blîndă în raport cu fapta
comisă și consecințele survenite, ceea ce nu va restabili echitatea socială, corectarea
inculpatului, prevenirea din partea acestuia, precum și a altor persoane comiterea a unor noi
infracțiuni, ajungînd astfel la concluzia necesității înăspririi pedepsei non-privative de
libertate cu suspendarea condiționată a executării ei. Reieșind din circumstanțele sus
menționate, instanța de apel a concluzionat că lipsesc temeiuri de a-l condamna pe inculpat cu
închisoare reală, deoarece ultimul este pensionar, se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost
judecat și la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află.
Cît privește apelul declarat de avocatul N.Marandici în numele succesorului părții
vătămate, instanța a considerat că acesta este parțial întemeiat, doar în partea încasării
prejudiciului moral, deoarece acesteia i-au fost cauzate suferințe psihice, prin fapte ce
atentează și la drepturile ei personale nepatrimoniale, totodată la calcularea cuantumului
acestuia luîndu-se în considerație concluzia raportului de expertiză medico-legală nr.12/D din
20.12.2010, prin care s-a constatat că în momentul accidentului victima se afla în stare de
ebrietate.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul N.Marandici în
numele succesorului părții vătămate A.Antoci care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427
alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu
dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că instanța de apel a dat o apreciere corectă probelor
prezentate de acuzare și just a concluzionat despre vinovăția inculpatului I.Chisnenco, însă,
ignorînd prevederile art.61, 75-77 Cod penal, pripit și neîntemeiat a ajuns la concluzia
aplicării în privința acestuia a prevederilor art.90 Cod penal, neținînd cont de gravitatea
infracțiunii, de urmările grave - decesul victimei și pedeapsa fixată cu suspendarea executării
ei nu va atinge scopul pedepsei penale, restabilirea echității sociale, corectarea și corijarea
inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni; instanța neîntemeiat a admis
doar parțial acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 30000 lei, pe
cînd aceasta trebuia admisă integral, deoarece succesorul părții vătămate a prezentat
suficiente probe în confirmarea cuantumului suferințelor sufletești și psihice survenite.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele
dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de
apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală,
hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate
în apel, sau acesta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției
contrazice dispozitivului hotărîrii, sau acesta este expus neclar, ori s-au aplicat pedepse în
alte limite decît cele prevăzute de lege.
Colegiul constată că temeiurile la care se referă recurentul, nu sînt aplicabile din punct
de vedere al prezenței erori de drept care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în
sensul casării deciziei instanței de apel.
După cum rezultă din textul recursului ordinar, recurentul este de acord cu starea de
fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, și critică hotărîrea instanței de apel numai referitor la suspendarea condiționată a
executării pedepsei cu închisoarea aplicată lui I.Chisnenco pe termen de probă și în latura
civilă.
Motivul recurentului, precum că instanța de apel incorect a individualizat pedeapsa și
greșit a aplicat prevederile art.90 Cod penal, Colegiul penal î-l consideră neîntemeiat.
Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei
infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială și în strictă
conformitate cu dispozițiile Părții Generale a prezentului Cod.
Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă
echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. În
același rînd, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții Generale a Codului
penal, în special, a prevederilor art.90 Cod penal.
Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului
pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Sancțiunea art.264 alin.(3) lit.b) Cod penal, în baza căruia I.Chisnenco a fost declarat
vinovat, prevede o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de la 3 la 7 ani.
Prin decizia instanței de apel, lui I.Chisnenco i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani
închisoare, deci rezultă că pedeapsa s-a aplicat în limitele normei penale sus menționate și,
prin urmare, au fost respectate prevederile legii.
Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea de cel mult 5 ani
pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din
imprudență, ținînd seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de
judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.
Colegiul penal constată că instanța de apel la aplicarea pedepsei a ținut seama de
gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului, care pentru prima
dată a comis o infracțiune din imprudență, este pensionar, se caracterizează pozitiv la locul de
muncă, nu se află la evidența medicului narcolog sau psihiatru și, reieșind din scopul pedepsei
penale, a considerat posibilă corijarea și reeducarea inculpatului fără izolarea lui de societate,
dispunînd suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite acestuia pe un termen de
probă de trei ani.
Prin urmare, instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului a respectat prevederile
legii, iar în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a executării pedepsei
de 5 ani stabilite acestuia, legea nu prevede, deoarece suspendarea executării condiționate a
pedepsei, conform art.90 Cod penal alin.(4) Cod penal, poate avea loc și în cazul săvîrșirii
unei infracțiuni de categorie gravă.
Astfel, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde circumstanțelor
cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în limitele legii.
Nu poate fi reținut nici temeiul invocat de recurent, precum că instanța neîntemeiat a
admis doar parțial acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 30000 lei,
pe cînd aceasta trebuia admisă integral sumă de 100000 lei.
La acest capitol, Colegiul penal reține că instanța de apel, la soluționarea acțiunii civile a
reieșit din circumstanțele cauzei, suferințele morale ale succesorului victimei, totodată a ținut
cont și de faptul că unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este
criteriul echității, care exprimă că îndemnizația trebuie să prezinte o justă despăgubire, iar
cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încît acesta să aibă efect compensatoriu, și nu
trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor, și nici venituri nejustificate
pentru victimele daunelor. Prin urmare, instanța corect a conchis că cuantumul despăgubirii
prejudiciului moral solicitat de la condamnat este excesiv de mare, reieșind din starea lui
familiară și materială, și nu rezultă din actele cauzei.
Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrea instanței de apel atacată, Colegiul penal
nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești
contestate.
Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76, 90 Cod
penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținîndu-se
seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al
infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori
atenuează răspunderea, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea
recursului ordinar declarat de avocatul N.Marandici în numele succesorului părții vătămate
A.Antoci și, potrivit legii, se decide respingerea recursului ca inadmisibil, fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Marandici Nicolae în
numele succesorului părții vătămate Antoci Ana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 27 martie 2013, în cauza penală în privința lui Chisnenco Ion, fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la data de 16 octombrie 2013.
Președinte Petru Ursache
Judecători Elena Covalenco
Nicolae Gordilă