1ra-990/15 — art.264 alin. 3, lit. b CP

1ra-990/15 — art.264 alin. 3, lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-990/2015

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

28 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Paiu Iurie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 08 aprilie 2015, în cauza penală în privința lui

Paiu Iurie Alexei

născut la 03 octombrie 1982, originar și domiciliat în s.

Pîrlița, r-nul Fălești.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

de fond);

de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

că, la 05 mai 2012, aproximativ la orele 2315 deplasîndu-se pe traseul Bălți-Rîbnița

din direcția or. Florești spre mun. Bălți, în apropierea intersecției de lîngă or.

Biruința, a manifestat neatenție la trafic și neglijență față de trecerea de pietoni,

încălcînd prevedereile art. 10 alin. (1) lit. b), 11 lit. f), 45 alin. (1), (2) și art. 94 alin.

(2) al Regulamentului Circulației Rutiere și ca urmare a comis tamponarea

pietonului Celan Valeriu, care traversa carosabilul pe marcajul rutier ”trecerea

pietonilor”, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 23 D

din 23 ianuarie 2013 vătămări corporale grave, care sunt în legătură indirectă cu

decesul acestuia.

1

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care, Paiu Iurie să fie condamnat conform învinuirii

formulate, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

În argumentarea soluției solicitate s-a invocat că instanța nu a dat o

apreciere obiectivă probelor prezentate de partea acuzării, inclusiv și depozițiilor

martorilor oculari Grigoriev Eugeniu și Dicusară Ludmila din care rezultă că

tamponarea pietonului a avut loc pe trecerea de pietoni, iar norul de praf era la

o distanță de aproximativ 50 m., aceasta fiind parcursă într-o perioadă de 2-3

minute.

apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care, Paiu Iurie a fost condamnat în

baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

comiterii infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, adică

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către o persoană care conduce mijlocul de transport, încălcare care

a cauzat din imprudență decesul unei persoane, invocate în rechizitoriu,

concluzionînd totodată că, deși inculpatul nu și-a recunoscut vina, în comiterea

infracțiunii imputate, vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin declarațiile

succesorului legal al părții vătămate Celan Svetlana, martorilor Grigorev Eugen

și Dicusară Ludmila, precum și prin materialele cauzei cercetate în cadrul

ședinței instanței de fond și apel.

Instanța de apel a conchis că concluzia primei instanțe privind lipsa

elementelor infracțiunii în acțiunile inculpatului este eronată, or reieșind din

probele prezentate de acuzatorul de stat este cert faptul că Paiu Iurie aflîndu-se

la volanul automobilului ”Peugeot-405” l-a tamponat pe Celan Valeriu pe

”trecerea de pietoni”.

Totodată, Colegiul penal a apreciat critic poziția instanței de fond care

incorect a făcut referire la raportul de expertiză nr. 1644 din 23.10.2013,

2

apreciindu-l drept dovadă ce confirmă imposibilitatea tehnică a automobilului

de a evita tamponarea din cauza vitezei și vizibilității, deoarece situația dată a

fost creată anume de Paiu Iurie, care era obligat să reducă viteza și să manifeste

o deosebită atenție la trafic și anume la trecerile de pietoni, și care neglijînd aceste

condiții a creat situația indicată în raportul de expertiză ce a și dus la tamponarea

pietonului.

La fel, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată concluzia primei

instanțe care a făcut referire la apariția prin surprindere a pietonului Celan V., or

acesta corect și regulamentar traversa carosabilul la trecerea de pietoni.

Referitor la lipsa semnelor de circulație privind reglementarea limitei de

viteză Curtea de Apel a menționat că din materialele cauzei – tabelul-foto (f.d.20,

vol. I) este clar vizibilă trecerea de pietoni, care întru totul coroborează cu

declarațiile inculpatului date în instanța de apel, care a relatat că cunoaște că în

acel loc unde s-a produs impactul este oprire.

care invocînd temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, a solicitat casarea acesteia cu menținerea sentinței primei instanțe, pe

motiv că apelul a fost greșit admis.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- din cauza norului de praf nu a observat atît pietonul cît și marcajul rutier,

făcînd tot posibil pentru a evita impactul;

- în momentul impactului victima nu se afla pe trecerea de pietoni, dar la

distanța de 3-4 m. pînă la aceasta;

- aprecierea eronată a declarațiilor martorilor Grigoriev E. și Dicusară L.

precum și a raportului de expertiză tehnico-științific nr. 1644 din 23.10.2013;

- instanța de apel nu a dat careva apreciere răspunsului nr. 511 din

01.08.2012 parvenit de la SA ”Drumuri-Bălți” din care rezultă că careva

indicatoare rutiere sau de limitare a vitezei pe traseul Bălți – Rîbnița km 5-750 nu

erau instalate;

- instanța de apel a lăsat fără careva apreciere faptul că victima

deplasîndu-se pe timp de noapte, contrar prevederilor art. 113 alin. (5) RCR nu

purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent reflectorizate;

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat de inculpat, argumentînd, că instanța de apel a examinat cauza ținînd

3

cont de prevederile art. 93-101, 414 Cod de procedură penală, iar acțiunile

inculpatului corect au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Totodată, procurorul a menționat că recurentul în recursul declarat nu a indicat

în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauză și care

este eroarea de drept comisă de instanță, solicitînd doar reaprecierea probelor.

8.Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

articol.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Recurentul invocă în recursul declarat temeiul de drept prevăzut la pct. 6)

alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanța de fond și de apel atunci cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii,

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar

va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească

devenită definitivă.

Însă, în speță Colegiul constată că, motivele invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Totodată, recurentul nu indică nici un argument în susținerea acestor

motive, nu invocă concret, care sînt argumentele care ar confirma că nu a comis

infracțiunea imputată, or din conținutul recursului rezultă că acesta invocă

dezacordul cu aprecierea probelor și a nevinovăției sale în cele incriminate.

Analizînd decizia recurată Colegiul penal, conchide că la cercetarea cauzei,

4

instanța de apel a ținut cont în plină măsură de prevederile articolelor 26, 27, 99-

101 Cod procedură penală, și întemeiat a dedus concluzia că, acțiunile lui Paiu

Iurie, întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă

apreciere probelor din dosar, și este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

În cazul dat, instanța de apel la examinarea apelului declarat a respectat

cerințele art. 414 Cod de procedură penală, a verificat și a apreciat conținutul

probelor și valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei desfășurate și

minuțioase a acestora în textul deciziei adoptate.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază concluzia instanței de apel privind

vinovăția lui Paiu Iurie și încadrarea acțiunilor acestuia în baza art. 264 alin. (3)

lit. b) Cod penal, ca fiind corectă și întemeiată, ce se confirmă prin cumulul de

probe administrate: - procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din

06 mai 2012, din care rezultă că în locul unde s-a produs accidentul carosabilul

este uscat, pe acesta este marcajul rutier ”trecerea de pietoni”, iar pe traseu lîngă

zebră se observă o substanță asemănătoare cu sîngele (f.d.17-20, vol. I); procesul-

verbal de cercetare la fața locului potrivit căruia porțiunea de traseu unde s-a

produs accidentul este în stare tehnică normală, gropi sau îngustări de traseu

nu s-au depistat (f.d.21-22, vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din

22 iunie 2012; raportul de expertiză medico-legală nr. 23 D din 23 ianuarie 2013

(f.d.108-109. Vol. I) din care rezultă că leziunile corporale depistate la Celan

Valeriu sunt periculoase pentru viață și se califică ca vătămări corporale grave,

și acestea sunt în legătură indirectă de cauzalitate cu decesul; raportul de expertiză

nr. 1644 din 23 octombrie 2013 (f.d.190-193, vol. I) prin care s-a constatat că,

5

reieșind din situația creată la 05 mai 2012, din punct de vedere tehnic șoferul

trebuia să acționeze conform cerințelor pct. 45 alin. (2) al RCR; declarațiile

martorilor Grigoriev Eugen și Dicusară Ludmila, din care rezultă că după ce au fost

depășiții de un alt automobil s-a produs un nor de praf. Distanța dinte

automobil și norul de praf era de 50 m., iar victima a fost tamponată pe trecerea

de pietoni(f.d.251-252 vol. I).

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, nu este întemeiată critica din

recursul recurentului, ce ține de aprecierea și interpretarea eronată în opinia

acestuia a probelor, ce a dus la stabilirea greșită a faptelor, deoarece instanța de

apel, a cercetat sub toate aspectele probele prezentate de către părți, a audiat

inculpatul, succesorul legal al părții vătămate, martorii, a cercetat probele

administrate la dosar, dînd citire proceselor-verbale și altor documente,

verificîndu-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și

ca urmare corect a stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția lui

Paiu Iurie.

Probele administrate în cauză dovedesc în mod cert, că inculpatul se face

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal. Astfel, instanța de apel a soluționat cazul examinînd toate probele în

ansamblu, unele probe fiind motivat respinse, altele acceptate. Totodată, instanța

de recurs ține să remarce faptul că, la aprecierea probelor judecătorii sunt

independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei

părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei

hotărâri de condamnare sau de achitare. Colegiul constată că la caz nu este

prezentă nici o discordanță între cele reținute de instanța de apel și conținutul

real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință

pronunțarea altei soluții decît cea pe care materialul probator o susține.

Totodată, Colegiul menționează că, Curtea de Apel just a conchis asupra

netemeinicei concluziei instanței de fond care a făcut trimitere la raportul de

expertiză nr. 1644 din 23 octombrie 2013, ca fiind o dovadă ce confirmă

imposibilitatea tehnică a automobilului de a evitata tamponarea din cauza

vitezei și vizibilității pietonului, or Paiu Iurie în situația dată (vizibilitatea

redusă, apariția obstacolelor în limita vizibilității (norului de praf)) era

obligat potrivit prevederilor art. 45 alin. (2) din Regulamentul Circulației Rutiere,

să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

6

traficului, fapt ignorat de către ultimul.

La fel, nu pot fi reținute argumentele invocate de recurent precum că

instanța de apel nu a dat apreciere faptului că careva indicatoare rutiere sau de

limitare a vitezei pe traseul Bălți – Rîbnița km 5-750 nu erau instalate, or din

declarațiile lui Paiu Iu. rezultă că el cunoștea bine traseul dat, precum și cunoștea

că în acel loc este oprire deoarece se deplasa pe acest traseu foarte des atît ziua

cît și noaptea (f.d.234-235, vol. I, 38, vol. II), iar faptul că marcajul ”trecerea de

pietoni” (zebra) era clar vizibil se vede din tabelul foto anexat la procesul verbal

de cercetare la fața locului din 06 mai 2012 (f.d.20, vol. I).

Prin urmare, Colegiul conchide că, reieșind din circumstanțelor stabilite în

cauză și anume: 1) inculpatul cunoștea că în acel loc este ”trecere de pietoni”;

2) pietonul a traversat carosabilul regulamentar pe ”trecerea de pietoni”, fapt

confirmat și de martorul Grigoriev Eugen (f.d.37-verso, vol. II), Iu. Paiu trebuia

să manifeste prudență sporită, pe această porțiune de drum, iar în cazul în care

în limita vizibilității a apărut un obstacol (norul de praf) să reducă viteza sau

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

Această concluzie se desprinde și din raportul de expertiză nr. 1644 din

23.11.2013, unde expertul la întrebarea nr. 6, 8 a conchis că, ținînd cont de faptul

că șoferul autovehiculului ”Peugeot -405” cunoștea că în locul unde a tamponat

persoana se află trecerea de pietoni, din punct de vedere tehnic urma să acționeze

conform cerințelor art. 45 alin. (2) din Regulamentul Circulației Rutiere.

Reieșind din cele menționate Colegiul penal conchide că argumentul

invocat de inculpat precum că din cauza norului de praf nu a observat atît

pietonul cît și marcajul rutier, făcînd tot posibil pentru a evita impactul este

neîntemeiat și nu poate fi pus la baza unei sentințe de achitare.

Motivul precum că în momentul impactului victima nu se afla pe trecerea

de pietoni dar la distanța de 3-4 m. pînă la aceasta, la fel urmează a fi respins, or

martorul Grigoriev Eugen la întrebarea avocatului adresată în cadrul ședinței

instanței de apel a declarat ”pietonul cînd a fost tamponat de automiobil se afla

pe trecerea de pietoni” (f.d.37, vol. II), la fel și suscecsorul legal al părții vătămate

a menționat că, din spusele soțului a aflat că a fost lovit de automobil în timp ce

intenționa să travereseze carosabilul pe marcajul trecerea de pietoni (f.d.246-

verso, vol. I).

Argumentul invocat precum că instanța de apel a lăsat fără apreciere faptul

că victima deplasîndu-se pe timp de noapte, contrar prevederilor art. 113 alin.

7

(5) RCR nu purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizate, la fel nu

poate fi reținut din următoarele considerente:

Din pct. 6 alin.(2) al Hotărîrii explicative a Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 20 din 08.07.1999 „Despre practica judiciară cu privire la aplicarea

legislației în cadrul examinării cauzelor penale referitor la încălcarea regulilor de

securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport” cu modificările

ulterioare, rezultă că, „Nu poate fi temei pentru eliberarea conducătorului auto de

răspundere penală în cazul în care în acțiunile lui există componența infracțiunii, chiar

și în cazul în care regulile circulației rutiere și/sau de exploatare a mijloacelor de

transport au fost încălcate și de către pătimit (conducător auto, pieton, pasager ori de

către alt participant la trafic).

Asemenea circumstanțe pot fi luate în considerație de către instanța judiciară doar

ca circumstanțe atenuante”

Așadar, reieșind din explicațiile Plenului CSJ sus menționate, raportate la

speța supusă judecării Colegiul penal conchide că, instanța de apel la stabilirea

pedepsei a ținut cont și de circumstanțele producerii accidentului rutier, precum

și de faptul că victima contrar Regulamentului Circulației Rutiere a traversat

drumul pe timp de noapte fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent –

reflectorizate, fapt care i-a permis acesteia de a stabili lui Paiu Iurie o pedepsă la

limita minimă prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia a fost

condamnat - 3 ani privațiune de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal.

Generalizînd cele expuse mai sus, instanța de recurs concluzionează că

toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea

vinovăției inculpatului Paiu Iurie în comiterea infracțiunii ce i se impută, iar

temei pentru casarea hotărîrii judecătorești lipsește.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că nu a comis infracțiunea

incriminată prin rechizitoriu, sunt neîntemeiate și contravin materialelor cauzei,

iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii date,

nu poate servi temei de achitare a acestuia, de vreme ce în cursul judecării

cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine

vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii incriminate și este apreciată de către

instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare,

urmărind scopul evitării răspunderii penale.

8

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Paiu Iurie

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 aprilie 2015, în

cauza penală în privința lui Paiu Iurie Alexei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 19 noiembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9