1ra-1036/2015 — art. 243 alin.3 lit. b Cod penal

1ra-1036/2015 — art. 243 alin.3 lit. b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-1036/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 august 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Alerguș Constantin,

Moraru Petru,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Ciorbă Sergiu în numele inculpatului Ursu Alexandru, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2014, în

cauza penală privindu-l pe

Ursu Alexandru Vasile, născut la 26 martie 1982,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Țărînei, nr. 91.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză

în baza actelor din dosar,

A C O N S T A T A T :

2013, Ursu Alexandru a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, pe motiv că fapta lui nu întrunește

elementele infracțiunii imputate.

urmărire penală Ursu Alexandru, a fost învinuit în faptul că, la 23 iunie 2011 în

mun. Chișinău, fiind fondator cu cotă-parte de 100% din capitalul social al S.R.L.

„I.F.C.-Grup” cu sediul în mun. Chișinău, str. Țărînei, nr. 91, avînd intenția

spălării banilor săvîrșită prin tăinuirea, deghizarea naturii, originii, transmiterea și

deplasarea proprietății reale a bunurilor în proporții deosebit de mari, despre care

știa cu certitudine că acestea constituie venituri ilicite, a acceptat primirea pe

contul S.R.L. „I.F.C.-Grup”, nr. 2251152600/USD, deschis la filiala nr. 6 a B.C.

1

„Moldova-Agroindbank” S.A. de pe str. Alba-Iulia 184/3, mun. Chișinău suma de

185239,60 dolari S.U.A., echivalentul la 2169007,52 lei (MDL), bani care aparțin

companiei „Casco Petroleum Overseas” L.T.D., transferați ilegal la 23 iunie 2011

de către Baștovoi Valentin din banca comercială K.C.B. Uganda.

Tot el, la 23 iunie 2011, cu scopul voalării acțiunilor sale criminale, dorind

să atribuie un aspect legal sursei și provenienței mijloacelor bănești și să asigure

tăinuirea și deghizarea informației privind natura, originea, mișcarea și

apartenența acestor mijloace bănești, Ursu Alexandru, știind cu certitudine că

suma de 185239,60 dolari S.U.A. constituie venituri ilicite ale S.R.L. „I.F.C.-

Grup”, întrucît au parvenit din Uganda în lipsa vreunui temei juridic, folosind

situația sa de serviciu, a dispus transmiterea sumei de 2120000 de lei (MDL) de

pe contul nr. 22511331013/MDL care aparține S.R.L. „I.F.C.-Grup” din filiala nr.

6 a B.C.,,Moldova-Agroindbank” S.A. de pe str. Alba-Iulia 184/3, mun. Chișinău

către S.A. „Sticlămont”, societate unde S.R.L. „I.F.C.-Grup” deține pachetul

majoritar de acțiuni, iar Ursu Alexandru activează în calitate de director

comercial.

În drept, organul de urmărire penală a încadrat acțiunile lui Ursu Alexandru

în prevederile art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal – spălarea banilor, adică spălarea

banilor săvîrșită prin tăinuirea, deghizarea naturii, originii, transmiterii,

deplasării proprietății reale a bunurilor de către o persoană care știe sau trebuia

să știe că acestea constituie venituri ilicite, cu folosirea situației de serviciu, în

proporții deosebit de mari.

Procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie recunoscut vinovat inculpatul Ursu

Alexandru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 243 alin. (3) lit. b) Cod

penal cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea apelului procurorul a invocat că instanța de fond eronat și-a

motivat sentința, pe declarațiile contradictorii ale martorilor Baștovoi Andrei și

Baștovoi Valentin, neținînd cont că pentru faptul delapidării averii „Casco

Petroleum Overseas” L.T.D. în sumă de 185308 dolari, bani care ulterior au fost

transferați pe contul S.R.L. „I.F.C.-Grup” și care sunt obiectul material al

prezentei infracțiuni, Baștovoi Andrei și Baștovoi Valentin și Jugănaru Ion au fost

recunoscuți culpabili prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

23.12.2013.

În așa mod, instanța de judecată, știind deja că există o hotărîre

judecătorească prin care a fost stabilită proveniența ilegală a banilor, totuși a emis

o sentință de achitare.

Prin condamnarea lui Baștovoi Andrei, Baștovoi Valentin și Jugănaru Ion a

fost stabilit faptul că infracțiunea comisă de către aceștia nu reprezintă decît ceea

2

ce numește judecătorul „infracțiunea principală”, iar infracțiunea de spălare a

banilor comisă de către Ursu Alexandru nu este altceva decît infracțiunea care se

află „în conexiune cu infracțiunea principală”.

Eronat instanța de fond a indicat că la prezenta infracțiune nu există obiect

material, probele acuzării fiind apreciate unilateral.

3.1. La 03 martie 2014, reprezentantul părți vătămate ,,Casco Petroleum

Overseas” L.T.D.- Diaconu Vitalie, care a solicitat repunerea în termenul de

declarare a cererii de apel, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care să fie recunoscut vinovat inculpatul Ursu Alexandru în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal cu stabilirea

unei pedepse în limita sancțiunii prevăzute de art. 243 alin. ( 3) lit. b) Cod penal.

În argumentarea apelului declarat, reprezentantul părții vătămate a invocat,

că prima instanță ilegal și neîntemeiat a ignorat probele acuzării care, fiind

dobîndite în cadrul urmării penale și cercetate în cadrul cercetării judecătorești,

întemeiază vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

2014, ambele apeluri au fost admise, casată integral sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre.

Ursu Alexandru a fost condamnat în baza art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal,

la 5 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, din momentul

reținerii.

Instanța de apel a constatat că, inculpatul Ursu Alexandru, la 23 iunie 2011,

în mun. Chișinău, fiind fondator cu cotă-parte de 100% din capitalul social al

S.R.L. „I.F.C.-Grup”, cu sediul în mun. Chișinău, str. Țărînei 91, avînd intenția

spălării banilor săvîrșită prin tăinuirea, deghizarea naturii, originii, transmiterea și

deplasarea proprietății reale a bunurilor în proporții deosebit de mari, despre care

știa cu certitudine că acestea constituie venituri ilicite, a acceptat primirea pe

contul S.R.L.„I.F.C.-Grup”, nr. 2251152600/USD, deschis la filiala nr. 6 a

B.C.„Moldova-Agroindbank” S.A., de pe str. Alba-Iulia 184/3, mun. Chișinău,

suma de 185239,60 dolari S.U.A., echivalentul la 2169007,52 lei, bani care

aparțin companiei „Casco Petroleum Overseas” L.T.D., transferați ilegal la data

de 23 iunie 2011 de către Baștovoi Valentin din banca comercială K.C.B.

Uganda.

Tot el, inculpatul Ursu Alexandru, la data de 23 iunie 2011, cu scopul

voalării acțiunilor sale criminale, dorind să atribuie un aspect legal sursei și

provenienței mijloacelor bănești și să asigure tăinuirea și deghizarea informației

privind natura, originea, mișcarea și apartenența acestor mijloace bănești, știind

cu certitudine că suma de 185239,60 dolari S.U.A. constituie venituri ilicite ale

S.R.L. „I.F.C.-Grup”, întrucît au parvenit din Uganda în lipsa vreunui temei

juridic, folosind situația sa de serviciu, a dispus transmiterea sumei de 2120000

lei (MDL) de pe contul nr. 22511331013/MDL, care aparține S.R.L. „I.F.C.-

3

Grup” din filiala nr. 6 a B.C.„Moldova-Agroindbank” S.A., de pe str. Alba-Iulia

184/3, mun. Chișinău, către S.A. „Sticlămont”, societate unde S.R.L.„I.F.C.-

Grup” deține pachetul majoritar de acțiuni, iar inculpatul Ursu Alexandru

activează în calitate de director comercial.

Instanța de apel a constatat că vina inculpatului este integral dovedită prin

probele administrate și a încadrat acțiunile lui în baza art. 243 alin. (3) lit. b) Cod

penal, ca spălarea banilor săvîrșită prin tăinuirea, deghizarea naturii, originii,

transmiterii, deplasării proprietății reale a bunurilor de către o persoană care știe

sau trebuia să știe că acestea constituie venituri ilicite, cu folosirea situației de

serviciu, în proporții deosebit de mari.

Totodată, instanța de apel a statuat că potrivit art. 403 alin. (1) Cod de

procedură penală, apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este

considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întîrzierea a

fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile

de la începerea executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale.

Astfel, potrivit materialelor pricinii, reprezentantul părții vătămate ,,Casco

Petroleum Overseas” L.T.D.- Diaconu Vitalie, a lipsit la pronunțarea sentinței și

nu a fost informat despre adoptarea acesteia.

Mai mult, în materialele cauzei nu este anexată dovada expedierii în adresa

reprezentantului părți vătămate-Diaconu Vitalie, a copiei sentinței din 27

decembrie 2013.

Reprezentantul părți vătămate-Diaconu Vitalie a făcut cunoștință cu sentința

doar la data de 19.02.2014, fapt confirmat prin recipisa anexată la materialele

pricinii, motiv pentru care cererea lui este fondată și pasibil de a fi admisă, fiind

necesar de a repune în termen apelul acestuia.

trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 7), 8) Cod de procedură penală, a

contestat cu recurs decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia cu

menținerea sentinței.

Recurentul și-a motivat recursul prin aceea că, suma de 185308 dolari

S.U.A. nu constituie venituri ilicite sau o sursă de proveniență a unei infracțiuni

săvîrșite anterior, fapt nedemonstrat și ignorat de către instanța de apel.

Nu a fost prezentată nici o probă ce ar indica asupra provenienței ilegale a

mijloacelor bănești menționate și/sau proveniența din săvîrșirea anterioară a unei

infracțiuni.

Instanța s-a expus și practic a incriminat martorului Baștovoi Valentin, fapte

care nu au constituit obiect al examinării în cauza penală de pe rol.

La fel, aceste împrejurări nu sunt indicate în rechizitoriu. Astfel, instanța de

apel a depășit limitele faptelor incriminate inculpatului și s-a expus asupra

drepturilor cet. Strelnicov Ion, care nici nu deține vre-o calitate procesuală în

cauza penală.

4

Din dispoziția art. 243 Cod penal, incriminată inculpatului, rezultă că

mijloacele bănești pe care ultimul dorea să le atribuie un aspect legal, adică să le

legalizeze, urmau să fie cu bună-știință obținute ilicit în urma săvîrșirii unei alte

infracțiuni.

Din sensul normei penale enunțate, rezultă că veniturile obținute în urma

contractelor civile ilegale, sau în lipsa contractelor sau a altor îmbogățiri

neîntemeiate, ce nu constituie o infracțiune, nu pot constitui obiect material al

infracțiunii de spălare a banilor. În materialele cauzei penale nu există nici o

probă ce ar indica despre proveniența banilor din săvîrșirea unei alte infracțiuni.

În astfel de împrejurări, lipsește obiectul material al infracțiunii de spălare a

banilor, și anume banii care reprezintă bunuri fungibile.

Nu a fost prezentată nici o sentință definitivă sau irevocabilă prin care să fi

fost constatat că acei bani au fost obținuți pe căi criminale.

Suma de 185308 dolari S.U.A. transferată de Baștovoi Valentin din contul

nr. 2200285830 deschis în banca comercială K.C.B. din Uganda, cont ce aparține

companiei „Casco Petroleum Overeses” L.T.D., în contul nr. 22511526008

deschis la B.C. „Moldova-Argroindbank” fil. nr. 6, cont ce aparține S.R.L.

„I.F.C.-Grup”, nu poate constitui venituri ale S.R.L. „I.F.C.-Grup” din punct de

vedere fînanciar-contabil. Or, conform raportului financiar al bilanțului contabil

din 31.12.2011, prezentat la organul fiscal de S.R.L. „I.F.C.-Grup”, suma

menționată după convertire a fost atribuită de S.R.L. „I.F.C.-Grup” la datorii.

Infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune aflată în conexiune cu o

infracțiune principală în sensul art. 1 lit. e) din C.E.D.O. privind spălarea,

descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii, încheiată la

Strasbourg la 8 noiembrie 1990, adică orice infracțiune în urma căreia produsele

sunt rezultate și susceptibile de a deveni obiectul unei infracțiuni de spălare a

banilor.

În lipsa unor probe certe, simpla constatare că S.R.L. „I.F.C.-Grup” a primit

în cont suma de 185308 dolari S.U.A. de la Baștovoi Valentin în lipsa

contractului și chiar dacă destinația transferului - pentru servicii nu corespundea

destinației reale - împrumutul de la Muawia Bilal, nu poate justifica concluzia

instanței de apel precum că banii primiți de către S.R.L. „I.F.C.-Grup” sunt dintre

cei obținuți în urma unei infracțiuni.

Astfel, la pronunțarea deciziei de condamnare, instanța de apel nu a luat în

considerație faptul că lipsește semnul obligatoriu al obiectului infracțiunii și

anume obiectul material la caz - bunuri fungibile materializate prin mijloace

bănești în sumă de 185308 dolari S.U.A.

Probele administrate de partea acuzării dovedesc cu certitudine numai faptul

că S.R.L. „I.F.C.-Grup” a acceptat suma de 185308 dolari S.U.A., transferată de

Baștovoi Valentin din contul companiei „Casco Petroleum Overseas” L.T.D., a

convertit banii în lei moldovenești și i-a transferat în contul S.A. „Sticlămont”,

5

acțiuni care nu se încadrează în noțiunea de tăinuire sau deghizare conform

dispoziției art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal, astfel fiind lipsit semnul obligatoriu

al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor și anume - acțiunea. Or,

latura obiectivă a infracțiunii constituie manifestarea exterioară a faptei

infracționale și este principalul element al faptei infracționale care îi atribuie

individualitate, iar în lipsa faptei infracționale realizate prin acțiune nu poate

exista infracțiunea.

În materialele cauzei nu există nici o probă ce ar demonstra că după primirea

banilor în cont, S.R.L. „I.F.C.-Grup” a transferat în contul S.A. „Sticlămont”

anume acea sumă de 185308 dolari S.U.A., în situația în care banii constituie

bunuri fungibile, iar la momentul primirii banilor în contul S.R.L. „I.F.C.-Grup”

erau mai multe mijloace financiare. În această ordine de idei este de remarcat că

suma de 185308 dolari S.U.A. se află pînă în prezent în contul S.R.L. „I.F.C.-

Grup”.

În acțiunile inculpatului nu se conțin semnele componenței de infracțiune de

spălare a banilor, iar șirul de acte juridice încheiate dintre Muawia Bilal, S.R.L.

„I.F.C.-Grup” reprezentată de inculpat la acel moment și S.A. „Sticlămont” au un

caracter civil din conținutul cărora nu se atestă acțiuni de tăinuire sau deghizare a

mijloacelor bănești, care ar constitui venituri ilicite.

Mișcarea sumei de 185308 dolari S.U.A. a fost transparentă, efectuată în

baza actelor juridice real existente, lipsind acțiuni ce ar putea fi calificate ca

tăinuirea sau deghizarea provenienței banilor ce constituie venituri ilicite.

Nu a fost demonstrat cel puțin că anume inculpatul a săvîrșit acele acțiuni în

situația în care nu avea calitatea de administrator și nu putea acționa din numele

S.R.L. „I.F.C.-Grup”.

Or, probele pe care le-a reținut instanța de apel în suportul vinovăției

inculpatului nu demonstrează alt ceva decît faptul că S.R.L. ,,I.F.C.-Grup” a

primit în cont suma de 185308 dolari S.U.A., ulterior din banii ce se aflau pe

contul companiei o parte au fost convertiți în lei și transferați în contul S.A.

„Sticlămont”, prin urmare aceste acțiuni nu pot fi calificate ca tăinuirea sau

deghizarea originii și provenienței banilor.

În momentul primirii banilor, inculpatul nu a deținut calitatea de

administrator al S.R.L. „I.F.C.-Grup”, fapt confirmat prin extrasul nr. 230034 din

20.06.2011, eliberat de Camera înregistrării de Stat, anexat la cauză.

Astfel, mijloacele bănești au ajuns în contul S.R.L. „I.F.C.-Grup” la data de

23.06.2011 însă inculpatul a fost eliberat din funcția de administrator la data de

31.05.2011 și deja la 01.06.2011 a fost angajat în funcția de director comercial al

S.A. „Sticlămont”, împrejurare importantă care nu a fost elucidată în decizia

contestată.

Inculpatul nu putea acționa în calitate de reprezentant al S.R.L. „I.F.C.-

Grup” după cum pretinde acuzarea. Avînd calitatea de fondator, inculpatul în

6

acea perioadă nu a gestionat activitatea S.R.L. „I.F.C.-Grup” și prin urmare nu

poate duce răspundere de activitatea economică a entității.

Nu a fost dată apreciere corespunzătoare declarațiilor lui Baștovoi Valentin,

care fiind audiat în calitate de martor a explicat despre sursa de proveniență a

banilor, relatînd că a deținut dreptul deplin de a efectua o astfel de operațiune. La

fel, au fost aduse argumente și explicații plauzibile în privința destinației reale a

banilor transferați. Prin urmare, cele declarate de inculpat corespund pe deplin

declarațiilor martorilor Baștovoi Valentin și Baștovoi Andrei, care cu lux de

amănunte au explicat circumstanțele de fapt și evenimentele reale ce au avut loc.

Declarațiile martorilor demonstrează lipsa acțiunilor infracționale și vin în

suportul poziției apărării care pledează pentru lipsa componenței de infracțiune în

acțiunile inculpatului.

Instanța de apel a lăsat fără vre-un argument plauzibil faptul că în

materialele cauzei penale nu există nici o probă ce ar demonstra că inculpatul știa

sau trebuia să știe că acele mijloace bănești constituie pretinse venituri ilicite (fapt

nedemonstrat).

Inculpatul știa cu certitudine că suma de 185308 dolari S.U.A. constituie

cea de-a doua tranșă a împrumutului acordat de Muawia Bilal, iar în suportul

acestei împrejurări vin probele prezentate de apărare și anume scrisoarea din

12.06.2011 adresată S.R.L. „I.F.C.-Grup” de către Muawia Bilal, și acordul

adiționat din 18.06.2011 la contractul de împrumut nr. IFC 2010-1 din 01.06.2010

încheiat între Muawia Bilal și S.R.L. „I.F.C.-Grup”.

Prin urmare, după cum rezultă din textul art. 6 din Convenția Europeană

privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii,

încheiată la Strasbourg la 8 noiembrie 1990, fapta de spălare a banilor are ca

element subiectiv numai intenția „atunci cînd sunt comise cu intenție”, la care se

adaugă condiția ca infractorul să „știe, în momentul dobîndirii lor, că acestea

constituie produse” (art. 6 paragraf 1 lit. c).

În speță, aceasta presupune dovedirea prin probe certe că inculpatul, în

momentul primirii sumei de 185308 dolari S.U.A., știa că acea sumă de bani

provine din săvîrșirea unei infracțiuni, fiind inadmisibilă prezumția.

Instanța de apel nu a motivat care din probe au convins-o că inculpatul știa

sau trebuia să știe despre pretinsa proveniență ilicită a banilor, în situația în care

la materialele cauzei lipsesc probe ce ar demonstra aceste împrejurări extrem de

importante pentru justa soluționare a cauzei.

Acuzarea în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a pretins că suma

de 185308 dolari S.U.A. constituie venituri ilicite a S.R.L. „I.F.C.-Grup”, însă

S.R.L. „I.F.C.-Grup” nu a fost atrasă la răspundere civilă, contravențională sau

penală pentru pretinsul fapt că ar realiza venituri ilicite.

7

Suma de 185308 dolari S.U.A. în principiu nu poate constitui veniturile

S.R.L. „I.F.C.-Grup”, or, conform evidenței contabile suma a fost înregistrată ca

avans primit de la „Casco Petroleum Oversease” L.T.D., Baștovoi Valentin.

Venit - este sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o

activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp, cîștig,

beneficiu.

În speță suma de 185308 dolari S.U.A. a intrat în contul S.R.L. „I.F.C.-

Grup” cu destinația – servicii, care este folosită uzual, iar destinația reală a

banilor fiind ce-a de-a două tranșă în baza contractului de împrumut nr.

IFC/MUA/2010-1 din 01.06.2010, încheiat dintre S.R.L. „I.F.C.-Grup” și

Muawia Bilal.

Chiar și în situația în care suma de 185308 dolari S.U.A. a fost înregistrată

ca venit la S.R.L. „I.F.C.-Grup” în lipsa temeiului juridic, astfel de situație

constituie îmbogățire fără justă cauză, raport ce urma să fie dedusă instanței

judecătorești în procedură civilă, nu și în cadrul dosarului penal, fiind incriminată

inculpatului infracțiunea de spălare de bani.

Unicul temei care și-a găsit loc în actul de învinuire este faptul că ar

constitui o ilegalitate că S.R.L. „I.F.C.-Grup” a acceptat primirea sumei de

185308 S.U.A. de la Baștovoi Valentin, reprezentant al „Casco Petroleum

Overseas” L.T.D., în lipsa unui contract scris, argument ce nu poate fi reținut și

pus la baza unei sentințe de condamnare.

Suma de 185308 S.U.A. a fost primită de S.R.L. „I.F.C.-Grup” în calitate de

împrumut de la Muawia Bilal, fapt confirmat prin scrisoarea din 12.06.2011

adresată de către Muawia Bilal către S.R.L. „I.F.C.-Grup” și acordul adițional nr.

1 din 18.06.2011 la contractul de împrumut nr. IFC 2010-1 din 01.06.2010.

Conform art. 581 alin. (1) Cod civil, dacă din lege, contract sau din natura

obligației nu reiese că debitorul urmează să execute obligația personal, aceasta

poate fi executată și de un terț. În astfel de cazuri, creditorul este obligat să

accepte executarea propusă de terț pentru debitor. Oferta de executare de către un

terț trebuie făcută în interesul debitorului și doar în scopul de a schimba

creditorul.

Astfel, norma enunțată permite executarea obligației debitorului de a da cu

împrumutul de către un terț la caz terțul fiind Baștovoi Valentin, reprezentant al

„Casco Petroleum Overseas” L.T.D., care a fost indicată de către Muawia Bilal ca

fiind persoana ce va executa obligația de a da cu împrumutul, împrejurarea lăsată

fără aprecierea instanței de apel.

Ulterior, deja la înaintarea cererii de apel, procurorul a indicat precum că

caracterul ilicit al banilor se demonstrează printr-o sentință prin care Baștovoi

Valentin a fost recunoscut vinovat de însușirea acelor mijloace bănești și precum

că la pronunțarea sentinței instanța de fond cunoștea aceste împrejurări.

În conținutul cererii de apel, procurorul a adus argumente, învinuiri noi, care

8

nu se conțin în rechizitoriu, fapt inadmisibil din considerentele că echitatea unei

proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia. Dispozițiile art. 6 § 3

C.E.D.O. exprimă necesitatea acordării unei atenții deosebite dreptului de a fi

informat despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa, în vederea

organizării unei apărări eficiente și rezultative pe cît de posibil în circumstanțele

cauzei și asupra faptei pentru care o persoană este acuzată.

Instanța de apel a admis cererea de apel declarată de reprezentantul părții

vătămate „Casco Petroleum Overseas” L.T.D.- Diaconu Vitalie, care a fost depus

peste termenul prevăzut de dispoziția art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,

conform căruia termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței

integrale, dacă legea nu dispune altfel.

Din decizie rezultă că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra

circumstanțelor formulate și probelor prezentate de către partea apărării.

Instanța de apel a condamnat inculpatul practic doar în baza declarațiilor

reprezentantului părții vătămate-Diaconu Vitalie și a martorului Talpă Grigore, cu

care în cadrul urmăririi penale nu a fost efectuată confruntare în vederea

constatării veridicității acelor declarații.

Prin atare mod de eschivare de la faptul de a combate un argument sau altul

al inculpatului, instanța de apel și-a demonstrat incapacitatea în a aduce careva

argumente contrare, considerent din care și le-a trecut în umbră, și nici nu le-a

expus în decizia sa, pentru a nu fi necesar de a le combate.

Făcînd cunoștință cu modalitatea de motivare a deciziei contestate, se

creează impresia că inculpatul și apărătorii nu au fost auziți, or, indiferent de

obiecțiile sale, instanța de apel oricum nu a dat un răspuns cert, și nu a permis

părții de a cunoaște argumentele pro și contra care au stat la baza unei sentințe de

condamnare.

Mai mult, instanța de apel în conținutul deciziei a constatat că legiuitorul a

stabilit că săvîrșirea operațiunilor de spălare a banilor în proporții mari presupune

că tranzacțiile și alte acțiuni ale persoanelor juridice sau fizice cu mijloace

financiare ori cu bunuri depășesc suma de 500 de unități convenționale, adică

suma de 10000 lei.

Astfel, persistă incapacitatea colegiului ce a emis acea decizie, care nici cel

puțin nu cunoaște proporțiile pe care le-a prevăzut legiuitorul în art. 243 alin. (3)

lit. b) Cod penal, unde sunt prevăzute proporțiile deosebit de mari, nu și mari

după cum a reținut colegiul. Aceasta denotă că colegiul a examinat cauza

superficial, iar produsul acelei examinări, adică decizia, este defectuoasă, contrară

legii, nemotivată corespunzător, motive din care urmează să fie anulată total ca

fiind ilegală.

Instanța de apel, la aprecierea probelor, a admis încălcarea prevederilor legii

procesuale și anume a prevederilor art. 8 alin. (3), 99 alin. (2), 100 alin. (4), 101,

384, 385 alin. (1) Cod de procedură penală, ceea ce a condiționat comiterea unor

9

erori grave de drept, ce prin urmare a condus la condamnarea ilegală a

inculpatului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 7) și 8) Cod de

procedură penală.

octombrie 2014, recursul ordinar a fost declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Instanța de recurs a reținut că ,,instanța de apel corect a repus în termen

apelul reprezentantului părții vătămate și l-a admis ca fondat.

Astfel, potrivit materialelor pricinii reprezentantul părții vătămate ,,Casco

Petroleum Overseas” L.T.D.- Diaconu Vitalie a lipsit la pronunțarea sentinței și

nu a fost informat despre adoptarea acesteia. Mai mult, în materialele cauzei nu

este anexată dovada expedierii în adresa reprezentantului părți vătămate a copiei

sentinței.

Reprezentantul părții vătămate a făcut cunoștință cu sentința Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 27 decembrie 2013 doar la data de 19.02.2014, fapt

confirmat prin recipisa anexată la materialele cauzei, motiv pentru care cererea

reprezentantului părți vătămate ,,Casco Petroleum Overseas” L.T.D.-Diaconu

Vitalie, a fost drept fondată și pasibil de a fi admisă.

Recurentul a invocat în recursul său că, în acțiunile inculpatului nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, lipsește obiectul material al infracțiunii.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau

legătura cauzală dintre acestea).

Instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar atît ale

apărării, cît și ale acuzării, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și

concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul

ședințelor de judecată, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui Ursu

Alexandru în comiterea infracțiunii imputate să fie justă și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie a fost analizată detaliat și

minuțios în textul hotărîrei instanței de apel, probe ce nu trezesc careva dubii.

Argumentele apărătorului, care nu este de acord cu aprecierea probelor, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală.

Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept

fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest

sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de

condamnare sau de achitare.

10

În cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii

incriminate inculpatului.

Or, banii în suma de 185239,60 dolari S.U.A., extrași în numerar de

Baștovoi Valentin din contul „Casco Petroleum Overseas” L.T.D. și transferați

pe conturile S.R.L. „I.F.C.-Grup” și constituie obiectul material al spălării

banilor în speța dată.

Mai mult, acest transfer se confirmă prin documente bancare și de însăși

inculpatul Ursu Alexandru.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate,

Colegiul penal nu a constatat vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea

acestora.

Instanța de recurs a invocat, că decizia instanței de apel cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.

417 Cod de procedură penală.

În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile

judecătorești au devenit irevocabile.

condamnatului Ursu Alexandru, decizia instanței de recurs este contestată cu

recurs în anulare (f.d. 19-56, vol. IV) și cu supliment la el la 17 aprilie 2015 (f. d.

139-142, vol. IV) în care a solicitat casarea deciziilor instanțelor de apel și de

recurs ordinar, cu menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că, de către instanța de apel și cea de recurs au fost

admise mai multe încălcări. A fost încălcat dreptul condamnatului Ursu

Alexandru la apărare efectivă și la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 și 3

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, în rezultatul faptului că:

- instanța de apel l-a condamnat pe Ursu Alexandru în baza faptelor care nu

au fost incriminate în rechizitoriu și nu au constituit obiect al examinării în

instanța de fond, fără ca procurorul să incrimineze faptele noi în ordinea

prevăzută de lege, iar instanța să-i acorde termen pentru a-și pregăti apărarea;

- instanța de apel ilegal a repus în termen cererea de apel a reprezentantului

părții vătămate;

- instanța de recurs nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate de

recurent în cererea sa de recurs ordinar și ca rezultat a adoptat o decizie

nemotivată.

A fost încălcat principiul prezumției nevinovăției consfințit în art. 6 § 2 din

C.E.D.O., art. 21 din Constituția Republicii Moldava și art. 8 Cod de procedură

penală. Or, instanța de apel a admis motivarea sentinței de condamnare în baza

unei sentințe care nu este definitivă și care nu există în dosar.

Cauza penală în instanța de apel a fost judecată de un complet ilegal

11

constituit. Completul de judecată care a judecat cauza la Curtea de Apel Chișinău

nu a fost compus potrivit legii, fiind încălcate prevederile art. 30, 31, 33 Cod de

procedură penală.

Instanța de recurs a examinat cererea de recurs și cauza penală superficial,

ceea ce poate fi demonstrat și prin constatarea din motivarea deciziei, că

„analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acestora. Decizia

instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au

dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală.”

Astfel, din cuprinsul motivării deciziei se desprinde că apelul a fost respins.

Ori aceasta denotă lipsa unei examinări corespunzătoare a recursului, deoarece în

cauza inculpatului apelul a fost admis.

2015 a fost admis recursul în anulare declarat de avocatul Ciorbă Sergiu în

numele condamnatului Ursu Alexandru, casată total decizia Colegiului penal al

Curții Supreme de Justiție din 29 octombrie 2014 și dispusă rejudecarea cauzei la

etapa admisibilității în principiu a recursului ordinar, de către aceiași instanță de

recurs.

În argumentarea soluției adoptate, instanța a menționat, că:

,,potrivit descriptivului deciziei adoptate (pct. 6. din decizie), instanța de

recurs:

a) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în recursul ordinar al

apărării, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 5. din prezenta decizie;

b) a statuat în mod divergent și neclar că: „analizînd hotărîrile

judecătorești atacate, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept ce ar

afecta legalitatea acestora. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și

temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului.”

Or, hotărîrile judecătorești precedente sunt diametral opuse - una de achitare și

alta de condamnare a inculpatului, deci constatarea că ambele ar fi întemeiate și

legale se exclude în esență.

Pe lîngă aceasta, instanța de apel nu a respins apelurile procurorului și a

reprezentantului părții vătămate, cum este indicat supra, dar le-a admis. Deci,

instanța de recurs a verificat dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material în raport cu altă soluție decît cea adoptată de instanța

de apel;

c) concluzia că instanța de apel corect a repus în termen apelul

reprezentantului părții vătămate, nu este argumentată și fondată pe nici o normă

de drept procesual-penală.

Nu este raportată această soluție nici la exigențele jurisprudenței naționale,

care prevede că conform art. 403 Cod de procedură penală, repunerea în termen a

12

apelului reprezintă mijlocul procesual prin care titularul dreptului de apel, care nu

a putut declara apel din cauze independente de voința lui, este repus în dreptul din

care fusese decăzut după expirarea termenului de apel.

Repunerea în termen se operează doar avînd prezente două condiții

cumulative: întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate: calamitate

naturală, accident, boală ș.a., pe care apreciindu-le, instanța de apel va constata

dacă situația invocată de apelant constituie în mod efectiv o cauză de împiedicare

a declarării apelului; apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea

executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. Aceste condiții îi

privesc doar pe inculpat și partea civilmente responsabilă, deoarece împotriva lor

poate fi începută executarea.

Mai mult, instanța de recurs în anulare a conchis, că repunerea în termen a

apelului reprezentantului părții vătămate, nu este argumentată și fondată pe nici o

normă de drept procesual-penală.

Prin urmare, încălcările normelor procesuale-penale, comise de instanța de

recurs, lezează dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6

C.E.D.O., deoarece denotă că instanța de recurs nu a rezolvat problemele de drept

apărute la judecarea recursului apărării, în mod precis și explicit, prin argumente

relevante și suficiente, prin întocmirea corectă a hotărîrii adoptate, fiind prezentă

lipsa de motivare adecvată cerințelor legii într-o hotărîre judecătorească, și

constituie un viciu fundamental care a afectat hotărîrea menționată, adică

reprezintă erori de drept care permit redeschiderea procesului penal în privința lui

Ursu Alexandru.

Instanța de recurs în anulare nu s-a expus asupra argumentelor recurentului

privind legalitatea deciziei instanței de apel, dat fiind că pe caz nu a fost

exercitată, în condițiile legii, verificarea judiciară în cel de-al treilea grad de

jurisdicție penală.

penal lărgit concluzionează că, urmează a fi admis recursul declarat de avocatul

Ciorbă Sergiu în numele inculpatului Ursu Alexandru, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală

instanța de recurs, judecînd recursul, admite recursul, casează parțial hotărîrea

atacată, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația

condamnatului.

Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv

și să o caseze parțial, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, care

poate fi corectată de către instanța de recurs.

13

Drept temeiuri pentru declararea recursului, avocatul Ciorbă Sergiu a indicat

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 7), 8) Cod de procedură penală și art. 6

C.E.D.O., care stipulează că instanța a admis o cale de atac neprevăzută de lege

sau apelul a fost introdus tardiv și nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau

instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru

care condamnatul a fost pus sub învinuire, și încălcarea dreptului la un proces

echitabil.

9.1. Cu privire la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8 Cod de

procedură penală.

Colegiul penal lărgit menționează, că prin rechizitoriu (f.d. 237-239, vol. I),

inculpatul Ursu Alexandru a fost învinuit de faptul, că ,,la data de 23.06.2011, în

mun. Chișinău, Ursu Alexandru, fiind fondator cu cota parte de 100% al „I.F.C.-

Grup” S.R.L. cu sediul în mun. Chișinău, str. Țărînei 91, avînd intenția spălării

banilor săvîrșită prin tăinuirea, deghizarea naturii, originii, transmiterea și

deplasarea proprietății reale a bunurilor în proporții deosebit de mari despre care

știa cu certitudine că acestea constituie venituri ilicite, a acceptat primirea pe

contul S.R.L. „I.F.C.-Grup” nr. 2251152600/USD deschis la filiala nr. 6 a B.C.

„Moldova-Agroindbank” S.A. de pe str. Alba Iulia 184/3 mun. Chișinău suma de

185239,60 S.U.A, echivalentul a 2169007,52 lei, bani care aparțin „Casco

Petroleum Overseas” L.T.D., din Sudanul de Sud cu care S.R.L. „I.F.C.-Grup” nu

are relații economice și care au fost transferați ilegal la data de 23.06.2011 de

către Baștovoi Valentin din K.C.B. Uganda.

În continuarea acțiunilor sale criminale, tot la data de 23.06.2011, cu scopul

voalării acțiunilor sale criminale, dorind să atribuie un aspect legal sursei și

provenienței mijloacelor bănești și să asigure tăinuirea și deghizarea informației

privind natura, originea, mișcarea și apartenența acestor mijloace bănești, Ursu

Alexandru știind cu certitudine că suma de 185239,60 S.U.A. constituie venituri

ilicite ale S.R.L. „I.F.C.-Grup”, întrucît au parvenit din Uganda în lipsa vreunui

temei juridic, folosind situația de serviciu, a dispus transmiterea sumei de

2120000 de lei (bani proveniți din Uganda) de pe contul nr. 22511331013/MDL

care aparține S.R.L.„I.F.C.-Grup” din filiala nr. 6 a B.C.„Moldova-Agroindbank”

S.A. de pe str. Alba Iulia 184/3 mun. Chișinău către S.A. „Sticlămont”, societate

unde S.R.L.„I.F.C.- Grup” deține pachetul majoritar de acțiuni, iar Ursu

Alexandru activează în calitate de director comercial.”

În drept, acțiunile descrise au fost calificate de către procuror în baza art.

243 alin. (3) lit. b) Cod penal, adică spălarea banilor săvîrșită prin tăinuirea,

deghizarea naturii, originii, transmiterii, deplasării proprietății reale a bunurilor de

către o persoană care știe sau trebuia să știe că acestea constituie venituri ilicite,

cu folosirea situației de serviciu, în proporții deosebit de mari.

Fiind audiat în cadrul urmăririi penale, în prima instanță și instanța de apel

inculpatul Ursu Alexandru pe învinuirea înaintată a declarat că ,,S.R.L.,,I.F.C.-

14

Grup” a devenit acționar al S.A. „Sticlămont” în februarie 2010 în rezultatul

cumpărării a aproximativ 69 % din acțiuni.

S.R.L.,,I.F.C.- Grup” a început să investească în S.A. „Sticlămont” de la

sfîrșitul anului 2009, banii erau transferați în baza contractelor de împrumut. În

iunie 2010, capitalul social a fost majorat cu 7000000 lei, bani care au fost

investiți de către S.R.L. ,,I.F.C.- Grup” și în așa mod, S.R.L. ,,I.F.C.- Grup” a

devenit deținătorul a aproximativ 97 % din acțiuni. Totodată, Ursu Alexandru

deținea 100 % cotă parte în S.R.L. ,,I.F.C.- Grup”.

Din 31.05.2011, Ursu Alexandru activează în calitate de director comercial

la S.A. „Sticlămont”. La data de 23.06.2011, pe contul bancar al S.R.L. „I.F.C.-

Grup” deschis la B.C.„Moldova-Agroindbank” S.A. au fost transferați

aproximativ 185000 dolari S.U.A., bani care au fost transferați de către Baștovoi

Valentin de pe unul din conturile bancare din Uganda. Suma de bani primită a

fost convertită în lei și transferată pe contul bancar al S.A. „Sticlămont” în baza

contractelor de împrumut. Cu Baștovoi Valentin, nici Ursu Alexandru și nici

S.R.L. ,,I.F.C.- Grup” nu au careva relații comerciale. Totodată, legalitatea

transferului banilor nu a ridicat careva semne de întrebare pe motiv că din iunie

2010 S.R.L. ,,I.F.C.- Grup” urma să beneficieze din partea cet. Sudanului -

Muawia Bilal de un credit în sumă de 500000 dolari S.U.A. pe un termen de 36

luni.

Prima tranșă din suma menționată a parvenit la S.R.L. ,,I.F.C.- Grup” la

sfîrșitul anului 2010. Creditul a trecut procedura confirmării Băncii Naționale și

a fost trecut la bilanț. După primirea primei tranșe au apărut greutăți privind

transferul celorlalte sume de pe contul lui Muawia Bilal din Sudan din cauza

faptului că din băncile comerciale din Sudan a devenit aproape imposibil de

cumpărat dolari sau Euro dat fiind faptul deficitului de valută de pe piața din

Sudan.

În mai 2011, S.A. „Sticlămont” avea nevoie de mijloace bănești în legătură

cu cumpărarea materialelor de construcție. A fost contactat Muawia Bilal, fiind

solicitată transferarea următoarei tranșe a creditului, discuțiile cu Muawia Bilal

au fost duse prin intermediul lui Strelnicov Ion, pe care Ursu Alexandru îl

cunoaște de mult timp și care reprezintă interesele S.R.L. ,,I.F.C.- Grup în

relațiile cu companiile și persoanele fizice din Sudan în baza unei procuri.

Totodată, Strelnicov Ion îl cunoaște pe Muawia Bilal și anterior Strelnicov Ion a

recomandat S.R.L. ,,I.F.C.- Grup ca un bun partener de afaceri.

În iunie 2011, Ursu Alexandru a primit informația că cumpărarea valutei

din Sudan în scopul transferării ei ulterioare în Republica Moldova, în baza

contractului de creditare a devenit imposibilă. Tot în acel timp a fost informat că

suma de 185000 dolari poate fi transferată pe contul bancar al S.R.L. ,,I.F.C.-

Grup” de pe contul bancar al ,,Casco Petroleum Overseas” L.T.D. deschis în

una din băncile din Uganda ca avans pentru prestarea unor servicii. Avînd în

15

vedere că între S.R.L. ,,I.F.C.- Grup” și ,,Casco Petroleum Overseas” L.T.D. nu

erau careva relații comerciale au apărut întrebări referitor la legalitatea

transferului. Ursu Alexandru a aflat că „Casco Petroleum Overseas” L.T.D. este

debitorul lui Muawia Bilal și a apărut propunerea de a efectua o cesiune de

datorie către „Casco Petroleum Overseas” L.T.D., care trebuia să transfere

banii în Republica Moldova. Astfel, Ursu Alexandru nu a avut careva dubii care

se referă la legalitatea transferurilor. Referitor la lipsa contractului dintre

„Casco Petroleum Overseas” L.T.D. și S.R.L. „I.F.C.- Grup” lui Ursu Alexandru

i-a fost explicat că această întrebare poartă un caracter tehnic și că în scurt timp

v-a primi contractul semnat de „Casco Petroleum Overseas” L.T.D”.

Colegiului penal lărgit consideră că, instanța de apel întemeiat și

argumentat a pus la baza deciziei de condamnare cumulul de probe examinate,

verificate în ședința instanței de apel și descris amănunțit în decizia atacată, cum

sunt:

- declarațiile martorului Talpă Grigore (f.d. 132-133, vol. III) date în instanța

de apel din care rezultă, că începînd din aprilie 2008 pînă în 2011 am activat ca

director la compania Gabicom. Începînd cu ianuare 2011 pînă la 15-20 mai 2011

m-am aflat în concediu la Chișinău, firma Gabicom activiază în Sudan, am

revenit în teren la sfirșitul lui mai 2011, la sfîrșitul lui mai 2011 s-a apropiat de

mine contabilul șef - d. Jigănaru și mi-a adus un contract, care i l-a transmis d.

Strelnicov și mi s-a propus să semnez acest contract, el prevedea achitarea unei

sume de bani circa 185000 dolari americani, pentru consultanță unei firme din

Chișinău, nu țin minte denumirea, dar director era d. Ursu. Necunoscînd

compania respectivă, am refuzat să semnez acest contract, mai ales că firma era

din Moldova, pe d. Ursu nu l-am cunoscut pînă atunci. Relații ostile nu existau

între noi. Am refuzat să semnez și am încercat să îl contactez pe d. Strelnicov, dar

nu am dat de el. Pe urmă l-am contactat pe d. Bastovoi care era șeful meu, l-am

anunțat despre contract și nici el nu mi-a dat acordul să îl semnez. Cînd eram

acasă în Moldova, ne sunam cu d. Bastovoi des, care mi-a comunicat că a făcut

un împrumut de la firma d. Moave, pentru ca această sumă să fie transferată în

dolari, pentru a li se achita salarii la persoanele care erau în grevă.

Despre suma dată l-am întrebat de d. Bastovoi, din cuvintele lui mi s-a spus

că suma de 185000 dolari ar fi al lui d. Moave, un reprezentat din Sudan.

A înțeles că pînă la urmă a avut loc acest transfer, de la Campala, am

înțeles că suma dată i s-a transferat d. Ursu. Compania noastră a oferit servicii

de transport de petrol la mai multe companii, inclusiv și d. Moave. Nu am semnat

nici un contract cu compania ,,I.F.C.- Grup”, atîta timp cît am activat la Casco

Petroleum. Cît am activat la Casco Petroleum ca director adjunct nu am dat

acordul pentru a fi transferată suma de 185000 dolari. Nu a fost preluată nici o

datorie de la persoana Moave sau Umbra A. În perioada 18 iunie 2011 eu eram

director la ,,Gabicom” și prin cumul eram director adjunct la ,,Casco

16

Petroleum”, și respectiv am refuzat să semnez acest contract. A solicitat să

semnez acest contract d. Strelnicov prin persoana lui Jugănaru. În acest contract

era menționată familia d. Ursu în calitate de director. Contractul prezentat nu

era semnat de d. Ursu. Proiectul contractului i s-a prezentat pînă la data

efectuării transferului, sfîrșitul lui mai începutul lui iunie 2011”;

- declarațiile reprezentantului părții vătămate „Casco Petroleum Overseas”

L.T.D.- Diaconu Vitalie (f.d. 131, vol. III) din instanțele de fond și de apel, din

care rezultă, că ,,în luna iunie 2011 făcea parte din comisia de investigare, revizie

și audit care se afla pe teritoriul Sudanului de Sud, în scopul verificării

documentării informației privind existența unor furturi în proporții deosebit de

mari, comise de un grup de foști angajați ai companiei respective sub conducerea

lui Baștovoi Andrei, fost coordonator general al proiectului din Sudan.

La 13 iunie 2011, pe teritoriul taberei companiei în orașul Juba, cautîndu-1

pe administratorul taberei Garbuz Igor, el a intrat în odaia personală a lui

Garbuz Igor, fără să bată în ușă, pe motiv că nu-1 găsea și la telefon ultimul nu

răspundea.

În mijlocul odăii personale a lui Garbuz Igor, stăteau în genunchi Garbuz

Igor și Jugănaru Ion, fost contabil-șef al companiei ,,Casco Petroleum

Oversease” L.T.D., numărînd bani.

Era o grămadă mare de bani în bancnote mici în valută sudaneză, iar cu

ochiul liber se vedea că banii nu erau proveniți din bancă, deoarece erau

împrăștiați.

Ultimii au fost surprinși de întrebarea ,,de unde sunt acești bani?”. Garbuz

Igor a spus că sunt proveniți de la un client, la întrebarea ,,de ce banii sunt în

odaia personală și nu în contabilitate unde este cameră aparte?” s-a răspuns ,,că

după ce vor număra banii îi vor depune în casieria companiei”. La întrebarea

,,de ce banii nu sunt numărați în odaia contabilității, dar în odaia personală a

unui angajat?” s-a răspuns că ,,în oficiu activează membrii comisiei de

investigare și că lucrul ăsta i-ar încurca să numere banii.”

Mai tîrziu a aflat că este vorba de aproximativ 500000 pounzi sudanezi,

echivalentul a aproximativ 187000 dolari S.U.A.

Jugănaru Ion a scos din contul companiei încă 500000 pounzi sudanezi și a

convertit întreagă sumă în dolari S.U.A., obținînd aproximativ suma de 371000

dolari S.U.A., banii au fost transferați pe conturile ,,Casco Petroleum

Oversease” din Campala, de unde aproximativ 185000 dolari au fost transferați

către Chișinău, întreprinderii ,,I.F.C.- Grup”, pentru servicii. A doua parte a

sumei rezultate din convertire au fost transferate în calitate de salarii pentru

Baștovoi Andrei, Baștovoi Valentin și Jugănaru Ion. Pînă la începutul lunii iulie

2011 despre soarta banilor respectivi nu s-a știut nimic. Pe 30 iunie 2011

Baștovoi Andrei a fost eliberat din funcție fiind înlocuit. A solicitat de la

Jugănaru Ion pe poșta electronică prezentarea dării de seamă financiare, cu

17

indicarea cum a fost cheltuită suma de 371000 dolari, rezultată din convertirea a

un milion de pounzi sudanezi. Ulterior a fost primit răspuns pe poșta electronică

că suma de aproximativ 185000 dolari transferată în conturile ,,I.F.C.- Grup”

era prezentată ca rambursarea unui împrumut temporar în numele unui cetățean

sudanez Muawia Muhamed Bilal.

A rugat contabilitatea să prezinte baza documentară care să legifereze

luarea sumei în împrumut. Astfel, a fost prezentat doar un bon de intrare cu data

de 13 iunie 2011 pe suma aproximativ de 500000 pounzi, în care în limba engleză

era specificat împrumut temporar de la companie ,,Aumra”, bonul era semnat

doar de contabilul Jugănaru Ion. În contabilitate lipsea orice gen de semnătură a

cetățeanului Muawia, orice contract de împrumut și nici un document care ar

certifica existența unui împrumut. La întrebarea adresată lui Jugănaru Ion ,,ce

rost are să împrumutăm bani pe o perioadă scurtă de timp pe care să-i convertim

în valută străină și să-i trimitem în Moldova” ultimul a răspuns, că aceste

indicații au fost primite de la Strelnicov Ion, fost angajat la ,,Casco Petroleum

Oversease” L.T.D. în orașul Hartum.

Contactîndu-1 pe Baștovoi Valentin fost manager al companiei ,,Casco

Petroleum Oversease,, L.T.D. cu sediul în Campala, Uganda, de unde au fost

transferați banii la S.R.L. ,,I.F.C.-Grup” în Chișinău, ultimul a spus că a primit

informația, indicațiile de a transfera banii la Chișinău de la Jugănaru Ion și că la

scurt timp a fost contactat telefonic de către Strelnicov Ion, cu rugămintea de a

semna un contract de consultanță cu compania S.R.L. ,,I.F.C.- Grup” și un act de

executare a lucrărilor pentru a legaliza transferul către Chișinău, cu aceeași

rugăminte Strelnicov l-a contactat și pe Talpă Grigore care la fel ca și Baștovoi

Valentin au refuzat să o facă.

Contactîndu-1 pe Strelnicov Ion și întrebîndu-1 de activitatea lui atît de

febrilă pentru acoperirea tranzacției de 185000 dolari, ultimul a răspuns să nu-1

implice în afacerea asta că nu e treaba lui. Același lucru l-a declarat mai tîrziu în

luna august 2011 cînd a fost rugat să dea în scris explicații, însă din nou a

solicitat să fie lăsat în pace refuzînd să dea explicații, indicînd că toate

întrebările să fie adresate lui Baștovoi și lui Muawia. În același timp mai tîrziu

Strelnicov, fiind în stare de ebrietate, a arătat calculatorul personal unde era un

cec bancar de transfer către S.R.L. ,,I.F.C.- Grup” a unei sume aproximative de

100000 Euro efectuate din orașul Hartum, Sudan, și a zis că acestea sunt

investiții și că el nu va părăsi teritoriul Sudanului pînă nu va deveni milionar.

În urma verificărilor ulterioare s-a arătat că nu exista nici un contract cu

S.R.L. ,,I.F.C.- Grup”, nici acte cu privire la executarea a unor lucrări.

Suma respectivă aparține companiei ,,Casco Petroleum Oversease” L.T.D.

și a fost extrasă ilegal din contul companiei.”

- conținutul contractelor de credit nr. IFC/ST/2010/16 din 01.11.2010 și

nr. EFC/ST/2010/15 din 03.03.2010 încheiate intre S.R.L. „I.F.C.- Grup” și S.A.

18

„Sticlămont” privind acordarea unui credit în valoare de 3140000 lei de către

S.R.L. „I.F.C.- Grup” către S.A. „Sticlămont” (f.d. 184 -185, 186-187, 188-192,

vol. I);

- conținutul dispoziției de plată din 22.06.2011 semnată de Baștovoi

Valentin prin care acesta transferă prin intermediul K.C.B. Uganda pe contul

S.R.L. „I.F.C.- Grup” suma de 185308 dolari (f.d. 212, vol. I);

- conținutul extrasului de cont nr. 22511526008 deschis la B.C.

„Moldova-Agroindbank”, filiala nr. 6, mun. Chișinău, str. Alba Iulia 184/3 de

către S.R.L. „I.F.C.- Grup” conform căruia la data de 23.06.2011 pe contul

„I.F.C.- Grup” S.R.L. au parvenit 185239 dolari (f.d. 219, vol. I);

- conținutul extrasului de cont nr. 22511331013 deschis la B.C.

„Moldova-Agroindbank”, filiala nr. 6, mun. Chișinău, str. Alba Iulia 184/3 de

către S.R.L. „I.F.C.-Grup” conform căruia la data de 23.06.2011 au fost

transferați către S.A. „Sticlămont” suma de 2120000 lei MDL (f.d. 227, vol. I).

Colegiul penal lărgit menționează, că reieșind din acest cumul de probe

verificate din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel corect

a respins argumentele sentinței și a inculpatului Ursu Alexandru referitoare la

transferul mijloacelor bănești în sumă de 185239.60 dolari S.U.A. de pe contul

bancar al companiei „Casco Petroleum Overseas” L.T.D. pe contul bancar a

S.R.L. „I.F.C.- Grup”, care este o societate moldovenească, în scopul restituirii

pretinsei datorii avute față de compania ,,Aumra” bazate pe un contract de

împrumut încheiat cu „Casco Petroleum Overseas” L.T.D.

Colegiul penal lărgit mai invocă, că pe parcursul examinării cauzei cu

certitudine a fost demonstrat, că suma de 185239.60 dolari S.U.A. transferată la

23.06.2011 de către Baștovoi Valentin pe contul societății moldovenești S.R.L.

„I.F.C.- Grup” al cărei fondator este inculpatul Ursu Alexandru, inițial, s-a aflat

pe contul bancar al „Casco Petroleum Overseas” L.T.D. deschis în K.C.B. în

Sudanul de Sud, ulterior, la indicația lui Baștovoi Andrei și în complicitate cu

Strelinicov Ion, suma a fost transferată pe contul bancar al reprezentanței „Casco

Petroleum Overseas” L.T.D. deschis în K.C.B. Uganda, unde a fost ridicată în

numerar de către managerul companiei Baștovoi Valentin, care întrînd în posesia

sumei date, acționînd deja ca persoană fizică, în lipsa documentelor justificative a

transferat mijloacele bănești în sumă de 185239.60 dolari S.U.A. ridicate de pe

contul bancar al Companiei „Casco Petroleum Overseas” L.T.D. pe contul

societăți moldovenești S.R.L. „I.F.C.- Grup” al cărei fondator este inculpatul

Ursu Alexandru.

Potrivit doctrinei dreptului penal obiectul infracțiunii prevăzute de art. 243

Cod penal îl formează relațiile sociale care asigură desfășurarea normală a

activității economice, precum și a funcționării sistemului financiar-bancar.

19

Obiectul material îl constituie în speța dată banii – 185239, 60 dolari S.U.A., care

sunt blocați pe contul S.R.L.,,I.F.C-Grup”.

Colegiul penal lărgit statuează, că latura subiectivă a infracțiunii prevăzute

de art. 243 Cod penal constă în vinovăția sub forma intenției directe, întrucît

subiectul înfăptuiește acțiuni concrete, cunoscînd că bunurile (banii) sunt un

rezultat al unor ilegalități. Ceia ce persistă în speța dată.

Colegiul penal lărgit nu acceptă nici motivul invocat în recurs, privind lipsa

tăinuirii sau deghizării originii ilicite a bunurilor, fiind că instanța de apel corect a

constatat că prin probele examinate s-a confirmat, că 185239, 60 dolari S.U.A. au

fost ilegal scoși de la proprietar și transferați lui Ursu Alexandru, ultimul

justificînd primirea acestor bani prin contract de împrumut-cesiune inexistent,

apoi prin contract de servicii de consultanță inexistent.

Colegiul penal lărgit menționează, că potrivit materialelor cauzei, în

contabilitatea „Casco Petroleum Overseas” L.T.D. în luna iunie 2011 nu a

parvenit vreo sumă de bani de la Muawia Bilial. Suma de 185239.60 dolari

S.U.A., care a fost transferată de către Baștovoi Valentin pe contul S.R.L. „I.F.C.-

Grup” fără existența documentelor justificative, or, relații comerciale între aceste

firme nu au existat, iar faptul că inculpatul Ursu Alexandru a încercat să acorde

un aspect legal transferului indicat mai sus prin tentativa semnării unui contract

inexistent de prestare a serviciilor de consultanță din numele „Casco Petroleum

Overseas” L.T.D. cu S.R.L. „I.F.C.- Grup” nu vine decît să confirme acest lucru.

Intenția inculpatului privind spălarea banilor s-a confirmat în cadrul

cercetării judecătorești în instanța de fond și de apel, deoarece însuși inculpatul

Ursu Alexandru a confirmat că cunoscînd despre lipsa raporturilor comerciale-

economice între S.R.L. „I.F.C.- Grup” cu „Casco Petroleum Overseas” L.T.D.,

fără documente justificative totuși a acceptat suma de 185239.60 dolari S.U.A.

transmisă de Baștovoi Valentin, bani scoși ilegal de la „Casco Petroleum

Overseas” L.T.D.

Colegiul penal lărgit statuează, că inculpatul Ursu Alexandru nu a negat nici

faptul că în aceeași zi, suma primită a fost transferată de el pe contul „Sticlamont”

S.A., societate unde S.R.L. „I.F.C.- Grup” deține un pachet majoritar de acțiuni,

prin ce se respinge motivul invocat în recurs că inculpatul Ursu Alexandru nu era

administrator și nu avea posibilitatea de a efectua transferul dat.

Totodată, Colegiul penal lărgit mai reține, că instanța de apel corect a

menționat că nu au fost prezentate instanței nici un contract de cesiune a datoriei

ce o are „Gabycon Civil Work” L.T.D. față de „Aumra”, beneficiar al cesiunii

fiind persoana fizică Muawia Mohammed Bilal.

Astfel, S.R.L. „I.F.C.- Grup” nu are nici o bază juridică pentru a primi bani

ce aparțin unei alte părți necunoscute.

Pe lîngă faptul că nu există un contract de împrumut între „Gabycon Civil

Work” L.T.D. și ,,Aumra”, nu există nici un contract de cesiune semnat între

20

„Gabycon Civil Work” L.T.D. și „Aumra” pentru transmiterea sumei de 500000

lire sudaneze în beneficiul lui Muawia Mohammed Bilal. În lipsa unor asemenea

obligațiuni contractuale dintre „Gabycon Civil Work” și „Aumra”, Muawia

Mohammed Bilal nu avea nici un temei juridic pentru a cere transferul sumei spre

S.R.L. „I.F.C.-Grup”, de unde rezultă ilegalitatea banilor acceptați pe cont de

către inculpatul Ursu Alexandru.

Colegiul penal lărgit mai invocă, că instanța de apel corect a menționat că

instanța de fond nu a luat în considerație și nu s-a expus asupra înscrisurilor

prezentate de partea acuzării care certifică faptul că directorul ,,Aumra” este

Yousri Aii Ahmed Mohammed, și nu Husam Ahmed Mohammed, cum insistă

inculpatul și martorii din partea apărării, în încercarea de a demonstra că Husam

Ahmed Mohammed l-a autorizat pe Muawia Mohammed Bilal să reprezinte

compania „Aumra” în relațiile cu terțe persoane.

Colegiul penal lărgit specifică, că instanța de fond nu a luat în considerație și

nu s-a expus asupra documentelor emise de Camera înregistrării de Stat din

Sudan, legalizate conform legislației naționale și internaționale, care confirmă că

anume Yousri Aii Ahmed Fadei este directorul „Aumra”, și nu Husam Ahmed

Mohammed, cum a declarat inculpatul Ursu Alexandru.

Colegiul penal lărgit menționează, că conform art. 93 alin. (1) Cod de

procedură penală, probele sunt elemente de fapt dobîndite în modul stabilit de

prezentul cod, care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii,

la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor

împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei.

Conform art. 93 alin. (3) Cod de procedură penală, elementele de fapt pot fi

folosite în procesul penal ca probe dacă ele au fost dobîndite de organul de

urmărire penală sau de altă parte în proces, cu respectarea prevederilor

prezentului cod.

Conform art. 94 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală în procesul penal

nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate

în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri

judecătorești datele care au fost obținute dintr-o sursă care este imposibil de a o

verifica în ședința de judecată.

Colegiul penal lărgit reține, că din declarațiile inculpatului Ursu Alexandru

rezultă, că acesta cunoștea de proveniența ilicită a banilor, fapt demonstrat prin

propriile depoziții. Inculpatul a declarat că aștepta bani de la Muawia Bilal, în

baza unui contract de împrumut, care i-ar fi spus că banii îi vor intra din conturile

„Casco Petroleum Overseas” L.T.D., cu care Muawia Bilal și „I.F.C.- Grup” nu

au relații contractuale sau de colaborare și cu care face parte din contractul de

împrumut, într-un final banii intrînd în contul S.R.L. „I.F.C.- Grup” de la

persoana fizică Baștovoi Valentin. Asemenea tranzacție nu putea să nu trezească

suspiciuni inculpatului Ursu Alexandru, B.C.„Moldova-Agroindbank” S.A. și

21

organelor abilitate, deoarece anume asemenea transferuri intră sub incidența Legii

de combatere a spălării banilor și combaterea finanțării terorismului.

Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel corect analizînd cumulul

de probe prezentat de către procuror, examinîndu-le sub toate aspectele din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, just a statuat existența tuturor

elementelor constitutive și a calificat acțiunile lui Ursu Alexandru în baza art. 243

alin. (3) lit. b) Cod penal după indicii calificativi: „spălarea banilor săvîrșită prin

tăinuirea, deghizarea naturii, originii, transmiterii, deplasării proprietății reale a

bunurilor de către o persoană care știe sau trebuia să știe că acestea constituie

venituri ilicite, cu folosirea situației de serviciu, în proporții deosebit de mari ”.

Colegiul penal lărgit nu acceptă nici motivele invocate în recursul ordinar cu

privire la încălcarea prevederilor art. 6 C.E.D.O. (privind încălcarea dreptului la

un proces echitabil, înaintarea unei învinuiri noi, încălcarea dreptului la apărare),

considerîndu-le declarative deoarece, instanța de apel a respectat dreptul la

apărare a inculpatului în tot volumul solicitat și nu a depășit limitele învinuirii, iar

fapta descrisă în învinuire este suficientă pentru condamnarea inculpatului Ursu

Alexandru pentru comiterea infracțiunii incriminate.

Colegiul penal lărgit mai menționează, că de către instanța de apel, la

examinarea cauzei a fost comisă o eroare materială referitor la descrierea în

decizie (f.d. 189, vol. III) a prevederilor legale la săvîrșirea operațiunilor de

spălare a banilor în ,,proporții mari” care prevede că pot fi tranzacții și alte acțiuni

ale persoanelor juridice sau fizice cu mijloace financiare ori cu bunuri ce

depășesc suma de 500 de unități convenționale, adică suma de 10000 lei.

Această descriere evident nu corespunde dispoziției art. 243 Cod penal, ea

constituie o eroare materială evidentă a instanței de apel și nu poate provoca

casarea deciziei deoarece în partea descriptivă a deciziei se conține clar descrisă

fapta constatată (f.d. 172-173, vol. III) și calificarea acțiunilor inculpatului Ursu

Alexandru ce corespunde normei legale.

Cu referire la motivul invocat în recurs, că nu este confirmat că banii primiți

de inculpatul Ursu Alexandru sunt scoși ilicit din circuit, Colegiul penal lărgit

mai invocă, că prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30

iunie 2015 nr. 1a-664/2014 în cauza penală Baștovoi Valentin și alții, a fost

confirmată proveniența ilegală a 185239, 60 dolari S.U.A. primiți de către

inculpatul Ursu Alexandru pe contul S.R.L. ,,I.F.C.-Grup”, care sunt corp delict

pe această cauză, se află pe un cont la B.C. ,,Moldova-Agroindbanc” S.A. și

urmează a fi restituiți ,,Casco Petroleum Overseas” L.T.D. Decizia este

executorie, dar cu drept de recurs.

Cu referire la temeiul din recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.7 Cod

de procedură penală.

22

Colegiul penal lărgit constată, că într-adevăr instanța de apel greșit a repus în

termen și admis apelul reprezentantului părții vătămate ,,Casca Petroleun

Overseas” L.T.D. - Diaconu Vitalie.

Sentința integrală a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău a fost pronunțată

în ședința de judecată din 27.12.2013.

Se deduce potrivit Legii, că termenul de declarare a apelului pentru procuror,

apărător, inculpat și reprezentantul părții vătămate a început să curgă din data de

28.12.2013, iar termenul limită de declarare a apelului a fost data de 11.01.2014.

În interiorul termenului prevăzut de lege, reprezentantul părții vătămate

„Casco Petroleum Overseas” L.T.D. - Diaconu Vitalie nu a declarat apel, apelul

fiind declarat la 03.03.2014, adică peste 50 de zile după expirarea termenului

acordat de lege pentru a efectua actul de procedură corespunzător.

Instanța de apel neîntemeiat a repus cererea de apel în termen, or, în suportul

repunerii au fost invocate două motive pretinse ca fiind întemeiate: 1) - ultimul a

lipsit la pronunțarea sentinței și 2) - nu a fost informat despre adoptarea sentinței,

iar prin urmare a făcut cunoștință cu sentința la data de 19.02.2014.

Motivele invocate de reprezentantul părții vătămate, precum că a lipsit la

pronunțarea sentinței nu pot fi reținute ca fiind motive întemeiate de omitere a

termenului de declarare a apelului. Este de remarcat că apelantul a participat în

cadrul ședințelor de judecată, a fost audiat de către prima instanță, a adresat

întrebări, iar în ședințele ulterioare nu s-a mai prezentat, nu a anunțat instanța

despre motivele neprezentării, nu a solicitat amînarea cauzei și nu a insistat

asupra participării obligatorii în toate fazele procesului, astfel manifestîndu-și

dezinteresul față de procesul penal ce se afla la acel moment în curs de examinare

în prima instanță.

Lipsa reprezentantului părții vătămate la pronunțarea sentinței a depins

direct și exclusiv de voința ultimului și nu putea fi reținută de către instanța de

apel ca o împrejurare obiectivă ce nu a depins de voința lui și care l-a împiedicat

de a declara apelul în termen.

Prezentare sau neprezentare în ședința de judecată constituie un drept al

părții vătămate, prezența ultimului nefiind obligatorie și nu împiedica examinarea

cauzei penale în lipsa sa.

Astfel, reprezentatul părții vătămate a ales opțiunea de a nu se mai prezenta

în ședințele ulterioare, prin urmare nu putea fi pus la baza repunerii în termen de

declarare a apelului motivul invocat.

Ce ține de ce-1 de-al doilea motiv invocat în susținerea omiterii termenului

de declarare a apelului, nici el nu putea fi pus la baza admiterii cererii de repunere

în termen, or, instanța de judecată nu avea obligația de a-1 înștiința pe apelant

despre adoptarea sentinței, iar dispoziția art. 402 alin. (1) Cod de procedură

penală, stabilește cert momentul începerii curgerii termenului pentru declararea

23

apelului.

Reprezentantul apelantului, avînd calitatea procesuală de parte vătămată,

avea dreptul și interesul procesual de a se interesa de mersul și rezultatul

examinării cauzei penale, însă ultimul nu și-a realizat dreptul acordat de lege, iar

prin urmare dezinteresul pe care l-a manifestat ultimul nu poate justifica omiterea

termenului de apel.

Motivele invocate în susținerea cererii de repunere în termen, au fost de

natură subiectivă care au ținut exclusiv de voința reprezentantului părții vătămate,

care în cadrul examinării cauzei penale în instanța de fond a manifestat o poziție

pasivă, iar în cele din urmă apelul dat nu putea fi repus în termen de către instanța

de apel, lipsind motive întemeiate de ordin obiectiv ce nu au depins de voința

ultimului.

La soluționarea cererii de repunere în termen a apelului instanța trebuia să

constate existența faptului că întîrzierea de declarare a apelului a fost determinată

de motive întemeiate (calamitate naturală, accident, boală etc.), situație în care nu

s-a regăsit apelantul, motivele invocate nefiind întemeiate, împrejurări în care

cererea de apel urma să fie respinsă ca fiind depusă peste termen.

La fel, în cererea sa de apel, apelantul a făcut trimitere la prevederile art. 404

alin. (1) Cod de procedură penală, care reglementează situația în care apelul a fost

depus peste termen. Conform prevederilor art. 404 alin. (1) Cod de procedură

penală, participantul la proces care a lipsit atît la judecarea, cît și la pronunțarea

sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței poate declara apel și

peste termen, dar nu mai tîrziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei

sau încasării despăgubirilor materiale.

Prevederile normei citate nu au putut fi aplicate în speță din motiv că nu au

fost întrunite cumulativ condițiile impuse de lege, or, la caz reprezentantul părții

vătămate a participat la judecarea cauzei, fiind legal citat, iar conform

prevederilor art. 319 alin. (2) Cod de procedură penală, partea prezentă la un

termen de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă va

lipsi la vre-unul dintre aceste termene.

Pentru a se regăsi în situația prevăzută de dispoziția art. 404 alin. (1) Cod de

procedură penală reprezentantul părții vătămate urma să lipsească atît la

judecarea, cît și la pronunțarea sentinței și să nu fie informat despre adoptarea

sentinței, urmînd să întrunească cumulativ toate condițiile impuse de lege. Ce nu

există în cazul dat.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată, că în speța data a fost declarat în

termen apelul procurorului, care conține în principiu aceleași solicitări și motive

ca și apelul reprezentantului părții vătămate ,,Casco Petroleum Overseas” L.T.D.-

Diaconu Vitalie.

Deci rezultă, că dacă instanța de apel respingea apelul reprezentantului părții

vătămate ,,Casco Petroleum Overseas” L.T.D.- Diaconu Vitalie ca depus peste

24

termen și admitea numai apelul procurorului, adopta o hotărîre legală și

întemeiată privitor la condamnarea lui Ursu Alexandru în baza aceleiași învinuiri

înaintate sub aspectul confirmării vinovăției și calificării acțiunilor. Ce persistă în

speța dată și este perfect legal.

Reieșind din situația creată în speța dată, Colegiul penal lărgit nu găsește

rezonabil de a casa decizia instanței de apel atacată cu dispunerea rejudecării

cauzei în instanța de apel, numai pentru a fi respins ca depus peste termen apelul

declarat de reprezentantul părții vătămate ,,Casco Petroleum Overseas” L.T.D.-

Diaconu Vitalie, căci prin aceasta nu s-ar schimba esențial cu nimic soluția

instanței de apel adoptată corect în baza apelului procurorului.

Art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală statuează, că dacă, în cursul

judecării cauzei s-au constatat încălcări ale drepturilor inculpatului, precum și s-a

stabilit din vina cui au fost comise aceste încălcări, instanța va examina

posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept recompensă pentru aceste

încălcări.

Colegiul penal lărgit, avînd în vedere încălcările instanței de apel la

admiterea nejustificată și a apelului reprezentantului părții vătămate ,,Casco

Petroleum Overseas” L.T.D.- Diaconu Vitalie, consideră necesar de a ușura

executarea pedepsei inculpatului Ursu Alexandru, reieșind din prevederile art.

385 alin. (4) Cod de procedură penală, apoi mai ținînd cont de faptul că în cauza

dată nu există acțiune civilă și daună materială nerecuperată, banii iliciți fiind

blocați pe contul bancar, de motivele indicate în decizia atacată cu privire la

individualizarea pedepsei, consideră posibilă corectarea și reeducarea inculpatului

Ursu Alexandru fără izolarea lui de societate, adică cu aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei cu stabilirea unui

termen de probă prevăzut de Lege.

Pentru motivele expuse Colegiul penal lărgit consideră că, recursul ordinar

declarat de avocatul Ciorbă Sergiu în numele inculpatului Ursu Alexandru

urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel, cu rejudecarea

cauzei în partea stabilirii pedepsei, și pronunțarea unei noi hotărîri în speța dată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Ciorbă Sergiu în numele

inculpatului Ursu Alexandru, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 22 mai 2014 în cauza penală privindu-l pe

Ursu Alexandru Vasile, rejudecă cauza, pronunțînd următoarea hotărîre.

Ursu Alexandru Vasile se consideră condamnat în baza art. 243 alin. (3) lit.

b) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare.

25

Conform prevederilor art. 90 Cod penal de suspendat condiționat executarea

pedepsei stabilindu-i termen de probă de 2 (doi) ani.

Ursu Alexandru Vasile urmează a fi eliberat imediat din penitenciar, dacă

nu execută alte hotărîri judecătorești legate cu arest sau pedeapsa - închisoare.

În rest se mențin prevederile deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 august 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Alerguș Constantin

Moraru Petru

26